ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2008/2013

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2008/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor și

lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin

cererea înregistrată la data de 04 februarie 2010 pe rolul Tribunalului București,

secția a Vl-a comercială, reclamanta SC P.D. SRL a chemat în judecată pe

pârâtele SC B.A.C. SRL și B.C.R. SA, solicitând instanței, ca prin hotărârea ce

se va pronunța, să fie obligată pârâta B.C.R. SA să plătească reclamantei suma

de 1.396.809,04 euro, echivalentul a 5.699.679,29 lei la cursul B.N.R. din ziua

depunerii acțiunii, reprezentând contravaloarea scrisorii de garanție de bună

execuție emisă de B.C.R. în favoarea reclamantei din ordinul pârâtei SC B.A.C.

SRL, precum și dobânda legală aferentă, calculată începând cu data de 04

februarie 2010 până la data efectuării plății, cu cheltuieli de judecată.

Prin încheierea din 26 octombrie 2010 pronunțată de

Tribunalul București, secția a Vl-a comercială, a fost admisă excepția lipsei

calității procesuale pasive a pârâtei SC B.A.C. SRL, întrucât calitatea

procesuală pasivă presupune existența unei identități între pârât și persoana

care poate fi obligată în raportul juridic dedus judecății.

În speță, reclamanta, în calitate de beneficiar, a

solicitat executarea scrisorii de garanție bancară de bună execuție emisă de B.C.R.,

și anume plata de către emitentul scrisorii a sumei de 1.396.809,04 euro, în

echivalent în lei la cursul oficial al B.N.R. din data plății, ca urmare a

refuzului băncii de a onora cererea de plată. Scrisoarea de garanție bancară a

fost emisă în baza prevederilor art. 17.2 alin. (a) din contractul de

antrepriză generală încheiat la 04 mai 2007 între reclamantă, în calitate de

proprietar, și pârâta SC B.A.C. SRL, în calitate de antreprenor general.

Potrivit mențiunilor din scrisoarea de garanție, acest

angajament se supune Regulilor Uniforme pentru Garanții la Cerere - Publicația nr.

458 a Camerei de Comerț Internaționale din Paris.

Art. 2 lit. b) din Regulile Uniforme privind Garanțiile

la Cerere - Publicația nr. 458 a Camerei de Comerț Internaționale din Paris din

1995, prevede că garanțiile, prin natura lor, sunt tranzacții distincte de contracte

sau înțelegeri pe care ele s-ar putea baza, iar garanții nu sunt în nici un mod

implicați sau obligați în astfel de contracte sau înțelegeri, chiar dacă în

textul garanțiilor se fac referiri la acestea. Obligația garantului, în baza

garanției, este de a plăti suma sau sumele precizate în aceasta, la prezentarea

cererii scrise de plată și a altor documente precizate în garanție, documente

ce apar a fi în concordanță cu termenii garanției.

Așa fiind, s-a reținut că raportul juridic dedus judecății

privește doar executarea scrisorii de garanție bancară, iar nu și efectele

contractului de antrepriză care a stat la baza emiterii scrisorii de garanție

bancară. Scrisoarea de garanție bancară este un act juridic de sine stătător,

independent de raportul juridic născut din contractul de antrepriză încheiat

între reclamantă și pârâta SC B.A.C. SRL.

În raportul juridic dedus judecății, s-a analizat dacă

refuzul băncii de a plăti suma precizată în scrisoarea de garanție este

justificat sau nu, respectiv dacă pârâta SC B.C.R. SA și-a îndeplinit

obligațiile ce îi reveneau în baza garanției. S-a reținut că numai pârâta SC

B.C.R. SA este cea care ar putea fi obligată la plata sumei de bani în raportul

juridic dedus judecății, întrucât instanța nu are a analiza îndeplinirea

obligațiilor antreprenorului, iar în plus, reclamanta nici nu solicită

obligarea pârâtei SC B.A.C. SRL la plata vreunei sume de bani.

