ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1872/2014

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1872/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)

Prin cererea înregistrată în data de 3 martie

2012 la Tribunalul București, secția a VI-a civilă, reclamanta SC I.C.G. SRL a

chemat în judecată pârâta SC A.T.A. SA, solicitând ca prin hotărârea ce se va

pronunța să se dispună obligarea acesteia la plata sumei de 117.180 dolari SUA,

actualizată, în echivalentul în lei la data plății, reprezentând suma asigurată

prin polița de asigurare de bunuri nr. X1 din 12 ianuarie 2010, cu cheltuieli

de judecată.

Prin Sentința civilă

nr. 18976 pronunțată la data de 7 decembrie 2012 în Dosarul nr. 16553/3/2011,

Tribunalul București, secția a VI-a civilă (fostă secția a VI-a comercială), a

respins acțiunea reclamantei, ca neîntemeiată.

Pentru a pronunța

această sentință tribunalul a reținut în ceea ce privește fondul cauzei, că

părțile în litigiu au încheiat Contractul de asigurare de bunuri aparținând

persoanelor juridice-clădiri/conținut nr. X1 din 12 ianuarie 2010, cu

valabilitate cuprinsă în intervalul 13 ianuarie 2010 - 12 ianuarie 2011.

La data de 18

octombrie 2010 s-a constatat că la locația din Giurgiu, unde se aflau

depozitate echipamente telecomunicații aparținând societății reclamante, a avut

loc o inundație "de la nivelul superior" cauzată de "spargerea

conductei de apă pluvială" astfel cum reprezentantul asigurătorului

consemna în Procesul-verbal de constatare încheiat la data de 19 octombrie

2010.

Pârâta asigurător a

refuzat plata despăgubirilor solicitate de reclamantă în temeiul contractului

de asigurare comunicând acesteia că "evenimentul avizat (...) nu este

acoperit de polița de asigurare nr. X1, respectiv aceasta nu are inclusă clauza

22/1, care acoperă și riscul de inundație de la apa de conductă".

Tribunalul a mai

reținut că reclamanta în calitate de asigurat a optat pentru polița "Toate

Riscurile" - după cum reiese din chiar mențiunea expresă inserată la

rubrica "felul poliței" - care, în conformitate cu prevederile lit.

c) de la pct. 5 din condițiile contractuale acoperă riscurile enumerate în art.

5.1 - 5.18.

Tribunalul a

constatat că printre riscurile respective nu se regăsește, ca și eveniment

asigurat, inundația cauzată de spargerea burlanului de apă pluvială (conductă

de apă în opinia pârâtei) care a produs prejudiciul a cărui reparare o solicită

reclamanta, menționată, astfel cum a arătat pârâta, ca risc asigurat la pct.

5.19 - "inundația provocată ca urmare a spargerii conductelor de apă și a

refulării conductelor de canalizare" cu privire la care se stipula însă că

reprezintă o clauză specială care trebuia să fie expres menționată pe

formularul poliței.

Din cuprinsul

condițiilor privind asigurarea de bunuri aparținând persoanelor juridice,

tribunalul a reținut că la pct. 5.6, ca risc acoperit de polița încheiată de

reclamantă, se menționează "inundații și aluviuni provenind din revărsarea

apelor de suprafață (curgătoare sau stătătoare), precum și din precipitații

atmosferice temporare, inclusiv din topirea zăpezii ori gheții", risc care

este invocat de reclamantă, aceasta considerând că din cauza precipitațiilor

abundente s-a spart conducta destinată colectării acestora.

Tribunalul a mai

reținut că printre înscrisurile depuse la dosar de către reclamantă se

regăsește adresa înaintată la 20 octombrie 2010 de S.F., șef birou Zona Liberă

Giurgiu, Administrației Zonei Libere Giurgiu, proprietara spațiului în care

reclamanta își avea depozitate echipamentele afectate de inundație, prin care

acesta arată că "mare parte din marfa depozitată, proprietatea firmei

I.C.G. SRL, era udă, apa provenind din camera situată deasupra

depozitului", unde a constatat că "țeava PVC prin care trecea apa

pluvială era deplasată la nivelul unei îmbinări".

