ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1631/2005

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Tribunalul Constanța, prin

sentința penală nr. 604 din 28 septembrie 2004, a respins, ca nefondate,

cererile de schimbare a încadrării juridice formulate de parchet și de

inculpații B.I.C. și B.E.

S-a menținut încadrarea

juridică.

În baza art. 211 alin. (1)

și (2) lit. a), b) și d) C. pen., pentru infracțiunea de tâlhărie, cu aplicarea

art. 37 lit. b) C. pen. și art. 13 C. pen.

A fost condamnat inculpatul

B.E. la pedeapsa de 6 ani și 2 luni închisoare.

În baza art. 71 C. pen., s-a

interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen.

În baza art. 88 C. pen., s-a

dedus din pedeapsa aplicată perioada reținerii și arestării preventive cu

începere de la data de 20 februarie 2004, la zi.

În baza art. 350 alin. (1)

C. proc. pen. și art. 160

b

C. proc. pen., a fost menținută starea de

arest a inculpatului.

În baza art. 211 alin. (1)

și (2) lit. a), b) și d) C. pen., pentru infracțiunea de tâlhărie, cu aplicarea

art. 37 lit. a) C. pen. și art. 13 C. pen., a condamnat pe inculpatul B.I.C. la

pedeapsa de 5 ani și 6 luni închisoare.

În baza art. 71 C. pen., s-a

interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen.

S-a constatat că inculpatul

este arestat în altă cauză.

S-a luat act că partea

vătămată S.I. nu a formulat pretenții civile în prezenta cauză.

În baza art. 14 alin. (3)

lit. b) C. proc. pen., raportat la art. 346 C. proc. pen., art. 998 C. civ. și

art. 1003 C. civ., au fost obligați inculpații în solidar către partea civilă

SC M. SA la plata sumei de 1.657.497 lei cu titlu de despăgubiri civile.

În baza art. 191 alin. (2)

C. proc. pen., a fost obligat fiecare inculpat la plata a câte unei sume de

2.200.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în folosul statului.

Pentru a se pronunța astfel,

s-au reținut următoarele:

În luna martie 2001,

inculpatul B.E. s-a angajat ca muncitor necalificat la Hotelul A. din stațiunea

Mamaia.

Tot atunci, inculpatul a

cunoscut-o pe numita B.N.C. cu care a intrat în relații de concubinaj și s-a

mutat la domiciliul acesteia din orașul Basarabi, județul Constanța. Cu acest

prilej, inculpatul l-a cunoscut și pe fratele concubinei sale, B.I.C.

Deoarece în localul ce

găzduiește Hotelul A. se aflau diferite materiale de construcție, printre care

și gresie și faianță, inculpatul B.E. a luat hotărârea să sustragă astfel de

bunuri.

Astfel, în seara zilei de 16

aprilie 2001, în jurul orelor 20,30, cei doi inculpați s-au deplasat cu un taxi

la Hotelul A. și i-au cerut șoferului să-i aștepte. Paznicul a refuzat și le-a

cerut celor doi să plece. Inculpații nu au dat curs cererii paznicului și au

pătruns în holul hotelului prin îndepărtarea unui panou. Întrucât paznicul a

început să-i înjure, inculpatul B.E. l-a împins, acesta a căzut la sol, după

care i-a aplicat mai multe lovituri. Partea vătămată a încercat să se apere cu

o bâtă din lemn, dar i-a căzut din mână. B.E. a luat-o de jos și l-a lovit pe

partea vătămată cu aceasta în zona urechii și a mâinii stângi. Apoi, inculpatul

B.E. a sustras șapte pachete de faianță pe care le-a transportat la taximetru.

După comiterea faptei inculpații s-au urcat în taxi și s-au deplasat la

locuința martorei C.D. căreia i-au vândut faianța la prețul pe care îl

conveniseră anterior. La rândul său, partea vătămată S.I., după plecarea

agresorilor s-a deplasat la Hotelul L. pentru a cere ajutor.

