ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2727/2003

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 531 din 29

octombrie 2002, Tribunalul Constanța a dispus schimbarea încadrării juridice

privind pe inculpații H.E. și C.G., din infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art.

211 alin. (2) lit. a), d) și e) C. pen., în infracțiunea de tâlhărie, prevăzută

de art. 211 alin. (2) lit. a) și d) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen.

În baza art. 211 alin. (2) lit. a)

și d) C. pen., pentru infracțiunea de tâlhărie, cu aplicarea art. 13 C. pen.,

l-a condamnat pe inculpatul:

C.G.

, zis „M.” la pedeapsa de 5 ani închisoare.

În baza art. 71 C. pen., a interzis

inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen.

În baza art. 350 C. proc. pen., a

menținut măsura arestării preventive a inculpatului.

În baza art. 88 C. pen., a dedus din

pedeapsa aplicată perioada reținerii și arestării preventive de la data de 7

martie 2002, la zi.

În baza art. 211 alin. (2) lit. a)

și d) C. pen., pentru infracțiunea de tâlhărie, cu aplicarea art. 13 C. pen.,

l-a condamnat pe inculpatul:

H.E.

, zis „A.” la pedeapsa de 5 ani și 3 luni închisoare.

În baza art. 61 C. pen., a menținut

beneficiul liberării condiționate pentru restul de pedeapsă rămas neexecutat

din pedeapsa de 3 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 170 din 2

aprilie 1999 a Tribunalului Constanța.

În baza art. 71 C. pen., a interzis

inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 C. pen.

În baza art. 350 C. proc. pen., a

menținut măsura arestării preventive a inculpatului.

În baza art. 88 C. pen., a dedus din

pedeapsa aplicată perioada reținerii și arestării preventive de la data de 7

martie 2002, la zi.

A constatat recuperat prejudiciul

cauzat părții vătămate P.G.

A respins cererile de schimbare a

încadrărilor juridice formulate de inculpații H.E. și C.G.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc.

pen., a obligat pe fiecare inculpat la plata a câte unei sume de 1.600.000 lei

cu titlu de cheltuieli judiciare în folosul statului.

Pentru a-i condamna pe inculpați,

tribunalul a reținut că aceștia, la data de 2 martie 2002, l-au observat în

barul V. situat în Constanța, pe numitul P.G. în stare de ebrietate și având

asupra sa bani, situație care i-a determinat să hotărască tâlhărirea acestuia.

În realizarea hotărârii

infracționale, C.G. și H.E. l-au urmărit pe P.G. la ieșirea din bar, în jurul

orelor 22,00, acoperindu-și fețele pentru a nu fi identificați. La intrarea în

blocul în care locuiește, partea vătămată, a fost atacată de inculpați lovind-o

cu pumnii. Deși P.G. a încercat să fugă pe scările imobilului, H.E. l-a lovit

din nou trântindu-l la sol, stare de care au profitat ambii infractori și i-au

luat părții vătămate un telefon mobil și suma de 400.000 lei.

Partea vătămată, care urmare a

agresiunii, la intrarea în bloc, a suferit leziuni ce au necesitat îngrijiri

medicale pentru vindecare timp de 7-8 zile, nu s-a constituit parte civilă, deoarece

în cursul procesului penal prejudiciul în valoare de 3.400.000 lei a fost

recuperat integral.

Din fișele de cazier judiciar ce-i

privesc pe inculpați, rezultă că H.E. a mai fost condamnat la 3 ani închisoare

tot pentru infracțiunea de tâlhărie, în perioada când era minor (sentința

penală nr. 170 din 2 aprilie 1999 a Tribunalului Constanța), pedeapsă pentru

executarea căreia a fost arestat la 17 februarie 2000. Față de același inculpat

s-a dispus liberarea condiționată la 27 februarie 2002.

Ambii inculpați au declarat apel

împotriva hotărârii tribunalului, solicitând achitarea, deoarece nu sunt

autorii faptei dedusă judecății.

Curtea de Apel Constanța, secția

penală, prin decizia penală nr. 296/ P din 29 noiembrie 2002, a respins, ca

nefondate apelurile declarate de inculpații C.G. și H.E. împotriva sentinței

penale nr. 531 din 29 octombrie 2002 a Tribunalului Constanța.

S-a dedus timpul arestării

preventive de la 29 octombrie 2002, la zi.

Nemulțumit și de această hotărâre,

în termenul legal, a declarat recurs, doar inculpatul H.E., care a reluat

motivul invocat în apel și anume a solicitat ca probele să fie reapreciate și

să se constate că el nu e vinovat de fapta pentru care a fost trimis în

judecată, partea vătămată fiind în eroare, atunci când l-a recunoscut pe el din

grupul celor ce i s-au prezentat la poliție.

Recursul este nefondat.

Examinându-se actele și probele cu

martori, precum și procesele-verbale de confruntare dintre partea vătămată și

inculpați, instanța de recurs constată că, motivul invocat de recurent nu este

confirmat de probatoriu și ca atare va fi apreciat ca o simplă apărare

nedovedită.

Apoi, nu poate fi omisă nici

împrejurarea că, inculpatul recurent, a semnat fără obiecțiuni, procesele

verbale de prezentare pentru recunoaștere din grup.

Pentru toate aceste considerente,

retractările parțiale ale inculpaților precum și ale părții vătămate se

apreciază ca fiind făcute, procauza sau altfel spus, simple apărări fără suport

probator sau declarații sub amenințare pentru victimă.

Se mai constată că apărarea

inculpatului recurent, nu a fost constantă, acesta oscilând între schimbarea

încadrării juridice din tâlhărie, în lovire și nevinovăție, ceea ce

demonstrează odată în plus, lipsa de temei asupra pretinsei nevinovății precum

și faptul că, în realitate urmează reducerea pedepsei.

Așa fiind, atât urmărirea penală

precum și primele două instanțe, au stabilit în deplină concordanță, cu

activitatea infracțională efectiv desfășurată de fiecare făptuitor și cu

probatoriul administrat, vinovăția acestora, făcând și încadrarea juridică

legală.

Față de acest comportament nesincer

și în raport de potențialul infracțional al recurentului, ce are și antecedente

penale, modul în care a pregătit tâlhăria comisă în grup și în casa scării

blocului, în care locuiește victima, amenințările ulterioare ale acestuia și

familiei sale, pentru a nu-l denunța, pedeapsa de 5 ani și 3 luni închisoare,

care depășește cu 3 luni, limita minimă a textului ce încriminează fapta, nu se

impune a fi redusă.

În consecință hotărârea atacată, va

fi menținută, ca legală și temeinică, iar recursul respins, ca nefondat, în

baza art. 385 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Se vor aplica și prevederile art. 381

și art. 192 C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul H.E. împotriva deciziei penale nr. 296/ P din 29

noiembrie 2002 a Curții de Apel Constanța.

Deduce din pedeapsă perioada

arestării preventive de la 7 martie 2002, la 6 iunie 2003.

Obligă pe recurent să plătească

statului 1.300.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 300.000 lei

reprezintă onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu ce se va avansa din

fondul Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi 6

iunie 2003.