ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 651/2017

Decizia nr. 651/2017

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a comercială, la data de 3 martie 2012, sub nr. x/3/2011, reclamanta SC A. SRL București a chemat în judecată pârâta B. SA București, solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună: obligarea pârâtei la plata sumei de 117.180 dolari SUA, actualizată- echivalentul în RON la data plății, cu titlu de sumă asigurată prin polița de asigurare de bunuri aparținând persoanelor juridice-clădiri/conținut nr. xxx din data de 12 ianuarie 2010, încheiată cu societatea-pârâtă; cu obligarea pârâtei la plata tuturor cheltuielilor de judecată ocazionate cu acest litigiu.

Prin Sentința civilă nr. 18976, pronunțată la data de 7 decembrie 2012, în Dosarul nr. x/3/2011, Tribunalul București, secția a VI-a civilă a respins acțiunea formulată de reclamanta SC A. SRL București, în contradictoriu cu pârâta SC B. SA București, ca neîntemeiată.

În motivarea acestei hotărâri, instanța de fond a reținut, în esență, următoarele aspecte:

Părțile în litigiu au încheiat contractul de asigurare de bunuri aparținând persoanelor juridice- clădiri/conținut nr. xxx din 12 ianuarie 2010, cu valabilitate cuprinsă în intervalul 13 ianuarie 2010 - 12 ianuarie 2011.

La data de 18 octombrie 2010 s-a constatat că la locația din zona liberă Giurgiu, unde se aflau depozitate echipamente telecomunicații aparținând societății reclamante, a avut loc o inundație „de la nivelul superior" cauzată de „spargerea conductei de apă pluvială" astfel cum reprezentantul asigurătorului consemna în procesul-verbal de constatare încheiat la dat de 19 octombrie 2010.

Pârâta asigurător a refuzat plata despăgubirilor solicitate de reclamantă în temeiul contractului de asigurare, comunicând acesteia că „evenimentul avizat..nu este acoperit de polița de asigurare nr. xxx, respectiv aceasta nu are inclusă clauza 22/1, care acoperă și riscul de inundație de la apa de conductă".

Tribunalul a mai reținut că reclamanta în calitate de asigurat a optat pentru polița "Toate Riscurile" - după cum reiese din chiar mențiunea expresă inserată la rubrica „felul poliței" - care, în conformitate cu prevederile lit. C) de la pct. 5 din condițiile contractuale acoperă riscurile enumerate în art. 5.1 -5.18.

Tribunalul a constatat că printre riscurile respective nu se regăsește, ca și eveniment asigurat, inundația cauzată de spargerea burlanului de apă pluvială (conductă de apă în opinia pârâtei) care a produs prejudiciul a cărui reparare o solicită reclamanta, menționată, astfel cum a arătat pârâta, ca risc asigurat la punctul 5.19 - „inundația provocată ca urmare a spargerii conductelor de apă și a refulării conductelor de canalizare" cu privire la care se stipula însă că reprezintă o clauză specială care trebuia să fie expres menționată pe formularul poliței.

Din cuprinsul condițiilor privind asigurarea de bunuri aparținând persoanelor juridice tribunalul a reținut că la pct. 5.6, ca risc acoperit de polița încheiată de reclamantă, se menționează „inundații și aluviuni provenind din revărsarea apelor de suprafață (curgătoare sau stătătoare), precum și din precipitații atmosferice temporare, inclusiv din topirea zăpezii ori gheții", risc care este invocat de reclamantă, aceasta considerând că din cauza precipitațiilor abundente s-a spart conducta destinată colectării acestora.

Tribunalul a mai reținut că printre înscrisurile depuse la dosar de către reclamantă se regăsește adresa înaintată la 20 octombrie 2010 de C., șef birou Zona Liberă Giurgiu, Administrației Zonei Libere Giurgiu, proprietara spațiului în care reclamanta își avea depozitate echipamentele afectate de inundație, prin care acesta arată că „mare parte din marfa depozitată, proprietatea firmei A. SRL era udă, apa provenind din camera situată deasupra depozitului" unde a constatat că „țeava PVC prin care trecea apa pluvială era deplasată la nivelul unei îmbinări".

