ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1981/2011

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor dosarului, constată că prin acțiunea înregistrată inițial la Tribunalul Prahova sub nr. 9439/2006, reclamanta SC C.Ș. SRL Ploiești a chemat în judecată pe pârâta SC O. SA, Sucursala Prahova, solicitând instanței să dispună obligarea acesteia la plata sumei de 219.879 RON reprezentând contravaloarea despăgubirilor și a dobânzilor legale aferente, cu cheltuieli de judecată.

În urma probelor administrate în cauză, Tribunalul Prahova a pronunțat Sentința nr. 706 în data de 14 mai 2007 prin care a admis acțiunea și a obligat pârâta la plata sumei de 85.707,30 RON reprezentând contravaloare despăgubiri pentru cele trei evenimente asigurate constatate la 12 octombrie 2005, 2 decembrie 2005 și 3 ianuarie 2006. Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut în considerente că „părțile au încheiat contract de asigurare facultativă nr. 539833 din 24 august 2005 pentru riscurile referitoare la lucrările de construcții montaj și răspunderea constructorului, obiectul asigurării constând în lucrarea „Modernizarea SC 60 și rețea drumuri locale comuna Iordăcheanu, județ Prahova”.

La data de 3 octombrie 2005 s-a încheiat și un act adițional la polița de asigurare mai sus menționată, majorându-se suma asigurată cu suma de 150.000 RON. În perioada 2004-2006, ca urmare inundațiilor s-au înregistrat pagube la lucrările efectuate la obiectivul asigurat. S-au încheiat procese verbale de constatare, consemnate în procesele verbale din datele de 19 august 2004, 4 martie 2005, 12 mai 2005, 13 octombrie 2005 și 3 ianuarie 2006 și în adresa nr. 5105 din 25 mai 2005. Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta, iar prin Decizia nr. 42 pronunțată în data de 7 martie 2008, Curtea de Apel Ploiești a respins ca nefondat apelul declarat de pârâta SC O. SA. Prin Decizia nr. 519 din 19 februarie 2009 Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul declarat de pârâtă SC O. SA București, a casat decizia recurată și trimis cauza aceleași instanțe spre rejudecare a apelului pârâtei.

Prin aceeași decizie s-a respins ca nefondat recursul declarat de reclamanta SC C.Ș. SRL Ploiești, împotriva aceleiași decizii. În considerentele deciziei s-a arătat că expertiza s-a efectuat la judecarea în fond a cauzei cu încălcarea dispozițiilor art. 208 C. proc. civ. și ale art. 21 din OG nr. 2/2000 și întrucât refacerea acesteia în apel, cu convocarea celor două părți în proces și a experților consilieri pe care părțile i-au desemnat în fața instanței de fond nu a respectat dispozițiile cuprinse în textele precizate, urmează ca instanța de apel să reanalizeze această critică ce s-a constituit și în motiv de apel. S-a arătat în continuare că instanța de apel, în rejudecarea apelului pârâtei se va pronunța și pe critica vizând anularea hotărârii pronunțate în baza expertizei tehnice efectuate în fața instanței de fond, urmând ca în baza dispozițiilor art. 294 alin. (2) teza ultimă să decidă în consecință.

Prin aceeași decizie s-a mai stabilit că instanța de apel va ține seama de dispozițiile art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., urmând totodată a se proceda la rejudecarea apelului pârâtei în raport de contractul de asigurare încheiat între părți. Recursul declarat de reclamantă a fost respins în condițiile în care cheltuielile de judecată în apel, reprezentând onorariul de avocat plătit de reclamantă nu s-au dovedit. Cauza a fost reînregistrată pe rolul Curții de Apel Ploiești sub același număr, în data de 13 aprilie 2009, iar prin Decizia nr. 78 pronunțată în data de 19 mai 2009 s-a admis apelul declarat de pârâta SC O. SA, împotriva Sentinței nr. 706 din data de 14 mai 2007 pronunțate de Tribunalul Prahova în contradictoriu cu reclamanta SC C.Ș.

