ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3395/2011

Ședința publică de la 2 noiembrie 2011 Asupra recursului de față, Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Tribunalul Brăila, secția comercială și de contencios administrativ, a respins excepția prescrierii dreptului reclamantei la acțiune și a admis acțiunea formulată de reclamanta SC A. SA Grecia prin Sucursala Brăila, obligând-o pe pârâta C.U.P.D. SA Brăila la plata sumei de 325.192,65 lei, reprezentând contravaloare materiale, 81.438,86 lei, reprezentând dobândă legală și 8.185 lei, reprezentând cheltuieli de judecată către reclamantă, așa cum rezultă din sentința nr. 170/Fcom din 4 octombrie 2010. Pentru a pronunța această hotărâre instanța a reținut că urmare derulării contractului de lucrări ce face parte din proiectul ISPA 2000/RO/16/PP/PE/010-01 din 22 aprilie 2004 al cărui beneficiar final era pârâta SC C.U.P.D.

SA Brăila, s-a descoperit starea avansată de degradare a rețelei de apă existentă care se afla în administrarea directă a pârâtei și care punea în pericol implementarea întregului proiect de canalizare, astfel că pârâta a solicitat reclamantei să-i livreze o serie de materiale pentru înlocuirea conductei de apă vechi.

Reclamanta i-a livrat acesteia materialele, emițând factura fiscală nr. 01708360 din 23 februarie 2007, factură care a fost refuzată nejustificat la plată, pârâta recunoscând prin procesul verbal nr. 13001 încheiat la 19 decembrie 2008 că în perioada 30 iunie 2005 – 13 octombrie 2010 a primit materiale de la SC A. SA Grecia prin Sucursala Brăila, în sumă de 325.992,65 lei . Instanța de fond a reținut reaua credință a pârâtei privind relațiile desfășurate între părți în contextul în care obligațiile pârâtei față de reclamantă au fost dovedite prin comenzile nr. 7124 din 20 iulie 2006 și nr. 9250 din 10 august 2006, prin această ultimă comandă pârâta solicitând materiale pentru un obiectiv care nu face obiectul contractului din 22 aprilie 2004 și a înlăturat susținerile pârâtei care vizează perioade și lucrări ulterioare datei de 13 octombrie 2006 precum și susținerile acesteia referitoare la folosirea materialelor comandate pentru remedierea unei lucrări reprezentând avarii și distrugeri provocate chiar de reclamantă, ca fiind lipsită de suport probator.

Împotriva acestei decizii pârâta a declarat apel, care a fost respins de Curtea de Apel Galați, s ecția comercială, maritimă și fluvială, prin decizia nr. 15/2011 din 4 februarie 2011. În motivarea deciziei, instanța de apel a reținut că principala apărare formulată de pârâtă, în sensul că reclamanta i-a furnizat toate materialele comandate pentru remedierea avariilor pe care ea însăși le-a produs la rețeaua de apă în executarea contractului de achiziții publice finanțat din fondul ISPA și fonduri ale Băncii Europene pentru Investiții, nu este fondată, la dosar neexistând niciun mijloc de probă din care să rezulte că înlocuirea rețelei de apă a fost determinată de avariile produse de pârâtă și că în realitate din înscrisurile depuse la dosarul cauzei, rezultă că autoritatea publică a încercat modificarea contractului de achiziții inițial din măsura ISPA, prin includerea de lucrări și finanțare, dar, Delegația Comisiei Europene în România a considerat că astfel de lucrări nu sunt incluse în Memorandumul de Finanțare și nu sunt eligibile și în atare situație pârâta a procedat la înlocuirea acestor rețele folosind propriul personal la manopera lucrării și materialele furnizate de reclamantă.