Deși în cauză reclamanta a depus un înscris emanând de la Administrația Națională de Meteorologie conținând informații privind datele meteorologice înregistrate la stația meteorologică Giurgiu în perioada 10 octombrie - 19 octombrie 2010, din cuprinsul căruia reiese că la 18 octombrie 2010 cantitatea de precipitații înregistrată a fost semnificativ mai mare decât cea înregistrată în zilele anterioare, tribunalul a apreciat că aceasta nu a dovedit faptul că precipitațiile atmosferice menționate au determinat deplasarea la nivelul unei îmbinări a conductei prin care trecea apa pluvială, pentru a putea încadra inundația produsă în riscul asigurat la pct. 5.6 din contractul de asigurare.

În raport de situația de fapt reținută, tribunalul a apreciat că nu sunt întrunite cumulativ condițiile răspunderii civile contractuale în sarcina pârâtei, deoarece, nu se poate reține ca faptă ilicită neexecutarea de către pârâtă a obligației de plată a despăgubirilor câtă vreme riscul asigurat prin contract nu s-a produs, și, în consecință, tribunalul a respins acțiunea ca neîntemeiată.

Apelul formulat de reclamanta SC A. SRL București împotriva acestei sentințe a fost respins, ca nefondat, prin Decizia civilă nr. 271 din 12 septembrie 2013, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă.

Prin Decizia nr. 1872 din 27 mai 2014 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție a fost admis recursul declarat de reclamanta SC A. SRL București împotriva Deciziei civile nr. 271 din 12 septembrie 2013, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, pe care a casat-o și a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe de apel.

În rejudecare, cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VI-a civilă, la data de 28 august 2014, sub nr. x/3/2011*.

Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, prin Decizia civilă nr. 1166 A, pronunțată la data de 22 iunie 2016, în Dosarul nr. x/3/2011*, a respins apelul declarat de apelanta-reclamantă SC A. SRL București împotriva Sentinței civile nr. 18976 din 7 decembrie2012, pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a civilă, în Dosarul nr. x/3/2011, în contradictoriu cu intimata-pârâtă SC B. SA București, ca nefondat.

Pentru a se pronunța astfel, instanța de control judiciar a reținut, în esență, următoarele motive:

În ce privește primul motiv de apel, prin care apelanta invocă faptul că în mod greșit prima instanță ar fi apreciat că este vorba despre întemeierea acțiunii pe răspunderea contractuală a pârâtei, în calitate de asigurător, când în realitate aceasta a solicitat obligarea pârâtei la îndeplinirea obligației contractuale asumate cu privire la plata indemnizației de asigurare în cazul producerii riscului asigurat, s-a constatat că, atât în cazul în care obiectul acțiunii constă în obligarea la executarea obligației contractuale asumate, cât și în cazul în care se solicită despăgubiri ca urmare a răspunderii contractuale, fiind vorba despre un contract de asigurare, este necesară verificarea producerii riscului asigurat, producere care dă naștere obligației asigurătorului la plata către asigurat a indemnizației de asigurare.

Prin cel de-al doilea motiv de apel, s-a reținut, apelanta- reclamantă susține că greșit a apreciat instanța de fond că riscul asigurat nu s-a produs, deoarece inundația care a determinat paguba pentru care solicită despăgubire se încadrează în riscul asigurat prevăzut la pct. 5.6 din contractul de asigurare. în acest sens, menționează că singurul motiv care a determinat deplasarea unei îmbinări a conductei de apă pluvială și a cauzat inundația ce a deteriorat echipamentele electronice este cantitatea extraordinară de apă de ploaie, ceea ce reprezintă un risc potrivit dispozițiilor art. 5.6 și 5.8 din Condițiile de asigurare. Riscul s-a produs atât datorită spargerii conductei de apă pluvială, cât și datorită infiltrării apei prin acoperiș și pereți. Prevederile art. 5.19 se referă la spargerea unei conducte de apă menajeră, respectiv a apei ce trece prin instalații.

