ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1981/2011

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1981/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra recursului de

față:

Din examinarea

lucrărilor dosarului, constată că prin acțiunea

înregistrată inițial la Tribunalul Prahova sub nr. 9439/2006,

reclamanta SC C.Ș. SRL Ploiești a chemat în judecată pe pârâta

SC O. SA, Sucursala Prahova, solicitând instanței să dispună

obligarea acesteia la plata sumei de 219.879 RON reprezentând contravaloarea

despăgubirilor și a dobânzilor legale aferente, cu cheltuieli de

judecată.

În urma probelor

administrate în cauză, Tribunalul Prahova a pronunțat Sentința nr.

706 în data de 14 mai 2007 prin care a admis acțiunea și a obligat

pârâta la plata sumei de 85.707,30 RON reprezentând contravaloare

despăgubiri pentru cele trei evenimente asigurate constatate la 12

octombrie 2005, 2 decembrie 2005 și 3 ianuarie 2006.

Pentru a

pronunța această sentință instanța de fond a

reținut în considerente că „părțile au încheiat contract de

asigurare facultativă nr. 539833 din 24 august 2005 pentru riscurile

referitoare la lucrările de construcții montaj și

răspunderea constructorului, obiectul asigurării constând în lucrarea

„Modernizarea SC 60 și rețea drumuri locale comuna Iordăcheanu,

județ Prahova”. La data de 3 octombrie 2005 s-a încheiat și un act

adițional la polița de asigurare mai sus menționată,

majorându-se suma asigurată cu suma de 150.000 RON.

În perioada

2004-2006, ca urmare inundațiilor s-au înregistrat pagube la lucrările

efectuate la obiectivul asigurat.

S-au încheiat procese

verbale de constatare, consemnate în procesele verbale din datele de 19 august 2004,

4 martie 2005, 12 mai 2005, 13 octombrie 2005 și 3 ianuarie 2006 și

în adresa nr. 5105 din 25 mai 2005.

Împotriva acestei

sentințe a declarat apel pârâta, iar prin Decizia nr. 42

pronunțată în data de 7 martie 2008, Curtea de Apel Ploiești a

respins ca nefondat apelul declarat de pârâta SC O. SA.

Prin Decizia nr. 519

din 19 februarie 2009 Înalta Curte de Casație și Justiție a

admis recursul declarat de pârâtă SC O. SA București, a casat decizia

recurată și trimis cauza aceleași instanțe spre rejudecare

a apelului pârâtei. Prin aceeași decizie s-a respins ca nefondat recursul

declarat de reclamanta SC C.Ș. SRL Ploiești, împotriva aceleiași

decizii.

În considerentele

deciziei s-a arătat că expertiza s-a efectuat la judecarea în fond a

cauzei cu încălcarea dispozițiilor art. 208 C. proc. civ. și ale

art. 21 din OG nr. 2/2000 și întrucât refacerea acesteia în apel, cu convocarea

celor două părți în proces și a experților consilieri

pe care părțile i-au desemnat în fața instanței de fond nu

a respectat dispozițiile cuprinse în textele precizate, urmează ca

instanța de apel să reanalizeze această critică ce s-a

constituit și în motiv de apel.

S-a arătat în

continuare că instanța de apel, în rejudecarea apelului pârâtei se va

pronunța și pe critica vizând anularea hotărârii pronunțate

în baza expertizei tehnice efectuate în fața instanței de fond, urmând

ca în baza dispozițiilor art. 294 alin. (2) teza ultimă să

decidă în consecință.

Prin aceeași

decizie s-a mai stabilit că instanța de apel va ține seama de

dispozițiile art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., urmând totodată

a se proceda la rejudecarea apelului pârâtei în raport de contractul de

asigurare încheiat între părți.

Recursul declarat de

reclamantă a fost respins în condițiile în care cheltuielile de

judecată în apel, reprezentând onorariul de avocat plătit de

reclamantă nu s-au dovedit.

