ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3395/2011

Ședința

publică de la 2 noiembrie 2011

Asupra recursului de

față,

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Tribunalul Brăila, secția

comercială și de contencios administrativ, a respins excepția prescrierii

dreptului reclamantei la acțiune și a admis acțiunea formulată de reclamanta SC

A. SA Grecia prin Sucursala Brăila, obligând-o pe pârâta C.U.P.D. SA

Brăila la plata sumei de 325.192,65 lei, reprezentând contravaloare

materiale, 81.438,86 lei, reprezentând dobândă legală și 8.185 lei,

reprezentând cheltuieli de judecată către reclamantă, așa cum rezultă din

sentința nr. 170/Fcom din 4 octombrie 2010.

Pentru a pronunța această

hotărâre instanța a reținut că urmare derulării contractului de lucrări ce face

parte din proiectul ISPA 2000/RO/16/PP/PE/010-01 din 22 aprilie 2004 al cărui

beneficiar final era pârâta SC C.U.P.D. SA Brăila, s-a descoperit starea

avansată de degradare a rețelei de apă existentă care se afla în administrarea

directă a pârâtei și care punea în pericol implementarea întregului proiect de

canalizare, astfel că pârâta a solicitat reclamantei să-i livreze o serie de

materiale pentru înlocuirea conductei de apă vechi.

Reclamanta i-a livrat

acesteia materialele, emițând factura fiscală nr. 01708360 din 23 februarie

2007, factură care a fost refuzată nejustificat la plată, pârâta recunoscând

prin procesul verbal nr. 13001 încheiat la 19 decembrie 2008 că în perioada 30

iunie 2005 – 13 octombrie 2010 a primit materiale de la SC A. SA Grecia prin

Sucursala Brăila, în sumă de 325.992,65 lei .

Instanța de fond a

reținut reaua credință a pârâtei privind relațiile desfășurate între părți în

contextul în care obligațiile pârâtei față de reclamantă au fost dovedite prin

comenzile nr. 7124 din 20 iulie 2006 și nr. 9250 din 10 august 2006, prin

această ultimă comandă pârâta solicitând materiale pentru un obiectiv care nu

face obiectul contractului din 22 aprilie 2004 și a înlăturat susținerile

pârâtei care vizează perioade și lucrări ulterioare datei de 13 octombrie 2006

precum și susținerile acesteia referitoare la folosirea materialelor comandate

pentru remedierea unei lucrări reprezentând avarii și distrugeri provocate

chiar de reclamantă, ca fiind lipsită de suport probator.

Împotriva acestei

decizii pârâta a declarat apel, care a fost respins de Curtea de Apel Galați, s

ecția comercială, maritimă și fluvială, prin decizia nr.

15/2011 din 4 februarie 2011.

În

motivarea deciziei, instanța de apel a reținut că principala apărare formulată

de pârâtă, în sensul că reclamanta i-a furnizat toate materialele comandate

pentru remedierea avariilor pe care ea însăși le-a produs la rețeaua de apă în

executarea contractului de achiziții publice finanțat din fondul ISPA și

fonduri ale Băncii Europene pentru Investiții, nu este fondată, la dosar

neexistând niciun mijloc de probă din care să rezulte că înlocuirea rețelei de

apă a fost determinată de avariile produse de pârâtă și că în realitate din

înscrisurile depuse la dosarul cauzei, rezultă că autoritatea publică a

încercat modificarea contractului de achiziții inițial din măsura ISPA, prin

includerea de lucrări și finanțare, dar, Delegația Comisiei Europene în România

a considerat că astfel de lucrări nu sunt incluse în Memorandumul de Finanțare

și nu sunt eligibile și în atare situație pârâta a procedat la înlocuirea

acestor rețele folosind propriul personal la manopera lucrării și materialele

furnizate de reclamantă. A mai reținut instanța de apel că în perioada 2005 –

2006 nu au fost încheiate procese verbale din care să rezulte că societatea

reclamantă ar fi produs avarii la rețelele de apă rece, cu prilejul executării

lucrărilor la canalul colector, iar sesizările și constatările făcute cu

privire la distrugerile pretins cauzate de reclamantă, sunt din perioada anilor

2007 – 2009, fiind nerelevante în raport cu perioada livrării materialelor,

respectiv 2005 – 2006.

