ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6607/2005

Asupra recursului de față: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 242 din 16 iunie 2005, pronunțată de Tribunalul Argeș inculpatul B.C. condamnat, la 10 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) și c) cu aplicația art. 37 lit. a) C. pen. În baza art. 61 C. pen., s-a revocat liberarea condiționată pentru restul de pedeapsă de 1453 zile, rămas neexecutat din pedeapsa de 18 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 13/1993 a Tribunalului Argeș, contopindu-se acest rest cu pedeapsa aplicată în prezenta cauză, dispunându-se să se execute pedeapsa cea mai grea de 10 ani, sporită cu un an, în total 11 ani închisoare, în condiții de penitenciar.

S-a menținut starea de arest și s-a dedus arestul preventiv, începând cu 17 decembrie 2004. S-a constatat că partea vătămată G.A. nu a solicitat despăgubiri civile. Inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut următoarea situație de fapt. La data de 16 decembrie 2004, inculpatul B.C., însoțit de concubina sa martora O.S., pentru a se întoarce la domiciliu său în comuna Țițești a oprit un autoturism taxi condus de partea vătămată G.A. Ajuns la domiciliul inculpatul a solicitat părții vătămate să oprească autoturismul, după care i-a reproșat că i-a cerut o sumă prea mare. În continuare inculpatul amenințând cu moartea partea vătămată i-a luat toți banii pe care partea vătămată îi avea asupra situație în care de teamă aceasta a acceptat.

Nemulțumit cu suma de 400.000 lei prin amenințare inculpatul a controlat în buzunar partea vătămată, luându-i suma de 500.000 lei și telefonul mobil. Împotriva acestei hotărâri a formulat apel inculpatul solicitând reducerea pedepsei. Prin decizia penală nr. 175 din 28 iulie 2005, Curtea de Apel Ploiești a respins apelul inculpatului hotărâre ce a fost recurată cu termen legal pe care a criticat-o cu netemeinicie sub aspectul prezentei individualizări a pedepsei considerând-o prea aspră. Recursul inculpatului nu este întemeiat. Făcând o analiză completă a probelor administrate instanțele au reținut corect situația de fapt și vinovăția inculpatului, încadrând just în dispozițiile legale infracțiunea săvârșită de acesta.

Referitor la pedeapsă se constată că instanța de apel a făcut o interpretare corectă a criteriilor de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. Astfel, pericolul social concret al faptei comise de inculpat a fost apreciat la valoarea socială în condițiile în care a fost realizată activitatea infracțională. Pe de altă parte, insuficiența elementelor necesare pentru reținerea unor circumstanțe atenuante în favoarea inculpatului a fost bine constată de instanța de apel care apreciind în ansamblu comportarea inculpatului anterior și ulterior comiterii faptei, a stabilit o pedeapsă spre maximul special prevăzut de dispoziția legală incriminatoare. O altfel de interpretare a elementelor pe baza cărora se stabilește sancțiunea penală într-o cauză, cu consecințe atât de grave ar contraveni dispozițiilor art. 52 C. pen., privind scopul pedepsei, astfel că în mod just nu se impune, reducerea pedepsei.

Pentru același considerent, având în vedere și faptul că nu există motive de casare care să fie luate în considerare din oficiu, conform dispozițiilor art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge recursul formulat de inculpat ca nefondat. Conform dispozițiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.C. împotriva deciziei penale nr. 175 din 28 iulie 2005 a Curții de Apel Pitești. Deduce din pedeapsa aplicată, perioada arestării preventive de la 17 decembrie 2004 la 23 noiembrie 2005. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 220 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 23 noiembrie 2005.