ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2716/2011

Ședința publică din 20 septembrie 2011

Prin

acțiunea înregistrată la Curtea de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă

Camera de Comerț și Industrie a României, reclamanta SC I.R.P. SRL a chemat în

judecată pe pârâta SC S.I. SRL solicitând să se constate intervenirea

rezilierii contractului de întreținere și service pentru sisteme de instalații

nr. 132 din 30 noiembrie 2006, începând cu data de 1 august 2009, iar în

subsidiar să se dispună rezilierea contractului ca urmare a neîndeplinirii de

către pârâtă a obligațiilor contractuale, și obligarea pârâtei la plata sumei

de 36.466,89 Euro, reprezentând daune compensatorii ca urmare a neîndeplinirii

obligațiilor contractuale.

În

motivarea acțiunii, s-a arătat că între părți s-a încheiat contractul nr. 132

din 30 noiembrie 2006, prin care pârâta s-a obligat să presteze întreținere și

service pentru sistemele de instalații cu funcții sanitare, tehnice, de

condiționare a aerului, electrice, aer comprimat și stingere incendiu care

deservesc imobilul ce servește ca sediu al reclamantei. Obligațiile pârâtei au

fost menționate în anexa 2 la contract. Datorită neîndeplinirii obligațiilor de

către pârâtă, au fost avariate chillerele, reclamanta solicitând repararea

acestora. Datorită lipsei vreunui răspuns din partea pârâtei, reclamanta a

solicitat rezilierea contractului. În dovedirea culpei pârâtei, reclamanta a

invocat concluziile unei expertize extrajudiciare, iar întinderea pretențiilor

reclamantei a fost apreciată la contravaloarea pieselor de schimb și a

manoperei de reparație.

Prin

sentința arbitrală nr. 105 din 29 aprilie 2010, Curtea de Arbitraj Comercial

Internațional de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României a respins

acțiunea formulată de reclamantă ca neîntemeiată.

Analizând

cererea de chemare în judecată, tribunalul a reținut că rezilierea contractului

nr. 132/2006 a intervenit prin notificarea de reziliere nr. 244s din 2 iulie

2009, cu nerespectarea termenului de 30 de zile, prevăzut în actul adițional

nr. 01 din 1 noiembrie 2008. Pe de altă parte, tribunalul a constatat că la

data de 19 iunie 2009, s-a încheiat între părți procesul verbal nr. S151, prin

care pârâta a constatat defecțiunile semnalate de către reclamantă și a făcut

propuneri de remediere și înlocuire a unor piese. Încheierea acestui proces

verbal demonstrează faptul că pârâta și-a îndeplinit obligațiile, iar la data

de 1 iulie 2009, pârâta a comunicat reclamantei oferta de înlocuire, etapă

obligatorie pentru înlocuirea echipamentelor care nu se mai aflau în perioada

de garanție.

Concluzionând,

tribunalul arbitral a arătat că reclamanta este cea care nu a respectat

obligațiile contractuale prevăzute de art. 3.1.4 din contract, nefiind în

măsură să solicite rezilierea contractului.

Prin

cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, petenta SC I.R.P. SRL a

formulat acțiune în anulare împotriva hotărârii în anulare sus evocată, precum

și împotriva încheierii de ședință din data de 20 aprilie 2010.

În

motivarea acțiunii în anulare, petenta a arătat că hotărârea arbitrală nu

cuprinde motivele pe care se sprijină, întrucât reclamanta a investit

tribunalul arbitral cu o acțiune având două capete de cerere, fără a se

pronunța asupra celui de al doilea capăt de cerere care privește despăgubiri

civile. Instanța arbitrală a încălcat dispozițiile Codului de procedură civilă,

prin calificarea la dosar a unui raport de expertiză judiciară drept înscris.

Prin

sentința comercială nr. 11 din 8 februarie 2011, Curtea de Apel București, secția

a V-a comercială, a respins ca neîntemeiată acțiunea în anulare formulată de

reclamantă.

Pentru

a dispune astfel, Curtea a reținut că acțiunea în anulare este nefondată,

întrucât tribunalul arbitral s-a pronunțat asupra ambelor capete de cerere din

acțiunea reclamantei, astfel încât nu se poate reține incidența dispozițiilor

legale invocate referitoare la nemotivarea sentinței arbitrale.

De

asemenea, Curtea a constatat că nu au fost încălcate dispozițiile art. 358

11

C. proc. civ., cu referire la expertiza extrajudiciară prezentată de

reclamantă.

Împotriva

acestei sentințe a declarat recurs reclamanta SC I.R.P. SRL București, prin

care a solicitat admiterea recursului și desființarea sentinței arbitrale.

În

motivarea recursului, recurenta a arătat în temeiul art. 304 pct. 7 C. proc.

civ. că sentința arbitrală nu este motivată, ceea ce rezultă din chiar modul de

redactare a cererii de chemare în judecată care cuprinde două capete de cerere.

Cu

referire la primul capăt al acțiunii, privind rezilierea contractului, arată că

rezilierea a fost solicitată de către reclamantă, pentru neîndeplinirea

serviciilor de întreținere și mentenanță cu diligență și eficiență și ca urmare

a apariției situației prevăzută de art. 2.3.1. lit. a) din contract privind

remedierea unei defecțiuni în termen de 7 zile.

