ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 100/2012

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 100/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Ședința publică de la 19 ianuarie 2012

Asupra recursului de

față;

Din

examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată că prin cererea

înregistrată sub nr. 5657/110/2009, pe rolul Tribunalului Bacău, reclamanta SC

H. SNC Slănic Moldova a chemat în judecată pe pârâta SC C.A. SA Sibiu, pentru

ca prin hotărâre judecătorească să fie obligată la plata sumei de 108.000 lei

reprezentând despăgubiri pentru prejudiciul suferit ca urmare a distrugerii

unui utilaj asigurat la societatea pârâtă și cheltuieli de judecată.

Pârâta a

invocat excepția lipsei calității procesuale active întrucât polița de

asigurare seria I.N.C. nr. 0055315 încheiată de reclamantă pentru presa de

furniruit profile a fost cesionată în favoarea B.C.C. SA

Prin

sentința civilă nr. 400 din 22 aprilie 2010, tribunalul a  respins excepția și

a respins acțiunea, ca neîntemeiată, privind pe reclamanta SC H. SNC și pe

pârâta SC C.A. SA, având ca obiect pretenții.

Pentru a

pronunța această soluție, a reținut instanța de fond că reclamanta a încheiat

un contract de credit cu B.C.C. SA Sibiu pentru suma de 100.000 lei în vederea

achiziționării unei prese de furniruit profile model N.P.C. Digit 6/110,

utilajul fiind asigurat la societatea pârâtă pentru avarii și distrugeri

conform poliței de asigurare nr. 0055315. La data de 29 octombrie 2008 la

atelierul de tâmplărie ce aparține societății pârâte a avut loc un incendiu în

interiorul căruia se găsea bunul asigurat și potrivit procesului-verbal de

intervenție nr. 126 din 29 octombrie 2008 I.S.U. Bacău a constatat că la data

de 29 octombrie 2009 incendiul s-a produs la atelierul de tâmplărie și magazia

(grajd) din str. Nuferilor, Slănic-Moldova în care erau depozitate material

lemnos și furnir. Cu această ocazie a fost incendiat și utilajul pentru

prelucrarea lemnului, acoperișul și interiorul la atelier și magazie.

A

reținut tribunalul că potrivit art. 4.2.2 din condițiile generale de asigurare

a bunurilor nu se acordă despăgubiri pentru pagubele cauzate de culpa gravă a

asiguratului și că același articol precizează culpa gravă a asiguratului și

nerespectarea normelor P.S.I., din actele depuse la dosar rezultă că incendiul

a avut loc la un atelier de tâmplărie și s-a declanșat ca urmare a unui

conductor sau cablu defect, iar condițiile care au favorizat propagarea

incendiului au fost amplasarea conductorilor electrici în apropierea

materialelor combustibile. Din răspunsul la interogatoriu a rezultat că

instalația electrică a fost efectuată în baza unui proiect autorizat și de o

persoană specializată, însă la dosar nu s-a probat acest aspect. Potrivit

procesului verbal de recepție și punere în funcțiune încheiat în 23 martie 2007

utilajul corespundea din punct de vedere tehnic în parametrii normali, același

aspect rezultând și din declarația executantului nr. 38 din 23 martie 2007

conform căreia instalația corespunde normativelor, prescripțiilor și regulilor

în vigoare pentru instalațiile electrice.

În

raport de considerentele reținute, tribunalul a considerat că acțiunea

reclamantei se impune a fi respinsă, precum și excepția lipsei calității

procesuale active, reclamanta având calitate în formularea prezentei acțiuni

raportat la polița de asigurare încheiată.

Împotriva

sentinței civile nr. 400 din 22 aprilie 2010 pronunțată de Tribunalul Bacău, au

declarat recurs pârâta SC C.A. SA și reclamanta SC H. SNC.

B.C.C. SA Sibiu, prin

Sucursala Bacău Mărășești, a formulat cerere de intervenție în interesul SC H. SNC

solicitând introducerea sa în cauză în interesul SC H. SNC și respingerea ca

netemeinic și nelegal a recursului formulat de SC C.A. SA

La

termenul din 20 ianuarie 2011, instanța de recurs, în conformitate cu

dispozițiile art. 84 cu referire la art. 282 alin. (1) C. proc. civ., a

recalificat și a stabilit că, în speță, calea de atac este apelul având în

vedere valoarea obiectului acțiunii principale care este peste 100.000 lei și

în temeiul art. 99 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor

judecătorești, cauza a fost trimisă spre soluționare unui complet format din primii

doi judecători ce au compus completul de judecată la acea dată.

