ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3568/2011

Ședința publică de la 10 noiembrie 2011

Asupra recursului de

față;

Din

examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentința nr. 134

din 14 februarie 2011, pronunțată în dosarul nr. 5394/105/2009, judecătorul din

cadrul Tribunalului Prahova, secția comercială și de contencios administrativ,

a admis acțiunea formulată de reclamanta SC F. SA în contradictoriu cu pârâta

SC A.R.A. VIENNA I.G. SA, SUCURSALA PRAHOVA, și a obligat pârâta să plătească

reclamantei suma de 96.413,52 lei, reprezentând despăgubiri, a respins în rest

acțiunea.

În considerentele

sentinței, judecătorul fondului a reținut reclamanta a solicitat obligarea

pârâtei la plata despăgubirii în cuantumul astfel cum a fost stabilit prin

expertiza efectuată în cauză, în baza contractului de asigurare încheiat cu

pârâta, în cadrul perioadei de asigurare intervenind evenimentul asigurat.

Din raportul de expertiză

efectuat în cauză, judecătorul a reținut că pârâta, în calitate de asigurător a

fost anunțată după producerea evenimentului la Aducțiunea Teleajen II și după

extragerea din șanț a conductei avariate, astfel încât nu au fost respectate

condițiile prevăzute de art. 56 din contract potrivit cărora evaluarea și

constatarea pagubelor se face de către asigurător direct; expertul a mai

concluzionat că evenimentul asigurat este rezultatul unei omisiuni de

proiectare, nefiind înregistrate condiții atmosferice sau hidrologice deosebite

la acea dată. În raport de această concluzie, judecătorul a înlăturat apărarea

reclamantei în sensul că proiectul a fost verificat de o persoană abilitată de

MLPAT, conchizând că reclamanta nu poate beneficia de despăgubirile solicitate,

nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 17 din contractul de

asigurare.

În ce privește avaria

produsă la Aducțiunea Teleajen III, expertul a concluzionat că în raport de

factorii care au concurat la producerea acesteia, se poate proceda la

decontarea unei cote de 50 % din cheltuielile de reparații. Judecătorul a

reținut și poziția exprimată de expertul parte al pârâtei, care a afirmat

cuantumul sumei pe care o recunoaște și care poate fi plătită reclamantei. În

consecință, deși a constatat că sunt aplicabile și în acest caz prevederile

art. 17 referitoare la clauzele de excludere de la despăgubire, judecătorul a

apreciat că pârâta trebuie să achite reclamantei cota de 50 % din cheltuielile

de reparații la Aducțiunea Teleajen III.

Sentința de fond a

fost apelată de pârâta SC A.R.A. VIENNA I.G. SA, SUCURSALA PRAHOVA, care a

solicitat admiterea apelului și schimbarea sentinței în sensul respingerii

acțiunii reclamantei, criticând hotărârea atât sub aspectul greșitei

interpretări a contractului dintre părți, cât și sub aspectul aprecierii

probatoriului administrat.

De asemenea, a

formulat apel și reclamanta SC F. SA, care însă nu s-a conformat dispoziției de

depunere la dosar a dovezii privind achitarea taxei judiciare de timbru.

Prin decizia nr. 56

din 19 mai 2011, completul de judecată din cadrul Curții de Apel Ploiești, secția

comercială și de contencios administrativ și fiscal, a anulat ca netimbrat

apelul reclamantei și a respins ca nefondat apelul pârâtei, reținând

următoarele: în ce privește apelul reclamantei a reținut incidența prevederilor

art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997, în raport de nedovedirea achitării

taxei judiciare de timbru.

Apelul pârâtei a fost

apreciat ca nefondat, judecătorii reținând că s-a apreciat corect că valoarea

pagubei ce trebuie acoperită de asigurător este în cuantum de 50 % din valoarea

lucrărilor de reparații; s-a reținut că pentru a acorda această sumă,

judecătorul fondului a luat în considerare și opinia expertului consilier

desemnat de pârâtă; în ce privește clauzele de excludere invocate de pârâtă,

judecătorii au apreciat că erorile și omisiunile de proiectare nu există, ele

fiind menționate doar în mod generic de expert.

