ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 519/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea ce a format obiectul

dosarului nr. 9439/2006 al Tribunalului Prahova, reclamanta SC C.S. SRL

Ploiești a acționat în judecată pe pârâta SC O. SA, sucursala Prahova, pentru

ca prin hotărâre judecătorească pârâta să fie obligată la plata sumei de 219.879

lei despăgubiri urmare producerii a trei evenimente asigurate, contactate la 12

octombrie 2005, 2 decembrie 2005 și 3 ianuarie 2006, cu cheltuieli de judecată

aferente.

În urma probatoriului administrat în

cauză, Secția Comercială și de Contencios Administrativ a Tribunalului Prahova,

prin sentința nr. 706 din 14 mai 2007 a admis acțiunea reclamantei și a

obligat-o pe pârâtă la plata sumei de 85.707,3 lei cu titlu de despăgubiri și

15.085,2 lei cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî astfel instanța de

fond a reținut că între părțile în proces s-a încheiat asigurarea facultativă

Seria F nr. 539833 în 24 august 2005, polița de asigurare fiind majorată prin

act adițional la data de 3 octombrie 2005 pentru obiectivul „Modernizarea SC 60

și rețea drumuri locale comuna Iordăcheanu, județul Prahova. Cum după data

asigurării s-au produs inundații naturale peste lucrările executate de

reclamantă, instanța a statuat că pârâta datorează daune pentru pagubele

produse de aceste evenimente asigurate.

Apelul declarat de pârâta SC O. SA

București împotriva sentinței pronunțate de instanța de fond a fost respins, ca

nefondat, de Curtea de Apel Ploiești, secția comercială, de contencios

administrativ și fiscal, prin decizia nr. 42 din 7 martie 2008, reținând că nu

sunt întemeiate criticile din apel în legătură cu cele trei evenimente

asigurate.

Împotriva hotărârii pronunțată de

instanța de apel au declarat recurs reclamanta SC C.S. SRL Ploiești și pârâta

SC O. SA București.

Reclamanta a solicitat admiterea

recursului său, modificarea în parte a deciziei recurate în sensul admiterii și

a pretențiilor sale legate de cheltuielile de judecată.

Au fost invocate în drept

prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Pârâta, în recursul său a criticat

hotărârea instanței de apel motivând că este nelegală și netemeinică deoarece:

- a fost dată cu încălcarea legii,

instanța de apel nesocotind dispozițiile de drept procesual – motiv de recurs

reglementat de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

În susținerea motivului de recurs

enunțat mai sus, pârâta a motivat că a solicitat instanței de apel să dispună

anularea sentinței de instanța de fond întrucât a avut în vedere o expertiză

nulă, aspect pe care instanța de fond nu l-a analizat;

- hotărârea recurată nu cuprinde

motivele pe care se sprijină – situația de nelegalitate reglementată de art. 304

pct. 7 C. proc. civ. – ce impune modificarea hotărârii instanței de apel.

Sub acest aspect a precizat că

hotărârea din apel nu s-a pronunțat cu privire la cererea pârâtei de anulare a

completării raportului de expertiză, iar motivele pentru care a fost înlăturată

această cerere nu sunt cuprinse nici în încheierea de ședință din data de 4

martie 2008 și nici în decizia recurată;

- în apel s-a interpretat greșit

contractul de asigurare încheiat între părți, motiv de recurs prevăzut de art. 304

pct. 8 C. proc. civ., respectiv instanța de apel a interpretat că

procesul-verbal de constatare a daunelor reprezintă o recunoaștere în loc de

a-l fi considerat, cum este legal, ca fiind un document de pornire de la care

începe întocmirea dosarelor de daună.

Recursul pârâtei este întemeiat

urmând a se admite cu trimiterea cauzei la aceiași instanță de apel pentru

rejudecarea apelului acestei părți.

Nelegalitatea hotărârii recurate sub

aspectul încălcării legii art. 304 pct. 9 C. proc. civ. a fost corect

subliniată de recurenta-pârâtă.

În decizia sa, instanța de apel în

ce privește raportul de expertiză pe care s-a fundamentat soluția instanței de

apel a reținut sumar că întrucât în apel raportul de expertiză s-a refăcut

conform cerințelor procedurale, nu intră în discuție constatarea nulității

expertizei.

Cum această expertiză s-a efectuat

la judecarea în fond a cauzei cu încălcarea dispozițiilor art. 208 C. proc.

civ. și ale art. 21 din O.G. nr. 2/2000 și întrucât refacerea acesteia în apel,

cu convocarea celor două părți în proces și a experților consilieri pe care

părțile i-au desemnat în fața instanței de fond nu a respectat dispozițiile cuprinse

în textele precitate, urmează ca instanța de apel să reanalizeze această

critică, ce s-a constituit și în motiv de apel.

Instanța de apel în rejudecarea

apelului pârâtei se va pronunța de asemenea și pe critica vizând anularea

hotărârii pronunțate în baza expertizei tehnice efectuate în fața instanței de

fond și în baza dispozițiilor art. 294 alin. (2) teza ultimă să decidă în

consecință.

Se va ține totodată seama de

dispozițiile art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. urmând totodată a se

proceda la rejudecarea apelului pârâtei în raport de contractul de asigurare

încheiat de părți.

În ce privește recursul declarat de

reclamantă, se va respinge întrucât este neîntemeiat.

Reclamanta a criticat hotărârea

instanței de apel pentru motivul că nu a obligat pârâta la plata cheltuielilor

de judecată reprezentând onorariu de avocat, cheltuială efectuată de

reclamantă.

Se constată din analiza hotărârii

recurate prin prisma motivului de recurs invocat de recurenta-reclamantă – art.

304 pct. 9 C. proc. civ. – că acest aspect a fost analizat în considerentele

hotărârii pronunțată de instanța de apel.

Cum cheltuielile de judecată în apel

reprezentând onorariu de avocat plătit de reclamantă nu s-au dovedit, corect

instanța de apel a respins, ca nedovedite aceste pretenții, drept urmare, în

baza prevederilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ. recursul reclamantei se va

respinge.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâta

SC O. SA București împotriva deciziei nr. 42 din 7 martie 2007 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială de contencios administrativ și fiscal, pe care o

casează și trimite cauza aceleiași instanțe spre rejudecarea apelului pârâtei.

Respinge, ca nefondat, recursul declarat

de reclamanta SC C.S. SRL Ploiești, împotriva aceleiași decizii.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședința publică, astăzi 19

februarie 2009.