ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 5673/2005

Asupra recursului de față. Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 1269 din 21 mai 2004, pronunțată de Tribunalul Prahova, secția comercială, a fost admisă acțiunea precizată formulată de reclamantul V.V., Județul Prahova, în contradictoriu cu pârâții SC A.R.A. SA București și SC A. SA, S.A.R. Ploiești, în sensul că au fost obligate pârâtele să plătească reclamantului următoarele sume: 45.376 dolari S.U.A. sau echivalentul în lei la data plății, 30.350 dolari S.U.A. sumă calculată conform O.G. nr. 9/2000, începând cu data rămânerii definitive a hotărârii până la data plății efective, precum și a sumei de 99.478.000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că părțile au încheiat la data de 12 iulie 2002 polița de asigurare, pentru construcția aflată în Câmpina, Județul Prahova, pentru o sumă asigurată de 45.376 dolari S.U.A. A mai fost la aceeași dată încheiată și polița de asigurare, având suma asigurată de 30.250 dolari S.U.A., iar suplimentar asigurătorul a asigurat bunurile asiguratului și privind pagubele produse de inundație, aluviuni sau pătrunderea fortuită a apei în spațiile specificate. Elementele contractului au fost în mod cert stabilite între părți, respectiv prima de asigurare, pe care reclamantul a achitat-o la termenele menționate în contract, suma asigurată precum și riscul asigurat.

Astfel, unul dintre riscurile asigurate prin suplimentul la contractul de asigurare era pătrunderea fortuită a apei în spațiul asigurat. Cum expertul desemnat în cauză a constatat că s-a produs riscul asigurat, risc ce a cauzat degradarea iremediabilă a celor două corpuri de clădire, impunându-se demolarea lor, reiese că asigurătorul este obligat la plata sumei asigurate. Curtea de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ, prin decizia nr. 695 din 1 octombrie 2004 a admis apelul declarat de SC A.R.A. SA București și SC A. SA S.A.R. Ploiești, împotriva sentinței nr. 1269 din 21 mai 2004, pronunțată de Tribunalul Prahova, secția comercială, pe care a schimbat-o în tot și pe fond a respins acțiunea ca neîntemeiată.

De asemenea a fost obligat intimatul reclamant să plătească apelantei pârâte suma de 177.272.500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în apel. Pentru a decide astfel, instanța de apel a stabilit că fenomenul ce s-a manifestat în cazul celor două clădiri aparținând reclamantului și care a dus la degradarea totală a corpului A și parțială a corpului B. În timp ce expertiza C.S. concluzionează că avarierea corpurilor de clădiri în litigiu, se încadrează la risc asigurat, alunecare de teren, expertul tehnic M. desemnat de reclamant să asiste la efectuarea expertizei, precizează că motivul degradărilor reprezintă tot un risc asigurat, dar acela al pătrunderii apei în spațiul asigurat. Aceste consemnări ale experților sunt contrazise de coraportul de expertiză judiciară întocmită de experții tehnici M.G.

și M.I., consilieri desemnați de pârâtă la efectuarea lucrării și care au precizat că, în ce privește clădirea A, degradările la structura de rezistență se datorează zidăriei portante, care prezintă defecțiuni de construcție, atât la pereții exteriori, cât și a fundației zonei fără subsol. În executarea fundației nu au fost respectate normativele specifice precum și sarcina dată fundației. Referitor la clădirea B experții au apreciat că structura de rezistență din cadre de beton armat este executată la dimensiuni necorespunzătoare, care și-au format articulații plastice, lângă noduri, prin apariția de fisuri, realizând astfel o altă repartiție la eforturi. Dar fără ca din această cauză construcția să fie în pericol.