Instanța de apel a apreciat că acest motiv de apel nu este fondat, în mod întemeiat reținând instanța de fond neproducerea riscului asigurat.

Astfel, s-a reținut, conform poliței de asigurare încheiate de către apelanta- reclamantă, în calitate de asigurat, cu intimata- pârâtă, în calitate de asigurător, cu privire la riscurile acoperite, s-a optat pentru tipul de poliță „Toate riscurile" definită de art. 5 lit. C) din „Condițiile privind asigurarea de bunuri aparținând persoanelor juridice". Acest tip de poliță se referă la riscurile prevăzute la lit. A) și B), respectiv pct. 5.1 - 5.10, precum și la cele menționate la lit. C), respectiv pct. 5.11 - 5.18.

Dintre riscurile acoperite de acest tip de poliță, apelanta- reclamantă susține că riscul produs ce a determinat deteriorarea echipamentelor electronice constă în efectele ploii torențiale care au cauzat ruperea burlanului de scurgere a apei pluviale și inundarea încăperii în care se aflau bunurile asigurate și că acest risc se încadrează în categoria riscurilor prevăzute de art. 5.6 și 5.8 din Condițiile aferente poliței de asigurare.

În cauză, cu privire la situația de fapt a producerii pagubei invocate, s-a constatat de către instanța de apel că, astfel cum rezultă din probele administrate și raportul de expertiză tehnică în specialitatea construcții efectuat în rejudecarea apelului, echipamentele electronice au fost depozitate la parterul clădirii cu un etaj, clădire aparținând Zonei Libere Giurgiu. Inundarea acestora s-a produs prin infiltrarea prin tavanul de beton al parterului a apei pătrunse la etajul superior, ca urmare a ruperii conductei de apă pluvială ce traversează prin interior tavanul încăperii de la etaj, pe fondul unor precipitații abundente, cu privire la dinamica ruperii burlanului de apă pluvială instanța de apel reținând concluziile în raportul de expertiză în construcții efectuat.

S-a reținut că, din analiza descrierii dinamicii ruperii conductei de apă pluvială, rezultă două cauze concomitente ale producerii inundației la etajul I al construcției în cauză, respectiv: ploaia abundentă și modul defectuos de prindere a burlanului de apă pluvială. Acestea nu sunt însă singurele cauze ale producerii pagubei reclamate, ci, o altă cauză în acest sens o constituie și pătrunderea, prin infiltrarea apei scurse din burlanul rupt, prin tavanul de beton al etajului I, la parterul clădirii unde se aflau echipamentele ce au suferit deteriorări.

Se poate concluziona deci, a considerat instanța de apel, că paguba constând în deteriorarea echipamentelor electronice nu reprezintă un efect direct al ploii torențiale, ci un efect mediat de alte două evenimente, fără de producerea cărora nu s-ar fi realizat efectul (paguba). Aceste evenimente care au mediat și care au și ele rol de cauze, constau în ruperea burlanului de apă pluvială datorită modului defectuos de prindere a acestuia și în infiltrarea apei pluviale prin tavanul de beton al parterului clădirii.

Instanța de apel a apreciat că în mod întemeiat a considerat instanța de fond că nu sunt îndeplinite condițiile privind riscurile menționate la pct. 5.6 și 5.8 din Condițiile de asigurare, deoarece acestea privesc riscuri care se referă la efectele directe ale ploii torențiale și nu la efecte mediate, cum este cazul, în speță, al ruperii unei conducte de apă pluvială și al infiltrării apei pluviale prin tavanul de beton.

S-a mai arătat că apelanta-reclamantă nu a cuprins în asigurare și riscurile prevăzute la pct. 5.25 din Condiții, riscuri care se referă la „daune de consecință, produse ca pagube materiale indirecte, ca urmare a producerii riscurilor asigurate", respectiv, nu a cuprins și riscurile care au ca efect mediat producerea unor pagube. Potrivit lit. D din Condiții, pentru ca polița de asigurare să acopere și asemenea riscuri, era necesară inserarea unor clauze speciale, cu plata unor prime de asigurare corespunzătoare, ceea ce în cauză nu s-a realizat, totodată, aceste considerații coroborându-se și cu excluderea din cadrul asigurării a riscurilor de la pct. 7.18).