Prin sentința comercială nr. 1859 din 22 februarie 2011

pronunțată de Tribunalul București, secția a Vl-a comercială, a fost respinsă

acțiunea reclamantei, în contradictoriu cu pârâta SC B.A.C. SRL, pentru lipsa

calității procesuale pasive și a fost respins aceeași acțiune formulată în

contradictoriu cu pârâta B.C.R. SA, ca neîntemeiată.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a constatat că în baza

prevederilor 17.2 lit. a) din contractul de antrepriză generală încheiat la 04

mai 2007 între reclamantă, în calitate de proprietar, și pârâta SC B.A.C. SRL,

în calitate de antreprenor general, în vederea asigurării remedierii

deficiențelor apărute în perioada de garanție, la data de 20 februarie 2009 a

fost emisă de către pârâta SC B.C.R. SA, în favoarea beneficiarului SC P.D. SRL,

scrisoarea de garanție bancară de bună execuție, în valoare de 1.396.809,04 euro.

Potrivit mențiunilor din scrisoarea de garanție, SC

B.C.R. SA s-a angajat în mod irevocabil să plătească la cererea reclamantei

orice sumă până la concurența a 1.396.809,04 euro, în echivalent în lei la

cursul oficial al B.N.R. din data plății, în următoarele condiții:

1.- depunerea unei cereri scrise de plată însoțite de

declarația scrisă a beneficiarului că nu a fost despăgubit de SC B.A.C. SRL, menționând

totodată în ce constă neîndeplinirea obligațiilor de remediere a deficiențelor;

2.- depunerea unei copii a notificării scrise către SC B.A.C.

SRL și a confirmării de primire, cu privire la defecțiunea solicitată a fi

remediată;

3.- depunerea unei copii a referatului întocmit și semnat

între părțile contractului de antrepriză cu privire la neefectuarea reparației

notificate a fi remediată. Persoanele abilitate să semneze împreună acest

referat, precum și specimenele semnăturilor acestora și amprentele ștampilelor

sunt prevăzute în Anexa nr. 1 a scrisorii de garanție bancară.

Prin cererile datate 28 octombrie 2009 și 01 februarie 2010,

reclamanta a solicitat băncii emitente executarea scrisorii de garanție de bună

execuție. Pârâta SC B.C.R. SA a refuzat în scris și motivat aceste cereri,

arătând că documentele prezentate în susținerea cererii de plată a scrisorii de

garanție nu sunt conforme cu termenii și condițiile garanției bancare.

Potrivit mențiunilor din scrisoarea de garanție, prezentul

angajament se supune Regulilor Uniforme pentru Garanții la Cerere - Publicația nr.

458 a Camerei de Comerț Internaționale din Paris.

Art. 2 lit. b) din Regulile Uniforme privind Garanțiile

la Cerere - Publicația nr. 458 a Camerei de Comerț Internaționale din Paris din

1995, prevede că garanțiile, prin natura lor, sunt tranzacții distincte de

contracte sau înțelegeri pe care ele s-ar putea baza, iar garanții nu sunt în

nici un mod implicați sau obligați în astfel de contracte sau înțelegeri, chiar

dacă în textul garanțiilor se fac referiri la acestea. Obligația garantului, în

baza garanției, este de a plăti suma sau sumele precizate în aceasta, la prezentarea

cererii scrise de plată și a altor documente precizate în garanție, documente

ce apar a fi în concordanță cu termenii garanției.

S-a arătat că scrisoarea de garanție la cerere are ca

trăsături fundamentale caracterul documentar și formal, prin acestea

înțelegându-se că, pentru plata sumei de bani, cererea trebuie să fie însoțită

de documentele precizate în textul scrisorii, iar garantul are doar obligația

examinării documentelor din punct de vedere formal (conformitatea aparentă).

Așadar, raportul juridic dedus judecății privește doar

executarea scrisorii de garanție bancară, iar nu și efectele contractului de

antrepriză care a stat la baza emiterii scrisorii de garanție bancară.

