ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4443/2010

Asupra contestației în anulare de față: Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin sentința comercială nr. 9955 din 29 septembrie 2008, pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a comercială, a fost respinsă acțiunea în daune formulată de reclamanta SC S. SRL împotriva pârâtei SC B.C.R.A. SA, pentru plata sumei de 238.534 lei cu titlu de despăgubiri izvorând din contractul de asigurare încheiat între părți.

În motivarea sentinței s-a reținut în esență că, că litigiul s-a ivit cu ocazia producerii unui accident tehnic în data de 29 octombrie 2006, la punctul de lucru Fabrica Chimică de Sinteză, accident tehnic în urma căruia a fost avariată pompa de vacuum - bun asigurat, datorită unei erori de exploatare, costând în inversarea circuitelor pentru fluidele de ungere și răcire, reclamanta pretinzând obligarea pârâtei, cu care avea încheiat un contract de asigurare bunuri la data de 05 ianuarie 2006, la plata despăgubirilor pentru paguba produsă.

În susținerea pretențiilor sale, reclamanta și-a însușit și a invocat în dovedirea evenimentului asigurat, concluziile societății de service chemate să remedieze defecțiunea, potrivit cărora, defectarea utilajului - pompă de vacuum - s-a produs dintr-o eroare de exploatare a instalației, constând în inversarea circuitelor pentru fluidele de ungere și răcire, constatându-se că, în temeiul convenției părților, situația se încadrează în prevederile art. 5.3 pct.6 din Secțiunea III, constituind nepricepere, neîndemânare și/sau neglijență în exploatare.

Pentru stabilirea situației de fapt reale, având în vedere și concluziile contradictorii ale rapoartelor de expertiză extrajudiciară efectuate de părțile în litigiu, prima instanța a dispus efectuarea unei expertize tehnice judiciare, reținând ca temeinice concluziile acesteia din urmă, întrucât reclamanta nu a mai avut solicitări ulterioare depunerii de către expert a răspunsului la obiecțiuni și nici nu a mai administrat alte probe care să-l infirme, respingând acțiunea.

Împotriva sentinței comerciale nr. 9955 din 29 septembrie 2008 a declarat apel reclamanta SC S. SRL, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate în ceea ce privește argumentele reținute de prima instanță în motivarea soluției, respectiv că s-ar fi limitat la concluziile expertizei tehnice judiciare administrate în cauză, reținând că, de vreme ce nu a mai formulat obiecțiuni față de răspunsul dat de expert la obiecțiunile sale, l-a considerat convingător și a reținut o concluzie greșită, respingându-i nejustificat acțiunea.

Reclamanta a susținut că, prima instanța a dat dovadă de superficialitate în interpretarea probatoriilor, necoroborând concluziile raportului de expertiză cu răspunsul său la întrebarea nr. 15 din interogatoriul propus de pârâtă, potrivit căruia: „pompa de vid putea funcționa 29 de zile, chiar dacă s-au inversat fluidele, deoarece în tot acest timp pompa de vid a avut nevoie de vacuum avansat numai în ultimele 12 ore înaintea producerii accidentului ” . Urmare acestor susțineri a arătat că soluția, care se impunea, era de admitere a acțiunii pe care a formulat-o, respectiv de obligare a pârâtei la plata despăgubirilor solicitate.

Prin decizia comercială nr. 45 din 30 ianuarie 2009, Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, a respins apelul reclamantei SC S. SRL, ca nefondat, în considerarea următoarelor argumente: Pentru stabilirea corectă a cauzelor care au determinat producerea accidentului în speță, instanța de fond a fixat ca obiectiv nr. 3 al expertizei, răspunsul expertului - specialist autorizat în materie - la întrebarea nr. 15 din interogatoriul propus de pârâtă reclamantei, întrebare, la care aceasta a răspuns afirmativ (pag.251 dosar fond). Răspunsul expertului la această întrebare-obiectiv a fost: NU categoric, cu precizarea că: „Pompa nu poate funcționa în cazul când, în circuitul care asigură ungerea pieselor mecanice ce se rostogolesc s-ar introduce compuși care nu asigură ungerea, în cazul de față lichidul de răcire” (pag.