Cauza a fost

reînregistrată pe rolul Curții de Apel Ploiești sub același

număr, în data de 13 aprilie 2009, iar prin Decizia nr. 78

pronunțată în data de 19 mai 2009 s-a admis apelul declarat de pârâta

SC O. SA, împotriva Sentinței nr. 706 din data de 14 mai 2007 pronunțate

de Tribunalul Prahova în contradictoriu cu reclamanta SC C.Ș. SRL, s-a

anulat sentința, s-a reținut cauza spre rejudecare și s-a fixat

termen la 9 iunie 2009, pentru discutarea probatoriilor.

Pentru a hotărî

astfel, Curtea a reținut că raportul de expertiză întocmit în

cauza dedusă judecății s-a realizat în condiții de

nelegalitate, situație în care acesta va fi refăcut cu respectarea

dispozițiilor art. 208 C. proc. civ. și ale OG nr. 2/2000.

În ședința

publică din 9 iunie 2009, instanța a încuviințat probe, respectiv

înscrisuri, interogatorii și efectuarea unui raportul de expertiză

specialitate drumuri și poduri.

Prin decizia

atacată prin prezentul recurs, Curtea de Apel Ploiești, în apel,

după reținerea cauzei spre rejudecare, evocând fondul, a admis

cererea formulată de reclamanta SC C.Ș. SRL, în contradictoriu cu

pârâta SC O.V.I.G. SA (fostă SC O. SA), și a obligat pârâta la

85.510,99 RON contravaloare despăgubiri pentru cele trei evenimente

asigurate, conform raportului de expertiză D.M.. Instanța a mai

obligat pârâta SC O.V.I.G .SA (fostă SC O. SA), la 5.000 RON cheltuieli de

judecată către reclamanta SC C.Ș. SRL.

Pentru a

pronunța această decizie, instanța a reținut că

reclamanta SC C.Ș. SRL a încheiat cu pârâta SC O. SA, Sucursala Prahova

polița de asigurare nr. 539833 din 24 august 2005  pentru riscurile

referitoare la lucrările de construcții, montaj și

răspunderea constructorului, obiectul asigurării constând în lucrarea

„Modernizarea SC 60 și rețea drumuri locale comuna Iordăcheanu”.

Ulterior la data de 3

octombrie 2005 s-a încheiat și un act adițional la polița de

asigurare din 24 august 2005, urmare cererii reclamantei nr. 5163 din 3

octombrie 2005 prin care s-a solicitat majorarea sumei asigurate cu 150.000

RON, achitându-se primele de asigurare care nu aveau termen scadent la o

anumită dată din lună, sume acceptate de către pârâtă

și ulterior producerii evenimentului din data de 2 decembrie 2005,

situație în care se reține că pârâta nu a înțeles să

suspende contractul de asigurare acceptând plata acestora.

Curtea a mai

reținut că urmare inundațiilor produse în perioada 2004-2006

s-au înregistrat trei evenimente, respectiv 18-23 septembrie 2005, 2 decembrie 2005

și 3 ianuarie 2006, pagubele fiind consemnate în procesele verbale din

datele de 19 august 2004, 4 martie 2005, 12 mai 2005, 13 octombrie 2005 și

3 ianuarie 2006 și în adresa nr. 5105 din 25 mai 2005, reclamanta

adresându-se pârâtei pentru plata pagubelor suferite, comunicându-i

totodată că valoarea daunei a fost greșit evaluată de

expertul tehnic desemnat de aceasta.

Potrivit poliței

de asigurare, Acord special pentru măsurile de siguranță,

privind precipitațiile, viiturile și inundațiile, în cuprinsul art.