SRL, s-a anulat sentința, s-a reținut cauza spre rejudecare și s-a fixat termen la 9 iunie 2009, pentru discutarea probatoriilor. Pentru a hotărî astfel, Curtea a reținut că raportul de expertiză întocmit în cauza dedusă judecății s-a realizat în condiții de nelegalitate, situație în care acesta va fi refăcut cu respectarea dispozițiilor art. 208 C. proc. civ. și ale OG nr. 2/2000. În ședința publică din 9 iunie 2009, instanța a încuviințat probe, respectiv înscrisuri, interogatorii și efectuarea unui raportul de expertiză specialitate drumuri și poduri. Prin decizia atacată prin prezentul recurs, Curtea de Apel Ploiești, în apel, după reținerea cauzei spre rejudecare, evocând fondul, a admis cererea formulată de reclamanta SC C.Ș.

SRL, în contradictoriu cu pârâta SC O.V.I.G. SA (fostă SC O. SA), și a obligat pârâta la 85.510,99 RON contravaloare despăgubiri pentru cele trei evenimente asigurate, conform raportului de expertiză D.M.. Instanța a mai obligat pârâta SC O.V.I.G .SA (fostă SC O. SA), la 5.000 RON cheltuieli de judecată către reclamanta SC C.Ș. SRL. Pentru a pronunța această decizie, instanța a reținut că reclamanta SC C.Ș. SRL a încheiat cu pârâta SC O. SA, Sucursala Prahova polița de asigurare nr. 539833 din 24 august 2005 pentru riscurile referitoare la lucrările de construcții, montaj și răspunderea constructorului, obiectul asigurării constând în lucrarea „Modernizarea SC 60 și rețea drumuri locale comuna Iordăcheanu”.

Ulterior la data de 3 octombrie 2005 s-a încheiat și un act adițional la polița de asigurare din 24 august 2005, urmare cererii reclamantei nr. 5163 din 3 octombrie 2005 prin care s-a solicitat majorarea sumei asigurate cu 150.000 RON, achitându-se primele de asigurare care nu aveau termen scadent la o anumită dată din lună, sume acceptate de către pârâtă și ulterior producerii evenimentului din data de 2 decembrie 2005, situație în care se reține că pârâta nu a înțeles să suspende contractul de asigurare acceptând plata acestora.

Curtea a mai reținut că urmare inundațiilor produse în perioada 2004-2006 s-au înregistrat trei evenimente, respectiv 18-23 septembrie 2005, 2 decembrie 2005 și 3 ianuarie 2006, pagubele fiind consemnate în procesele verbale din datele de 19 august 2004, 4 martie 2005, 12 mai 2005, 13 octombrie 2005 și 3 ianuarie 2006 și în adresa nr. 5105 din 25 mai 2005, reclamanta adresându-se pârâtei pentru plata pagubelor suferite, comunicându-i totodată că valoarea daunei a fost greșit evaluată de expertul tehnic desemnat de aceasta. Potrivit poliței de asigurare, Acord special pentru măsurile de siguranță, privind precipitațiile, viiturile și inundațiile, în cuprinsul art. 2.1.

se specifică că pârâta va despăgubi pe asigurat pentru pierderile, daunele materiale sau răspunderile cauzate, direct sau indirect, de precipitații, viituri și inundații, numai dacă au fost luate măsurile de siguranță adecvate, atât în faza de proiectare, cât și în cea de execuție a lucrărilor contractate. Una din apărările formulate de către pârâtă și ulterior reluată ca fiind critică a vizat executarea incorectă a lucrărilor de construcții, cu consecința producerii evenimentelor, arătându-se că, dacă lucrările se realizau corespunzător, daunele înregistrate ar fi avut o valoare mult mai mică.

Expertiza efectuată în cauză, cu respectarea dispozițiilor procedurale a stabilit că lucrările de construcții efectuate de reclamantă au fost executate corespunzător conform proiectului, aspect confirmat prin Buletinele de analiză eliberate de Laboratorul Rutier C. sondajele geotehnice F1 și F2 realizate de SC N. SRL Ploiești, măsurătorile deflectometrice, procesele verbale de calitate a lucrărilor, procesul verbal de recepție nr. 2589/2006 . Se arată de asemenea în răspunsurile formulate că respectivele gabioane de pe malul stâng amonte au fost executate pe amplasamentul proiectat, daunele produse gabioanelor datorându-se creșterii nivelului și forței apei, mult peste cotele admisibile și devierea naturală a cursului apei râului prin spatele acestora la data producerii viiturilor.