Instanța de apel a reținut că din interpretarea acestei clauze contractuale, reiese că, întrucât în cauză nu a fost cuprinsă în asigurare clauza referitoare la daunele de consecință prevăzută de pct. 5.25, deci, nu este întrunită situația de excepție menționată de această clauză - pct. 7.18 -, respectiv, nu este cuprinsă în asigurare ca daună de consecință, efect mediat, inundația produsă prin infiltrare, aceasta nu poate fi considerată că ar constitui un risc asigurat.

Excluderea de la riscurile asigurate menționată la art. 7.15 din Condiții nu este aplicabilă, deoarece în speță nu este situația prevăzută de această clauză contractuală, respectiv inundația de la apa de conductă, în cauză fiind vorba despre inundația cauzată de apa pluvială.

Având în vedere cele arătate, s-a constatat că în mod întemeiat și legal a hotărât instanța de fond că nu sunt întrunite, în temeiul art. 969 C. civ., condițiile obligării contractuale a pârâtei la plata daunei invocate de către reclamantă, deoarece nu s-a produs vreunul dintre riscurile asigurate, riscul invocat nefiind inclus printre cele prevăzute de pct. 5.6 și 5.8 din Condițiile de asigurare.

împotriva acestei decizii a declarat recurs, în termen, reclamanta SC A. SRL București, solicitând admiterea recursului și modificarea hotărârii atacate în sensul admiterii cererii de chemare în judecată, ca întemeiată, cu consecința: obligării pârâtei la plata suinei de 117.180 dolari SUA, actualizată, echivalentul în RON la data plății cu titlu de sumă asigurată prin polița de asigurare de bunuri aparținând persoanelor juridice - clădiri/conținut nr. xxx din data de 12 ianuarie 2010 încheiată cu societatea- pârâtă; cu obligarea intimatei-pârâte la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de judecarea litigiului.

În recursul său, întemeiat în drept pe prevederile pct. 8 și pct. 9 ale art. 304 C. proc. civ., recurenta-reclamantă SC A. SRL București a relevat, pe larg, situația de fapt în cauză și a criticat decizia recurată ca netemeinică și nelegală, invocând, în esență, următoarele motive:

Interpretând greșit actul juridic dedus judecății, instanța de apel, în rejudecare, a schimbat natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia (art. 304 pct. 8 C. proc. civ.).

Raportat la acest motiv de recurs, recurenta-reclamantă a susținut că deși actul juridic dedus judecății - Polița de asigurare - este cât se poate de clar, fiind vădit neîndoielnic, în opinia recurentei, instanța de apel a schimbat înțelesul conținutului acestuia, nesocotind astfel, prevederile art. 969 alin. (1) - art. 970 din vechiul C. civ.

În opinia recurentei, Curtea de Apel București a omis să facă aplicarea sistematică a actului juridic civil în conformitate cu prevederile art. 982 C. civ. de la 1864, conform cărora: „clauzele se interpretează unele prin altele, dându-se fiecăreia înțelesul ce rezultă din actul întreg".

În concret, hotărârea Curții se întemeiază, în mod greșit, pe faptul că, în speță sunt incidente clauzele 5.25 și 7.18 din Polița de asigurare și că nu se pot aplica clauzele 5.6 sau 5.8, cum a susținut recurenta.

A arătat recurenta- reclamantă că instanța de apel, în rejudecare, a interpretat greșit clauzele contractuale, în sensul că, deși a reținut că inundația s-a produs din cauza ploii abundente, totuși, a apreciat că, deteriorarea echipamentelor electronice nu reprezintă un efect direct al ploii torențiale.

În referire la clauzele aplicabile în speță, recurenta-reclamantă apreciază că, clauza 5.6 din Polița de asigurare este incidență în cauză, arătând că, inundarea spațiilor aparținând societății A. a provenit din precipitațiile atmosferice temporare care cuprind orice tip de precipitații, inclusiv, inundațiile cauzate în urma topirii zăpezii ori gheții.