2.1. se specifică că pârâta va despăgubi pe asigurat pentru

pierderile, daunele materiale sau răspunderile cauzate, direct sau

indirect, de precipitații, viituri și inundații, numai dacă

au fost luate măsurile de siguranță adecvate, atât în faza de

proiectare, cât și în cea de execuție a lucrărilor contractate.

Una din

apărările formulate de către pârâtă și ulterior

reluată ca fiind critică a vizat executarea incorectă a lucrărilor

de construcții, cu consecința producerii evenimentelor,

arătându-se că, dacă lucrările se realizau

corespunzător, daunele înregistrate ar fi avut o valoare mult mai

mică.

Expertiza

efectuată în cauză, cu respectarea dispozițiilor procedurale a stabilit

că lucrările de construcții efectuate de reclamantă au fost

executate corespunzător conform proiectului, aspect confirmat prin

Buletinele de analiză eliberate de Laboratorul Rutier C. sondajele

geotehnice F1 și F2 realizate de SC N. SRL Ploiești, măsurătorile

deflectometrice, procesele verbale de calitate a lucrărilor, procesul

verbal de recepție nr. 2589/2006 .

Se arată de

asemenea în răspunsurile formulate că respectivele gabioane de pe

malul stâng amonte au fost executate pe amplasamentul proiectat, daunele

produse gabioanelor datorându-se creșterii nivelului și forței

apei, mult peste cotele admisibile și devierea naturală a cursului

apei râului prin spatele acestora la data producerii viiturilor.

În ceea ce

privește structura rutieră aceasta a fost executată conform

documentației de execuție, neexistând obiecțiuni relativ la o

eventuală nerespectare a sistemului rutier.

În atare

condiții, s-a reținut că sunt neîntemeiate susținerile

pârâtei relativ la executarea incorectă a proiectului de execuție, a

lucrărilor de construcții executate de către reclamantă.

Concluziile

raportului de expertiză - răspuns la obiecțiuni - relativ la

calculul daunei pentru primul eveniment asigurat, dat fiind Adresa nr. 5233/2005

a Administrației Naționale de Meteorologie, au fost înlăturate

și menținute cele din cuprinsul raportului de expertiză întocmit

la data de 25 ianuarie 2010 în condițiile în care polița de asigurare

a fost încheiată la data de 24 august 2005 moment în care s-a realizat

inspectarea obiectivului, neconsemnându-se producerea vreunei pagube anterior

încheierii acesteia.

Susținerea

pârâtei în sensul că reclamanta nu a încunoștințat asiguratorul

conform art. 8.1.2. din contractul de asigurare a fost apreciată ca

neîntemeiată, în condițiile în care pe de o parte asiguratorul a fost

încunoștințat telefonic, iar pe de altă parte această

clauză a fost interpretată în acord cu art. 19 din Legea nr. 136/1995,

cum de altfel invocă și pârâta, care însă arată expres în art.

19 alin. (2) că în caz de neîndeplinire a obligației prevăzute

la alineatul precedent asiguratorul are dreptul să refuze plata

indemnizației, dacă din acest motiv nu a putut determina cauza

producerii evenimentului asigurat și întinderea pagubei.

Or, probele

administrate în dosar au dovedit faptul că s-a putut determina cauza producerii

evenimentului asigurat, neexistând nici o obiecțiune sub acest aspect

și întinderea pagubei, care însă a fost supusă criticii de

către ambele părți sub aspectul valorii, element ce s-a elucidat

cu ocazia administrării probelor administrate.

Nu s-a reținut

de către instanță suspendarea efectelor contractului de

asigurare, în condițiile în care primele de asigurare s-au plătit,

dar și diferențele conform contractului adițional și care

au fost acceptate de către asigurator, ceea ce a condus la concluzia

valabilității contractului de asigurare la momentul producerii evenimentelor

asigurate.

