ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1612/2010

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului București, reclamanta SC S. SRL Vaslui a chemat în judecată pe pârâta SC B.A. SA solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța pârâta să fie obligată la plata sumei de 238.534 lei. În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că la data de 5 ianuarie 2006 a încheiat cu pârâta un contract de asigurare, prin care au fost asigurate clădirile în limita sumei de 1.000.000 euro, conținutul acestora pentru 1.000.000 euro, echipamentele electronice pentru 50.000 euro, asigurare pentru avarii accidentale în limita a 200.000 euro, întreruperea activității 100.000 euro, bani în tranzit și locație pentru 15.000 euro, răspundere civilă pentru 200.000 euro, accidente angajați 200.000 euro.

Reclamanta a mai arătat că la data de 29 octombrie 2006 s-a produs un incident tehnic la punctul de lucru fiind afectată instalația de rectificare II, în urma defectării acesteia producându-se pierderi de materii prime și produse. La data de 30 octombrie 2006 a fost solicitată firma de service cu care avea contract pentru a verifica instalația și sistemul de vacuum, verificări în urma cărora s-a constatat că pompa de vacuum este avariată deoarece s-a produs o eroare în exploatarea ei prin aceea că s-au inversat circuitele pentru fluidele de ungere și răcire. Reclamanta a anunțat societatea de asigurări la data de 3 noiembrie 2006, însă reprezentantul firmei nu a încheiat un proces verbal de constatare.

Ulterior, societatea de asigurare a refuzat acoperirea despăgubirilor deoarece expertiza a constatat faptul că pompa s-a defectat ca urmare a unei utilizări necorespunzătoare. Tribunalul București, secția a VI-a comercială, prin sentința comercială nr. 9955 din 29 septembrie 2008 a respins acțiunea formulată de reclamantă ca neîntemeiată. Pentru a dispune astfel, tribunalul a reținut că reclamanta a investit instanța cu o acțiune personală în realizare, solicitând obligarea asigurătorului la plata despăgubirilor cuvenite ca urmare a producerii evenimentelor asigurate, reprezentând contravaloarea pompei de vacuum și a lucrărilor de montaj, precum și pierderile de materii prime și produse generate de imposibilitatea revenirii într-un timp scurt la un vacuum corespunzător cerințelor tehnologiei produsului aflat în prelucrare.

Tribunalul a reținut că instalația avariată era asigurată în temeiul art. 5.1. din contract, bunul fiind proprietatea reclamantei, iar termenul condiție de 10 ani referitor la vechimea bunului asigurat vizând bunul în ansamblul lui și nu componentele acestuia. În ceea ce privește cauza producerii evenimentului asigurat, tribunalul a apreciat că reclamanta și-a însușit concluziile societății de service care a concluzionat în sensul că defectarea s-a produs dintr-o eroare de exploatare a instalației, ceea ce se încadrează în art. 5.3 pct. 6 din contractul de asigurare. Instanța a omologat concluziile raportului de expertiza tehnică judiciară și a reținut că nu sunt întrunite condițiile prevăzute în polița de asigurare pentru acordarea despăgubirii solicitate.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta SC S. SRL Vaslui, criticând sentința de fond în raport de faptul că au fost reținute în mod greșit concluziile expertizei efectuate, cu toate că reclamanta nu a formulat obiecțiuni. A mai arătat că instanța trebuia să țină cont și de răspunsul la interogatoriu al reclamantei la întrebarea nr. 15. Instanța de apel, examinând sentința atacată prin prisma motivelor de apel invocate a reținut că expertul a răspuns competent la toate obiectivele expertizei precum și la obiecțiunile reclamantei.

Curtea a reținut că reclamanta a considerat eronat că instanța poate să combată cu argumente tehnice concluziile unui expert tehnic judiciar care prin expertiza sa a constatat cauzele care au condus la avarierea utilajului în discuție și anume vechimea mai mare de 10 ani a bunului asigurat, uzura mare a acestuia pierderi înregistrate ca urmare a întreruperii activității datorate unor pagube acoperite pentru bunuri cu o vechime mai mare de 5 ani, deteriorare fizică, constatări care coroborate cu prevederile art. 5.1., art. 5.4. și art. 6.3. nu fac dovada evenimentului asigurat. În consecință, Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, prin decizia comercială nr. 45 din 30 ianuarie 2009 a respins ca nefondat apelul reclamantei.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta, în cadrul termenului prevăzut de art. 301 C. proc. civ., prin care a solicitat, în principal, admiterea recursului, și pe fond admiterea cererii de chemare în judecată astfel cum a fost formulată. În drept, recurenta reclamanta a indicat motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 6, 7, 8 și 9 C. proc. civ. Prin concluziile orale efectuate cu prilejul dezbaterilor pe fondul cauzei, reprezentantul recurentei a arătat că înțelege să își încadreze criticile dezvoltate prin cerere în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ.

