ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1222/2006

Asupra recursului de față,

Examinând actele dosarului constată

următoarele:

Prin Sentința penală nr. 347 din 12

octombrie 2005, pronunțată în dosarul nr. 329/P/2005, Tribunalul Suceava, secția

penală, în baza art. 211 alin. (1) și (2

1

) lit. a) și c) C. pen., a

condamnat pe inculpatul C.V., la două pedepse de câte 7 ani închisoare și 2 ani

interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru

săvârșirea a două infracțiuni de tâlhărie.

În baza art. 33 și art. 34 lit. b) C.

pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 7 ani

închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b)

C. pen. În baza art. 71 C. pen., a dispus interzicerea drepturilor prevăzute de

art. 64 C. pen., în perioada executării pedepsei principale.

În baza art. 88 C. pen., au fost

scăzute din durata pedepsei aplicate perioada reținerii și a arestării

preventive de la 10 ianuarie 2004 până la zi. S-a menținut starea de arest a

inculpatului.

În baza art. 346 C. proc. pen.,

raportate la art. 998 și 999 C. civ., inculpatul C.V. a fost obligat, în

solidar cu inculpatul Z.O.V. (condamnat în aceeași cauză) la plata sumei de 284.000

ROL și 10 milioane lei vechi către partea vătămată S.I. și la 29 milioane

părții vătămate P.R., cu titlu de despăgubiri civile (daune morale și

materiale). Inculpații au mai fost obligați, în solidar, la 2.026.652 lei cu

titlu de cheltuieli de spitalizare a părții vătămate S.I., către partea civilă

C.A.S. Suceava.

Instanța a reținut că, la data de 14

noiembrie 2004, în timp ce erau transportați împreună cu G.O. cu autoturismul

martorului C.G., aceasta le-a spus inculpaților C.V. și Z.O.V. că ar putea găsi

de lucru, ca zilieri, la S.I. din satul Costâna, comuna Todirești, unde a

lucrat și ea. A menționat că S.I. are o stare materială bună, arătându-le și

locuința acestuia. Inculpații au coborât, au intrat în curtea părții vătămate S.I.,

au stat de vorbă cu acesta în vederea angajării lor pe perioada iernii. Partea

vătămată a refuzat, dar continuând discuția și fiind ora mesii, la cererea

inculpaților, i-a invitat în bucătărie pentru a le da ceva de mâncare. Intrând

în bucătărie inculpații l-au lovit, l-au legat cu un cordon, cerându-i să le

spună unde sunt banii. Întrucât partea vătămată le-a spus că nu are bani în

casă, inculpații l-au încuiat în bucătărie, căutând apoi bani prin locuință. Au

găsit doar un telefon mobil marca pe care l-au luat. În casă a intrat și

martorul B.N., care, întâlnindu-i pe inculpați i-a întrebat unde este S.I.

Inculpații i-au spus că este într-o cameră alăturată, după care au fugit.

Martorul l-a găsit pe S.I., legat și prezentând leziuni, în bucătărie, după ce

a descuiat ușa.

Partea vătămată a fost transportată

la Spitalul Județean Suceava unde i-au fost acordate îngrijiri medicale, fiind

internat în perioada 11 - 18 noiembrie 2004, certificatul medico-legal atestând

leziuni ce necesită 15-17 zile îngrijiri medicale.

La data de 11 octombrie 2004,

inculpații, profitând de plecarea soțului, au atacat-o pe P.R. din comuna

Milișăuți. Astfel, au prins-o de gură și de gât, au dus-o într-o anexă a casei,

amenințând-o cu moartea și i-au cerut banii pe care îi are în casă. Au

aruncat-o în beciul casei, după care au pătruns în locuință de unde au sustras

19 milioane lei. Partea vătămată a suferit leziuni care au necesitat 3 zile

îngrijiri medicale.

Prin decizia penală nr. 380 din 28

noiembrie 2005, Curtea de Apel Suceava, secția penală, a respins apelurile

declarate de inculpați, deducând din pedeapsă, în continuare, durata arestării

preventive a inculpaților.

Împotriva acestei decizii, a

declarat recurs inculpatul C.V.

Recursul vizează cazul de casare

prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen. (când s-au aplicat

pedepse greșit individualizate în raport cu prevederile art. 72 C. pen.), inculpatul

apreciind că pedeapsa este prea mare.

A mai arătat că nu el ar fi săvârșit

faptele, întrucât în locuința sa nu a fost găsit nici un bun aparținând

părților vătămate (art. 385

9

pct. 18 C. proc. pen., când s-a comis o

eroare gravă de fapt).

Examinând recursul, Înalta Curte

constată că nu sunt incidente în cauză cazurile de casare prevăzute de art. 385

9

pct. 14 și pct. 18 C. proc. pen., întrucât ambele instanțe, au stabilit corect,

pe baza declarațiilor părților vătămate și ale martorilor audiați, participarea

recurentului inculpat C.V. la săvârșirea celor două fapte de tâlhărie, el fiind

recunoscut de ambele părți vătămate.

Sub aspectul individualizării

pedepsei, Înalta Curte constată, de asemenea, că a fost stabilită și aplicată

inculpatului, în raport cu criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., avându-se

în vedere atât gravitatea faptelor săvârșite, persoana inculpatului (infractor

nesincer, cu antecedente penale), cât și împrejurările care agravează

răspunderea penală (concursul de infracțiuni).

În consecință, Înalta Curte va

respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.V.

În baza art. 88 C. pen., se va scade

din durata pedepsei timpul arestării preventive de la 16 noiembrie 2004 la 24

februarie 2006.

Conform art. 192 alin. (2) C. proc.

pen., recurentul inculpat urmează a fi obligat la plata sumei de 220 RON cu

titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON,

reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din

fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul C.V. împotriva deciziei penale nr. 380 din 28 noiembrie

2005 a Curții de Apel Suceava.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului, timpul arestării preventive de la 16 noiembrie 2004 la 24

februarie 2006.

Obligă recurentul inculpat la plata

sumei de 220 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON,

reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

24 februarie 2006.