În ceea ce privește structura rutieră aceasta a fost executată conform documentației de execuție, neexistând obiecțiuni relativ la o eventuală nerespectare a sistemului rutier. În atare condiții, s-a reținut că sunt neîntemeiate susținerile pârâtei relativ la executarea incorectă a proiectului de execuție, a lucrărilor de construcții executate de către reclamantă. Concluziile raportului de expertiză - răspuns la obiecțiuni - relativ la calculul daunei pentru primul eveniment asigurat, dat fiind Adresa nr. 5233/2005 a Administrației Naționale de Meteorologie, au fost înlăturate și menținute cele din cuprinsul raportului de expertiză întocmit la data de 25 ianuarie 2010 în condițiile în care polița de asigurare a fost încheiată la data de 24 august 2005 moment în care s-a realizat inspectarea obiectivului, neconsemnându-se producerea vreunei pagube anterior încheierii acesteia.

Susținerea pârâtei în sensul că reclamanta nu a încunoștințat asiguratorul conform art. 8.1.2. din contractul de asigurare a fost apreciată ca neîntemeiată, în condițiile în care pe de o parte asiguratorul a fost încunoștințat telefonic, iar pe de altă parte această clauză a fost interpretată în acord cu art. 19 din Legea nr. 136/1995, cum de altfel invocă și pârâta, care însă arată expres în art. 19 alin. (2) că în caz de neîndeplinire a obligației prevăzute la alineatul precedent asiguratorul are dreptul să refuze plata indemnizației, dacă din acest motiv nu a putut determina cauza producerii evenimentului asigurat și întinderea pagubei. Or, probele administrate în dosar au dovedit faptul că s-a putut determina cauza producerii evenimentului asigurat, neexistând nici o obiecțiune sub acest aspect și întinderea pagubei, care însă a fost supusă criticii de către ambele părți sub aspectul valorii, element ce s-a elucidat cu ocazia administrării probelor administrate.

Nu s-a reținut de către instanță suspendarea efectelor contractului de asigurare, în condițiile în care primele de asigurare s-au plătit, dar și diferențele conform contractului adițional și care au fost acceptate de către asigurator, ceea ce a condus la concluzia valabilității contractului de asigurare la momentul producerii evenimentelor asigurate. În ceea ce privește evenimentul asigurat din data de 3 ianuarie 2006, s-a apreciat că și în cazul acestuia se impune acoperirea pagubei, în condițiile în care art. 2.1. din clauza adițională, extinderea acoperirii pentru perioada de garanție (20 ianuarie 2005-19 ianuarie 2007), arătă expres că „în baza prezentei clauze adiționale acoperirea oferită în baza secțiunii 1 a poliței se extinde pe perioada de garanție a lucrării, precizată în prezenta pentru pierderile sau pagubele materiale cauzate de asigurat în timp ce se afla pe amplasamentul lucrării de construcție montaj asigurate în scopul efectuării de remediere”.

Mai mult decât atât în cuprinsul procesului verbal de recepție de la data de 3 ianuarie 2006, se arată că lucrările nu au fost finalizate, respectivul proces verbal nefiind semnat. Dat fiind cele dispuse anterior și reținând că reclamanta prin probele administrate a dovedit temeinicia acțiunii formulate pentru toate cele trei evenimente asigurate, Curtea de Apel Ploiești în baza în baza art. 24 din Legea nr. 136/1995, art. 969 C. civ. și art. 297 C. proc. civ., în apel, după reținerea cauzei spre rejudecare, administrarea probatoriului și evocarea fondului, a admis acțiunea și a obligat pârâta la 85.510,99 RON contravaloare despăgubiri pentru cele trei evenimente asigurate, conform raportului de expertiză D.M.

și la plata sumei de 5.000 RON cheltuieli de judecată către reclamantă. Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta SC O.V.I.G. SA București care a invocat dispozițiile art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ. Recurenta a susținut, în esență, pe parcursul celor 16 pagini ale memoriul de recurs că: I. Instanța de apel în rejudecare a respectat numai cea de-a doua îndrumare obligatorie a Înaltei Curți de Casație si Justiție si prin Decizia nr. 78 din data de 19 mai 2009, in temeiul art. 297 alin. (2) C.proc.civ., a admis apelul declarat de societatea pârâtă impotriva Sentinței nr. 706 din 14 mai 2007, a anulat sentința si a reținut cauza spre rejudecare.