Decizia de apel a

fost recurată de pârâta SC A.R.A. VIENNA I.G. SA, SUCURSALA PRAHOVA, care a

solicitat admiterea recursului, modificarea în parte a deciziei de apel,

admiterea apelului propriu și schimbarea sentinței de fond în sensul

respingerii acțiunii reclamantei.

Pârâta a invocat

prevederile art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ., criticând decizia de apel

sub următoarele aspecte:

- a susținut

motivarea deciziei pe motive străine de natura pricinii, considerând că o

opinie exprimată de expertul parte nu angajează răspunderea părții, opinia

acestuia nefiind, de altfel, relevantă, în condițiile existenței excluderilor

de la plată;

- a susținut greșita

interpretare a contractului de asigurare, sub aspectul clauzelor de excludere

de la plată reglementate la art. 17 lit. a) și b) din contract; în acest

context a susținut și interpretarea și aplicarea greșită a legii, din

perspectiva prevederilor art. 978 și art. 983 C. civ.

Deși legal citată,

reclamanta intimată nu a formulat întâmpinare și nu s-a prezentat la termenele

acordate.

Nu au fost

administrate înscrisuri noi în această fază procesuală.

Analizându-se

legalitatea deciziei de apel, în raport de criticile formulate, se apreciază că

recursul este fondat, urmând a fi admis pentru următoarele considerente: se

apreciază incidența în cauză a prevederilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ.,

judecătorii apelului aplicând greșit legea, cu referire la art. 978 și art. 983

C. civ. Se constată astfel, că judecătorii au ignorat dispozițiile legale

arătate, nedând eficiență voinței exprimate de părți la încheierea contractului

de asigurare. Potrivit contractului, despăgubirea pentru evenimentul asigurat

nu putea fi acordată în situația în care se identifica vreuna din clauzele de

excludere reglementate de art. 17 din contract. În speță, deși au fost

identificate două clauze de excludere de la plata despăgubirii – pierderea,

distrugerea sau avarierea datorită erorilor și omisiunilor în proiectarea

lucrării și daunele produse de condițiile atmosferice normale – judecătorii

apelului au ignorat clauzele contractuale, dând eficiență părerii personale a

unui expert parte. Se observă faptul că opinia expertului parte nu numai că nu

este fundamentată pe clauze contractuale sau pe aspecte de fapt în producerea

evenimentului asigurat, dar nici nu poate angaja răspunderea juridică a pârâtei

în sensul obligării acesteia la plata despăgubirii. Opinia acestui expert, nu

poate avea relevanța dată de judecătorii apelului, în sensul obligării pârâtei

la plata despăgubirii, fiind fără relevanță juridică sub acest aspect și

nefiind coroborată cu materialul probatoriu administrat în cauză.

În consecință, având

în vedere corecta interpretare a clauzelor contractuale, raportat la

dispozițiile art. 969 C. civ., recursul declarat de pârâtă va fi admis, conform

art. 312 C. proc. civ. Decizia de apel va fi modificată în parte în sensul

admiterii apelului pârâtei și schimbării sentinței de fond în sensul

respingerii în totalitate a acțiunii reclamantei.

Vor fi menținute

dispozițiile din decizia de apel referitoare la anularea ca netimbrat a

apelului declarat de reclamantă.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de pârâta SC A.R.A. VIENNA I.G. S.A., SUCURSALA PRAHOVA,

împotriva deciziei

nr. 56 din 19 mai 2011 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială și de

contencios administrativ și fiscal.

Modifică în parte

decizia recurată în sensul admiterii apelului pârâtei SC A.R.A. VIENNA I.G. SA,

SUCURSALA PRAHOVA.

Schimbă sentința nr. 134

din 14 februarie 2011 a Tribunalului Prahova, secția comercială și de

contencios administrativ, în sensul respingerii în totalitate a acțiunii

reclamantei SC F. SA.

Menține restul

dispozițiilor deciziei recurate.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 10 noiembrie 2011.