ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 468/2005

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 605 din 28 septembrie 2004, Tribunalul Constanța, în baza art. 211 alin. (2) lit. a) și alin. (2 1 ) lit. b) C. pen., pentru infracțiunea de tâlhărie, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., a condamnat pe inculpatul C.G. la pedeapsa de 7 ani și 2 luni închisoare. În baza art. 61 C. pen., a dispus revocarea beneficiului liberării condiționate pentru restul de 363 zile rămas neexecutat din pedeapsa de 3 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 932 din 16 aprilie 2004 a Judecătoriei Medgidia și contopirea acestui rest cu pedeapsa stabilită prin hotărâre. În baza art. 7 din Legea nr. 543/2002 modificată prin O.U.G.

nr. 18/2003, a dispus revocarea beneficiului grațierii condiționate pentru pedeapsa de un an și 2 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 48/2002 a Judecătoriei Mangalia și executarea acesteia alăturat pedepsei stabilite prin hotărâre. În final, inculpatul C.G. va executa pedeapsa de 8 ani și 4 luni închisoare. În baza art. 71 C. pen., a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen. În baza art. 88 C. pen., a dedus din pedeapsa aplicată perioada executată de 22 decembrie 2001 până la 21 decembrie 2002 și de la 17 iunie 2004 la zi. În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen. și art. 160 b C. proc. pen., a menținut starea de arest a inculpatului. În baza art. 14 alin. (3) lit. b) C. proc.

pen. și art. 346 C. proc. pen. și art. 998 C. civ., a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă G.S. A obligat inculpatul către partea civilă G.S. la plata sumei de 500.000 lei cu titlu de despăgubiri civile. A respins restul pretențiilor civile formulate de partea civilă ca nefondată. A constatat recuperat prin restituirea în natură, restul prejudiciului cauzat. În baza art. 118 lit. b) C. pen., a dispus confiscarea specială de la inculpat în folosul statului a unui cuțit în lungime de 19 cm depus la Poliția jud. Constanța. În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen., a obligat inculpatul la plata sumei de 2 milioane lei cu titlu de cheltuieli judiciare în folosul statului, din care suma de 400.000 lei reprezentând onorariu avocat oficiu în faza de urmărire penală și suma de 400.000 lei reprezentând onorariu avocat oficiu în faza de judecată în favoarea Baroului Constanța, se avansează din fondului Ministerului Justiției.

Pentru a-l condamna pe inculpat, tribunalul, pe baza probelor administrate în ambele faze ale procesului, a reținut că acesta după ce s-a liberat din Penitenciarul Poarta Albă, la 16 iunie 2004, a plecat spre localitatea de domiciliu (sat Darabani, jud. Constanța) pe jos. Astfel, la 17 iunie 2004 a ajuns pe raza localității Topraisar, jud. Constanța, unde l-a găsit pe câmp cu bicicleta pe numitul G.S., care aduna mazăre de pe o solă, cultivată de familia sa. Sub amenințarea cu un cuțit, inculpatul a sustras lui G.S. ceasul de la mână și bicicleta, bunuri în valoare de 6.200.000 lei. Cu ajutorul mamei sale G.S. și a martorilor G.V., A.P., persoana vătămată l-a prins pe inculpat la scurt timp după comiterea faptelor, ocazie cu care ceasul și bicicleta i-au fost restituite.

Hotărârea primei instanțe a fost apelată de către inculpat, care a solicitat o nouă individualizare a pedepsei. Curtea de Apel Constanța prin decizia penală nr. 245/ P din 5 noiembrie 2004, a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul C.G. împotriva sentinței penale nr. 605 din 28 septembrie 2004, pronunțată de Tribunalul Constanța. S-a dedus arestarea preventivă de la 28 septembrie 2004 la zi și s-a menținut în continuare starea de arest. Nemulțumit și de această decizie, în termenul legal, inculpatul a declarat recurs, repetând cererea de reducere a pedepsei. Recursul este nefondat. Examinându-se probatoriul administrat în raport de critica adusă, precum și din oficiu, se reține că acesta a fost corect evaluat, stabilindu-se situația de fapt corespunzătoare faptei comisă de inculpat, iar încadrarea juridică este cea legală.

Pedeapsa aplicată de 7 ani și 2 luni închisoare, se constată a fi în apropierea limitei minime, prevăzută de textul de incriminare deși inculpatul recurent este recidivist și după un scurt interval, de la liberarea condiționată, a comis fapta ce face obiectul dosarului de față, considerente pentru care nu poate fi apreciată, ca excesivă. Apoi, se reține că în antecedentele penale ale recurentului, se află și o pedeapsă grațiată de un an și două luni închisoare și cum noua faptă a comis-o în intervalul celor 3 ani de după aplicarea actului de clemență, legal cele două instanțe au dispus și revocarea grațierii potrivit art. 7 din Legea nr. 543/2002. În aceste condiții, în final, a ajuns inculpatul recurent să execute 8 ani și 4 luni închisoare.

Deci, pedeapsa aplicată nu se impune a fi redusă, nici în raport de datele ce caracterizează persoana inculpatului recurent și expuse în cele de mai sus și nici față de gravitatea tâlhăriei săvârșite. Ca atare, recursul inculpatului va fi respins, ca nefondat, potrivit art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. Se vor aplica și prevederile art. 381 și art. 192 C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.G. împotriva deciziei penale nr. 245/ P din 5 noiembrie 2004 a Curții de Apel Constanța. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata arestării preventive de la 17 iunie 2004 la 21 ianuarie 2005. Obligă recurentul inculpat să plătească suma de 1.600.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 21 ianuarie 2005.