În consecință, a susținut recurenta, inundația se poate produce în orice modalitate, neexistând o limitare la vreun efect direct al inundației, iar inundarea spațiului s-a produs ca urmare a unor precipitații atmosferice temporare care, în plus, au avut un caracter excepțional, acest risc fiind acoperit de clauza 5.6 pentru care recurenta s-a asigurat, clauză din cuprinsul căreia rezultă că voința părților a fost ca asiguratul să fie despăgubit în cazul unui asemenea eveniment respectiv, al inundației provocate de precipitațiile atmosferice temporare sub formă de ploaie, așa cum s-a întâmplat în cauză.

De asemenea, recurenta- reclamantă a mai susținut că și clauza 5.8 din Polița de asigurare este incidență în cauză, pătrunderea apei pluviale din burlanul rupt, prin tavanul de beton al etajului 1, la parterul clădirii unde se aflau echipamentele ce au suferit deteriorări încadrându-se în cuprinsul prevederilor clauzei 5.8 din Condițiile de asigurare.

Susține recurenta- reclamantă că, dacă s-ar interpreta în sensul reținut de Curte, și anume că, paguba constând în deteriorarea echipamentelor electronice nu reprezintă un efect direct al ploii torențiale, ci un efect mediat de alte două evenimente care constau în ruperea burlanului de apă pluvială datorită modului defectuos de prindere a acestuia și infiltrarea apei pluviale prin tavanul de beton al parterului clădirii, s-ar ajunge la o situație contrară voinței părților.

Acest lucru apare evident atât timp cât în Clauza 5.8 se asigură riscurile provocate de „efecte directe ale ploii torențiale, inclusiv, cele cauzate de pătrunderea apei prin spărturi și rupturi provocate acoperișului, pereților, ușilor, ferestrelor", de unde rezultă clar că bunurile asigurate pot fi în interiorul unei clădiri, și nu sub cerul liber.

În acest sens, recurenta- reclamantă reproșează interpretarea eronată a instanței, arătând că în mod eronat instanța susține că nu sunt îndeplinite condițiile privind riscurile menționate la pct. 5.6 sau 5.8 din Condițiile de Asigurare, deoarece, acestea sunt riscuri care privesc „efecte directe ale ploii torențiale și nu efecte mediate" cum este cazul în speță, al ruperii unei conducte de apă pluvială și al infiltrării apei pluviale prin pereți.

În continuare, recurenta-reclamantă a susținut ca fiind clauze neaplicabile - invocate de instanță, sens în care a invocat aplicarea greșită a clauzei 7.18 din Condițiile de asigurare - incidență doar în cazul daunelor unei clădiri, aplicarea prevederilor acestei clauze în sensul menționat de instanța de apel nefiind corectă.

Instanța de apel, în interpretarea clauzei 7.18, nu a interpretat corect partea finală a prevederilor acestui articol și, prin urmare, în mod greșit apreciază că, toate cazurile de excludere se aplică și în cazul recurentei-reclamante, în condițiile în care aceste pagube (umezirea, pătarea, igrasierea etc.) sunt provocate de producerea unor riscuri asigurate.

Așadar, susține recurenta-reclamantă, nu se poate interpreta clauza de la art. 7.18 fără a ține cont de prevederea finală a acesteia care nu exclude cazurile în care pagubele sunt provocate de producerea unor riscuri asigurate.

În referire la aplicarea greșită a art. 5.25 - Daunele de consecință, recurenta- reclamantă a susținut că instanța a reținut în mod greșit că, pentru a fi despăgubită, recurenta ar fi trebuit să cuprindă în asigurare și riscurile prevăzute la pct. 5.25 din Condiții, riscuri care se referă la daune de consecință.

A arătat recurenta-reclamantă că, în asigurări, termenul este folosit pentru a face referire la cheltuieli, cum ar fi, costul relocării temporare în perioada reparării unei proprietăți cu daune de incendiu. Termenul „asigurare pentru daune de consecință" a fost înlocuit cu „asigurarea pentru întreruperea activității"; daunele de consecință nu sunt acoperite în asigurările de daune materiale.

