ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4443/2010

Asupra

contestației în anulare de față:

Din

examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentința comercială

nr. 9955 din 29 septembrie 2008, pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a

comercială, a fost respinsă acțiunea în daune formulată de reclamanta SC S. SRL

împotriva pârâtei SC B.C.R.A. SA, pentru plata sumei de 238.534 lei cu titlu de

despăgubiri izvorând din contractul de asigurare încheiat între părți.

În

motivarea sentinței s-a reținut în esență că, că litigiul s-a ivit cu ocazia

producerii unui accident tehnic în data de 29 octombrie 2006, la punctul de

lucru Fabrica Chimică de Sinteză, accident tehnic în urma căruia a fost

avariată pompa de vacuum - bun asigurat, datorită unei erori de exploatare,

costând în inversarea circuitelor pentru fluidele de ungere și răcire,

reclamanta pretinzând obligarea pârâtei, cu care avea încheiat un contract de

asigurare bunuri la data de 05 ianuarie 2006, la plata despăgubirilor pentru

paguba produsă.

În susținerea

pretențiilor sale, reclamanta și-a însușit și a invocat în dovedirea

evenimentului asigurat, concluziile societății de service chemate să remedieze

defecțiunea, potrivit cărora, defectarea utilajului - pompă de vacuum - s-a

produs dintr-o eroare de exploatare a instalației, constând în inversarea

circuitelor pentru fluidele de ungere și răcire, constatându-se că, în temeiul

convenției părților, situația se încadrează în prevederile art. 5.3 pct.6 din

Secțiunea III, constituind nepricepere, neîndemânare și/sau neglijență în

exploatare.

Pentru

stabilirea situației de fapt reale, având în vedere și concluziile contradictorii

ale rapoartelor de expertiză extrajudiciară efectuate de părțile în litigiu,

prima instanța a dispus efectuarea unei expertize tehnice judiciare, reținând

ca temeinice concluziile acesteia din urmă, întrucât reclamanta nu a mai avut

solicitări ulterioare depunerii de către expert a răspunsului la obiecțiuni și

nici nu a mai administrat alte probe care să-l infirme, respingând acțiunea.

Împotriva

sentinței comerciale nr. 9955 din 29 septembrie 2008 a declarat apel reclamanta

SC S. SRL, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate în ceea ce privește

argumentele reținute de prima instanță în motivarea soluției, respectiv că s-ar

fi limitat la concluziile expertizei tehnice judiciare administrate în cauză,

reținând că, de vreme ce nu a mai formulat obiecțiuni față de răspunsul dat de

expert la obiecțiunile sale, l-a considerat convingător și a reținut o

concluzie greșită, respingându-i nejustificat acțiunea.

Reclamanta

a susținut că, prima instanța a dat dovadă de superficialitate în interpretarea

probatoriilor, necoroborând concluziile raportului de expertiză cu răspunsul

său la întrebarea nr. 15 din interogatoriul propus de pârâtă, potrivit căruia:

„pompa de vid putea funcționa 29 de zile, chiar dacă s-au inversat fluidele,

deoarece în tot acest timp pompa de vid a avut nevoie de vacuum avansat numai

în ultimele 12 ore înaintea producerii accidentului

”

.

Urmare acestor susțineri a arătat că soluția, care se impunea, era de admitere

a acțiunii pe care a formulat-o, respectiv de obligare a pârâtei la plata

despăgubirilor solicitate.

Prin

decizia comercială nr. 45 din 30 ianuarie 2009, Curtea de Apel București, secția

a V-a comercială, a respins apelul reclamantei SC S. SRL, ca nefondat, în

considerarea următoarelor argumente:

Pentru

stabilirea corectă a cauzelor care au determinat producerea accidentului în

speță, instanța de fond a fixat ca obiectiv nr. 3 al expertizei, răspunsul

expertului - specialist autorizat în materie - la întrebarea nr. 15 din

interogatoriul propus de pârâtă reclamantei, întrebare, la care aceasta a

răspuns afirmativ (pag.251 dosar fond).

