ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2716/2011

Ședința publică din 20 septembrie 2011 Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României, reclamanta SC I.R.P. SRL a chemat în judecată pe pârâta SC S.I. SRL solicitând să se constate intervenirea rezilierii contractului de întreținere și service pentru sisteme de instalații nr. 132 din 30 noiembrie 2006, începând cu data de 1 august 2009, iar în subsidiar să se dispună rezilierea contractului ca urmare a neîndeplinirii de către pârâtă a obligațiilor contractuale, și obligarea pârâtei la plata sumei de 36.466,89 Euro, reprezentând daune compensatorii ca urmare a neîndeplinirii obligațiilor contractuale.

În motivarea acțiunii, s-a arătat că între părți s-a încheiat contractul nr. 132 din 30 noiembrie 2006, prin care pârâta s-a obligat să presteze întreținere și service pentru sistemele de instalații cu funcții sanitare, tehnice, de condiționare a aerului, electrice, aer comprimat și stingere incendiu care deservesc imobilul ce servește ca sediu al reclamantei. Obligațiile pârâtei au fost menționate în anexa 2 la contract. Datorită neîndeplinirii obligațiilor de către pârâtă, au fost avariate chillerele, reclamanta solicitând repararea acestora. Datorită lipsei vreunui răspuns din partea pârâtei, reclamanta a solicitat rezilierea contractului. În dovedirea culpei pârâtei, reclamanta a invocat concluziile unei expertize extrajudiciare, iar întinderea pretențiilor reclamantei a fost apreciată la contravaloarea pieselor de schimb și a manoperei de reparație.

Prin sentința arbitrală nr. 105 din 29 aprilie 2010, Curtea de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României a respins acțiunea formulată de reclamantă ca neîntemeiată. Analizând cererea de chemare în judecată, tribunalul a reținut că rezilierea contractului nr. 132/2006 a intervenit prin notificarea de reziliere nr. 244s din 2 iulie 2009, cu nerespectarea termenului de 30 de zile, prevăzut în actul adițional nr. 01 din 1 noiembrie 2008. Pe de altă parte, tribunalul a constatat că la data de 19 iunie 2009, s-a încheiat între părți procesul verbal nr. S151, prin care pârâta a constatat defecțiunile semnalate de către reclamantă și a făcut propuneri de remediere și înlocuire a unor piese.

Încheierea acestui proces verbal demonstrează faptul că pârâta și-a îndeplinit obligațiile, iar la data de 1 iulie 2009, pârâta a comunicat reclamantei oferta de înlocuire, etapă obligatorie pentru înlocuirea echipamentelor care nu se mai aflau în perioada de garanție. Concluzionând, tribunalul arbitral a arătat că reclamanta este cea care nu a respectat obligațiile contractuale prevăzute de art. 3.1.4 din contract, nefiind în măsură să solicite rezilierea contractului. Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, petenta SC I.R.P.

SRL a formulat acțiune în anulare împotriva hotărârii în anulare sus evocată, precum și împotriva încheierii de ședință din data de 20 aprilie 2010. În motivarea acțiunii în anulare, petenta a arătat că hotărârea arbitrală nu cuprinde motivele pe care se sprijină, întrucât reclamanta a investit tribunalul arbitral cu o acțiune având două capete de cerere, fără a se pronunța asupra celui de al doilea capăt de cerere care privește despăgubiri civile. Instanța arbitrală a încălcat dispozițiile Codului de procedură civilă, prin calificarea la dosar a unui raport de expertiză judiciară drept înscris. Prin sentința comercială nr. 11 din 8 februarie 2011, Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, a respins ca neîntemeiată acțiunea în anulare formulată de reclamantă.

Pentru a dispune astfel, Curtea a reținut că acțiunea în anulare este nefondată, întrucât tribunalul arbitral s-a pronunțat asupra ambelor capete de cerere din acțiunea reclamantei, astfel încât nu se poate reține incidența dispozițiilor legale invocate referitoare la nemotivarea sentinței arbitrale. De asemenea, Curtea a constatat că nu au fost încălcate dispozițiile art. 358 11 C. proc. civ., cu referire la expertiza extrajudiciară prezentată de reclamantă. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta SC I.R.P. SRL București, prin care a solicitat admiterea recursului și desființarea sentinței arbitrale. În motivarea recursului, recurenta a arătat în temeiul art. 304 pct. 7 C. proc.

civ. că sentința arbitrală nu este motivată, ceea ce rezultă din chiar modul de redactare a cererii de chemare în judecată care cuprinde două capete de cerere. Cu referire la primul capăt al acțiunii, privind rezilierea contractului, arată că rezilierea a fost solicitată de către reclamantă, pentru neîndeplinirea serviciilor de întreținere și mentenanță cu diligență și eficiență și ca urmare a apariției situației prevăzută de art. 2.3.1. lit. a) din contract privind remedierea unei defecțiuni în termen de 7 zile. În ceea ce privește nemotivarea, recurenta susține că instanța arbitrală nu a motivat dacă a intervenit sau nu rezilierea, respectiv dacă s-a produs la 2 iulie 2009, dacă a intervenit ulterior sau nu a intervenit deloc.