Prin

decizia

nr. 35 din 31 martie 2011, Curtea

de Apel Bacău, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, a anulat,

ca netimbrat, apelul declarat de apelanta-pârâtă SC C.A. SA, sucursala Zonală

Bacău.

A anulat, ca

netimbrată, cererea de intervenție formulată de B.C.C. SA Sibiu, sucursala

Bacău.

A admis apelul

reclamantei SC H. SNC împotriva aceleiași sentințe.

A schimbat în parte

sentința apelată.

A admis acțiunea.

A obligat pârâta să

plătească reclamantei suma de 108.000 lei reprezentând despăgubiri.

A menținut celelalte

dispoziții ale sentinței.

A obligat

intimata-pârâtă să plătească apelantei-reclamante sumă de 1062,50 lei cu titlu

de cheltuieli de judecată.

Pentru a

hotărî astfel, instanța de apel a reținut că SC C.A. SA prin reprezentant la

termenul din 10 martie 2011 a precizat că nu înțelege să timbreze.

B.C.C. SA

Sibiu prin Sucursala Bacău Mărășești a formulat în cauză cerere de intervenție

în interesul alăturat al apelantei reclamante SC H. SNC.

Instanța

a pus în vedere acesteia să timbreze cererea de intervenție cu 1185,5 lei, însă

intervenienta până la termenul din 31 martie 2011, nu a făcut dovada achitării

taxei de timbru.

Conform prevederilor art. 20 alin. (3) din

Legea nr. 146/1997, neîndeplinirea obligației de plată până la termenul

stabilit, se sancționează cu anularea acțiunii sau a cererii și având în vedere

că apelanta SC C.A. SA și intervenienta B.C.C. SA Sibiu prin Sucursala Bacău

Mărășești nu au achitat taxa de timbru stabilită de către instanța de apel,

instanța a anulat apelul și cererea de intervenție, ca netimbrate.

În

ce privește apelul SC H. SNC a reținut că la capitolul Riscuri asigurate din

contractul de asigurare se menționează că SC C.A. acordă despăgubiri printre

alte cauze și pentru acțiunea distructivă a curentului electric (scurt circuit,

supratensiune, etc.), urmată sau nu de incendiu, fără însă a se regăsi și precizarea

menționată de către intimată în adresa către apelanta reclamantă referitoare la

locul producerii, respectiv „produse în utilajul asigurat”, la Capitolul

referitor la Excluderi menționându-se la 4.2.2, că nu se despăgubesc pagubele

cauzate de culpa gravă a asiguratului sau a prepușilor acestuia și se consideră

culpă gravă a asiguratului d) nerespectarea normelor P.S.I. Intimata nu a

dovedit că incendiul s-a produs ca urmare a nerespectării normelor P.S.I. și

din constatările I.S.U. Mr. C.E. al județului Bacău, nu se poate reține o

astfel de încălcare.

Cât

privește obligația despăgubirii în cazul unui scurt circuit electric s-a

reținut că aceasta se regăsește în clauzele din contractul de asigurare și nu

este condiționată de faptul că acțiunea distructivă a curentului electric,

urmată de incendiu să se producă în utilajul asigurat, ci trebuie să existe

pentru îndeplinirea condiției din contract, doar o acțiune distructivă a

curentului electric, în speța de față scurt circuit urmată de incendiu. Mențiunea

din procesul verbal încheiat de către I.S.U., că amplasarea conductorilor

electrici în apropierea materialelor combustibile constituie condiții care au

favorizat dezvoltarea și propagarea incendiului nu poate fi reținută individual

ca și o dovadă a nerespectării Normelor P.S.I. Dacă intimata societatea de

asigurare a invocat ca și motiv de neplată a despăgubirilor culpa gravă a

asiguratului se impunea să o și dovedească. Faptul că până la data producerii

incendiului nu au fost efectuate controale de specialitate pe linia respectării

normelor P.S.I. în obiectivul afectat nu duce la concluzia că normele au fost

respectate, însă nici la concluzia că acestea nu au fost respectate, fără alte

dovezi concrete, dovezi care se impuneau a fi făcute de către asigurător, cel

care a invocat culpa asiguratului, respectiv nerespectarea normelor P.S.I.