Situația de fapt redată și

reținută de prima instanță s-a dovedit cu următoarele mijloace de probă:

plângerea și declarațiile părții vătămate S.I.; proces-verbal de cercetare la

fața locului însoțit și de planșa foto; raportul de constatare medico-legală

nr. 188/ LR din 17 aprilie 2001 a S.M.L. Constanța; adresa nr. 2399 din 17 mai

2001 a SC M. SA prin care se comunică valoarea prejudiciului suferit;

procesul-verbal de recunoaștere din grup de către partea vătămată a

inculpatului însoțit și de planșele foto; declarațiile martorilor C.M., R.D.B.,

G.N., D.G., C.N., B.N.C. și C.D.; procesele-verbale de confruntare dintre

inculpați, pe de o parte și partea vătămată, pe de altă parte, toate coroborate

cu declarațiile inculpaților.

Împotriva acestei sentințe,

în termen legal a declarat apel inculpatul B.E., prin care a criticat hotărârea

pronunțată atât sub aspectul nelegalității cât și al netemeiniciei.

Nelegalitatea rezultă din

aceea că inculpatul susține că la data comiterii faptei descrise în

rechizitoriu și reținută ca atare de instanță, respectiv 16 aprilie 2001, nu se

afla pe raza municipiului Constanța, ci se afla în orașul Fetești.

Cel de-al doilea motiv de

apel vizează greșita încadrare juridică a faptei în infracțiunea de tâlhărie,

cât timp din probele administrate în cauză nu rezultă că inculpatul ar fi

violentat partea vătămată, așadar, se impune schimbarea încadrării juridice în

infracțiunea de furt calificat.

Netemeinicia constă în aceea

că pedeapsa aplicată inculpatului este prea mare în raport de fapta comisă și

față de noua încadrare juridică pe care o solicită prin apelul declarat.

Examinând legalitatea și

temeinicia sentinței pronunțate, Curtea de Apel Constanța a constatat că

hotărârea primei instanțe e legală și temeinică, astfel că prin decizia penală

nr. 11/ P din 14 ianuarie 2005, a respins apelul inculpatului ca nefondat

(dosar nr. 1273/P/2004).

Nemulțumit, acesta a

declarat recurs pe care, în termen legal, l-a înaintat Înaltei Curți de Casație

și Justiție, secția penală.

În esență, el solicita în

principal schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de tâlhărie,

prevăzută de art. 211 alin. (1) și (2) lit. a), b) și d) C. pen., în

infracțiunea de furt calificat, prevăzută de art. 208 – art. 209 C. pen., iar

în subsidiar reducerea pedepsei aplicate.

Recursul declarat este

neîntemeiat și urmează a fi respins ca atare.

Probele administrate în

cauză și, în mod special, plângerea și declarațiile constante ale părții

vătămate, proces-verbal de recunoaștere a inculpatului, proces-verbal de

cercetare a locului faptei și planșele foto, procese-verbale de confruntare,

precum și actul medico-legal dosar urmărire penală, relevă că inculpatul a fost

cel care mai întâi a agresat partea vătămată și apoi a sustras împreună cu

coinculpatul B.C. bunurile din incinta hotelului. De altfel, însuși inculpatul

B.E. recunoaște într-o manieră atenuantă săvârșirea faptei. Din acest motiv,

existând suficiente probe care atestă exercitarea violențelor de către inculpat

urmată de sustragerea bunurilor, nu se impune schimbarea încadrării juridice

din infracțiunea de tâlhărie în infracțiunea de furt calificat.

Nici cel de-al doilea motiv

exprimat în subsidiar, cel referitor la reducerea pedepsei, nu poate fi primit.

Instanța de fond a stabilit

iar cea de apel a menținut, o pedeapsă just individualizată, în deplină

concordanță cu criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., evaluând modul de

săvârșire a faptei, atitudinea anterioară și cea procesuală, cuantumul

prejudiciului, dar și vârsta inculpatului, precum și posibilitățile de

resocializare.

Cuantumul pedepsei, la

limita minimului special, reflectă scopul coercitiv-educativ prevăzut de art.

52 C. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de inculpatul B.E. împotriva deciziei penale nr. 11 din 14

ianuarie 2005 a Curții de Apel Constanța.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului, timpul reținerii și al arestării preventive de la 20 februarie

2004 la 8 martie 2005.

Obligă pe recurentul

inculpat la plata sumei de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din

care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din

oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 8 martie 2005.