Deși în cauză

reclamanta a depus un înscris emanând de la Administrația Națională de

Meteorologie conținând informații privind datele meteorologice înregistrate la

stația meteorologică Giurgiu în perioada 10 octombrie - 19 octombrie 2010, din

cuprinsul căruia reiese că la 18 octombrie 2010 cantitatea de precipitații

înregistrată a fost semnificativ mai mare decât cea înregistrată în zilele

anterioare, tribunalul a apreciat că aceasta nu a dovedit faptul că

precipitațiile atmosferice menționate au determinat deplasarea la nivelul unei

îmbinări a conductei prin care trecea apa pluvială, pentru a putea încadra

inundația produsă în riscul asigurat la pct. 5.6 din contractul de asigurare.

În raport de situația

de fapt reținută tribunalul a apreciat că nu sunt întrunite cumulativ condițiile

răspunderii civile contractuale în sarcina pârâtei, deoarece nu se poate reține

ca faptă ilicită neexecutarea de către pârâtă a obligației de plată a

despăgubirilor câtă vreme riscul asigurat prin contract nu s-a produs.

Împotriva acestei

sentințe reclamanta SC I.C.G. SRL a declarat apel.

Prin Decizia civilă

nr. 271 din 12 septembrie 2013 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a

VI-a civilă, s-a respins apelul declarat de apelanta SC I.C.G. SRL împotriva

Sentinței civile nr. 18976 din 7 decembrie 2012, pronunțată de Tribunalul

București, secția a VI-a civilă, ca nefondat.

În motivarea deciziei

instanța de apel a reținut că tribunalul a apreciat în mod corect că în cauză

riscul asigurat nu s-a produs. Astfel, reclamanta a încheiat o poliță de felul

"Toate riscurile", după cum rezultă din mențiunea expresă de la

rubrica respectivă din contract.

După cum recunoaște

chiar apelanta, această categorie de poliță de asigurare nu include ad literam

toate riscurile, în sensul asigurării pentru toate riscurile posibile ci, așa

cum se face trimitere expresă printr-o primă mențiune din cuprinsul poliței,

riscurile acoperite sunt cele din Condițiile privind asigurarea de bunuri

aparținând persoanelor fizice, astfel cum sunt redate limitativ la lit. c),

incluzând și riscurile de la lit. a) și b), adică pct. 5.1 - 5.18 din Condiții.

Deteriorarea mărfurilor reclamantei, depozitate de aceasta în spațiul închiriat

aflat la un nivel al imobilului Administrației Zona Liberă Giurgiu, s-a datorat

inundației produse la etajul superior în urma spargerii (dezmembrării)

conductei de apă pluvială la acel etaj, apa scursă pătrunzând apoi prin plafon

la nivelul inferior unde se aflau bunurile reclamantei, astfel cum rezultă din

Procesul-verbal de constatare din 19 octombrie 2010 încheiat de către

asigurător și asigurat.

Evenimentul astfel

produs nu se regăsește între riscurile asigurate la pct. 5.1 - 5.18 din

Condiții. La pct. 5.6 din Condiții s-a prevăzut inundația provenind din

precipitații atmosferice temporare, dar în speță apa care a produs inundația nu

a provenit direct din ploaia care a căzut la acel moment în exteriorul

clădirii, ci din conducta de apă pluvială din cauza spargerii acesteia, neavând

nicio relevanță că este vorba de apa de ploaie. De asemenea, la pct. 5.8 se

prevede ca risc asigurat "efectele directe ale ploii torențiale

(...)" în condițiile precizate, ceea ce înseamnă, per a contrario, că nu

sunt acoperite prin această clauză și efectele indirecte, cum ar fi inundația

produsă prin spargerea conductei de apă pluvială, în condițiile în care ploaia

nu a cauzat nici spargerea acoperișului, a ferestrelor sau pereților laterali,

pe care - dacă ar fi intervenit - asiguratul nu ar fi omis să le menționeze în

procesul-verbal de constatare.

De altfel, ipoteza

producerii prejudiciului din "inundația rezultată prin infiltrarea apei

prin acoperiș și pereți" este prevăzută la clauza 7.18 care face parte

însă din categoria riscurilor și situațiilor excluse expres din asigurare.