Răspunsul

expertului la această întrebare-obiectiv a fost: NU categoric, cu precizarea că:

„Pompa nu poate funcționa în cazul când, în circuitul care asigură ungerea

pieselor mecanice ce se rostogolesc s-ar introduce compuși care nu asigură

ungerea, în cazul de față lichidul de răcire” (pag. 272 dosar fond).

Reclamanta,

a apreciat, în mod eronat că instanța poate să combată cu argumentele tehnice,

concluziile unui expert tehnic judiciar, care a constatat și explicat

convingător cauzele care au condus la avarierea utilajului în discuție - pompa

de vacuum - și anume: vechimea mai mare de 10 ani bunului asigurat, uzura mare

a acestuia, pierderile înregistrate ca urmare a întreruperii activității,

deteriorare fizică.

Toate

aceste constatări, coroborate cu dispozițiile prevăzute în contractul de

asigurare - Polița SMART IMM nr.0001868 (pag.7-21), respectiv prevederile

exprese cuprinse în art. 5.1, 5.4, 6.3 (pag.12-14), au format convingerea

Curții că, reclamanta nu a putut dovedi existența unui eveniment asigurat

conform contractului de asigurare menționat, drept pentru care a apreciat că

pretențiile sale la despăgubiri, sunt nejustificate, așa cum, în mod corect, a

reținut instanța de fond, motiv pentru care a respins calea ordinară de atac

exercitată de reclamantă.

Împotriva

deciziei comerciale nr. 45 din 30 ianuarie 2009, pronunțate de Curtea de Apel

București, secția a V-a comercială, a declarat recurs SC S. SRL, criticând-o

pentru motivele de nelegalitate prevăzute de dispozițiile art. 304 pct. 6, 7, 8

și 9 C. proc. civ., solicitând admiterea căii extraordinare de atac, casarea si

schimbarea în tot a hotărârii atacate.

Prin

decizia nr. 1612 din 7 mai 2010, pronunțată de Înalta Curte de Casație și

Justiție, secția comercială, s-a constatat nulitatea recursului în baza

dispozițiilor art. 302 alin. (1) C. proc. civ.

Pentru a

pronunța această soluție, Înalta Curte a reținut următoarele argumente:

Deși,

reclamanta, cu ocazia susținerii concluziilor în cadrul dezbaterilor orale

asupra fondului căii extraordinare de atac, a precizat că își încadrează

criticile în motivele prevăzute de dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ.,

aceste critici au constituit doar o enumerare de fapte și afirmații,

nestructurate din punct de vedere juridic, fără indicarea unor încălcări ale

legii.

Astfel,

întrucât reclamanta a dezvoltat critici doar referitor la modul de interpretare

a probelor administrate și a expus nemulțumirile sale asupra omologării

raportului de expertiză tehnică efectuat în

cauză, Înalta Curte, neputându-le încadra conform art. 306

alin. (3) C. proc. civ. într-unui din cazurile expres și limitativ prevăzute de

art. 304 pct. 1-9 din același act normativ, a respins recursul reclamantei în

baza art. 302 alin. (1) C. proc. civ.

În motivarea

soluției, instanța supremă a mai arătat că, o reexaminare a probelor și a

situației de fapt în calea de atac a recursului nu este permisă, că recursul,

fiind cale extraordinară de atac, nedevolutivă, instanța de recurs este

limitată la a analiza exclusiv elemente de nelegalitate expres și limitativ

prevăzute de art. 304 C. proc. civ. și nu chestiuni de fapt ce sunt de

competența instanțelor de fond.

Împotriva

deciziei nr. 1612 din 7 mai 2010, pronunțată în recurs de Înalta Curte de

Casație și Justiție, secția comercială, a formulat contestație în anulare SC S.

SRL, întemeiată pe dispozițiile art. 317 alin. (2) C. proc. civ., solicitând

anularea hotărârii atacate și reluarea judecății fondului pentru că „instanța

de recurs nu a analizat probele din care rezultă că avem dreptul la

despăgubiri.”

Contestatoarea

a mai susținut că, în mod greșit a fost anulat recursul în baza art. 302 alin.