De altfel, chiar pct. 7.8 din poliță arată clar că daunele de consecință sunt efecte mai îndepărtate în timp de producerea evenimentului asigurat, căci se precizează expres tipul daunelor de consecință care sunt excluse: „..întreruperea folosirii bunurilor și a producției ca urmare a unui risc asigurat (exemplu: pierdere de profit, deteriorarea mărfii refrigerate).

Recurenta-reclamantă a mai subliniat confuzia în care se află instanța de apel cu privire la aplicabilitatea art. 5.25. Instanța face o confuzie între efectul direct al unui eveniment asigurat și paguba materială indirectă avută în vedere de art. 5.25 din poliță.

În opinia recurentei, pentru a putea fi incident art. 5.25 din poliță, mai întâi recurenta ar fi trebuit să sufere o pagubă materială, care datorită naturii sale să poată produce o altă pagubă materială denumită indirectă, deoarece aceasta este produsă ca și o consecință a pagubei materiale suferite.

Această confuzie a instanței de apel, a avut loc, în condițiile în care doar în ipoteza de la art. 5.8 se menționează un efect direct, nu și în ipoteza de la art. 5.6 din Condițiile generale ale poliței.

În concluzie, în situația supusă spre analiză, a arătat recurenta-reclamantă, în conformitate cu prevederile art. 984 C. civ.: „oricât de generali ar fi termenii întrebuințați de părți, obiectul contractului se reduce numai la lucrurile la care se pare că părțile și-au propus a contracta", paguba este produsă de riscul asigurat, respectiv de pătrunderea apei prin rupturile provocate acoperișului, pereților ca efect direct al ploii torențiale, conform art. 5.8, în cauză fiind incidente și prevederile art. 5.6 inundații produse ca urmare a unor precipitații atmosferice.. care este chiar mai larg decât cel arătat de art. 5.8.

Având în vedere cele arătate, recurenta consideră că, Decizia civilă nr. 1166 A din 22 iunie 2016 este netemeinică și nelegală, în sensul că, în speță, sunt aplicabile clauzele 5.6 sau 5.8 din Condițiile de asigurare, și pe cale de consecință, solicitările reclamantei sunt întemeiate.

Cu alte cuvinte, hotărârea Curții s-a întemeiat, în mod greșit, pe faptul că, în speță sunt incidente clauzele 5.25 și 7.18 din polița de asigurare și că nu se pot aplica clauzele 5.6 sau 5.8 cum a susținut recurenta.

Recurenta-reclamantă SC A. SRL București a mai susținut că, decizia pronunțată de instanța de apel a fost dată cu aplicarea greșită a legii (art. 304 pct. 9 C. proc. civ.).

În considerarea acestui motiv de recurs, recurenta-reclamantă apreciază că, prin decizia recurată, instanța a făcut o aplicare greșită a textelor de lege de la art. 969 alin. (1) și art. 970 C. civ. de la 1864 și, astfel, apreciază că, se impune obligarea pârâtei la plata reparării prejudiciului solicitat de către recurentă, având în vedere dispozițiile normative care stau la baza răspunderii contractuale (art. 969 - 970 C. civ.). în mod greșit a statuat Curtea prin decizia recurată, în sensul că, nu sunt întrunite condițiile obligării contractuale a intimatei-pârâte B. SA la plata daunei invocate de către recurenta-reclamantă.

Făcând aplicarea corectă a prevederilor art. 969 alin. (1) și art. 970 C. civ. de la 1864, recurenta-reclamantă solicită instanței să observe că, în urma unei analize detaliate a cauzei, riscul invocat de aceasta a fost asigurat, fiind inclus printre cele prevăzute la pct. 5.6 sau 5.8 din Condițiile de asigurare.