Pentru ca și efectele indirecte să constituie un risc asigurat, reclamanta

trebuia să includă în asigurarea încheiată și clauza 5.25, referitoare la

"daunele de consecință" produse ca pagube materiale indirecte ca

urmare a producerii riscurilor asigurate (clauza 22/7). Aceasta constituie însă

o clauză specială, prevăzută la lit. d) din Condiții și implică plata unei

prime de asigurare suplimentare, precum și prevederea expresă în polița de

asigurare.

Evenimentul care a

intervenit în fapt constituie, practic, o inundație de la apa dintr-o conductă,

iar acesta este prevăzut la clauza 7.15 din Condiții, fără să se facă

distincție cu privire la proveniența sau felul apei, însă și această clauză

face parte din categoria riscurilor și situațiilor excluse expres din asigurare

prin Condițiile de asigurare.

Reprezentantul

asigurătorului, semnatar al procesului-verbal de constatare, a propus

reclamantei plata sumei de 15.000 RON, dar fără a avea mandatul pârâtei sub

acest aspect. Cauza spargerii conductei de apă pluvială la etajul superior nu

prezintă relevanță în raportul juridic de asigurare ci, eventual, în relația

reclamantei cu locatorul spațiului de depozitare.

Împotriva acestei

decizii a declarat recurs reclamanta SC I.C.G. SRL București, întemeiat pe

dispozițiile art. 304 pct. 5, 8 și 9 C. proc. civ., solicitând admiterea

acestuia, casarea deciziei recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare

instanței de apel, iar în subsidiar, solicită reținerea cauzei spre rejudecare

și modificarea deciziei atacate, în sensul admiterii acțiunii, cu consecința

obligării pârâtei la plata sumei de 117.180 dolari SUA, actualizată,

echivalentul în lei la data plății cu titlu de sumă asigurată prin polița de

asigurare de bunuri aparținând persoanelor juridice - clădiri/conținut nr. X1

din data de 12 ianuarie 2010 încheiată cu societatea pârâtă.

În motivarea

recursului s-au adus următoarele critici:

304 pct. 5 C. proc. civ., recurenta-reclamantă arată faptul că, instanța de

apel a nesocotit un principiu fundamental de drept, și anume, i-a încălcat

dreptul la apărare. Niciuna dintre instanțele de fond nu a respectat principiul

rolului activ, respectiv principiul dreptului la un proces echitabil, conform

art. 6, pct. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și art. 14 din

Pactul internațional cu privire la drepturile civile politice, art. 21, alin.

(3) din Constituție.

Recurenta consideră

că sarcina instanței de apel consta în a determina dacă judecata din fond, în

ansamblul ei, a fost echitabilă în sensul art. 6 parag. 1, prin luarea în

considerare a tuturor circumstanțelor cauzei, inclusiv natura pretențiilor

invocate de către recurentă și caracterul procedurii potrivit cu care aceasta a

fost soluționată, modul în care probele au fost evaluate și dacă judecătorul

fondului în virtutea rolului activ și a principiului imparțialității i-a dat

ocazia să se apere, încălcând astfel prevederile art. 130 C. proc. civ.

În acest sens,

recurenta invocă și faptul că instanța de apel în mod greșit a respins proba cu

expertiza în condițiile în care numai aceasta ar fi dus la descoperirea

adevărului, proba fiind concludentă (dovedirea susținerilor din fond care

duceau la dezlegarea pricinii) și pertinentă (are legătura cu obiectul pricinii

și apărările formulate).

Așadar, în mod greșit

s-a considerat că proba cu expertiza nu ar fi utilă soluționării juste, pentru

ca apoi să se aprecieze în mod eronat elementele de natura tehnică ce se aflau

în strânsă legătură cu producerea evenimentului asigurat. Recurenta arată că la

judecata din prima instanță a solicitat, așa cum s-a consemnat și în Încheierea

de ședință din data de 9 noiembrie 2012, încuviințarea probei cu expertiza a

imobilului, având ca obiectiv determinarea cauzei producerii inundației. La

acel moment, i-a fost respinsă încuviințarea acestei probe, în fața instanței de

apel revenind cu solicitarea expertizei tehnice de construcții pe aspectul

identificării în mod neechivoc a cauzei prejudiciului.

