ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 5673/2005
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 5673/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)
Asupra recursului de față.
Din examinarea lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
Prin sentința nr. 1269 din 21 mai
2004, pronunțată de Tribunalul Prahova, secția comercială, a fost admisă
acțiunea precizată formulată de reclamantul V.V., Județul Prahova, în
contradictoriu cu pârâții SC A.R.A. SA București și SC A. SA, S.A.R. Ploiești,
în sensul că au fost obligate pârâtele să plătească reclamantului următoarele
sume: 45.376 dolari S.U.A. sau echivalentul în lei la data plății, 30.350 dolari
S.U.A. sumă calculată conform O.G. nr. 9/2000, începând cu data rămânerii
definitive a hotărârii până la data plății efective, precum și a sumei de
99.478.000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanța de
fond a reținut că părțile au încheiat la data de 12 iulie 2002 polița de
asigurare, pentru construcția aflată în Câmpina, Județul Prahova, pentru o sumă
asigurată de 45.376 dolari S.U.A. A mai fost la aceeași dată încheiată și
polița de asigurare, având suma asigurată de 30.250 dolari S.U.A., iar
suplimentar asigurătorul a asigurat bunurile asiguratului și privind pagubele
produse de inundație, aluviuni sau pătrunderea fortuită a apei în spațiile
specificate.
Elementele contractului au fost în
mod cert stabilite între părți, respectiv prima de asigurare, pe care
reclamantul a achitat-o la termenele menționate în contract, suma asigurată
precum și riscul asigurat. Astfel, unul dintre riscurile asigurate prin
suplimentul la contractul de asigurare era pătrunderea fortuită a apei în
spațiul asigurat. Cum expertul desemnat în cauză a constatat că s-a produs
riscul asigurat, risc ce a cauzat degradarea iremediabilă a celor două corpuri
de clădire, impunându-se demolarea lor, reiese că asigurătorul este obligat la
plata sumei asigurate.
Curtea de Apel Ploiești, secția comercială
și de contencios administrativ, prin decizia nr. 695 din 1 octombrie 2004 a
admis apelul declarat de SC A.R.A. SA București și SC A. SA S.A.R. Ploiești,
împotriva sentinței nr. 1269 din 21 mai 2004, pronunțată de Tribunalul Prahova,
secția comercială, pe care a schimbat-o în tot și pe fond a respins acțiunea ca
neîntemeiată. De asemenea a fost obligat intimatul reclamant să plătească
apelantei pârâte suma de 177.272.500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în
apel.
Pentru a decide astfel, instanța de
apel a stabilit că fenomenul ce s-a manifestat în cazul celor două clădiri
aparținând reclamantului și care a dus la degradarea totală a corpului A și
parțială a corpului B. În timp ce expertiza C.S. concluzionează că avarierea
corpurilor de clădiri în litigiu, se încadrează la risc asigurat, alunecare de
teren, expertul tehnic M. desemnat de reclamant să asiste la efectuarea
expertizei, precizează că motivul degradărilor reprezintă tot un risc asigurat,
dar acela al pătrunderii apei în spațiul asigurat.
Aceste consemnări ale experților
sunt contrazise de coraportul de expertiză judiciară întocmită de experții
tehnici M.G. și M.I., consilieri desemnați de pârâtă la efectuarea lucrării și
care au precizat că, în ce privește clădirea A, degradările la structura de
rezistență se datorează zidăriei portante, care prezintă defecțiuni de
construcție, atât la pereții exteriori, cât și a fundației zonei fără subsol.
În executarea fundației nu au fost respectate normativele specifice precum și
sarcina dată fundației. Referitor la clădirea B experții au apreciat că
structura de rezistență din cadre de beton armat este executată la dimensiuni
necorespunzătoare, care și-au format articulații plastice, lângă noduri, prin
apariția de fisuri, realizând astfel o altă repartiție la eforturi. Dar fără ca
din această cauză construcția să fie în pericol. Clădirea descrisă intră în
categoria de defecte de proiectare și nu se risc asigurat.