În

ceea ce privește nemotivarea, recurenta susține că instanța arbitrală nu a

motivat dacă a intervenit sau nu rezilierea, respectiv dacă s-a produs la 2

iulie 2009, dacă a intervenit ulterior sau nu a intervenit deloc. De asemenea,

instanța arbitrală nu a motivat în nici un fel lipsa vreunui răspuns de la

pârâtă în intervalul de 7 zile.

Cu

referire la cererea de acordarea a daunelor compensatorii, recurenta susține că

aceste daune au fost solicitate ca urmare a neîndeplinirii corespunzătoare de

către pârâtă a obligației de mentenanță, fapt care a dus la defecțiuni majore

și la daune.

Instanța

de apel era obligată să reanalizeze cauza sub toate aspectele, în sensul de a

stabili situația de fapt expusă, de a examina argumentele părților și punctul

de vedere al acestora și raționamentul logico juridic care a fundamentat

soluția adoptată.

În

raport de motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurenta a

invocat că a fost aplicată greșit legea, în condițiile în care instanța

arbitrală a procedat corect atunci când a calificat expertiza extrajudiciară ca

fiind probă cu înscrisuri și l-a avut în vedere la soluționarea cauzei. Cu

toate acestea, instanța arbitrală nu motivează care este motivul pentru care

această probă aflată la dosar nu a fost luată în calcul în motivarea sentinței

arbitrale.

Recursul

este nefondat.

Prealabil

analizei motivelor de recurs, Înalta Curte apreciază că se impun câteva

precizări cu privire la explicitarea recursului declarat împotriva încheierii

de ședință din data de 22 aprilie 2010, pronunțată de către instanța arbitrală,

încheiere care a precedat sentința arbitrală. Astfel, ca și sentințele

arbitrale, încheierile arbitrale pot fi desființate numai prin acțiunea în

anulare prevăzută de art. 364 C. proc. civ., introdusă împotriva hotărârii

arbitrale, iar nu independent. În aceste condiții, se constată că sentința

arbitrală, cât și încheierea atacată au făcut obiectul acțiunii în anulare,

astfel încât încheierea atacată nu poate fi supusă căii de atac a recursului,

urmând a fi analizată prin prisma motivelor de desființare a hotărârii

arbitrale.

Procedând

la analiza cererii de recurs, în contextul criticilor formulate, Înalta Curte

constată că motivele de nelegalitate nu subzistă, pentru considerentele care

urmează :

Din

redarea succintă a criticilor a fost readus spre analiză fondul litigiului, cu

argumentele și susținerile care au fost făcute în fața instanței arbitrale,

reluate apoi în acțiunea în anulare.

Acțiunea

în anulare promovată împotriva unei hotărâri arbitrale este limitată sub

aspectul posibilităților de promovare și susținere, numai la motivele

procedural înscrise în art. 364 lit. a) – i) C. proc. civ.

Se

observă din sentința pronunțată în acțiunea în anulare că instanța a remarcat

faptul că nu a fost invocat nici un motiv prevăzut pentru această procedură și

în consecință nu a trecut la examinarea fondului cauzei, analizat de instanța

arbitrală, ceea ce nu reprezintă un motiv care să atragă incidența art. 304

pct. 7 C. proc. civ. Faptul că instanța investită cu soluționarea acțiunii în

anulare nu a examinat aspecte de fond, nu dă dreptul la critici în recurs care

să depășească prevederile art. 364 lit. a) –i).

Respectând

aceste caracteristici ale acțiunii în anulare arbitrale, curtea de apel,

analizează, distinct, fiecare dintre cele două motive de desființare invocate,

considerentele instanței, chiar dacă, mai sintetice, sunt explicite, în deplină

concordanță cu soluția adoptată.

Revenind

la motivele de anulare invocate, dezlegarea dată de instanță nu este

susceptibilă de critică pentru aplicarea greșită a legii.

Cu

privire la motivul prevăzut de art. 364 lit. i), recurenta a invocate

încălcarea dispozițiilor imperative ale legii, în sensul că tribunalul arbitral

a ținut seama de concluziile expertizei judiciare prezentate de reclamantă, ca

de un înscris, or tribunalul arbitral a apreciat probele în condițiile art. 358

11

C. proc. civ., însă intima convingere nu este o chestiune independentă de

situația de fapt stabilită, astfel cum susține recurenta.

Cu

privire la probatoriile administrate, tribunalul arbitral și-a motivat punctul

de vedere, referitor la pertinența lor.

Înalta

Curte, pentru rațiunile mai sus înfățișate, în temeiul art. 312 alin. (1) C.

proc. civ., va respinge prezentul recurs ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat

de reclamanta SC I.R.P. SRL BUCUREȘTI împotriva sentinței comerciale nr. 11 din

8 februarie 2011 și încheierii de ședință din 22 aprilie 2010 pronunțate de

Curtea de Apel București, secția a V-a comercială.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi

20 septembrie 2011.