În ceea ce

privește evenimentul asigurat din data de 3 ianuarie 2006, s-a apreciat

că și în cazul acestuia se impune acoperirea pagubei, în

condițiile în care art. 2.1. din clauza adițională, extinderea

acoperirii pentru perioada de garanție (20 ianuarie 2005-19 ianuarie 2007),

arătă expres că „în baza prezentei clauze adiționale acoperirea

oferită în baza secțiunii 1 a poliței se extinde pe perioada de

garanție a lucrării, precizată în prezenta pentru pierderile sau

pagubele materiale cauzate de asigurat în timp ce se afla pe amplasamentul

lucrării de construcție montaj asigurate în scopul efectuării de

remediere”.

Mai mult decât atât

în cuprinsul procesului verbal de recepție de la data de 3 ianuarie 2006,

se arată că lucrările nu au fost finalizate, respectivul proces

verbal nefiind semnat.

Dat fiind cele dispuse

anterior și reținând că reclamanta prin probele administrate a

dovedit temeinicia acțiunii formulate pentru toate cele trei evenimente

asigurate, Curtea de Apel Ploiești în baza în baza art. 24 din Legea nr. 136/1995,

art. 969 C. civ. și art. 297 C. proc. civ., în apel, după

reținerea cauzei spre rejudecare, administrarea probatoriului și

evocarea fondului, a admis acțiunea și a obligat pârâta la 85.510,99 RON

contravaloare despăgubiri pentru cele trei evenimente asigurate, conform

raportului de expertiză D.M. și la plata sumei de 5.000 RON

cheltuieli de judecată către reclamantă.

Împotriva acestei

decizii a declarat recurs pârâta SC O.V.I.G. SA București care a invocat

dispozițiile art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ. Recurenta a

susținut, în esență, pe parcursul celor 16 pagini ale memoriul

de recurs că:

I. Instanța de

apel în rejudecare a respectat numai cea de-a doua îndrumare obligatorie a

Înaltei Curți de Casație si Justiție si prin Decizia nr. 78 din

data de 19 mai 2009, in temeiul art. 297 alin. (2) C.proc.civ., a admis apelul

declarat de societatea pârâtă impotriva Sentinței nr. 706 din 14 mai

2007, a anulat sentința si a reținut cauza spre rejudecare. Cu

privire la îndrumarile obligatorii ale Înaltei Curți de Casație si

Justiție referitoare la efectuarea expertizei tehnice cu respectarea

dispozițiilor legale și la rejudecarea apelului în raport de

contractul de asigurare încheiat de părți, recurenta a învederat

faptul că hotărârea atacată a fost pronunțată cu

nerespectarea îndrumărilor instanței de control judiciar și a

dispozițiilor art. 315 alin. (1) C. proc. civ.

II. Când

hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină - art. 304 pct. 7

C. proc. civ. întrucât hotărârea nu cuprinde motivele pentru care

instanța de apel a înlăturat completările la raportul de

expertiză întocmite de dl. E.M. la termenul din 30 noiembrie 2010

după ce în ședința publică din 30 noiembrie 2010

instanța s-a pronunțat în sensul respingerii obiecțiunilor

formulate de reclamantă la raportul de expertiză și a dispus ca

atât raportul de expertiză cât și completarea la raport sunt conforme

contractului de asigurare.Totodată, hotărârea nu cuprinde motivele

pentru care instanța a menținut concluziille raportului de

expertiză întocmit la data de 25 ianuarie 2010 deși prin încheierea

din 16 martie 2010 s-a pronunțat în sensul refacerii acestuia. De

asemenea, hotărârea nu cuprinde motivele pentru care instanța de apel

nu a dedus fransiza/eveniment conform dispozițiilor art. 9 pct. 4.3. din

condițiile generale rap. la art. 27 alin. (3) coroborat cu art. 1

1

pct. 9 din Legea nr. 136/1995 în condițiile în care am solicitat

instanței de apel deducerea fransizei/eveniment (atât în ședința

publică din 30 noiembrie 2010, cât și prin concluziile scrise).