Scrisoarea de garanție bancară este un act juridic de sine stătător, independent

de raportul juridic născut din contractul de antrepriză încheiat între

reclamantă și pârâta SC B.A.C. SRL.

În raportul juridic dedus judecății, prima instanță a

analizat dacă refuzul băncii de a plăti suma precizată în scrisoarea de

garanție este justificat sau nu, respectiv dacă pârâta SC B.C.R. SA și-a

îndeplinit obligațiile ce îi reveneau în baza garanției.

Astfel, potrivit art. 19 din Regulile Uniforme privind

Garanțiile la Cerere - Publicația nr. 458 a Camerei de Comerț Internaționale

din Paris din 1995, o cerere de plată trebuie făcută în concordanță cu termenii

garanției, însoțită de toate documentele specificate în garanție drept condiție

a cererii de plată.

Un prim motiv de refuz de către bancă a plății a fost faptul

că în cererea de plată și declarația beneficiarului nu s-a menționat în ce

constă neîndeplinirea obligațiilor de remediere a deficiențelor.

Instanța de fond a apreciat că această cerință poate fi

considerată îndeplinită de către reclamantă, având în vedere că art. 20 lit. a)

din Regulile Uniforme privind Garanțiile la Cerere admite posibilitatea ca

aceste mențiuni să fie făcute și în documente separate care însoțesc cererea și

la care se fac referiri în cerere. Pentru identificarea acestor lucrări de

remediere, reclamanta a făcut trimitere la procesele verbale de recepție pentru

fiecare apartament, încheiate între părțile contractului de antrepriză în

perioada ianuarie-februarie 2009, atașate la dosar în copie. Mai mult, odată cu

cererea de plată a garanției datată 01 februarie 2010, în declarația

beneficiarului din 29 ianuarie 2010, au fost indicate obligațiile de remediere

neonorate de antreprenor.

Cu toate acestea, procesele-verbale de recepție menționate

anterior nu înlocuiesc și nu echivalează cu referatul ce trebuia întocmit și

semnat între părțile contractului de antrepriză cu privire la neefectuarea

reparației notificate a fi remediată, în condițiile de formă prevăzute în Anexa

1 a scrisorii de garanție bancară (cerința nr. 3 de mai sus).

Astfel, în Anexa 1 se arată că persoanele abilitate să

semneze referatul sunt: pentru SC B.A.C. SRL - dl. O.F. și dl. P.S., iar pentru

SC P.D. SRL - dl. B.M., fiind indicate și specimenele de semnătură.

În schimb, procesele-verbale de recepție depuse de

reclamantă sunt încheiate și semnate de dl. S.C. pentru SC B.A.C. SRL și de

d-na P.M. pentru SC P.D. SRL.

Ca urmare, a fost apreciată ca fiind neîntemeiată

susținerea reclamantei în sensul că referatul în discuție există și se

intitulează proces-verbal de predare-primire, din moment ce nu sunt îndeplinite

condițiile de formă stipulate în cuprinsul scrisorii de garanție.

Așadar, în mod justificat pârâta SC B.C.R. SA a ridicat

obiecțiunea privind lipsa copiei referatului cu privire la neefectuarea reparației

notificate a fi remediată și a respins cererile de plată a garanției, pe motiv

că nu erau conforme cu termenii și condițiile garanției bancare.

Pentru aceste considerente, tribunalul a respins cererea

reclamantei, ca neîntemeiată, în contradictoriu cu pârâta SC B.C.R. SA, și

pentru lipsa calității procesuale pasive, în contradictoriu cu pârâta SC B.A.C.

SRL.

