ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1612/2010

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar constată

următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului București, reclamanta

SC S. SRL Vaslui a chemat în judecată pe pârâta SC B.A. SA solicitând ca prin

hotărârea ce se va pronunța pârâta să fie obligată la plata sumei de 238.534

lei.

În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că

la data de 5 ianuarie 2006 a încheiat cu pârâta un contract de asigurare, prin

care au fost asigurate clădirile în limita sumei de 1.000.000 euro, conținutul

acestora pentru 1.000.000 euro, echipamentele electronice pentru 50.000 euro,

asigurare pentru avarii accidentale în limita a 200.000 euro, întreruperea

activității 100.000 euro, bani în tranzit și locație pentru 15.000 euro,

răspundere civilă pentru 200.000 euro, accidente angajați 200.000 euro.

Reclamanta a mai arătat că la data de 29

octombrie 2006 s-a produs un incident tehnic la punctul de lucru fiind afectată

instalația de rectificare II, în urma defectării acesteia producându-se

pierderi de materii prime și produse. La data de 30 octombrie 2006 a fost

solicitată firma de service cu care avea contract pentru a verifica instalația

și sistemul de vacuum, verificări în urma cărora s-a constatat că pompa de

vacuum este avariată deoarece s-a produs o eroare în exploatarea ei prin aceea

că s-au inversat circuitele pentru fluidele de ungere și răcire. Reclamanta a

anunțat societatea de asigurări la data de 3 noiembrie 2006, însă

reprezentantul firmei nu a încheiat un proces verbal de constatare. Ulterior,

societatea de asigurare a refuzat acoperirea despăgubirilor deoarece expertiza

a constatat faptul că pompa s-a defectat ca urmare a unei utilizări

necorespunzătoare.

Tribunalul București, secția a VI-a comercială,

prin sentința comercială nr. 9955 din 29 septembrie 2008 a respins acțiunea

formulată de reclamantă ca neîntemeiată.

Pentru a dispune astfel, tribunalul a reținut

că reclamanta a investit instanța cu o acțiune personală în realizare,

solicitând obligarea asigurătorului la plata despăgubirilor cuvenite ca urmare

a producerii evenimentelor asigurate, reprezentând contravaloarea pompei de

vacuum și a lucrărilor de montaj, precum și pierderile de materii prime și

produse generate de imposibilitatea revenirii într-un timp scurt la un vacuum

corespunzător cerințelor tehnologiei produsului aflat în prelucrare. Tribunalul

a reținut că instalația avariată era asigurată în temeiul art. 5.1. din

contract, bunul fiind proprietatea reclamantei, iar termenul condiție de 10 ani

referitor la vechimea bunului asigurat vizând bunul în ansamblul lui și nu

componentele acestuia. În ceea ce privește cauza producerii evenimentului

asigurat, tribunalul a apreciat că reclamanta și-a însușit concluziile

societății de service care a concluzionat în sensul că defectarea s-a produs

dintr-o eroare de exploatare a instalației, ceea ce se încadrează în art. 5.3 pct.

6 din contractul de asigurare. Instanța a omologat concluziile raportului de

expertiza tehnică judiciară și a reținut că nu sunt întrunite condițiile

prevăzute în polița de asigurare pentru acordarea despăgubirii solicitate.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel

reclamanta SC S. SRL Vaslui, criticând sentința de fond în raport de faptul că

au fost reținute în mod greșit concluziile expertizei efectuate, cu toate că

reclamanta nu a formulat obiecțiuni. A mai arătat că instanța trebuia să țină

cont și de răspunsul la interogatoriu al reclamantei la întrebarea nr. 15.

Instanța de apel, examinând sentința atacată

prin prisma motivelor de apel invocate a reținut că expertul a răspuns

competent la toate obiectivele expertizei precum și la obiecțiunile

reclamantei. Curtea a reținut că reclamanta a considerat eronat că instanța

poate să combată cu argumente tehnice concluziile unui expert tehnic judiciar

care prin expertiza sa a constatat cauzele care au condus la avarierea

utilajului în discuție și anume vechimea mai mare de 10 ani a bunului asigurat,

uzura mare a acestuia pierderi înregistrate ca urmare a întreruperii

activității datorate unor pagube acoperite pentru bunuri cu o vechime mai mare

de 5 ani, deteriorare fizică, constatări care coroborate cu prevederile art. 5.1.,

art. 5.4. și art. 6.3. nu fac dovada evenimentului asigurat.

În consecință, Curtea de Apel București, secția

a VI-a comercială, prin decizia comercială nr. 45 din 30 ianuarie 2009 a

respins ca nefondat apelul reclamantei.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs

reclamanta, în cadrul termenului prevăzut de art. 301 C. proc. civ., prin care

a solicitat, în principal, admiterea recursului, și pe fond admiterea cererii

de chemare în judecată astfel cum a fost formulată.