(1) C. proc. civ., în realitate calea de atac fiind motivată în fapt și în

drept și că instanțele inferioare nu s-au pronunțat asupra unui capăt de

cerere, cu care au fost învestite prin acțiunea introductivă, respectiv asupra

despăgubirilor pentru pierderea materiilor prime aflate în prelucrare în

instalații și pierdute ca urmare a defectării pompei de vacuum.

Contestația

în anulare este nefondată și urmează a fi respinsă, motivat de următoarele

argumente:

SC S. SRL

și-a întemeiat prezenta cale extraordinară de atac pe dispozițiile art. 317

alin. (2) C. proc. civ., în cuprinsul cărora legiuitorul a prevăzut că: „Cu

toate acestea, contestația poate fi primită pentru motivele mai sus-arătate, în

cazul când aceste motive au fost invocate prin cererea de recurs, dar instanța

le-a respins pentru că aveau nevoie de verificări de fapt sau dacă recursul a fost

respins fără ca el să fi fost judecat în fond.”

Așa cum

rezultă din economia textul legal mai sus reprodus, acesta face trimitere și

urmează a fi analizat prin raportare la prevederile alin. (1), în care s-a

statuat că: „Hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestație în anulare,

pentru motivele mai jos arătate, numai dacă aceste motive nu au putut fi

invocate pe căile ordinare de

atac:

a fost îndeplinită potrivit cu cerințele legii; 2. când hotărârea a fost dată

de judecători cu călcarea dispozițiilor de ordine publică privitoare la

competență.”

Astfel,

legiuitorul a prevăzut posibilitatea atacării unei hotărâri irevocabile, pe

calea extraordinară de atac a contestației în anulare, în două situații expres

și limitativ prevăzute de textul legal, respectiv, atunci când, hotărârea a

fost pronunțată fără ca partea să fie legal citată pentru termenul la care s-a

judecat pricina și atunci când hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea

normelor de ordine publică ce reglementau competența.

Aceste

motive pot fi invocate chiar și atunci când au mai fost susținute în căile de

atac anterioare, dacă instanța de recurs le-a respins pentru că erau necesare

verificări de fapt sau dacă recursul a fost respins fără ca el să fi fost

judecat în fond.

Din

analiza actelor si lucrărilor dosarului se constată cu evidență, că SC S. SRL

nu a invocat în faza procesuală a recursului ca fiind motiv de casare,

neregulata sa citare la momentul judecării pricinii și nici nu a susținut

motive de necompetență a instanței învestite cu judecarea pricinii.

Din

verificarea dosarului, Înalta Curte reține că pentru termenul de judecată din

data de 7 mai 2010, când a fost reținut în pronunțare recursul soluționat prin

decizia nr. 1612 din 7 mai 2010, contestată în prezenta cauză, reclamanta SC S.

SRL nu numai că a fost legal citată, dovada îndeplinirii procedurii de citare

regăsindu-se la fila 44 dosar recurs, dar a fost prezentă prin consilier

juridic C.C.

De asemenea,

referitor la eventualitatea pronunțării hotărârii cu încălcarea normelor de

ordine publică privitoare la competență, Înalta Curte constată că nu a existat

o astfel de încălcare, judecarea pricinii făcându-se cu respectarea

dispozițiilor art. 4 pct. l raportat la art. 3 pct. 2 și respectiv art. (1)

alin. (1) lit. a) C. proc. civ., în considerarea naturii comerciale a pricinii

și a valorii pretențiilor deduse judecății. în considerarea celor mai sus

expuse, în raport de care se reține că în speță nu se regăsesc îndeplinite

condițiile stipulate de art. 317 alin. (2) C. proc. civ., se va respinge contestația

în anulare formulată de contestatoarea reclamantă SC S. SRL împotriva Deciziei

nr. 1612 din 07 mai 2010, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția

comercială, în Dosarul nr. 15709/3/2007.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge

contestația în anulare declarată de contestatoarea SC S. SRL Vaslui prin

Administrator Judiciar E.L.J.R.S.P.R.L. Iași împotriva Deciziei nr. 1612 din 07

mai 2010, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială,

în Dosarul nr. 15709/3/2007.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi, 16 decembrie 2010.