272 dosar fond). Reclamanta, a apreciat, în mod eronat că instanța poate să combată cu argumentele tehnice, concluziile unui expert tehnic judiciar, care a constatat și explicat convingător cauzele care au condus la avarierea utilajului în discuție - pompa de vacuum - și anume: vechimea mai mare de 10 ani bunului asigurat, uzura mare a acestuia, pierderile înregistrate ca urmare a întreruperii activității, deteriorare fizică.

Toate aceste constatări, coroborate cu dispozițiile prevăzute în contractul de asigurare - Polița SMART IMM nr.0001868 (pag.7-21), respectiv prevederile exprese cuprinse în art. 5.1, 5.4, 6.3 (pag.12-14), au format convingerea Curții că, reclamanta nu a putut dovedi existența unui eveniment asigurat conform contractului de asigurare menționat, drept pentru care a apreciat că pretențiile sale la despăgubiri, sunt nejustificate, așa cum, în mod corect, a reținut instanța de fond, motiv pentru care a respins calea ordinară de atac exercitată de reclamantă. Împotriva deciziei comerciale nr. 45 din 30 ianuarie 2009, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, a declarat recurs SC S. SRL, criticând-o pentru motivele de nelegalitate prevăzute de dispozițiile art. 304 pct. 6, 7, 8 și 9 C. proc.

civ., solicitând admiterea căii extraordinare de atac, casarea si schimbarea în tot a hotărârii atacate. Prin decizia nr. 1612 din 7 mai 2010, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială, s-a constatat nulitatea recursului în baza dispozițiilor art. 302 alin. (1) C. proc. civ. Pentru a pronunța această soluție, Înalta Curte a reținut următoarele argumente: Deși, reclamanta, cu ocazia susținerii concluziilor în cadrul dezbaterilor orale asupra fondului căii extraordinare de atac, a precizat că își încadrează criticile în motivele prevăzute de dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., aceste critici au constituit doar o enumerare de fapte și afirmații, nestructurate din punct de vedere juridic, fără indicarea unor încălcări ale legii.

Astfel, întrucât reclamanta a dezvoltat critici doar referitor la modul de interpretare a probelor administrate și a expus nemulțumirile sale asupra omologării raportului de expertiză tehnică efectuat în cauză, Înalta Curte, neputându-le încadra conform art. 306 alin. (3) C. proc. civ. într-unui din cazurile expres și limitativ prevăzute de art. 304 pct. 1-9 din același act normativ, a respins recursul reclamantei în baza art. 302 alin. (1) C. proc. civ. În motivarea soluției, instanța supremă a mai arătat că, o reexaminare a probelor și a situației de fapt în calea de atac a recursului nu este permisă, că recursul, fiind cale extraordinară de atac, nedevolutivă, instanța de recurs este limitată la a analiza exclusiv elemente de nelegalitate expres și limitativ prevăzute de art. 304 C. proc.

civ. și nu chestiuni de fapt ce sunt de competența instanțelor de fond. Împotriva deciziei nr. 1612 din 7 mai 2010, pronunțată în recurs de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială, a formulat contestație în anulare SC S. SRL, întemeiată pe dispozițiile art. 317 alin. (2) C. proc. civ., solicitând anularea hotărârii atacate și reluarea judecății fondului pentru că „instanța de recurs nu a analizat probele din care rezultă că avem dreptul la despăgubiri.” Contestatoarea a mai susținut că, în mod greșit a fost anulat recursul în baza art. 302 alin. (1) C. proc. civ., în realitate calea de atac fiind motivată în fapt și în drept și că instanțele inferioare nu s-au pronunțat asupra unui capăt de cerere, cu care au fost învestite prin acțiunea introductivă, respectiv asupra despăgubirilor pentru pierderea materiilor prime aflate în prelucrare în instalații și pierdute ca urmare a defectării pompei de vacuum.

