ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1981/2008

Asupra recursului de față :

Din examinarea lucrărilor din dosar

constată următoarele :

Prin acțiunea introductivă, înregistrată

la data de 8 februarie 2006 pe rolul Judecătoriei sectorului 2 București,

reclamantul S.L.C. a chemat în judecată pe pârâții B.P. și SC O. SA solicitând

instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța:

- să constate faptul că pe data de

22 septembrie 2005 apartamentul său a suferit daune la bucătărie și la

dormitorul alăturat, datorită inundației provenind de la apartamentul situat la

etajul superior;

- să oblige pârâta SC O. SA să

constate daunele produse la apartament și să achite contravaloarea

despăgubirilor ce se impun;

- să îl oblige pe pârâtul B.P. la

achitarea contravalorii diferenței dintre suma plătită de SC O. SA cu titlu de

despăgubiri aferente poliței de asigurare și suma ce urmează a fi plătită

pentru readucerea celor trei camere la stadiul dinaintea producerii evenimentelor;

- să îl oblige pe pârâtul B.P. la

achitarea contravalorii reparației necesare readucerii balconului

apartamentului său în stadiul inițial, de dinaintea producerii inundației

datorită culpei sale, în perioada anterioară semnării poliței de asigurare ;

Potrivit susținerilor reclamantului,

pârâtul B.P. în luna mai 2004 a provocat daune în apartamentul de domiciliu al

reclamantului, prin aceea că i-a inundat balconul, situație în care reclamantul

a decis să încheie o poliță de asigurare pentru astfel de evenimente cu pârâta

SC O. SA la data de 17 mai 2004. Ulterior, între aceleași părți a fost încheiat

un nou contract, având același obiect. În data de 22 septembrie 2005 s-a produs

primul eveniment asigurat, constatat de către de agenții pârâtei SC O. SA în

mod separat pentru baie și bucătărie, întocmindu-se în mod eronat două dosare

de daună, astfel încât, deși pe data de 13 decembrie 2005 s-a produs cel de-al

doilea eveniment asigurat, când pârâtul a inundat din nou apartamentul

reclamantului, agenții pârâtei au refuzat să se prezinte pentru a constata și

acest eveniment.

Acțiunea a fost întemeiată în drept

pe dispozițiile art. 969, art. 970, art. 977, art. 980, art. 983, art. 984, art.

998-1000 C. civ. și Legea nr. 136/1995.

Judecătoria sectorului 2 București

prin sentința civilă nr. 3586 din 26 aprilie 2006 a admis excepția de necompetență materială și a declinat competența de soluționare a cererii în

favoarea Tribunalului București, secția comercială, având în vedere caracterul

comercial al acțiunii.

În fața Tribunalului București,

investit cu soluționarea cauzei în primă instanță, reclamantul a formulat

cerere precizatoare, prin care a înțeles să renunțe la capătul 4 al cererii și

a evaluat cuantumul despăgubirilor solicitate de la pârâtul B.P., la suma de

500 lei. Ulterior, reclamantul a completat cadrul procesual, prin chemarea în

judecată a pârâtei B.F. arătând că solicită obligarea pârâtei SC O. SA să

efectueze constatarea daunelor produse la apartamentul de domiciliu, respectiv

în camera de baie în data de 13 decembrie 2005, ca fiind al doilea eveniment

acoperit de polița de asigurare, obligarea pârâților B.P. și B.F. la plata

diferenței dintre suma plătită de O. cu titlu de despăgubire, evaluată

provizoriu la 500 lei.

La data de 4 decembrie 2006,

reclamantul și pârâții B.P. și B.F. au depus la dosarul cauzei tranzacție privind

stingerea litigiului prin concesii reciproce.

Tribunalul București, secția a VI-a comercială,

prin decizia nr. 11079 din 4 decembrie 2006, a luat act și a consfințit înțelegerea privind pe reclamant și pârâții B.P. și B.F. și a disjuns cererea formulată

împotriva pârâtei SC O. SA, formându-se un nou dosar.

Tribunalul București, secția a VI-a comercială,

prin sentința comercială nr. 481 din 15 ianuarie 2007 a respins cererea disjunsă ca nefondată.

Pentru a dispune astfel, tribunalul

a reținut că din materialul probator administrat în cauză nu a rezultat că

inundația produsă la data de 13 decembrie 2005 este al doilea eveniment

asigurat, iar urmare înțelegerii reclamantului cu persoanele vinovate de

producerea prejudiciului, reclamantul s-a considerat integral despăgubit,

nemaiavând deschisă calea unei acțiuni împotriva asigurătorului său.        Împotriva

acestei sentințe a declarat apel reclamantul, pentru nelegalitate și

netemeinicie.

Prin decizia comercială nr. 605 din

5 decembrie 2007 Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, a respins

ca nefondat apelul promovat.

Curtea a constatat că instanța de

fond a reținut o situație de fapt corectă în cauză, pe baza probelor

administrate, judicios analizate și a făcut o corectă aplicare a clauzelor

contractuale și dispozițiilor legale în materie, specifice speței.

Împotriva acestei decizii,

reclamantul S.L.C. a declarat recurs, în cadrul termenului legal, solicitând

admiterea recursului, modificarea deciziei recurată și admiterea cererii de

chemare în judecată, respectiv obligarea pârâtei SC O. SA să efectueze

constatarea daunelor produse la data de 13 decembrie 2005 în camera de baie, ca

fiind al doilea eveniment asigurat acoperit de polița de asigurare.