O altă categorie de degradări provin
de la apele subterane naturale și de la cele de suprafață. Infiltrațiile au
generat degradări deoarece camerele corpului A nu au hidroizolare verticată și
orizontală, potrivit normativelor, iar la corpul B crăparea zidăriei s-a
datorat infiltrațiilor suplimentare, urmare a lipsei de întreținere și
exploatare a casei. Fisurile și crăpăturile la pereții scărilor au fost determinate
de faptul că acestea au o greutate mare concentrată, ele nefiind dimensionate
în mod corespunzător, încadrându-se în categoria defectelor de execuție.
Fenomenul s-a produs în timp și a determinat degradarea clădirilor, elemente
care nu se regăsesc în expertiza întocmită de C.S. și a consilierului M.,
aceștia concluzionând fără a motiva asupra existenței fenomenului de sufozie.
Împotriva deciziei nr. 695 din 1
octombrie 2004, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios
administrativ a promovat recurs reclamantul V.V., care a criticat această
hotărâre judecătorească pentru nelegalitate și netemeinicie, în esență sub
aspectul că în mod greșit au fost primite concluziile consilierului tehnic al
pârâtei fără o analiză critică și fără confruntarea punctelor de vedere opuse,
în realitate avarierea celor două imobile încadrându-se în riscul asigurat,
invocând ca temei de drept al cererii de recurs dispozițiile art. 304 pct. 8, 9
și 10 C. proc. civ.
Intimata pârâtă SC A.R.A. SA București
a depus întâmpinare, motivată în fapt și în drept, prin care a cerut
respingerea recursului.
Înalta Curte, analizând actele și
lucrările dosarului, în raport de criticile formulate în cererea de recurs, le
găsește întemeiate, recursul declarat de reclamantul V.V., urmând a fi admis
pentru următoarele considerente:
Este de necontestat că la data de 12
iulie 2002, între părți a fost încheiată polița de asigurare pentru imobilul
denumit corpul A, pentru suma asigurată de 45.376 dolari S.U.A., pentru perioada
asigurată de la 18 iulie 2002 la 17 iulie 2003 și pentru riscurile asigurate
descrise la cap. I pct. 1 și 2 din condițiile de asigurare. De asemenea a mai
fost încheiat și un supliment privind asigurarea pentru cazurile de fenomene
naturale, precizate de asigurător la pct. B intitulat „Inundație”, în sensul că
asigurătorul asigură bunurile asiguratului pentru pagubele produse de
inundație, aluviuni sau pătrundere fortuită a apei în spațiul asigurat.
Tot la data de 12 iulie 2002, între
aceleași părți a fost încheiată polița de asigurare, pentru imobilul denumit
corpul B, pentru suma asigurată de 30.250 dolari S.U.A., pentru perioada
asigurată de la 18 iulie 2002 la 17 iulie 2003, pentru riscurile asigurate
descrise la cap. I pct. 1 și 2 din Condițiile de asigurare. A mai fost încheiat
și un supliment privind asigurarea pentru cazurile de fenomene naturale,
precizate de reclamantă la pct. b intitulat „Inundație”, cu specificația că
asigurătorul asigură bunurile asiguratului pentru pagubele produse de
inundație, aluviuni sau pătrunderea fortuită a apei în spațiul asigurat.
În acest context, a fost solicitată
de ambele părți, iar instanța de fond a încuviințat, efectuarea unei expertize
de construcții, având ca obiective cele stabilite conform încheierii dată în
ședința publică din 25 noiembrie 2003 de Tribunalul Prahova. Ulterior, prin
încheierea din 9 decembrie 2003, la cererea părților s-au admis și experți
consilieri.
Greșit a procedat instanța de apel
atunci când a înlăturat, cu o motivare neconvingătoare, concluziile raportului
de expertiză tehnică întocmit de expertul tehnic C.S., acreditând opinia
experților tehnici ing. M.G. și ing. M.I., cuprinsă într-un coraport de
expertiză judiciară, fără o analiză critică comparativă a întregii documentații
existente la dosarul cauzei.