Împotriva acestei sentințe, reclamanta SC P.D. SRL a

formulat apel, iar prin Decizia civilă nr. 7 din 12 ianuarie 2012 pronunțată de

Curtea de Apel București, secția a Vl-a civilă, a fost respins apelul declarat

de apelanta SC P.D. SRL prin administrator judiciar B.D.O. B.R. SPRL împotriva

sentinței comerciale nr. 1859 din 22 februarie 2011, pronunțată de Tribunalul

București, secția a Vl-a comercială, în Dosarul nr. 6537/3/2010, în contradictoriu

cu intimații SC B.A.C. SRL, prin administrator judiciar G.I. Sprl și B.C.R. SA.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de apel a

apreciat că prima instanță a admis în mod corect excepția lipsei calității

procesuale pasive a pârâtei SC B.A.C. SRL, cu consecința respingerii acțiunii

reclamantei față de această parte, întrucât acțiunea nu implică și analiza

raportului juridic distinct în raport cu care s-a emis scrisoarea de garanție

bancară a cărei executare a fost solicitată.

Contrar susținerilor apelantei, între scrisoarea de garanție

bancară, ca garanție la cerere și instituția juridică a stipulației pentru

altul există deosebiri de esență.

În cazul scrisorii de garanție bancară, având caracter

autonom, sunt avute în vedere două raporturi juridice distincte, independente,

cel contractual preexistent emiterii scrisorii de garanție privind pe ordonator

și pe beneficiar și, pe de altă parte, cel dintre ordonator și emitentul

scrisorii de garanție, în timp ce stipulația pentru altul presupune un singur

raport juridic în care stipulantul dispune ca promitentul să dea, să facă sau

să nu facă ceva în folosul terțului beneficiar, promitentul obligându-se față

de stipulant să-și îndeplinească obligația respectivă.

De asemenea, în cazul scrisorii de garanție, care

constituie o varietate a garanțiilor personale, dreptul terțului beneficiar și

condițiile de exercitare sunt prevăzute în chiar textul scrisorii, în timp ce

în cazul stipulației pentru altul, dreptul terțului beneficiar este prevăzut în

chiar contractul care prevede stipulația.

Chiar dacă condițiile de executare a scrisorii de garanție

bancară ar fi preluate textual în mod identic din cuprinsul contractului de

antrepriză, aceasta nu poate însemna că executarea scrisorii s-ar face în

condițiile stabilite prin contractul de antrepriză, iar nu prin însuși

cuprinsul scrisorii, deoarece într-o astfel de ipoteză s-ar nega cerința autonomiei

acesteia din urmă. Aprecierea îndeplinirii condițiilor de executare a scrisorii

presupune îndeosebi aspecte formale, în timp ce analiza complexă de conținut a

contractului de antrepriză pentru stabilirea obligațiilor contractuale de

remediere a defecțiunilor neîndeplinite nu poate constitui atributul băncii în

raport cu competențele acesteia și ale personalului său, ca în cazul unei

instanțe.

Totodată,

curtea de apel a considerat nefondate și susținerile apelantei referitoare la

greșita apreciere de către instanța de fond a documentelor prezentate în

dovedirea îndeplinirii condițiilor de executare a scrisorii de garanție

bancară. S-a apreciat că procesele-verbale de recepție încheiate cu privire la

fiecare apartament de către antreprenor și beneficiarul construcției nu

echivalează și nu pot înlocui referatul prevăzut a fi întocmit de către părțile

în contractul de antrepriză.

În

aprecierea îndeplinirii condițiilor de executare banca este ținută să se

limiteze la clauzele din cuprinsul scrisorii de garanție, sub aspectul

concordanței formale, a documentelor prezentate, nefiindu-i conferit rolul de

arbitru cu privire la susținerile părților. Prin scrisoarea de garanție

bancară, în speță, s-a prevăzut expres ca cererea de plată să fie însoțită de

un referat încheiat și semnat de părțile din contractul de antrepriză cu

privire la neefectuarea reparațiilor notificate a fi remediate, semnat de

anumite persoane de la cele două societăți comerciale. Procesele-verbale de

predare-primire la care face referire apelantul nu îndeplinesc condițiile de

formă menționate, fără a fi vorba doar de o denumire diferită a actului. Plata

scrisorii de garanție nu poate fi condiționată sau refuzată doar în măsura în

care condițiile formale prevăzute în cuprinsul acesteia sunt îndeplinite.