Clădirea descrisă intră în categoria de defecte de proiectare și nu se risc asigurat. O altă categorie de degradări provin de la apele subterane naturale și de la cele de suprafață. Infiltrațiile au generat degradări deoarece camerele corpului A nu au hidroizolare verticată și orizontală, potrivit normativelor, iar la corpul B crăparea zidăriei s-a datorat infiltrațiilor suplimentare, urmare a lipsei de întreținere și exploatare a casei. Fisurile și crăpăturile la pereții scărilor au fost determinate de faptul că acestea au o greutate mare concentrată, ele nefiind dimensionate în mod corespunzător, încadrându-se în categoria defectelor de execuție. Fenomenul s-a produs în timp și a determinat degradarea clădirilor, elemente care nu se regăsesc în expertiza întocmită de C.S.

și a consilierului M., aceștia concluzionând fără a motiva asupra existenței fenomenului de sufozie. Împotriva deciziei nr. 695 din 1 octombrie 2004, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ a promovat recurs reclamantul V.V., care a criticat această hotărâre judecătorească pentru nelegalitate și netemeinicie, în esență sub aspectul că în mod greșit au fost primite concluziile consilierului tehnic al pârâtei fără o analiză critică și fără confruntarea punctelor de vedere opuse, în realitate avarierea celor două imobile încadrându-se în riscul asigurat, invocând ca temei de drept al cererii de recurs dispozițiile art. 304 pct. 8, 9 și 10 C. proc.

civ. Intimata pârâtă SC A.R.A. SA București a depus întâmpinare, motivată în fapt și în drept, prin care a cerut respingerea recursului. Înalta Curte, analizând actele și lucrările dosarului, în raport de criticile formulate în cererea de recurs, le găsește întemeiate, recursul declarat de reclamantul V.V., urmând a fi admis pentru următoarele considerente: Este de necontestat că la data de 12 iulie 2002, între părți a fost încheiată polița de asigurare pentru imobilul denumit corpul A, pentru suma asigurată de 45.376 dolari S.U.A., pentru perioada asigurată de la 18 iulie 2002 la 17 iulie 2003 și pentru riscurile asigurate descrise la cap. I pct. 1 și 2 din condițiile de asigurare.

De asemenea a mai fost încheiat și un supliment privind asigurarea pentru cazurile de fenomene naturale, precizate de asigurător la pct. B intitulat „Inundație”, în sensul că asigurătorul asigură bunurile asiguratului pentru pagubele produse de inundație, aluviuni sau pătrundere fortuită a apei în spațiul asigurat. Tot la data de 12 iulie 2002, între aceleași părți a fost încheiată polița de asigurare, pentru imobilul denumit corpul B, pentru suma asigurată de 30.250 dolari S.U.A., pentru perioada asigurată de la 18 iulie 2002 la 17 iulie 2003, pentru riscurile asigurate descrise la cap. I pct. 1 și 2 din Condițiile de asigurare. A mai fost încheiat și un supliment privind asigurarea pentru cazurile de fenomene naturale, precizate de reclamantă la pct. b intitulat „Inundație”, cu specificația că asigurătorul asigură bunurile asiguratului pentru pagubele produse de inundație, aluviuni sau pătrunderea fortuită a apei în spațiul asigurat.

În acest context, a fost solicitată de ambele părți, iar instanța de fond a încuviințat, efectuarea unei expertize de construcții, având ca obiective cele stabilite conform încheierii dată în ședința publică din 25 noiembrie 2003 de Tribunalul Prahova. Ulterior, prin încheierea din 9 decembrie 2003, la cererea părților s-au admis și experți consilieri. Greșit a procedat instanța de apel atunci când a înlăturat, cu o motivare neconvingătoare, concluziile raportului de expertiză tehnică întocmit de expertul tehnic C.S., acreditând opinia experților tehnici ing. M.G. și ing. M.I., cuprinsă într-un coraport de expertiză judiciară, fără o analiză critică comparativă a întregii documentații existente la dosarul cauzei.