Cu privire la îndrumarile obligatorii ale Înaltei Curți de Casație si Justiție referitoare la efectuarea expertizei tehnice cu respectarea dispozițiilor legale și la rejudecarea apelului în raport de contractul de asigurare încheiat de părți, recurenta a învederat faptul că hotărârea atacată a fost pronunțată cu nerespectarea îndrumărilor instanței de control judiciar și a dispozițiilor art. 315 alin. (1) C. proc. civ. II. Când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină - art. 304 pct. 7 C. proc. civ. întrucât hotărârea nu cuprinde motivele pentru care instanța de apel a înlăturat completările la raportul de expertiză întocmite de dl. E.M.

la termenul din 30 noiembrie 2010 după ce în ședința publică din 30 noiembrie 2010 instanța s-a pronunțat în sensul respingerii obiecțiunilor formulate de reclamantă la raportul de expertiză și a dispus ca atât raportul de expertiză cât și completarea la raport sunt conforme contractului de asigurare.Totodată, hotărârea nu cuprinde motivele pentru care instanța a menținut concluziille raportului de expertiză întocmit la data de 25 ianuarie 2010 deși prin încheierea din 16 martie 2010 s-a pronunțat în sensul refacerii acestuia. De asemenea, hotărârea nu cuprinde motivele pentru care instanța de apel nu a dedus fransiza/eveniment conform dispozițiilor art. 9 pct. 4.3. din condițiile generale rap.

la art. 27 alin. (3) coroborat cu art. 1 1 pct. 9 din Legea nr. 136/1995 în condițiile în care am solicitat instanței de apel deducerea fransizei/eveniment (atât în ședința publică din 30 noiembrie 2010, cât și prin concluziile scrise). III. Când instanța, interpretând greșit actul juridic dedus judecății, a schimbat natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoilenic al acestuia - art. 304 pct. 8 C.proc.civ.. Prin Decizia nr. 519 din 19 februarie 2009, I.C.C.J., secția comerciala, a dispus "a se proceda la rejudecarea apelului pârâtei în raport de contractul de asigurare încheiat de părți." Ignorând îndrumările obligatorii ale Înaltei Curți de Casație și Justiție, instanța de apel a reiterat erorile comise prin soluția desființată prin Decizia nr. 519 din 19 februarie 2009 și a obligat societatea noastră la plata sumei de 85.510,99 RON contravaloare despăgubiri fără a ține cont de dispozițiile contractuale și de completare la raportul de expertiză tehnică.

IV.Când hotărârea pronunțată a fost dată cu încălcarea legii - art. 304 pct. 9 C.proc.civ.- art. 27 alin. (3) din Legea nr. 136/1995. Recurenta a susținut faptul că prin completarea la raportul de expertiză întocmită de dl. E.M. la termenul de judecată din data de 30 noiembrie 2010, acesta a refăcut calculul despăgubirilor cu privire la primul eveniment, conform perioadei contractuale, din 24 august 2005, având în vedere faptul că precipitații abundente au fost atât în luna august cât și în luna septembrie 2005, rezultând suma de 11.903,80 RON. În aceste condiții, suma stabilită de dl. E.M. se situează sub fransiza de 18.000 RON/eveniment, astfel încât intimata-reclamantă nu este îndreptațită la despăgubire.

Potrivit art. 9.4.3. din Condițiile generale, "despăgubirea cuvenită se calculează prin deducerea fransizei prevăzută în Specificația Poliței, la producerea sau apariția fiecărui eveniment asigurat" rap. la art. 27 alin. (3) din Legea nr. 136/1995, "în contractul de asigurare poate fi stipulată o clauză conform căreia asiguratul rămâne propriul său asigurător pentru o fransiza sau o sumă determinată care nu se despăgubește de către asigurător" coroborat cu disp. art. 1 1 pct. 9 din Legea nr. 136/1995, " fransiza - partea din prejudiciu suportată de persoana păgubită, stabilită ca valoare fixă sau procent din despăgubirea totală prevăzută în contractul de asigurare. Astfel, în Polița nr. 539833 din 24 august 2005 se prevede faptul că fransiza este de 18.000 RON/eveniment.