Instanța

de apel a respins și apărarea pârâtei cu privire la nerecunoașterea datoriei

așa cum a fost consemnată prin procesul verbal nr. 13001 înregistrat la 30

decembrie 2008, precum și criticile referitoare la împrejurarea că reclamanta

nu a uzat de polița de asigurare față de împrejurarea că obiectul prezentei

cereri de chemare în judecată este obligarea executării plății prețului, iar

polița de răspundere civilă a constructorului se referă la daune cauzate,

aceste critici fiind străine de raportul juridic dedus judecății.

La data

de 21 martie 2011 pârâta

C.U.P.D.

SA Brăila a formulat

recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând

modificarea a deciziei atacate și respingerea cererii de chemare în judecată

formulată de reclamantă.

Recurenta pârâtă a

susținut prin cererea de recurs că hotărârea pronunțată este nelegală și

netemeinică, întrucât contractul de achiziții publice încheiat între cele două

părți nu avea ca obiect furnizarea de materiale cu obligația de plată a

contravalorii acestora și că din întregul probatoriu administrat în cauză

rezultă că lucrările efectuate în mod defectuos de către SC A. SA Grecia prin

Sucursala Brăila au produs avarii la rețeaua publică, cele două instanțe

reținând eronat că urmare derulării contractului s-a descoperit o stare

avansată de degradare a rețelei de apă, în realitate fiind vorba de avarii

produse de intimată prin executarea defectuoasă a lucrărilor de canalizare,

neavând în vedere apărările sale ci, doar argumentele prezentate de pârâtă. A

mai susținut că livrarea promptă de materiale a avut la bază o înțelegere

amiabilă între părți, reclamanta însușindu-și în mod tacit culpa în ceea ce

privește distrugerea conductelor, că prin procesul verbal nr. 13001 înregistrat

la 30 decembrie 2008 a recunoscut din punct de vedere valoric și cantitativ

materialele utilizate la înlocuirea conductelor avariate, neînțelegând să

accepte la plată suma consemnată, iar faptul că procesele verbale de recepție

au fost încheiate în iunie 2007, nu înseamnă că și lucrările în sine au fost

executate în 2007, aspect dovedit cu situațiile de lucrări aferente, avariile

în cauză fiind semnalate și de către locuitorii străzilor afectate.

Potrivit art. 302

1

alin. (1) lit. c) C. proc. civ. cererea de recurs va cuprinde sub sancțiunea

nulității motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și

dezvoltarea lor.

Art. 306 alin. (2) și

(3) C. proc. civ. prevede că motivele de ordine publică pot fi invocate și din

oficiu de către instanța de judecată și că indicarea greșită a motivelor de

recurs nu atrage nulitatea recursului dacă dezvoltarea acestora face posibilă

încadrarea lor într-unul din motivele prevăzute de art. 304 C. proc. civ.

Raportând textele

legale menționate mai sus la cererea de recurs, Înalta Curte constată că

aceasta nu conține motive de nelegalitate a deciziei atacate, ci doar aprecieri

asupra situației de fapt și probatoriilor, care nu pot fi încadrate în vreunul

din punctele art. 304 C. proc. civ., chiar dacă recurenta a invocat, fără să

dezvolte conform cerințelor legale, motivele prevăzute de art. 304 pct. 8 și

pct. 9 C. proc. civ.

Având în vedere că nu

pot fi reținute nici motive de ordine publică care să facă incidente în cauză

dispozițiile art. 306 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepția

invocată și va constata nulitatea cererii de recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D

E

Constată

nulitatea cererii de recurs formulată de pârâta C.U.P.D. BRĂILA, împotriva

deciziei nr. 15/2011 din 4 februarie 2011 a Curții de Apel Galați, secția comercială,

maritimă și fluvială.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi

2

noiembrie

2011.