A mai menționat că riscul invocat de recurentă este inclus printre cele prevăzute la clauzele 5.6 sau 5.8 din Condițiile de asigurare și prin prisma faptului că, păgubitul a încheiat o poliță „toate riscurile". În acest sens, conform condițiilor contractuale, întinderea prejudiciului trebuie suportată de intimata B. SA.

în continuare, recurenta-reclamantă a subliniat că, prejudiciul rezultă din probele administrate în cauză, respectiv, raportul de expertiză tehnică judiciară, conform căruia numărul de echipamente afectate de inundație, identificate cu ocazia expertizei, respectiv 217, este identic cu cel menționat în Procesul-verbal de constatare întocmit de reprezentantul B. din data de 19 octombrie 2010.

Așadar, recurenta-reclamantă apreciază că s-a făcut dovada producerii riscului asigurat (pătrunderea apei prin spărturile și rupturile provocate acoperișului, pereților, ca efect direct al ploii torențiale), conform naturii contractului de asigurare și a prevederilor contractuale convenite de părți, motiv pentru care intimata trebuie să își îndeplinească obligația contractuală specifică actului juridic la care s-a obligat (respectiv, acordarea despăgubirii în cuantum de 117.180 dolari SUA, actualizată, echivalentul în RON la data plății).

Legal citată, intimata-pârâtă B. SA București a formulat întâmpinare în recurs, prin care a solicitat respingerea recursului și menținerea hotărârii instanței de apel, ca legală și temeinică.

Analizând recursul formulat, prin prisma motivelor invocate și a temeiului de drept indicat, înalta Curte constată că acesta este nefondat, urmând a fi respins, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Prin primul motiv de recurs formulat, întemeiat în drept pe prevederile art. 304 pct. 8 C. proc. civ., recurenta-reclamantă SC A. SRL București a susținut că, interpretând greșit actul juridic dedus judecății, instanța de apel, în rejudecare, a schimbat natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia, reproșând instanței de apel că hotărârea acesteia se întemeiază în mod greșit pe faptul că, în speță, sunt incidente clauzele 5.25 și 7.18 din Polița de asigurare, și că nu se pot aplica clauzele 5.6 sau 5.8.

În raport de pretinsa incidență în cauză a acestui motiv de nelegalitate, înalta Curte constată că, pin aceste critici recurenta-reclamantă a vizat, de fapt, greșita interpretare a situației de fapt în stabilirea evenimentului asigurat și a cauzelor producerii acestuia, pentru ca asiguratul să fie despăgubit în temeiul poliței de asigurare încheiate între părți, nu însăși natura juridică a actului încheiat de părți, aceste critici neputând fi încadrate și analizate în cadrul art. 304 pct. 8 C. proc. civ.

În general, se poate reține o schimbare a naturii actului juridic atunci când acesta este calificat de așa manieră încât este alterată în mod substanțial natura sa, astfel că, un contract de rentă viageră, spre exemplu, este calificat ca fiind un contract de întreținere. Or, în speță, nu subzistă acest motiv de recurs, prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ., criticile formulate în susținere nu se circumscriu acestui text, întrucât nu se referă la interpretarea greșită a însuși unui act juridic dedus judecății, în sens de negotium juris.

De altfel, se constată că, prin criticile formulate, recurenta- reclamantă nu a arătat, în concret, în ce constă interpretarea greșită a contractului de asigurare dedus judecății care să fi condus la schimbarea naturii sau a înțelesului lămurit și vădit neîndoielnic al acestui contract.

Mai mult, în condițiile în care motivul prevăzut la art. 304 pct. 8 C. proc. civ. poate viza numai un act juridic, în integralitatea sa, nu și anumite clauze particulare din cuprinsul acestuia, rezultă că criticile care vizează pretinsa greșită interpretare a unor clauze din contratul de asigurare nu pot fi încadrate în acest motiv de nelegalitate.

Față de aceste precizări, înalta Curte constată că, critica subsumată acestui motiv de recurs nu poate fi reținută ca fiind fondată, dispozițiile legale menționate sancționând denaturarea sau schimbarea înțelesului unei convenții; or, sub acest aspect, soluția instanței de apel este dată cu respectarea cadrului și limitelor procesuale din perspectiva examinării clauzelor contractuale și a voinței părților exprimate prin acestea.