Instanța, fără să

cunoască părerea unor specialiști, a respins proba cu expertiza de specialitate

și a reținut doar ceea ce s-a consemnat de către intimat în Procesul-verbal de

constatare din data de 19 octombrie 2010 încheiat de către asigurător și

asigurat.

8 al art. 304 C. proc. civ., recurenta-reclamantă invocă încălcarea

principiului înscris în art. 969 C. civ., potrivit căruia convențiile legal

făcute au putere de lege între părțile contractante.

Raportat la acest

motiv de recurs, deși actul juridic dedus judecații este cât se poate de clar,

fiind vădit neîndoielnic, instanța de apel a schimbat "înțelesul"

conținutului acestuia, nesocotind astfel, prevederile art. 969 - 970 din

vechiul C. civ.

Astfel, fără a arăta

cum a făcut această încadrare, instanța de apel consideră riscul asigurat ca

fiind unul indirect, pentru a cărei acoperire era necesară includerea clauzei

5.25 referitoare la "daunele de consecință" produse ca pagube

materiale indirecte ca urmare a producerii riscurilor asigurate.

În primul rând,

recurenta consideră că în situația de față nu este vorba de pagube indirecte,

produse de riscul asigurat, ci de pagube directe - bunurile asigurate au fost

avariate datorită inundației cu apa de ploaie. Apa care a produs inundația a

provenit direct din ploaia care a căzut la acel moment pe acoperișul clădirii

ajungând în burlanul de scurgere a apei pluviale, care s-a spart din cauza

cantității abundente de apă, producând inundația bunurilor asigurate.

Pe de altă parte,

instanța nu a arătat în ipoteza sa, care ar fi paguba directă, dacă cea

solicitată prin cererea de chemare în judecată este considerată a fi indirectă.

Pagubele de consecință, prin definiție, presupun existența unei pagube directe.

Or, în cazul de față pagubele directe nu ar putea fi decât cele invocate chiar

prin cererea de despăgubire, pentru că ele se subscriu riscului asigurat

(avarierea bunurilor asigurate prin inundația provocată de precipitații

abundente).

Instanța de apel a

interpretat greșit clauzele contractuale și le-a dat o interpretare contrară,

în sensul că pe de o parte polița acoperă riscurile provocate de inundații

cauzate de precipitații atmosferice, iar pe de altă parte, se exclud toate

situațiile care s-ar putea încadra în acest caz.

Având în vedere

principiul de drept conform căruia clauzele contractuale trebuie interpretate

în așa fel încât ele să producă efecte, cât și natura contractului - de a

asigura riscuri - în speță fiind vorba de o poliță Toate riscurile,

interpretarea trebuie făcută în sensul în care riscul asigurat să fie acoperit

în mod real și nu doar fictiv (toate situațiile posibile fiind excluse).

Pe de altă parte,

recurenta susține că instanța de apel a interpretat în mod greșit că riscul

asigurat nu s-a produs și faptul că Evenimentul se încadrează în ipoteza

prevăzută la clauza 7.18 care face parte însă, din categoria riscurilor și

situațiilor excluse expres din asigurare.

În primul rând,

menționează recurenta că aceasta este o clauză ce vizează o excludere generală,

introdusă cu același scop, și anume, de a face imposibilă acoperirea riscului

asigurat și ar trebui interpretată în raport cu celelalte clauze contrare, în

sensul în care ar produce efecte și nu în așa fel încât să se excludă orice

posibilitate reală de acoperire.

În al doilea rând,

instanța de apel nu distinge între "conducta de apă" care se referă

la conducte de apă menajeră, care asigură circulația apei curente și

"conducta de apă pluvială" care se referă la burlanul ce asigură

scurgerea apei de ploaie. Definiția din DEX arată că între conductă și burlan

există diferențe majore.

3.