De esența unei corecte stabiliri a situației de fapt și de drept în cauză, o reprezintă examinarea atentă a modului în care, experții, pe bază de constatări directe și nemijlocite, raportat la actele depuse de părți, au dat răspunsuri clare la obiectivele stabilite de instanță. Amplu documentat și bine argumentat experta C.S., a valorificat atât constatările în teren, măsurătorile efectuate, relațiile date de părți, piesele scrise aflate la dosarul cauzei, evocând împrejurarea că în subteranul zonei există un mediu acvifer permanent și continuu, alimentat prin infiltrarea eficace a precipitațiilor și într-o mai mică măsură, prin drenarea apelor cantonate în pietrișurile de la partea superioară a terasei.

Cele două corpuri de clădire au fost descrise amănunțit, începând cu anul construcției, regimul de înălțime, instalațiile electrice, fundații, prezentarea grinzilor, șarpantelor, a învelitorii din tablă, instalații de încălzire, precum și degradările efective. Relevant este și faptul că la momentul expertizei s-a constatat în interiorul corpului A, la nivelul beciului, infiltrarea apei, care avea o adâncime de 10-15 cm. Tot din partea posterioară, pe sub corpul A, s-a format o sursă de apă care curge continuu, având nivelul variabil în funcție de infiltrațiile din amonte. În concluzia raportului, apare că avarierea corpurilor de clădire în litigiu, se încadrează la risc asigurat, alunecare de teren, alunecare produsă prin infiltrarea accidentală a apei care a influențat tasarea fundațiilor, care la rândul ei a acționat asupra structurii de rezistență a clădirilor și chiar a curții interioare.

Coraportul de expertiză al experților ing. M.G. și ing. M.I., în răspunsul la obiectivele expertizei, au concluzionat că degradările imobilelor sunt datorate unor deficiențe de construcție, în special nerespectării la execuția fundației a normativului, a suprasarcini dată de fundație, a intensificării traficului pe drum și executarea la dimensiuni necorespunzătoare a structurii de rezistență, toate aceste defecte fiind defecte de proiectare, care nu este un risc asigurat. Aceste aprecieri nu pot fi însă reținute, deoarece experta cauzei, inginer tehnic constructor C.S., a explicat că deși arhitectura este nesimetrică ca repartiție a volumelor, maselor, atât în plan cât și pe verticată (corp A) planșele alcătuite din plăci de beton armat asigură rigiditatea și rezistența corespunzătoare obținerii efectului de diafragmă, reușind să împiedice efectul de dezintegrare structurală.

Mai mult, încheierea asigurărilor pe clădire, reînnoite, s-a efectuat de către societatea de asigurări, pe baza unui raport de inspecție de risc, întocmit de un inspector al reclamantei, care a constatat starea fizică și faptică din teren, acceptând încheierea polițelor de asigurare. Chiar experții desemnați de pârâtă au localizat pe sub clădirile A și B trei vine de apă naturală și infiltrațiile au generat degradări, fără însă a le încadra la risc asigurat, fiind lipsite de importanță. În coraportul de expertiză tehnică judiciară întocmit de expert tehnic ing. M.N. a concluzionat că degradările sunt cauzate de pătrunderea fortuită a apei în spațiul asigurat, situație care constituie risc asigurat conform contractului.

Pentru aceste rațiuni, urmează a admite recursul declarat de reclamantul V.V., împotriva deciziei nr. 695 din 1 octombrie 2004, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ, pe care în temeiul art. 304 pct. 9 raportat la art. 312 pct. 3 C. proc. civ., o modifică în sensul că respinge apelul pârâtei SC A. SA Ploiești. În temeiul art. 274 C. proc. civ., obligă intimatele la plata sumei de 26.237.135 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de reclamantul V.V., împotriva deciziei nr. 695 din 1 octombrie 2004 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ. Modifică decizia atacată în sensul că respinge apelul pârâtei SC A. SA Ploiești. Obligă intimatele la 26.237.135 lei cheltuieli de judecată. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 noiembrie 2005.