De esența unei corecte stabiliri a
situației de fapt și de drept în cauză, o reprezintă examinarea atentă a
modului în care, experții, pe bază de constatări directe și nemijlocite,
raportat la actele depuse de părți, au dat răspunsuri clare la obiectivele
stabilite de instanță.
Amplu documentat și bine argumentat
experta C.S., a valorificat atât constatările în teren, măsurătorile efectuate,
relațiile date de părți, piesele scrise aflate la dosarul cauzei, evocând
împrejurarea că în subteranul zonei există un mediu acvifer permanent și
continuu, alimentat prin infiltrarea eficace a precipitațiilor și într-o mai
mică măsură, prin drenarea apelor cantonate în pietrișurile de la partea
superioară a terasei. Cele două corpuri de clădire au fost descrise amănunțit,
începând cu anul construcției, regimul de înălțime, instalațiile electrice,
fundații, prezentarea grinzilor, șarpantelor, a învelitorii din tablă,
instalații de încălzire, precum și degradările efective. Relevant este și
faptul că la momentul expertizei s-a constatat în interiorul corpului A, la
nivelul beciului, infiltrarea apei, care avea o adâncime de 10-15 cm. Tot din
partea posterioară, pe sub corpul A, s-a format o sursă de apă care curge
continuu, având nivelul variabil în funcție de infiltrațiile din amonte. În
concluzia raportului, apare că avarierea corpurilor de clădire în litigiu, se
încadrează la risc asigurat, alunecare de teren, alunecare produsă prin infiltrarea
accidentală a apei care a influențat tasarea fundațiilor, care la rândul ei a
acționat asupra structurii de rezistență a clădirilor și chiar a curții
interioare.
Coraportul de expertiză al
experților ing. M.G. și ing. M.I., în răspunsul la obiectivele expertizei, au
concluzionat că degradările imobilelor sunt datorate unor deficiențe de
construcție, în special nerespectării la execuția fundației a normativului, a suprasarcini
dată de fundație, a intensificării traficului pe drum și executarea la dimensiuni
necorespunzătoare a structurii de rezistență, toate aceste defecte fiind
defecte de proiectare, care nu este un risc asigurat.
Aceste aprecieri nu pot fi însă
reținute, deoarece experta cauzei, inginer tehnic constructor C.S., a explicat
că deși arhitectura este nesimetrică ca repartiție a volumelor, maselor, atât
în plan cât și pe verticată (corp A) planșele alcătuite din plăci de beton
armat asigură rigiditatea și rezistența corespunzătoare obținerii efectului de
diafragmă, reușind să împiedice efectul de dezintegrare structurală.
Mai mult, încheierea asigurărilor pe
clădire, reînnoite, s-a efectuat de către societatea de asigurări, pe baza unui
raport de inspecție de risc, întocmit de un inspector al reclamantei, care a
constatat starea fizică și faptică din teren, acceptând încheierea polițelor de
asigurare.
Chiar experții desemnați de pârâtă
au localizat pe sub clădirile A și B trei vine de apă naturală și infiltrațiile
au generat degradări, fără însă a le încadra la risc asigurat, fiind lipsite de
importanță.
În coraportul de expertiză tehnică
judiciară întocmit de expert tehnic ing. M.N. a concluzionat că degradările
sunt cauzate de pătrunderea fortuită a apei în spațiul asigurat, situație care
constituie risc asigurat conform contractului.
Pentru aceste rațiuni, urmează a
admite recursul declarat de reclamantul V.V., împotriva deciziei nr. 695 din 1
octombrie 2004, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios
administrativ, pe care în temeiul art. 304 pct. 9 raportat la art. 312 pct. 3 C.
proc. civ., o modifică în sensul că respinge apelul pârâtei SC A. SA Ploiești.
În temeiul art. 274 C. proc. civ.,
obligă intimatele la plata sumei de 26.237.135 lei cu titlu de cheltuieli de
judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de
reclamantul V.V., împotriva deciziei nr. 695 din 1 octombrie 2004 a Curții de
Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ.
Modifică decizia atacată în sensul
că respinge apelul pârâtei SC A. SA Ploiești.
Obligă intimatele la 26.237.135 lei
cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică,
astăzi 25 noiembrie 2005.