ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2130/2010

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, reclamanta SC O.R.I. SRL a solicitat obligarea pârâtei SC A.Ț.A. SA la plata sumei de 80.500 lei reprezentând indemnizație de despăgubire conform clauzelor contractuale și documente justificative. Acțiunea a fost întemeiată în drept pe dispozițiile art. 24 din Legea nr. 136/1995. În motivarea cererii, reclamanta a arătat că între părți s-a încheiat polița privind asigurarea de bunuri iar în această poliță este cuprinsă despăgubirea pentru pagubele suferite la bunurile menționate în poliță, produse ca urmare a riscurilor de inundație. Valoarea indemnizației pentru pagubele suferite ca urmare a riscurilor de inundație la clădirea asigurată proprietatea reclamantei este de 80.500 RON.

La data de 24 aprilie 2007 s-a produs evenimentul asigurat, fiind încheiat procesul verbal de constatare a pagubelor, reclamanta predând pârâtei documentele justificative care dovedesc întinderea prejudiciului valoric, aceasta refuzând să despăgubească reclamanta. Prin sentința comercială nr. 9075 din data de 10 iunie 2009 Tribunalul București, secția a VI-a comercială, a anulat cererea formulată de reclamantă ca netimbrată. Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, prin Decizia comercială nr. 514 din 7 decembrie 2009 a respins ca nefondat apelul declarat de reclamantă. Împotriva deciziei sus evocată a declarat recurs reclamanta SC O.R.I. SRL Lipova în temeiul motivului de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., prin care a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei recurată și trimiterea cauzei spre rejudecare având în vedere că instanța de fond a dispus anularea cererii ca netimbrată deși taxa judiciară de timbru a fost achitată. Ca o chestiune prealabilă, Înalta Curte, conform art. 137 C. proc.

civ., raportat la art. 11 și 20 (1)-(3) din Legea nr. 146/1997, modificată, a luat în examinare excepția insuficientei timbrări a cererii de recurs, având în vedere că invocarea acesteia primează înaintea oricărei alte cereri și invocării altor excepții, formulate în fața instanțelor de judecată, și a reținut: Articolul 1 din Legea nr. 146/1997, modificată, privind taxele judiciare de timbru prevede că acțiunile și cererile introduse la instanțele judecătorești sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute de acest act normativ, taxe datorate atât de persoanele fizice cât și de către persoanele juridice, care se plătesc anticipat sau, în mod excepțional, până la termenul stabilit de către instanță.

Potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 și normelor de aplicare a acestui act normativ, în cazul în care partea nu achită taxa judiciară de timbru, cererea părții se anulează ca netimbrată. Față de dispozițiile legale evocate se constată că recursul declarat de către recurenta reclamanta SC O.R.I. SRL Lipova nu a fost însoțit de dovada achitării taxei judiciare de timbru, recurenta fiind citată pentru termenul de judecată din data de 4 iunie 2010 cu mențiunea de a achita, taxa judiciară de timbru (fila 8 dosar recurs).

În raport de împrejurarea că recurenta nu s-a conformat obligației de timbrare potrivit mențiunii din citația emisă pentru termenul de judecată din data de 4 iunie 2010, când procedura de citare a fost legal îndeplinită, Înalta Curte urmează să dea eficiență dispozițiilor art. 20 alin. (1) și alin. (3) din Legea nr. 146/1997, modificată și respectiv art. 35 pct. 1 și pct. 5 din Normele metodologice de aplicare a legii și să dispună anularea recursului ca insuficient timbrat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Anulează ca insuficient timbrat, recursul declarat de reclamanta SC O.R.I. SRL Lipova împotriva deciziei comerciale nr. 514 din 7 decembrie 2009 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 iunie 2010.