III. Când

instanța, interpretând greșit actul juridic dedus

judecății, a schimbat natura ori înțelesul lămurit și

vădit neîndoilenic al acestuia - art. 304 pct. 8 C.proc.civ.. Prin Decizia

nr. 519 din 19 februarie 2009, I.C.C.J., secția comerciala, a dispus

"a se proceda la rejudecarea apelului pârâtei în raport de contractul de

asigurare încheiat de părți." Ignorând îndrumările

obligatorii ale Înaltei Curți de Casație și Justiție,

instanța de apel a reiterat erorile comise prin soluția

desființată prin Decizia nr. 519 din 19 februarie 2009 și a

obligat societatea noastră la plata sumei de 85.510,99 RON contravaloare

despăgubiri fără a ține cont de dispozițiile contractuale

și de completare la raportul de expertiză tehnică.

IV.Când

hotărârea pronunțată a fost dată cu încălcarea legii -

art. 304 pct. 9 C.proc.civ.- art. 27 alin. (3) din Legea nr. 136/1995.

Recurenta a susținut faptul că prin completarea la raportul de

expertiză întocmită de dl. E.M. la termenul de judecată din data

de 30 noiembrie 2010, acesta a refăcut calculul despăgubirilor cu

privire la primul eveniment, conform perioadei contractuale, din 24 august 2005,

având în vedere faptul că precipitații abundente au fost atât în luna

august cât și în luna septembrie 2005, rezultând suma de 11.903,80 RON. În

aceste condiții, suma stabilită de dl. E.M. se situează sub

fransiza de 18.000 RON/eveniment, astfel încât intimata-reclamantă nu este

îndreptațită la despăgubire. Potrivit art. 9.4.3. din

Condițiile generale, "despăgubirea cuvenită se

calculează prin deducerea fransizei prevăzută în

Specificația Poliței, la producerea sau apariția fiecărui

eveniment asigurat" rap. la art. 27 alin. (3) din Legea nr. 136/1995,

"în contractul de asigurare poate fi stipulată o clauză conform

căreia asiguratul rămâne propriul său asigurător pentru o

fransiza sau o sumă determinată care nu se despăgubește de

către asigurător" coroborat cu disp. art. 1

1

pct. 9

din Legea nr. 136/1995, " fransiza - partea din prejudiciu suportată

de persoana păgubită, stabilită ca valoare fixă sau procent

din despăgubirea totală prevăzută în contractul de

asigurare. Astfel, în Polița nr. 539833 din 24 august 2005 se prevede

faptul că fransiza este de 18.000 RON/eveniment.

Înalta Curte,

analizând decizia atacată prin prisma criticilor formulate, constată

că aceasta trebuie modificată în parte pentru următoarele

considerente:

În parte, Decizia nr.

129 din 7 decembrie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția

comercial și contencios, în dosarul nr. 9439/105/2006, în apel, după

reținerea cauzei spre rejudecare și care evocă fondul, nu a fost

dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, iar

hotărârea recurată cuprinde în totalitate motivele pe care se

sprijină, în cauză nefiind incidente dispozițiile art. 304 pct. 7,

8 și 9 C. proc. civ., cum în mod greșit susține recurenta la

punctele I, II și III ale memoriului de recurs.

În afară de

pretinsa încălcare a art. 315 alin. (1) C. proc. civ., recurenta-pârâtă

nu invocă în fapt nici un motiv de nelegalitate a hotărârii recurate,

în sensul strict al art. 304 C. proc. civ., ci doar se combate expertiza

efectuată în cauză și se reiau aceleași susțineri

și apărări ca cele anterioare, formulate în fața

instanței de apel, în rejudecare.