În drept, recurenta reclamanta a indicat

motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 6, 7, 8 și 9 C. proc. civ.

Prin concluziile orale efectuate cu prilejul

dezbaterilor pe fondul cauzei, reprezentantul recurentei a arătat că înțelege

să își încadreze criticile dezvoltate prin cerere în motivele de nelegalitate

prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ.

În concret, recurenta a susținut următoarele:

-instanța de apel nu a ținut cont de toate

mijloacele de probă invocate de către recurentă;

-expertul care a întocmit expertiza tehnică

nu era competent în specialitatea utilaj tehnologic;

-ambele instanțe au dat dovadă de

superficialitate și nu au coroborat toate mijloacele de probă la care s-a

apelat;

-ambele instanțe nu s-au pronunțat asupra

despăgubirilor datorate pentru pierderea materiilor prime aflate în prelucrare

în instalații și pierdute ca urmare a defectării pompei de vacuum;

Înalta Curte, a luat în examinare cu

prioritate excepția nulității recursului, invocată de către intimata pârâtă, ca

o chestiune prealabilă, în raport de dispozițiile art. 302 1 lit. c) și art. 306

alin. (1) C. proc. civ.

Recursul in actuala reglementare este

conceput drept cale de atac extraordinara, care poate fi promovată numai pentru

motivele de nelegalitate prevăzute expres de art. 304 pct. 1 - 9 C. proc. civ.

Casarea sau modificarea unei hotărâri se

poate cere numai pentru motivele limitativ prevăzute de pct. 1 - 9 ale art. 304

C. proc. civ.

Potrivit dispozițiilor art. 306 alin. (3) C.

proc. civ., indicarea greșită a motivelor de recurs nu atrage nulitatea dacă

dezvoltarea acestora face posibilă încadrarea lor într-unul din motivele

prevăzute de art. 304 C. proc. civ.

Din expunerea criticilor aduse deciziei,

rezultă că deși au fost invocate motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304

pct. 8 și 9 C. proc. civ., criticile la adresa deciziei recurată reprezintă o

succesiune de fapte și afirmații, nestructurate din punct de vedere juridic,

fără să se indice nici unul din cazurile de casare sau modificare. Prin urmare,

in recurs, cale de atac extraordinară, nedevolutivă, instanței nu-i revine

obligația să examineze legalitatea si temeinicia deciziei atacate, daca

motivele nu au fost invocate si argumentate, indicându-se încălcările de lege

care atrag nelegalitatea .Prin criticile invocate prin cererea de recurs de

către reclamantă, a fost criticat modul de interpretare al probelor

administrate și nemulțumirile recurentei în ceea ce privește omologarea

concluziilor expertizei tehnice administrate în cauză, dezvoltarea acestora

nepermițând încadrarea în nici unul dintre motivele de nelegalitate prevăzute art.

304 C. proc. civ. și analizarea lor în consecință, motiv pentru care nu pot fi

reținute de către instanță ca și critici de nelegalitate.

În alți termeni fața de considerentele

precedente, se poate reține că accesul la justiție presupune respectarea

cerințelor formale in legătură cu promovarea unei căi extraordinare de atac,

motiv pentru care, Înalta Curte urmează a constata nul recursul declarat de

reclamantă, în conformitate cu dispozițiile art. 3021 lit. c) și art. 306 alin,

(1) C. proc. civ.

În ceea ce privește cererea formulată de

către intimata SC B.A. SA București, privind plata cheltuielilor de judecată în

faza procesuală a recursului, Înalta Curte constată că acordarea acestora este

condiționată de efectuarea dovezii care să ateste plata și depunerea

înscrisului doveditor la dosarul cauzei. Prin înscrisul existent la dosarul de

recurs, intimata a depus la dosar un înscris denumit ,,tranzacții,, în sumă de

5.677 lei, document care nu reprezintă un înscris care să justifice acordarea

onorariului de avocat. Având în vedere că intimata nu a depus la dosarul cauzei

originalul chitanței care să ateste plata onorariului de către client, Înalta

Curte urmează sa respingă cererea ca nedovedită.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția nulității recursului.

Constată nulitatea cererii de recurs

declarată de reclamanta SC S. SRL Vaslui împotriva deciziei comerciale nr. 45

din 30 ianuarie 2009 a Curții de Apel București, secția a-VI-a comercială, în

temeiul art. 3021 alin. (1) C. proc. civ.

Respinge cererea intimatei privind acordarea

cheltuielilor de judecată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 mai 2010.