De asemenea, instanța arbitrală nu a motivat în nici un fel lipsa vreunui răspuns de la pârâtă în intervalul de 7 zile. Cu referire la cererea de acordarea a daunelor compensatorii, recurenta susține că aceste daune au fost solicitate ca urmare a neîndeplinirii corespunzătoare de către pârâtă a obligației de mentenanță, fapt care a dus la defecțiuni majore și la daune. Instanța de apel era obligată să reanalizeze cauza sub toate aspectele, în sensul de a stabili situația de fapt expusă, de a examina argumentele părților și punctul de vedere al acestora și raționamentul logico juridic care a fundamentat soluția adoptată. În raport de motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurenta a invocat că a fost aplicată greșit legea, în condițiile în care instanța arbitrală a procedat corect atunci când a calificat expertiza extrajudiciară ca fiind probă cu înscrisuri și l-a avut în vedere la soluționarea cauzei.

Cu toate acestea, instanța arbitrală nu motivează care este motivul pentru care această probă aflată la dosar nu a fost luată în calcul în motivarea sentinței arbitrale. Recursul este nefondat. Prealabil analizei motivelor de recurs, Înalta Curte apreciază că se impun câteva precizări cu privire la explicitarea recursului declarat împotriva încheierii de ședință din data de 22 aprilie 2010, pronunțată de către instanța arbitrală, încheiere care a precedat sentința arbitrală. Astfel, ca și sentințele arbitrale, încheierile arbitrale pot fi desființate numai prin acțiunea în anulare prevăzută de art. 364 C. proc. civ., introdusă împotriva hotărârii arbitrale, iar nu independent. În aceste condiții, se constată că sentința arbitrală, cât și încheierea atacată au făcut obiectul acțiunii în anulare, astfel încât încheierea atacată nu poate fi supusă căii de atac a recursului, urmând a fi analizată prin prisma motivelor de desființare a hotărârii arbitrale.

Procedând la analiza cererii de recurs, în contextul criticilor formulate, Înalta Curte constată că motivele de nelegalitate nu subzistă, pentru considerentele care urmează : Din redarea succintă a criticilor a fost readus spre analiză fondul litigiului, cu argumentele și susținerile care au fost făcute în fața instanței arbitrale, reluate apoi în acțiunea în anulare. Acțiunea în anulare promovată împotriva unei hotărâri arbitrale este limitată sub aspectul posibilităților de promovare și susținere, numai la motivele procedural înscrise în art. 364 lit. a) – i) C. proc. civ. Se observă din sentința pronunțată în acțiunea în anulare că instanța a remarcat faptul că nu a fost invocat nici un motiv prevăzut pentru această procedură și în consecință nu a trecut la examinarea fondului cauzei, analizat de instanța arbitrală, ceea ce nu reprezintă un motiv care să atragă incidența art. 304 pct. 7 C. proc.

civ. Faptul că instanța investită cu soluționarea acțiunii în anulare nu a examinat aspecte de fond, nu dă dreptul la critici în recurs care să depășească prevederile art. 364 lit. a) –i). Respectând aceste caracteristici ale acțiunii în anulare arbitrale, curtea de apel, analizează, distinct, fiecare dintre cele două motive de desființare invocate, considerentele instanței, chiar dacă, mai sintetice, sunt explicite, în deplină concordanță cu soluția adoptată. Revenind la motivele de anulare invocate, dezlegarea dată de instanță nu este susceptibilă de critică pentru aplicarea greșită a legii. Cu privire la motivul prevăzut de art. 364 lit. i), recurenta a invocate încălcarea dispozițiilor imperative ale legii, în sensul că tribunalul arbitral a ținut seama de concluziile expertizei judiciare prezentate de reclamantă, ca de un înscris, or tribunalul arbitral a apreciat probele în condițiile art. 358 11 C. proc.

civ., însă intima convingere nu este o chestiune independentă de situația de fapt stabilită, astfel cum susține recurenta. Cu privire la probatoriile administrate, tribunalul arbitral și-a motivat punctul de vedere, referitor la pertinența lor. Înalta Curte, pentru rațiunile mai sus înfățișate, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge prezentul recurs ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta SC I.R.P. SRL BUCUREȘTI împotriva sentinței comerciale nr. 11 din 8 februarie 2011 și încheierii de ședință din 22 aprilie 2010 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a V-a comercială. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 septembrie 2011.