Referitor la

susținerile privind încălcarea dispozițiilor art. 315 alin. (1) C.

proc. civ., urmează a fi respinse susținerile pârâtei ca

neîntemeiate. Astfel, instanța de apel a respectat întocmai

îndrumările impuse de instanța de control, prin decizia

anterioară de casare. Nu se poate reține că instanța de

apel nu a avut în vedere îndrumarea privind raportul de expertiză întocmit

în fața instanței de fond, întrucât tocmai din aceste considerente

s-a efectuat un nou raport de expertiză în cauză, astfel că

recurenta-pârâtă nu a fost prejudiciată în nici un mod și i s-au

asigurat și garantat pe deplin toate drepturile procesuale în cauză.

Situația

prezentată de recurentă în pagina 4 din motivele de recurs nu este

conformă cu actele din dosarul cauzei. În rejudecare, expertul M.D. a

efectuat un raport de expertiză, la care pârâta a avut obiecțiuni, ce

au fost încuviințate de instanța de judecată și în urma

căruia s-a dispus refacerea raportului de expertiză. Expertul a

refăcut acest raport de expertiză, reclamanta solicitând obligarea

pârâtei SC O.V.I.G. SA la plata sumei totale de 85.510,99 RON, reprezentând contravaloare

despăgubiri de către societatea de asigurare urmare a celor trei

evenimente. Și împotriva acestui ultim raport de expertiză -

refăcut, recurenta pârâtă a formulat obiecțiuni. Aceste

obiecțiuni au fost discutate la termenul din data de 30 noiembrie 2010.

Ceea ce a depus expertul la dosar pentru termenul de judecată din data de

30 noiembrie 2010 l-a reprezentat nu o completare la raportul de

expertiză, ci un răspus la obiecțiunile pârâtei, care nu

fuseseră încă încuviințate. Faptul că instanța de

judecată a sesizat acest aspect, nu înseamnă că nu a dat eficiență

îndrumărilor instanței de casare.

De altfel, probele în

sistemul nostru de drept se coroborează, astfel că opinia

ulterioară a unui expert, nu leagă instanța, opinia expertului

nu ține loc de hotărâre judecătorească. La fila 7 din

decizia recurantă, instanța de judecată a motivat pentru care

anume considerente a înlăturat aceste susțineri ulterioare ale

expertului, arătând în mod corect că la data de 24 august 2005,

momentul încheierii poliței de asigurare, s-a realizat inspectarea

obiectivului, neconsemnându-se producerea vreunei pagube anterior acesteia. Practic

instanța de judecată a dat eficiență principiului potrivit

căruia nimeni nu poate să își invoce propria culpă în

apărarea sa.

Cea de-a doua

critică a recurentei privind încălcarea dispozițiilor art. 315 alin.

(1) C. proc. civ., vizează împrejurarea potrivit căreia instanța

nu ar fi ținut cont de contractul de asigurare, ceea ce este fals și

rezultă fără putință de tăgadă din motivarea

deciziei recurate, situație față de care se impune respingerea

și a acestui motiv de recurs ca neîntemeiat.

Instanța a

analizat întocmai contractul de asigurare, aspect care a fost pus și în

discuția părților și a stabilit valabilitatea acestuia la

momentul producerii evenimentelor asigurate. Aceasta rezultă din cuprinsul

deciziei recurate, instanța de judecată în mod corect și legal

stabilind că nu se poate reține suspendarea efectelor contractului de

asigurare, în condițiile în casre primele de asigurare s-au plătit,

la fel și diferențele conform actului adițional și care au

fost acceptate de către asigurător, ceea ce conduce la concluzia

valabilității contractului de asigurare la momentul producerii celor

3 evenimente. Chiar pârâta susține că polița - contractul de

asigurare reprezintă legea părților, iar instanța de judecată

a dat eficientă acestuia întrucât a constat valabilitatea contractului.

Celelalte

susțineri ale recurentei, nu vizează în fapt nici un motiv de

nelegalitate a hotărârii recurate, în sensul strict al art. 304 C. proc.

civ., ci doar se combate expertiza efectuată în cauză și se

reiau aceleași susțineri și apărări ca cele

anterioare, formulate în fața instanței de apel, în rejudecare.