Recurenta-reclamantă susține că instanța de apel a dat o interpretare greșită

textelor de lege privitoare la interpretarea contractelor, motiv încadrat în

art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Invocând art. 977 C.

civ. conform căruia interpretarea contractelor se face după intenția comună a

părților contractante, iar nu după sensul literal al termenilor, recurenta

susține că din interpretarea art. 5.19 și a cazului de excludere de la 7.15 din

Condițiile privind asigurarea de bunuri este clar că nu poate fi vorba de

excluderea de riscuri provenite din ape pluviale (apa de la ploaie), ci doar de

excluderea unor riscuri care provin din revărsarea unor ape menajere care

circulă în instalațiile de alimentare cu apă ale unei clădiri, risc ce are

caracter de continuitate și care poate fi considerat mai probabil decât

riscurile produse ca urmare a intervenției fenomenelor naturale.

Recurenta mai arată

că respectivul caz de excludere nu este strict și fără excepții, căci astfel,

nu am mai avea posibilitatea asigurării acestuia prin clauza specială. Pe de o

parte, în mod eronat, instanța de apel interpretează că această situație este

exclusă din asigurare conform pct. 7.18 din Condițiile contractuale. Consideră

că instanța de apel se află în eroare în privința a două aspecte: mai întâi,

fără a cunoaște voința reală a părților aplică acest articol cazului în care

s-a aflat recurenta și apreciază greșit că, toate cazurile de excludere se

aplică în speță, în condițiile în care, aceste pagube (umezirea, etc.) sunt

provocate de producerea unor riscuri asigurate. În concluzie, infiltrația este

caz de excludere dacă nu este risc asigurat. De asemenea, C. civ., prin

intermediul prevederilor art. 984, recomandă faptul că: "oricât de

generali ar fi termenii întrebuințați de părți, obiectul contractului se reduce

numai la lucrurile la care se pare că părțile și-au propus a contracta."

Cu privire la daunele

de consecință, în mod greșit instanța de apel a apreciat că s-ar aplica

condițiile generale prevăzute la 5.25 din contractul de asigurare, Ipoteza de

asigurat 5.25. "Daune de consecință, produse ca pagube materiale

indirecte, ca urmare a producerii riscurilor asigurate.".

Recurenta mai susține

și faptul că instanța de apel în mod greșit a considerat că riscul produs

conform ipotezei de la 5.8 din Condiții exclude riscul produs conform clauzei

de la art. 5.6 din Condiții, sau că reprezintă o limitare a riscului de la 5.6.

din Condiții.

Mai mult, în mod

adițional ipotezei de la 5.6 din Condiții, se poate considera și că această

daună a fost provocată ca urmare directă a efectelor ploii torențiale, ploaie

torențială care a cauzat cedarea rezistenței burlanului, fapt ce a condus la

inundarea depozitului unde se aflau bunurile asigurate și potrivit art. 981 C.

civ. nu trebuia să se prevadă în mod expres o clauză referitoare la ipoteza

cedării burlanului din cauza ploii abundente.

De asemenea, instanța

a interpretat în mod greșit că intimata nu a recunoscut existența dreptului la

despăgubire pe motivul lipsei unui mandat expres, iar aceasta nu a invocat și

nici dovedit în vreun fel că ar fi existat o depășire a mandatului, în

realitate reprezentantul său exercitându-și atribuțiile aferente postului, și

anume inspector de daune, desemnat de intimată pentru soluționarea dosarului de

daună în cauză, astfel cum reiese chiar din răspunsurile date de aceasta la interogatoriu.

Înalta Curte,

verificând în cadrul controlului de legalitate decizia atacată în raport de

criticile formulate, constată că recursul este fondat pentru considerentele ce

urmează:

În speță, raporturile

juridice dintre recurenta SC I.C.G. SRL și intimata SC A.T.A. SA București

izvorăsc din polița de asigurare nr. X1 din data de 12 ianuarie 2010 având ca

obiect asigurarea de bunuri aparținând persoanelor juridice-clădiri/conținut

Toate riscurile, contract prin care s-au asigurat mijloacele circulante care se

aflau în depozit în valoare de 400.000 dolari SUA.

Recurenta, în

calitate de asigurat, a optat pentru polița Toate riscurile în conformitate cu

prevederile lit. c) de la pct. 5 din condițiile contractuale și acoperă

riscurile enumerate în art. 5.1 - 5.18.