Contestația în anulare este nefondată și urmează a fi respinsă, motivat de următoarele argumente: SC S. SRL și-a întemeiat prezenta cale extraordinară de atac pe dispozițiile art. 317 alin. (2) C. proc.

civ., în cuprinsul cărora legiuitorul a prevăzut că: „Cu toate acestea, contestația poate fi primită pentru motivele mai sus-arătate, în cazul când aceste motive au fost invocate prin cererea de recurs, dar instanța le-a respins pentru că aveau nevoie de verificări de fapt sau dacă recursul a fost respins fără ca el să fi fost judecat în fond.” Așa cum rezultă din economia textul legal mai sus reprodus, acesta face trimitere și urmează a fi analizat prin raportare la prevederile alin. (1), în care s-a statuat că: „Hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestație în anulare, pentru motivele mai jos arătate, numai dacă aceste motive nu au putut fi invocate pe căile ordinare de atac: 1. când procedura de chemare a părții, pentru ziua când s-a judecat pricina, nu a fost îndeplinită potrivit cu cerințele legii; 2. când hotărârea a fost dată de judecători cu călcarea dispozițiilor de ordine publică privitoare la competență.” Astfel, legiuitorul a prevăzut posibilitatea atacării unei hotărâri irevocabile, pe calea extraordinară de atac a contestației în anulare, în două situații expres și limitativ prevăzute de textul legal, respectiv, atunci când, hotărârea a fost pronunțată fără ca partea să fie legal citată pentru termenul la care s-a judecat pricina și atunci când hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea normelor de ordine publică ce reglementau competența.

Aceste motive pot fi invocate chiar și atunci când au mai fost susținute în căile de atac anterioare, dacă instanța de recurs le-a respins pentru că erau necesare verificări de fapt sau dacă recursul a fost respins fără ca el să fi fost judecat în fond. Din analiza actelor si lucrărilor dosarului se constată cu evidență, că SC S. SRL nu a invocat în faza procesuală a recursului ca fiind motiv de casare, neregulata sa citare la momentul judecării pricinii și nici nu a susținut motive de necompetență a instanței învestite cu judecarea pricinii. Din verificarea dosarului, Înalta Curte reține că pentru termenul de judecată din data de 7 mai 2010, când a fost reținut în pronunțare recursul soluționat prin decizia nr. 1612 din 7 mai 2010, contestată în prezenta cauză, reclamanta SC S. SRL nu numai că a fost legal citată, dovada îndeplinirii procedurii de citare regăsindu-se la fila 44 dosar recurs, dar a fost prezentă prin consilier juridic C.C.

De asemenea, referitor la eventualitatea pronunțării hotărârii cu încălcarea normelor de ordine publică privitoare la competență, Înalta Curte constată că nu a existat o astfel de încălcare, judecarea pricinii făcându-se cu respectarea dispozițiilor art. 4 pct. l raportat la art. 3 pct. 2 și respectiv art. (1) alin. (1) lit. a) C. proc. civ., în considerarea naturii comerciale a pricinii și a valorii pretențiilor deduse judecății. în considerarea celor mai sus expuse, în raport de care se reține că în speță nu se regăsesc îndeplinite condițiile stipulate de art. 317 alin. (2) C. proc. civ., se va respinge contestația în anulare formulată de contestatoarea reclamantă SC S. SRL împotriva Deciziei nr. 1612 din 07 mai 2010, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială, în Dosarul nr. 15709/3/2007.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge contestația în anulare declarată de contestatoarea SC S. SRL Vaslui prin Administrator Judiciar E.L.J.R.S.P.R.L. Iași împotriva Deciziei nr. 1612 din 07 mai 2010, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială, în Dosarul nr. 15709/3/2007. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 16 decembrie 2010.