ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 468/2005

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 605

din 28 septembrie 2004, Tribunalul Constanța, în baza art. 211 alin. (2) lit.

a) și alin. (2

1

) lit. b) C. pen., pentru infracțiunea de tâlhărie,

cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., a condamnat pe inculpatul C.G. la

pedeapsa de 7 ani și 2 luni închisoare.

În baza art. 61 C. pen., a

dispus revocarea beneficiului liberării condiționate pentru restul de 363 zile

rămas neexecutat din pedeapsa de 3 ani închisoare, aplicată prin sentința

penală nr. 932 din 16 aprilie 2004 a Judecătoriei Medgidia și contopirea acestui

rest cu pedeapsa stabilită prin hotărâre.

În baza art. 7 din Legea nr.

543/2002 modificată prin O.U.G. nr. 18/2003, a dispus revocarea beneficiului

grațierii condiționate pentru pedeapsa de un an și 2 luni închisoare, aplicată

prin sentința penală nr. 48/2002 a Judecătoriei Mangalia și executarea acesteia

alăturat pedepsei stabilite prin hotărâre.

În final, inculpatul C.G. va

executa pedeapsa de 8 ani și 4 luni închisoare.

În baza art. 71 C. pen., a

interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen.

În baza art. 88 C. pen., a

dedus din pedeapsa aplicată perioada executată de 22 decembrie 2001 până la 21

decembrie 2002 și de la 17 iunie 2004 la zi.

În baza art. 350 alin. (1)

C. proc. pen. și art. 160

b

C. proc. pen., a menținut starea de arest

a inculpatului.

În baza art. 14 alin. (3)

lit. b) C. proc. pen. și art. 346 C. proc. pen. și art. 998 C. civ., a admis în

parte acțiunea civilă formulată de partea civilă G.S.

A obligat inculpatul către

partea civilă G.S. la plata sumei de 500.000 lei cu titlu de despăgubiri

civile.

A respins restul

pretențiilor civile formulate de partea civilă ca nefondată.

A constatat recuperat prin

restituirea în natură, restul prejudiciului cauzat.

În baza art. 118 lit. b) C.

pen., a dispus confiscarea specială de la inculpat în folosul statului a unui

cuțit în lungime de 19 cm depus la Poliția jud. Constanța.

În baza art. 191 alin. (1)

C. proc. pen., a obligat inculpatul la plata sumei de 2 milioane lei cu titlu

de cheltuieli judiciare în folosul statului, din care suma de 400.000 lei

reprezentând onorariu avocat oficiu în faza de urmărire penală și suma de

400.000 lei reprezentând onorariu avocat oficiu în faza de judecată în favoarea

Baroului Constanța, se avansează din fondului Ministerului Justiției.

Pentru a-l condamna pe

inculpat, tribunalul, pe baza probelor administrate în ambele faze ale

procesului, a reținut că acesta după ce s-a liberat din Penitenciarul Poarta

Albă, la 16 iunie 2004, a plecat spre localitatea de domiciliu (sat Darabani,

jud. Constanța) pe jos. Astfel, la 17 iunie 2004 a ajuns pe raza localității

Topraisar, jud. Constanța, unde l-a găsit pe câmp cu bicicleta pe numitul G.S.,

care aduna mazăre de pe o solă, cultivată de familia sa.

Sub amenințarea cu un cuțit,

inculpatul a sustras lui G.S. ceasul de la mână și bicicleta, bunuri în valoare

de 6.200.000 lei.

Cu ajutorul mamei sale G.S.

și a martorilor G.V., A.P., persoana vătămată l-a prins pe inculpat la scurt

timp după comiterea faptelor, ocazie cu care ceasul și bicicleta i-au fost

restituite.

Hotărârea primei instanțe a

fost apelată de către inculpat, care a solicitat o nouă individualizare a

pedepsei.

Curtea de Apel Constanța

prin decizia penală nr. 245/ P din 5 noiembrie 2004, a respins, ca nefondat,

apelul declarat de inculpatul C.G. împotriva sentinței penale nr. 605 din 28

septembrie 2004, pronunțată de Tribunalul Constanța.

S-a dedus arestarea

preventivă de la 28 septembrie 2004 la zi și s-a menținut în continuare starea

de arest.

Nemulțumit și de această

decizie, în termenul legal, inculpatul a declarat recurs, repetând cererea de

reducere a pedepsei.

Recursul este nefondat.

Examinându-se probatoriul

administrat în raport de critica adusă, precum și din oficiu, se reține că

acesta a fost corect evaluat, stabilindu-se situația de fapt corespunzătoare

faptei comisă de inculpat, iar încadrarea juridică este cea legală.

Pedeapsa aplicată de 7 ani

și 2 luni închisoare, se constată a fi în apropierea limitei minime, prevăzută

de textul de incriminare deși inculpatul recurent este recidivist și după un

scurt interval, de la liberarea condiționată, a comis fapta ce face obiectul

dosarului de față, considerente pentru care nu poate fi apreciată, ca excesivă.

Apoi, se reține că în

antecedentele penale ale recurentului, se află și o pedeapsă grațiată de un an

și două luni închisoare și cum noua faptă a comis-o în intervalul celor 3 ani

de după aplicarea actului de clemență, legal cele două instanțe au dispus și

revocarea grațierii potrivit art. 7 din Legea nr. 543/2002.

În aceste condiții, în

final, a ajuns inculpatul recurent să execute 8 ani și 4 luni închisoare.

Deci, pedeapsa aplicată nu

se impune a fi redusă, nici în raport de datele ce caracterizează persoana

inculpatului recurent și expuse în cele de mai sus și nici față de gravitatea

tâlhăriei săvârșite.

Ca atare, recursul

inculpatului va fi respins, ca nefondat, potrivit art. 385

15

pct. 1

lit. b) C. proc. pen.

Se vor aplica și prevederile

art. 381 și art. 192 C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de inculpatul C.G. împotriva deciziei penale nr. 245/ P din 5

noiembrie 2004 a Curții de Apel Constanța.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului, durata arestării preventive de la 17 iunie 2004 la 21 ianuarie

2005.

Obligă recurentul inculpat

să plătească suma de 1.600.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat,

din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea

din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 21 ianuarie 2005.