Înalta Curte

reține că sunt însă fondate criticile privitoare la nededucerea

fransizei, astfel cum acestea sunt cuprinse la pct. IV al memoriului de recurs.

În Polița nr. 539833

din 24 august 2005 se prevede faptul ca fransiza este de 18.000 RON/eveniment.

Având în vedere

faptul că la primul eveniment intimata-reclamantă nu și-a

îndeplinit obligațiile contractuale de avizare în termen de 48 ore de la

data producerii evenimentului asigurat, respectiv de 14 zile calendaristice de

emitere a pretențiilor, comunicând abia la data de 12 octombrie 2005

producerea evenimentului din data de 18 septembrie - 23 septembrie 2005, iar

despăgubirea stabilită de expert în cuantum de 11.903,80 RON se

situează sub fransiza de 18.000 RON/eveniment, rezultă că

decizia recurată a fost pronunțată cu încălcarea legii

întrucât instanța de apel nu a dedus fransiza, respectiv nu a constatat

că despăgubirea la primul eveniment se situează sub fransiza de

18.000 lei.

Nici cu privire la

cel de-al doilea eveniment nu s-a procedat la deducerea fransizei de 18.000 RON/

eveniment, conform art. 9.4.3 din Condițiile generale contractuale

raportat la art. 27 alin. (3) coroborat cu art. 1

1

pct. 9 din Legea nr.

136/1995 din suma stabilită de expert, adică: 23.525,01 - 18.000 =

5.525,01 lei.

Așadar, întrucât

instanța de apel nu a dedus fransiza/eveniment în cuantum de 18.000 RON nici

cu privire la despăgubirile calculate pentru evenimentul din 2 decembrie 2005,

hotărârea a fost pronunțată cu încalcarea art. 27 alin. (3) din

legea nr. 136/1995 și a dispozițiilor art. 9 pct. 4.3 din

condițiile generale cotnractuale rap. la art. 969 C. civ.

Nici cu privire la

cel de-al treilea eveniment din data de 3 ianuarie 2006 nu s-a procedat la

deducerea fransizei de 18.000 RON/eveniment conform art. 9.4.3 din

Condițiile generale contractuale raportat la art. 27 alin. (3) coroborat

cu art. 1

1

pct. 9 din Legea nr. 136/1995 din suma stabilită de

expert, adică: 40.162,35 - 18.000 = 22.162,35 RON.

Astfel, instanța

de apel a încălcat dispozițiile legale și contractuale

învederate și cu privire la cel de-al treilea eveniment întrucât nu a

aplicat dispozițiile legale prin deducerea fransizei de 18.000 RON/eveniment.

Pentru aceste

considerente conform art. 312 C. proc. civ. se va admite recursul declarat de

pârâta SC O.V.I.G. SA București împotriva Deciziei nr. 129 din 7 decembrie

2010 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială, de

contencios administrativ și fiscal, va fi modificată în parte decizia

atacată în sensul că va fi obligată pârâta SC O.V.I.G. SA

București la 27687,36 RON contravaloare despăgubiri pentru cele trei

evenimente asigurate către reclamanta SC C.Ș. SRL și vor fi

menținute, în rest, dispozițiile deciziei atacate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Admite recursul

declarat de pârâta SC O.V.I.G. SA București împotriva Deciziei nr. 129 din

7 decembrie 2010 a Curții de Apel Ploiești, secția

comercială, de contencios administrativ și fiscal, modifică în

parte decizia atacată în sensul că obligă pârâta SC O.V.I.G .SA

București la 27687,36 RON contravaloare despăgubiri pentru cele trei

evenimente asigurate către reclamanta SC C.Ș. SRL . Menține, în

rest, dispozițiile deciziei atacate.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 23 mai 2011.