Înalta Curte, analizând decizia atacată prin prisma criticilor formulate, constată că aceasta trebuie modificată în parte pentru următoarele considerente: În parte, Decizia nr. 129 din 7 decembrie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția comercial și contencios, în dosarul nr. 9439/105/2006, în apel, după reținerea cauzei spre rejudecare și care evocă fondul, nu a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, iar hotărârea recurată cuprinde în totalitate motivele pe care se sprijină, în cauză nefiind incidente dispozițiile art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ., cum în mod greșit susține recurenta la punctele I, II și III ale memoriului de recurs. În afară de pretinsa încălcare a art. 315 alin. (1) C. proc.

civ., recurenta-pârâtă nu invocă în fapt nici un motiv de nelegalitate a hotărârii recurate, în sensul strict al art. 304 C. proc. civ., ci doar se combate expertiza efectuată în cauză și se reiau aceleași susțineri și apărări ca cele anterioare, formulate în fața instanței de apel, în rejudecare. Referitor la susținerile privind încălcarea dispozițiilor art. 315 alin. (1) C. proc. civ., urmează a fi respinse susținerile pârâtei ca neîntemeiate. Astfel, instanța de apel a respectat întocmai îndrumările impuse de instanța de control, prin decizia anterioară de casare. Nu se poate reține că instanța de apel nu a avut în vedere îndrumarea privind raportul de expertiză întocmit în fața instanței de fond, întrucât tocmai din aceste considerente s-a efectuat un nou raport de expertiză în cauză, astfel că recurenta-pârâtă nu a fost prejudiciată în nici un mod și i s-au asigurat și garantat pe deplin toate drepturile procesuale în cauză.

Situația prezentată de recurentă în pagina 4 din motivele de recurs nu este conformă cu actele din dosarul cauzei. În rejudecare, expertul M.D. a efectuat un raport de expertiză, la care pârâta a avut obiecțiuni, ce au fost încuviințate de instanța de judecată și în urma căruia s-a dispus refacerea raportului de expertiză. Expertul a refăcut acest raport de expertiză, reclamanta solicitând obligarea pârâtei SC O.V.I.G. SA la plata sumei totale de 85.510,99 RON, reprezentând contravaloare despăgubiri de către societatea de asigurare urmare a celor trei evenimente. Și împotriva acestui ultim raport de expertiză - refăcut, recurenta pârâtă a formulat obiecțiuni. Aceste obiecțiuni au fost discutate la termenul din data de 30 noiembrie 2010. Ceea ce a depus expertul la dosar pentru termenul de judecată din data de 30 noiembrie 2010 l-a reprezentat nu o completare la raportul de expertiză, ci un răspus la obiecțiunile pârâtei, care nu fuseseră încă încuviințate.

Faptul că instanța de judecată a sesizat acest aspect, nu înseamnă că nu a dat eficiență îndrumărilor instanței de casare. De altfel, probele în sistemul nostru de drept se coroborează, astfel că opinia ulterioară a unui expert, nu leagă instanța, opinia expertului nu ține loc de hotărâre judecătorească. La fila 7 din decizia recurantă, instanța de judecată a motivat pentru care anume considerente a înlăturat aceste susțineri ulterioare ale expertului, arătând în mod corect că la data de 24 august 2005, momentul încheierii poliței de asigurare, s-a realizat inspectarea obiectivului, neconsemnându-se producerea vreunei pagube anterior acesteia. Practic instanța de judecată a dat eficiență principiului potrivit căruia nimeni nu poate să își invoce propria culpă în apărarea sa.

Cea de-a doua critică a recurentei privind încălcarea dispozițiilor art. 315 alin. (1) C. proc. civ., vizează împrejurarea potrivit căreia instanța nu ar fi ținut cont de contractul de asigurare, ceea ce este fals și rezultă fără putință de tăgadă din motivarea deciziei recurate, situație față de care se impune respingerea și a acestui motiv de recurs ca neîntemeiat. Instanța a analizat întocmai contractul de asigurare, aspect care a fost pus și în discuția părților și a stabilit valabilitatea acestuia la momentul producerii evenimentelor asigurate.