Prin

încheierea din ședința publică de la 6 aprilie 2011, Curtea de Apel Bacău, secția

comercială, contencios administrativ și fiscal, a îndreptat eroarea materială

strecurată în decizia nr. 35 din 31 martie 2011 pronunțată în dosarul nr. 5657/110/2009

al Curții de Apel Bacău în sensul că intimata-pârâtă este obligată să plătească

apelantei-reclamante suma de 11.662,50 lei cu titlu de cheltuieli de judecată

în loc de 1.062,50 lei cum din eroare s-a menționat.

Împotriva acestei

decizii a declarat recurs pârâta SC C.A. SA Sibiu invocând motivul de

nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în temeiul căruia a

solicitat admiterea recursului, casarea în parte a hotărârii atacate și

rejudecând pricina în fond, respingerea, ca nefondat, a apelului reclamantei.

Înlăturarea dispoziției de obligare a SC C.A. SA Sibiu la plata către

reclamantă a sumei de 108.000 lei reprezentând despăgubiri și a sumei de

1.062,50 lei cu titlu de cheltuieli de judecată. Menținerea ca fiind legală și

temeinică a sentinței civile nr. 400 din 22 aprilie 2010 a Tribunalului Bacău.

Menținerea celorlalte dispoziții ale deciziei recurate.

În dezvoltarea în

fapt a recursului, recurenta a susținut, în esență, următoarele:

- Sub un prim aspect

s-a susținut că instanța de apel inversând sarcina probei a reținut greșit, pe

de o parte că pârâta nu a dovedit că incendiul s-a produs ca urmare a

nerespectării normelor P.S.I. de către reclamantă și pe de altă parte că din

constatările I.S.U. Bacău nu se poate reține o astfel de încălcare. În cauză

s-a dovedit că întreaga culpă îi aparține reclamantei care contrar normelor P.S.I.

a utilizat până la data producerii incendiului un cablu electric defect,

încorporat în clădire ce a determinat declanșarea unui scurtcircuit la

instalația electrică a atelierului de tâmplărie, care, la rândul său a stat la

baza izbucnirii incendiului, și subsecvent la distrugerea utilajului asigurat a

cărui contravaloare formează obiectul litigiului; a amplasat lângă cablurile

electrice ale clădirii materiale inflamabile și combustibile, încălcându-se

dispozițiile art. 85 alin. (1) din Ordinul Ministerului Administrației și

Internelor nr. 163 din 28 februarie 2007 pentru aprobarea Normelor generale de

apărare împotriva incendiilor; nu a executat instalația electrică a clădirii și

a atelierului de tâmplărie în baza unui proiect autorizat și cu o persoană

specializată și nici nu a verificat instalația de alimentare cu energie

electrică a presei prin intermediul unei firme sau persoane autorizate.

Așa-zisa „declarație a executantului”, depusă la dosar de reclamantă nu poate

fi acceptată drept probă deoarece ea este o copie xerox, nu poartă ștampila

pretinsei SC G.I.T. SRL Onești și este antedatată.

- Este greșită

reținerea instanței de apel potrivit căreia I.S.U. Bacău nu ar fi reținut

încălcări ale normelor P.S.I. de către reclamantă în legătură cu incendiul din

29 octombrie 2008. Afirmația este contrazisă, atât de procesul verbal de

intervenție nr. 126 din 29 octombrie 2008 întocmit de D.P. Onești cât și de

adresa nr. 358253 a I.S.U. Bacău.

- Sub un al doilea

aspect decizia instanței de apel este eronată și cu privire la faptul că s-a

respins cererea de efectuare a unei expertize tehnice judiciare de evaluare a

utilajului distrus în incendiu.

- Sub un al treilea

aspect s-a susținut că instanța de apel obligând pârâta la plata despăgubirilor

nu a elucidat care va fi ulterior situația juridică a sumelor achitate, până în

prezent, cu titlu de rate de către reclamanta SC H. SNC intervenientei B.C.C. SA

Sibiu, în contul creditului contractat la data de 27 martie 2007, pentru

achiziționarea utilajului asigurat.

Intervenienta B.C.C.

SA Sibiu prin sucursala Bacău a formulat întâmpinare solicitând respingerea

recursului.