Din actele dosarului

rezultă că reclamanta, în baza poliței de asigurare, a solicitat plata

despăgubirilor cuvenite, urmare a producerii pretinsului risc asigurat - în

speță precipitații atmosferice semnificative, pârâta refuzând să execute

voluntar contractul, opunându-i reclamantei clauze ale convenției care în

opinia sa îi dau dreptul să nu acorde despăgubirile solicitate.

Considerentele

instanței de fond au constat în esență în faptul că "printre riscurile

asigurate nu se regăsește ca și eveniment asigurat, inundația cauzată de

spargerea burlanului de apă pluvială", reținând susținerile reclamantei

privind producerea riscului asigurat ca urmare a precipitațiilor atmosferice

menționate care au determinat deplasarea la nivelul unei îmbinări a conductei

prin care trecea apa pluvială, însă a considerat că această situație nu a fost

demonstrată în cauză.

Se mai observă că în

fața primei instanțe, reclamanta a solicitat încuviințarea probei cu expertiză

a imobilului, având ca obiectiv cauza producerii inundației, cerere reiterată

în fața instanței de apel pe aspectul identificării în mod neechivoc a cauzei

prejudiciului. Cererea de probatorii formulată în fața instanței de fond, cât

și de apel a fost respinsă de către instanță.

În raport de temeiul

acțiunii introductive, prin care s-a susținut încadrarea evenimentului asigurat

în pct. 5.6. din Condițiile privind asigurarea de bunuri aparținând persoanelor

fizice, instanța de apel a reținut că apa care a produs inundația nu a provenit

direct din ploaia care a căzut la acel moment în exteriorul clădirii, ci din

conducta de apă pluvială din cauza spargerii acesteia, neavând nicio relevanță

faptul că este vorba de apă de ploaie, situație care determină încadrarea

evenimentului în clauza prevăzută la pct. 7.15 din condiții.

În speță, în baza

rolului activ reglementat de dispozițiile art. 129 pct. 5 C. proc. civ., ce are

ca scop asigurarea unui echilibru procesual între părți și respectarea

principiului egalității, instanța de apel avea obligația de a stabili dacă

polița de asigurare își produce sau nu efectele în raport de circumstanțele

producerii evenimentului asigurat coroborat cu dispozițiile inserate la pct.

5.6 din contractul de asigurare.

Or, instanța de apel

nu a examinat în mod real problemele esențiale ce i-au fost supuse analizei,

deși în virtutea caracterului devolutiv avea obligația de a verifica

împrejurările de fapt relevate de părți, astfel că a lăsat nelămurite aspecte

esențiale în soluționarea cauzei referitoare la cauzele și împrejurările producerii

evenimentului asigurat.

Prin urmare,

neprocedând astfel, instanța de apel nu și-a îndeplinit rolul activ reglementat

de prevederile art. 129 pct. 5 C. proc. civ. ce au ca scop asigurarea unui

echilibru procesual între părți și respectarea principiului egalității.

În raport de aceste

aspecte, Înalta Curte apreciază că se impune completarea probatoriului prin

administrarea unei expertize tehnice cu stabilirea unor obiective clare,

concludente și utile dezlegării pricinii privind determinarea cauzei producerii

inundației, dinamica rupturii burlanului de scurgere a apei pluviale și

evaluarea prejudiciului, întrucât controlul judiciar de legalitate al deciziei

recurate nu este posibil.

Dat fiind că,

împrejurările de fapt ale cauzei nu au fost pe deplin stabilite, Înalta Curte

nu poate analiza dacă instanțele de fond au făcut o corectă aplicare a legii

privind raportul juridic dedus judecății, motiv pentru care, în speță, devin

incidente dispozițiile art. 314 C. proc. civ., recursul urmând a fi admis, cu

consecința casării deciziei recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare

aceleiași instanțe.

Instanța de apel, în

fond, după casare, va analiza și celelalte critici ale recurentei-pârâte în

vederea stabilirii situației de fapt cu administrarea întregului probatoriu

necesar și util cauzei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de reclamanta SC I.C.G. SRL București împotriva Deciziei civile nr.

271 din 12 septembrie 2013, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a

VI-a civilă, pe care o casează și dispune trimiterea cauzei spre rejudecare

aceleiași instanțe de apel.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 27 mai 2014.

Procesat

de GGC - AZ