În concret, recurenta a susținut următoarele: -instanța de apel nu a ținut cont de toate mijloacele de probă invocate de către recurentă; -expertul care a întocmit expertiza tehnică nu era competent în specialitatea utilaj tehnologic; -ambele instanțe au dat dovadă de superficialitate și nu au coroborat toate mijloacele de probă la care s-a apelat; -ambele instanțe nu s-au pronunțat asupra despăgubirilor datorate pentru pierderea materiilor prime aflate în prelucrare în instalații și pierdute ca urmare a defectării pompei de vacuum; Înalta Curte, a luat în examinare cu prioritate excepția nulității recursului, invocată de către intimata pârâtă, ca o chestiune prealabilă, în raport de dispozițiile art. 302 1 lit. c) și art. 306 alin. (1) C. proc.

civ. Recursul in actuala reglementare este conceput drept cale de atac extraordinara, care poate fi promovată numai pentru motivele de nelegalitate prevăzute expres de art. 304 pct. 1 - 9 C. proc. civ. Casarea sau modificarea unei hotărâri se poate cere numai pentru motivele limitativ prevăzute de pct. 1 - 9 ale art. 304 C. proc. civ. Potrivit dispozițiilor art. 306 alin. (3) C. proc. civ., indicarea greșită a motivelor de recurs nu atrage nulitatea dacă dezvoltarea acestora face posibilă încadrarea lor într-unul din motivele prevăzute de art. 304 C. proc. civ. Din expunerea criticilor aduse deciziei, rezultă că deși au fost invocate motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9 C. proc.

civ., criticile la adresa deciziei recurată reprezintă o succesiune de fapte și afirmații, nestructurate din punct de vedere juridic, fără să se indice nici unul din cazurile de casare sau modificare. Prin urmare, in recurs, cale de atac extraordinară, nedevolutivă, instanței nu-i revine obligația să examineze legalitatea si temeinicia deciziei atacate, daca motivele nu au fost invocate si argumentate, indicându-se încălcările de lege care atrag nelegalitatea .Prin criticile invocate prin cererea de recurs de către reclamantă, a fost criticat modul de interpretare al probelor administrate și nemulțumirile recurentei în ceea ce privește omologarea concluziilor expertizei tehnice administrate în cauză, dezvoltarea acestora nepermițând încadrarea în nici unul dintre motivele de nelegalitate prevăzute art. 304 C. proc.

civ. și analizarea lor în consecință, motiv pentru care nu pot fi reținute de către instanță ca și critici de nelegalitate. În alți termeni fața de considerentele precedente, se poate reține că accesul la justiție presupune respectarea cerințelor formale in legătură cu promovarea unei căi extraordinare de atac, motiv pentru care, Înalta Curte urmează a constata nul recursul declarat de reclamantă, în conformitate cu dispozițiile art. 3021 lit. c) și art. 306 alin, (1) C. proc. civ. În ceea ce privește cererea formulată de către intimata SC B.A. SA București, privind plata cheltuielilor de judecată în faza procesuală a recursului, Înalta Curte constată că acordarea acestora este condiționată de efectuarea dovezii care să ateste plata și depunerea înscrisului doveditor la dosarul cauzei.

Prin înscrisul existent la dosarul de recurs, intimata a depus la dosar un înscris denumit ,,tranzacții,, în sumă de 5.677 lei, document care nu reprezintă un înscris care să justifice acordarea onorariului de avocat. Având în vedere că intimata nu a depus la dosarul cauzei originalul chitanței care să ateste plata onorariului de către client, Înalta Curte urmează sa respingă cererea ca nedovedită.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite excepția nulității recursului. Constată nulitatea cererii de recurs declarată de reclamanta SC S. SRL Vaslui împotriva deciziei comerciale nr. 45 din 30 ianuarie 2009 a Curții de Apel București, secția a-VI-a comercială, în temeiul art. 3021 alin. (1) C. proc. civ. Respinge cererea intimatei privind acordarea cheltuielilor de judecată. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 mai 2010.