Aceasta rezultă din cuprinsul deciziei recurate, instanța de judecată în mod corect și legal stabilind că nu se poate reține suspendarea efectelor contractului de asigurare, în condițiile în casre primele de asigurare s-au plătit, la fel și diferențele conform actului adițional și care au fost acceptate de către asigurător, ceea ce conduce la concluzia valabilității contractului de asigurare la momentul producerii celor 3 evenimente. Chiar pârâta susține că polița - contractul de asigurare reprezintă legea părților, iar instanța de judecată a dat eficientă acestuia întrucât a constat valabilitatea contractului. Celelalte susțineri ale recurentei, nu vizează în fapt nici un motiv de nelegalitate a hotărârii recurate, în sensul strict al art. 304 C. proc.

civ., ci doar se combate expertiza efectuată în cauză și se reiau aceleași susțineri și apărări ca cele anterioare, formulate în fața instanței de apel, în rejudecare. Înalta Curte reține că sunt însă fondate criticile privitoare la nededucerea fransizei, astfel cum acestea sunt cuprinse la pct. IV al memoriului de recurs. În Polița nr. 539833 din 24 august 2005 se prevede faptul ca fransiza este de 18.000 RON/eveniment.

Având în vedere faptul că la primul eveniment intimata-reclamantă nu și-a îndeplinit obligațiile contractuale de avizare în termen de 48 ore de la data producerii evenimentului asigurat, respectiv de 14 zile calendaristice de emitere a pretențiilor, comunicând abia la data de 12 octombrie 2005 producerea evenimentului din data de 18 septembrie - 23 septembrie 2005, iar despăgubirea stabilită de expert în cuantum de 11.903,80 RON se situează sub fransiza de 18.000 RON/eveniment, rezultă că decizia recurată a fost pronunțată cu încălcarea legii întrucât instanța de apel nu a dedus fransiza, respectiv nu a constatat că despăgubirea la primul eveniment se situează sub fransiza de 18.000 lei.

Nici cu privire la cel de-al doilea eveniment nu s-a procedat la deducerea fransizei de 18.000 RON/ eveniment, conform art. 9.4.3 din Condițiile generale contractuale raportat la art. 27 alin. (3) coroborat cu art. 1 1 pct. 9 din Legea nr. 136/1995 din suma stabilită de expert, adică: 23.525,01 - 18.000 = 5.525,01 lei. Așadar, întrucât instanța de apel nu a dedus fransiza/eveniment în cuantum de 18.000 RON nici cu privire la despăgubirile calculate pentru evenimentul din 2 decembrie 2005, hotărârea a fost pronunțată cu încalcarea art. 27 alin. (3) din legea nr. 136/1995 și a dispozițiilor art. 9 pct. 4.3 din condițiile generale cotnractuale rap. la art. 969 C. civ.

Nici cu privire la cel de-al treilea eveniment din data de 3 ianuarie 2006 nu s-a procedat la deducerea fransizei de 18.000 RON/eveniment conform art. 9.4.3 din Condițiile generale contractuale raportat la art. 27 alin. (3) coroborat cu art. 1 1 pct. 9 din Legea nr. 136/1995 din suma stabilită de expert, adică: 40.162,35 - 18.000 = 22.162,35 RON. Astfel, instanța de apel a încălcat dispozițiile legale și contractuale învederate și cu privire la cel de-al treilea eveniment întrucât nu a aplicat dispozițiile legale prin deducerea fransizei de 18.000 RON/eveniment. Pentru aceste considerente conform art. 312 C. proc. civ. se va admite recursul declarat de pârâta SC O.V.I.G. SA București împotriva Deciziei nr. 129 din 7 decembrie 2010 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, va fi modificată în parte decizia atacată în sensul că va fi obligată pârâta SC O.V.I.G.

SA București la 27687,36 RON contravaloare despăgubiri pentru cele trei evenimente asigurate către reclamanta SC C.Ș. SRL și vor fi menținute, în rest, dispozițiile deciziei atacate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E: Admite recursul declarat de pârâta SC O.V.I.G. SA București împotriva Deciziei nr. 129 din 7 decembrie 2010 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, modifică în parte decizia atacată în sensul că obligă pârâta SC O.V.I.G .SA București la 27687,36 RON contravaloare despăgubiri pentru cele trei evenimente asigurate către reclamanta SC C.Ș. SRL . Menține, în rest, dispozițiile deciziei atacate. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 mai 2011.