În acest context, în mod judicios instanța de apel a interpretat Polița de asigurare încheiată între părți, cu referire la obligațiile inserate în Condițiile de asigurare și, astfel, cu respectarea dispozițiilor art. 969 C. civ., ce consacră principiul forței obligatorii a convențiilor legal făcute, instanța a constatat că riscul în baza căruia se solicită despăgubiri în prezenta cauză, nu este cuprins în asigurare.

În ceea ce privește motivul de nelegalitate prevăzut de pct. 9 al art. 304 C. proc. civ., ce vizează interpretarea sau aplicarea greșită a legii, se constată că instanța de apel a stabilit cu respectarea dispozițiilor legale incidente, situația de fapt, prin raportare la probatoriul administrat în cauză.

Motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. vizează lipsa temeiului legal al hotărârii atacate sau aplicarea greșită a legii, în speță, reluându-se în esență criticile formulate anterior, respectiv, modalitatea de interpretare și aplicare a dispozițiilor art. 969 C. civ. sub aspectul interpretării prevederilor art. 5.6 și 5.8 din Condițiile de asigurare.

În speță, însă, așa cum s-a arătat anterior, instanța de apel în mod legal și corect a analizat hotărârea apelată din perspectiva clauzelor contractuale în discuție și, constatând că prejudiciul invocat de reclamantă nu este consecința unui risc asigurat, a confirmat soluția primei instanțe.

Legat de susținerile recurentei- reclamante prin care aceasta reproșează instanței de apel că a ignorat raportul de expertiză tehnică judiciară efectuat în cauză, este de observat că în dezvoltarea acestor critici, recurenta vizează greșita reținere a situației de fapt de către instanța de apel, în contradicție cu probatoriul administrat în cauză.

Dar, greșita reținere a situației de fapt în raport de greșita interpretare a probelor constituie o chestiune de fapt, care nu vizează nelegalitatea hotărârii recurate. Altfel spus, critica recurentei pentru stabilirea situației de fapt funcție de concluziile raportului de expertiză, nu se convertește în motivul de nelegalitate invocat, deoarece stabilirea situației de fapt este atributul instanței fondului sau apelului din perspectiva caracterului devolutiv al acestei căi de atac, iar în cauză cele două instanțe și-au motivat hotărârea cu argumente pertinente pe aspectul situației de fapt reținute.

Reaprecierea probelor administrate în cauză de către instanța de apel nu mai este posibilă, odată cu abrogarea pct. 11 al art. 304 C. proc. civ.

Înalta Curte reamintește că modalitatea de examinare a probelor, reluata de recurenta- reclamantă în cadrul acestui motiv de recurs, nu constituie un argument pentru a susține lipsa de temei legal a deciziei criticate, altfel spus, situația de fapt stabilită de instanța de apel, constituie o premisă care nu mai poate fi repusă în discuție în cadrul controlului de legalitate exercitat pe calea recursului, iar argumentele recurentei nu relevă nicio încălcare a dispozițiilor legale de natură să impună casarea sau modificarea soluției adoptate.

De altfel, argumentele aduse în sprijinul criticilor formulate demonstrează nu numai faptul că nu sunt în concordanță cu cerințele motivelor de nelegalitate invocate, ci evidențiază nemulțumirea recurentei-reclamante sub aspectul în care instanța a înțeles să interpreteze materialul probator administrat în cauză și să stabilească situația de fapt în cauză, în aprecierea faptului că riscul produs este exceptat de la asigurare, care excede competenței instanței de recurs, respectiv de cale extraordinară de atac, care instituie un control de legalitate a hotărârii judecătorești recurate.

Pentru toate aceste considerente, înalta Curte găsește a fi nefondat recursul declarat de recurenta-reclamantă SC A. SRL București și, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., urmează a fi respins.

Așa fiind,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta SC A. SRL București împotriva Deciziei civile nr. 1166 A din 22 iunie 2016, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 aprilie 2017.

Procesat de GGC - LM