În termen legal, împotriva acestei decizii, reclamanta SC

P.D. SRL Voluntari prin administrator Judiciar B.D.O. B.R. Sprl București a

declarat recurs, invocând, în drept, dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

În

motivare, cu privire la lipsa calității procesuale pasive a SC B.A.C. SRL,

recurenta a susținut, în esență, că instanța de apel, în mod greșit, a apreciat

drept corectă admiterea de către Tribunalul București a excepției lipsei

calității procesuale pasive a pârâtei SC B.A.C. SRL, întrucât raporturile

juridice dintre SC P.D. SRL, B.C.R. S.A. și SC B.A.C. SRL au la bază

instituția juridică a stipulației pentru altul.

În acest sens, a arătat că scrisoarea de garanție se poate

executa numai în condițiile stabilite de către cele două părți din contractul

de antrepriză, fiind necesar a fi analizat întreg contextul probator pentru a

se lămuri „în ce constă neîndeplinirea obligațiilor contractuale de remediere a

deficiențelor" - motiv de respingere a cererii de executare a scrisorii de

garanție invocat de intimata-pârâtă SC B.C.R. SA, și nu doar cuprinsul

scrisorii de garanție.

În acest context, recurenta a arătat că SC B.C.R. SA și-a

înscris creanța rezultată din scrisoarea de garanție bancară, sub condiție în

tabelul creditorilor SC B.A.C. SRL.

Pe fondul cauzei, recurenta consideră că hotărârea

instanței de fond menținută prin respingerea apelului este întemeiată pe

raționamentul formalist al SC B.C.R. SA, aceasta respingând cererea de

executare a scrisorii de garanție pe motiv că lipsește copia referatului cu

privire la neefectuarea reparației notificată a fi remediată.

Recurenta considera că referatul întocmit și semnat de către

reprezentanții celor doua părți există, el intitulandu-se "proces-verbal

de predare primire", astfel încât, în mod greșit banca invocă, de o

manieră pur formală, că acest document nu poartă denumirea de

"Referat" și că nu conține toate elementele de redactare din

tipizatul anexat la contract.

Mai mult, în cuprinsul proceselor-verbale se indică lucrările

care urmează a fi remediate de către pârâta SC B.A.C. SRL, lucrări pentru care

aceasta din urmă și-a asumat obligația de a le finaliza integral.

În conformitate cu reglemetarile aplicabile scrisorii de

garanție bancară și cu practicile și uzanțele bancare internaționale în

materie, "scrisoarea de garanție bancară este un document de sine

stătător, independent de orice alt raport juridic comercial, în virtutea căruia

a fost emisă sau cu care ar putea avea vreo legătură. Prin urmare, plata în

virtutea acesteia nu poate fi condiționată, diminuată sau refuzată."

Astfel, având în vedere faptul că obligația de garanție

implică raporturile dintre debitor și creditor și își are fundamentul în

contractul încheiat între părți, nu se poate susține că scrisoarea de garanție

bancară poate fi interpretată independent de contractul de antrepriză care stă

la baza raporturilor obligaționale dintre părți.

Intimata-pârâtă SC B.C.R. SA a formulat întâmpinare,

solicitând respingerea recursului ca nefondat, având în vedere că atât sub

aspectul lipsei calității procesuale pasive a SC B.A.C. SRL, cât și sub

aspectul aprecierii asupra condițiilor de plată, instanța de apel a reținut în

mod corect soluția tribunalului în baza considerentelor reținute.

Analizând decizia recurată, în limitele controlului de

legalitate, în raport de criticile formulate și temeiurile de drept invocate, Înalta

Curte constată că recursul este nefondat pentru considerente care succed:

Dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., invocate de

recurentă, reglementează două ipoteze: hotărârea recurată este lipsită de temei

legal sau hotărârea atacată a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii,

dar, în cauză, recurenta-reclamantă nu au demonstrat niciuna dintre cele două

ipoteze ale textului de lege invocat, în cauză nefiind incident acest motiv de

nelegalitate.