A mai reținut instanța de apel că în perioada 2005 – 2006 nu au fost încheiate procese verbale din care să rezulte că societatea reclamantă ar fi produs avarii la rețelele de apă rece, cu prilejul executării lucrărilor la canalul colector, iar sesizările și constatările făcute cu privire la distrugerile pretins cauzate de reclamantă, sunt din perioada anilor 2007 – 2009, fiind nerelevante în raport cu perioada livrării materialelor, respectiv 2005 – 2006. Instanța de apel a respins și apărarea pârâtei cu privire la nerecunoașterea datoriei așa cum a fost consemnată prin procesul verbal nr. 13001 înregistrat la 30 decembrie 2008, precum și criticile referitoare la împrejurarea că reclamanta nu a uzat de polița de asigurare față de împrejurarea că obiectul prezentei cereri de chemare în judecată este obligarea executării plății prețului, iar polița de răspundere civilă a constructorului se referă la daune cauzate, aceste critici fiind străine de raportul juridic dedus judecății.

La data de 21 martie 2011 pârâta C.U.P.D. SA Brăila a formulat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând modificarea a deciziei atacate și respingerea cererii de chemare în judecată formulată de reclamantă.

Recurenta pârâtă a susținut prin cererea de recurs că hotărârea pronunțată este nelegală și netemeinică, întrucât contractul de achiziții publice încheiat între cele două părți nu avea ca obiect furnizarea de materiale cu obligația de plată a contravalorii acestora și că din întregul probatoriu administrat în cauză rezultă că lucrările efectuate în mod defectuos de către SC A. SA Grecia prin Sucursala Brăila au produs avarii la rețeaua publică, cele două instanțe reținând eronat că urmare derulării contractului s-a descoperit o stare avansată de degradare a rețelei de apă, în realitate fiind vorba de avarii produse de intimată prin executarea defectuoasă a lucrărilor de canalizare, neavând în vedere apărările sale ci, doar argumentele prezentate de pârâtă.

A mai susținut că livrarea promptă de materiale a avut la bază o înțelegere amiabilă între părți, reclamanta însușindu-și în mod tacit culpa în ceea ce privește distrugerea conductelor, că prin procesul verbal nr. 13001 înregistrat la 30 decembrie 2008 a recunoscut din punct de vedere valoric și cantitativ materialele utilizate la înlocuirea conductelor avariate, neînțelegând să accepte la plată suma consemnată, iar faptul că procesele verbale de recepție au fost încheiate în iunie 2007, nu înseamnă că și lucrările în sine au fost executate în 2007, aspect dovedit cu situațiile de lucrări aferente, avariile în cauză fiind semnalate și de către locuitorii străzilor afectate. Potrivit art. 302 1 alin. (1) lit. c) C. proc.

civ. cererea de recurs va cuprinde sub sancțiunea nulității motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor. Art. 306 alin. (2) și (3) C. proc. civ. prevede că motivele de ordine publică pot fi invocate și din oficiu de către instanța de judecată și că indicarea greșită a motivelor de recurs nu atrage nulitatea recursului dacă dezvoltarea acestora face posibilă încadrarea lor într-unul din motivele prevăzute de art. 304 C. proc. civ. Raportând textele legale menționate mai sus la cererea de recurs, Înalta Curte constată că aceasta nu conține motive de nelegalitate a deciziei atacate, ci doar aprecieri asupra situației de fapt și probatoriilor, care nu pot fi încadrate în vreunul din punctele art. 304 C. proc.

civ., chiar dacă recurenta a invocat, fără să dezvolte conform cerințelor legale, motivele prevăzute de art. 304 pct. 8 și pct. 9 C. proc. civ. Având în vedere că nu pot fi reținute nici motive de ordine publică care să facă incidente în cauză dispozițiile art. 306 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepția invocată și va constata nulitatea cererii de recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Constată nulitatea cererii de recurs formulată de pârâta C.U.P.D. BRĂILA, împotriva deciziei nr. 15/2011 din 4 februarie 2011 a Curții de Apel Galați, secția comercială, maritimă și fluvială. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 noiembrie 2011.