ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6607/2005

Asupra recursului de față:

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 242 din 16

iunie 2005, pronunțată de Tribunalul Argeș inculpatul B.C. condamnat, la 10 ani

închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin.

(2) lit. b) și c) cu aplicația art. 37 lit. a) C. pen.

În baza art. 61 C. pen., s-a revocat

liberarea condiționată pentru restul de pedeapsă de 1453 zile, rămas neexecutat

din pedeapsa de 18 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 13/1993 a

Tribunalului Argeș, contopindu-se acest rest cu pedeapsa aplicată în prezenta

cauză, dispunându-se să se execute pedeapsa cea mai grea de 10 ani, sporită cu

un an, în total 11 ani închisoare, în condiții de penitenciar.

S-a menținut starea de arest și s-a

dedus arestul preventiv, începând cu 17 decembrie 2004.

S-a constatat că partea vătămată G.A.

nu a solicitat despăgubiri civile.

Inculpatul a fost obligat la plata

cheltuielilor judiciare către stat.

Pentru a pronunța această hotărâre,

instanța a reținut următoarea situație de fapt.

La data de 16 decembrie 2004,

inculpatul B.C., însoțit de concubina sa martora O.S., pentru a se întoarce la

domiciliu său în comuna Țițești a oprit un autoturism taxi condus de partea

vătămată G.A.

Ajuns la domiciliul inculpatul a

solicitat părții vătămate să oprească autoturismul, după care i-a reproșat că

i-a cerut o sumă prea mare. În continuare inculpatul amenințând cu moartea

partea vătămată i-a luat toți banii pe care partea vătămată îi avea asupra

situație în care de teamă aceasta a acceptat. Nemulțumit cu suma de 400.000 lei

prin amenințare inculpatul a controlat în buzunar partea vătămată, luându-i

suma de 500.000 lei și telefonul mobil.

Împotriva acestei hotărâri a

formulat apel inculpatul solicitând reducerea pedepsei.

Prin decizia penală nr. 175 din 28

iulie 2005, Curtea de Apel Ploiești a respins apelul inculpatului hotărâre ce a

fost recurată cu termen legal pe care a criticat-o cu netemeinicie sub aspectul

prezentei individualizări a pedepsei considerând-o prea aspră.

Recursul inculpatului nu este

întemeiat.

Făcând o analiză completă a probelor

administrate instanțele au reținut corect situația de fapt și vinovăția

inculpatului, încadrând just în dispozițiile legale infracțiunea săvârșită de

acesta.

Referitor la pedeapsă se constată că

instanța de apel a făcut o interpretare corectă a criteriilor de

individualizare prevăzute de art. 72 C. pen.

Astfel, pericolul social concret al

faptei comise de inculpat a fost apreciat la valoarea socială în condițiile în

care a fost realizată activitatea infracțională.

Pe de altă parte, insuficiența

elementelor necesare pentru reținerea unor circumstanțe atenuante în favoarea

inculpatului a fost bine constată de instanța de apel care apreciind în

ansamblu comportarea inculpatului anterior și ulterior comiterii faptei, a stabilit

o pedeapsă spre maximul special prevăzut de dispoziția legală incriminatoare.

O altfel de interpretare a

elementelor pe baza cărora se stabilește sancțiunea penală într-o cauză, cu

consecințe atât de grave ar contraveni dispozițiilor art. 52 C. pen., privind

scopul pedepsei, astfel că în mod just nu se impune, reducerea pedepsei.

Pentru același considerent, având în

vedere și faptul că nu există motive de casare care să fie luate în considerare

din oficiu, conform dispozițiilor art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen.,

Înalta Curte, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va

respinge recursul formulat de inculpat ca nefondat.

Conform dispozițiilor art. 192 alin.

(2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la cheltuieli judiciare

către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul B.C. împotriva deciziei penale nr. 175 din 28 iulie 2005

a Curții de Apel Pitești.

Deduce din pedeapsa aplicată,

perioada arestării preventive de la 17 decembrie 2004 la 23 noiembrie 2005.

Obligă recurentul inculpat la plata

sumei de 220 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de

100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa

din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

23 noiembrie 2005.