Recurenta se prevalează de faptul că instanța de

control judiciar, în mod eronat, a apreciat ca fiind corectă admiterea

excepției lipsei calității procesual pasive a pârâtei SC B.A.C. SRL, dar se

constată ca fiind nefondate criticile formulate sub acest aspect.

În mod greșit apreciază recurenta că scrisoarea de garanție

bancară reprezintă o stipulație pentru altul, în care recurenta are calitatea

de benficiar, SC B.C.R. SA promitent și intimatul-pârât SC B.A.C. SRL -

stipulant.

De altfel, chiar în cuprinsul motivelor de recurs se

arată că "scrisoarea de garanție are caracter autonom".

Contrar susținerilor recurentei, nu se poate pune semnul

egalității între stipulația pentru altul - un contract sau o clauză într-un

contract, prin care o parte, numită promitent, se obligă față de cealaltă

parte, numită stipulant, să execute o prestație în favoarea unei alte persoane,

străină de contract, numită terț beneficiar - și scrisoarea de garanție bancară

care reprezintă instrumentul constitutiv al unei garanții - mijloc legal prin

care se asigură executarea unei obligații.

Înscrierea SC B.C.R. SA la masa credală a SC B.A.C. SRL este

un aspect străin de natura prezentei pricini și nu poate fi analizat în

prezentul cadru procesual.

Este de necontestat că, în executarea scrisorii de garante,

banca este ținută să se limiteze la clauzele din cuprinsul scrisorii de

garanție, sub aspectul concordanței formale, a documentelor prezentate,

nefiindu-i conferit rolul de arbitru cu privire la susținerile părților.

Or, în speță, prin scrisoarea de garanției prin scrisoarea de

garanție bancară, s-a prevăzut în mod expres ca cererea de plată să fie

însoțită de un referat încheiat și semnat de părțile din contractul de

antrepriză cu privire la neefectuarea reparațiilor notificate a fi remediate,

semnat de anumite persoane de la cele două societăți comerciale.

Așa fiind, ambele instanțe au apreciat în mod corect, că

procesele-verbale de predare-primire încheiate pentru fiecare apartament nu

îndeplinesc condițiile de formă menționate, fără a fi vorba doar de o denumire

diferită a actului, procese-verbale care, de altfel nici nu au fost semnate de

persoanele agreate conform scrisorii de garanție bancară.

Nu

în ultimul rând, raportul juridic dedus judecății a vizat doar executarea

scrisorii de garanție bancară, nu și efectele contractului de antrepriză care a

stat la baza emiterii scrisorii de garanție bancară, act juridic de

sine-stătător, independent de raportul judic născut din contractul de

antrepriză încheiat între reclamanta SC P.D. SRL și pârâta SC B.A.C. SRL, motiv

pentru care, în mod legal, atât prima instanță, cât și instanța de control

judiciar au analizat dacă refuzul băncii de a plăti suma precizată în

scrisoarea de garanție este justificat sau nu, respective dacă pârâta SC B.C.R.

SA și-a îndeplinit obligațiile ce îi reveneau în baza garanției.

Vor

fi respinse de plano criticile vizând situația de fapt (adrese, notificări,

procese-verbale etc), deoarece recurenta nu se poate prevala de o analiză a

susținerilor referitoare la netemeinicia deciziei recurate, întrucât a

beneficiat deja de căi devolutive pentru cercetarea probelor și stabilirea

situației de fapt în concordanță cu acestea.

Pentru

toate argumentele care preced, Înalta Curte constată că hotărârea recurată este

la adăpost de orice critică, motiv pentru care, în aplicarea dispozițiilor art.

312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge ca nefondat recursul declarat de

reclamanta SC P.D. SRL Voluntari prin administrator judiciar B.D.O. B.R. Sprl București,

menținând decizia instanței de apel, ca fiind legală.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E

C I D E

Respinge

recursul declarat de reclamanta SC P.D. SRL Voluntari prin administrator

Judiciar B.D.O. B.R. Sprl București împotriva Deciziei civile nr. 7 din 12

ianuarie 2012 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a Vl-a civilă, ca

nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 22 mai 2013.