Intimata SC H. SNC a formulat

întâmpinare și concluzii scrise solicitând respingerea recursului, cu

cheltuieli de judecată.

Recursul nu este

fondat.

Din examinarea

actelor de la dosar prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor legale

incidente cauzei se apreciază că instanța de apel a pronunțat o hotărâre legală

și temeinică care nu poate fi reformată prin recursul declarat de pârâtă.

În ceea ce privește

primul motiv de recurs, deși recurenta a invocat afectarea hotărârii atacate de

existența motivului de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.,

criticile concret formulate privesc doar reținerea greșită a situației de fapt

printr-o apreciere necorespunzătoare a probelor, ce nu-și găsesc corespondent

în ipotezele textului legal invocat.

Criticile ce vizează

trimiterea la probe nu mai pot constitui motive de nelegalitate în sensul

dispozițiilor art. 304 alin. (1) pct. 1 - 9 C. proc. civ., având în vedere că

acestea țin de netemeinicia hotărârii atacate, trimiterea la probele

administrate nemaiputând permite examinarea deciziei recurate prin prisma

acestora, întrucât au fost expres abrogate prin O.U.G. nr. 138/2000.

Chiar și referirile

la forța probantă ce trebuie acordată unor probe se circumscriu aspectelor de

netemeinicie, iar nu de nelegalitate a hotărârii atacate.

În prezenta pricină

se constată că instanța de apel în analiza apelului a respectat prevederile

legale în materia probațiunii și a aplicat corect dispozițiile art. 1169 C.

civ., apreciind, în raport de starea de fapt stabilită, că deși intimata

societate de asigurare a invocat ca și motiv de neplată a despăgubirilor culpa

gravă a asiguratului constând în nerespectarea normelor P.S.I. nu a dovedit-o.

Constatând că nu devin

aplicabile dispozițiile de excludere de la acordarea de despăgubiri cuprinse în

art. 4.2.2 din Condițiile Generale de Asigurare, instanța de apel în raport de

starea de fapt stabilită, a interpretat corect dispozițiile legale incidente și

a procedat în mod judicios la examinarea sentinței prin prisma motivelor de

apel formulate de pârâtă în raport de dispozițiile art. 292 și ale art. 294 și

295 alin. (2) C. proc. civ. și a constatat întemeiată cererea reclamantei și a

obligat pârâta la suma de 108.000 lei, despăgubiri ca urmare a producerii

riscului asigurat.

Referitor la motivul

de recurs ce vizează expertiza solicitată în cauză se apreciază că respingerea

ei nu constituie motiv de nelegalitate a hotărârii atacate, neputându-se

cenzura aprecierea făcută de judecător cu privire la utilitatea, pertinența și

concludența probei, motiv de recurs care nu este de natură să atragă casarea

hotărârii.

Sub cel de-al treilea

aspect invocat ce vizează admiterea în totalitate a acțiunii și obligarea cu

titlu de despăgubiri la suma de 108.000 lei, reprezentând contravaloarea totală

a utilajului asigurat fără a se elucida situația juridică a sumelor achitate

până în prezent, cu titlu de rate de către reclamantă în contul creditului

contractat, această cerere este formulată pentru prima dată în recurs. În

temeiul art. 129 alin. (6) instanța de apel a hotărât numai asupra obiectului

cererii deduse judecății, pronunțându-se în limitele obiectului fixat de

reclamant iar analizarea direct în recurs a acestei cereri ar încălca

principiul non omisso medio.

În consecință, pentru

considerentele arătate, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc.

civ., urmează să respingă, ca nefondat, recursul formulat în cauză.

Văzând și cererea de

acordare a cheltuielilor de judecată formulată de intimata SC H. SNC, Înalta

Curte, în aplicarea dispozițiilor art. 274 C. proc. civ., urmează să o admită

și să oblige recurenta pârâtă SC C.A. SA Sibiu să plătească intimatei

reclamante SC H. SNC suma de 5.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE

LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul formulat de pârâta SC C.A. SA Sibiu, împotriva deciziei Secției

comerciale, de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel Bacău nr. 35

din 31 martie 2011.

Obligă recurenta să

plătească intimatei SC H. SNC suma de 5000  lei, reprezentând cheltuieli de

judecată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 19 ianuarie 2012.