Recurentul și-a întemeiat recursul

pe motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ.,

referindu-se la următoarele aspecte :

- în mod greșit curtea a constatat

că reclamantul a solicitat daune și pentru daunele cauzate de infiltrația apei

de ploaie, deși petitul acțiunii este foarte clar;

- în raport de petitul acțiunii, în

mod eronat curtea a reținut că pârâții B. au fost descărcați de răspundere prin

încheierea tranzacției, deoarece prevederile tranzacției sunt foarte clare și

se referă numai la diferența de sumă necesară readucerii camerelor în stadiul

de dinaintea celor două inundații;

- reclamantul nu a avut cunoștință

despre anexele poliței de asigurare, curtea de apel încălcând dispozițiile

Legii nr. 172/2004, privind informarea în detaliu a asiguraților cu privire la

contractele de asigurare;

- susține că pârâta a încălcat și

dispozițiile Legii nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele

încheiate între comercianți și consumatori, fiind incidente dispozițiile art. 1

alin. (1), art. 4 alin. (3) și art. 14 din această lege ;

- reclamantul invocă recomandarea

U.E. prin directivele din domeniul asigurărilor, privind aplicarea principiului

,,este mai puțin important adevărul cuvintelor decât așteptările pe care

acestea le dau părților ”;

- nu au fost respectate regulile de

interpretare ale contractelor prevăzute de art. 977, art. 979 și art. 982 C.

civ.;

Intimata a formulat întâmpinare,

prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca

legală a hotărârii date în apel.

Recursul este nefondat pentru

considerentele care urmează:

Înalta Curte având în vedere că

recurentul nu a argumentat criticile de nelegalitate, distinct, pe fiecare

motiv în parte va lua în examinare motivul prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc.

civ., prin care s-a susținut că decizia instanței de apel nu cuprinde motivele

pe care se sprijină. Considerentele deciziei instanței de apel sunt în deplină

concordanță cu soluția adoptată și exprimă raționamentul instanței asupra

motivelor de fapt și de drept ce au făcut obiectul criticilor din apel în

raport de soluția primei instanțe, astfel că motivul întemeiat pe dispozițiile

art. 304 pct. 7 C. proc. civ. nu subzistă.

Al doilea motiv (art. 304 pct. 8)

invocat, se referă la schimbarea naturii și înțelesului lămurit și vădit

neîndoielnic al actului dedus judecății.

De principiu, interpretarea

convențiilor încheiate între părți este atributul suveran al instanței

fondului, sau apelului din perspectiva caracterului devolutiv al acestuia, cu

condiția ca interpretarea să nu fie abuzivă, încălcând voința părților.

Art. 977 C. civ. reglementând modul

de interpretare al convențiilor statuează asupra unui principiu esențial al

interpretării după intenția comună a părților .

În speță, clauza adițională F1 106 A, art. 6.1 la contractul de asigurare, prin care s-a stabilit că societatea pârâtă acoperă pe

parcursul perioadei de asigurare contravaloarea pagubelor pentru maximum două

daune produse ca urmare a riscului de inundație, a fost interpretată de către

instanță în sensul voinței comune a părților, urmare semnării contractului de

către recurent, în consecință acesta a achiesat condițiilor și clauzelor

adiționale ce fac parte integrantă din contractul de asigurare.

Prin urmare, susținerea recurentului

în sensul că clauzele poliței de asigurare sunt obscure și ambigue, iar în

situația în care ar fi cunoscut că polița acoperă doar două evenimente asigurate,

nu ar fi încheiat contractul, excede obiectul prezentei cauze, în raport de

petitul acțiunii în executarea contractului.

Criticile referitoare la încălcarea

dispozițiilor Legii nr. 193/2000, privind clauzele abuzive din contractele

încheiate între comercianți și consumatori, nu pot fi reținute de către instanță,

recurentul neindicând, în fața instanței de apel și nici în fața instanței de

recurs, care anume clauze din contract sunt abuzive. Simpla invocare a unor

texte legale, fără stabilirea legăturii juridice cu actul juridic dedus

judecății, nu demonstrează aplicabilitatea motivului de nelegalitate invocat.

Prin cel de al treilea motiv de

recurs, respectiv art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurentul a pus în discuție

nelegalitatea soluțiilor ca urmare a încălcării dispozițiilor Legii nr. 172/2004,

prin aceea că a fost încălcată obligația de informare în detaliu a asiguraților

cu privire la contractul de asigurare și actelor adiționale.

Dezlegarea dată de instanța de apel

acestei chestiuni este corectă, întrucât din materialul probator existent la

dosarul cauzei, a rezultat că recurentul a luat cunoștință de conținutul

condițiilor și clauzelor adiționale anexate poliței de asigurare, semnând

polița de asigurare fără obiecțiuni.

Din argumentele aduse pentru

susținerea criticilor deciziei pronunțată de instanța de apel nu rezultă vreo

referire la dispoziții legale pe care instanța le-a ignorat sau le-a aplicat

greșit. Dimpotrivă întreaga sa critică se structurează pe motive de

netemeinicie și nu pe motive de nelegalitate specifice căii de atac a

recursului care este nedevolutivă.

În consecință, față de cele ce

preced, potrivit art. 312 C. proc. civ., recursul va fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul

S.L.C., împotriva deciziei nr. 605 din 5 decembrie 2007, pronunțată de Curtea

de Apel București, secția a V-a comercială, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședința publică, astăzi 5

iunie 2008.