ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3186/2007

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 23 februarie

2007 reclamanta SC A.B. SA a solicitat suspendarea executării deciziilor nr. 42

din 26 ianuarie 2007 și nr. 444 din 7 decembrie 2006, emise de Comisia pentru

autorizarea antrepozitelor fiscale din cadrul Ministerului Finanțelor Publice,

până la data pronunțării instanței asupra fondului pricinii.

În motivarea cererii arată că în urma

unui control efectuat de către reprezentanții Comisiei pentru autorizarea

antrepozitelor fiscale, în luna octombrie 2006, s-a considerat că antrepozitul

fiscal nu are dreptul de a distila produse vegetale, dispunându-se suspendarea

autorizației de antrepozit fiscal nr. 89 din 19 decembrie 2003, măsură pe care

a contestat-o, dar care a fost menținută prin decizia nr. 444 din 7 decembrie

2006 și apoi prin decizia nr. 42 din 26 ianuarie 2007.

Mai arată că ultima decizie a contestat-o

la Curtea de Apel Iași, având termen de judecată la data de 12 martie 2007,

dar pentru că actul administrativ produce efecte juridice de la data

comunicării lui, a introdus și cererea de față.

Susține că îndeplinește condițiile legale

pentru admiterea cererii, deoarece are un număr de 336 salariați, are în

derulare contracte de credit de peste 3.000.000 lei și un credit de 650.000

Euro și pentru că autorizația s-a suspendat pentru toate cele trei antrepozite

fiscale nu mai poate desfășura nici un fel de activitate de producție și de

desfacere a vinurilor.

Curtea de Apel Iași, secția contencios

administrativ și fiscal, prin sentința nr. 30/CA din 1 martie 2007 a admis cererea, dispunând suspendarea executării deciziilor până la soluționarea pe fond a

dosarului nr. 91/45/2007 și restituirea către reclamantă a recipisei de

consemnare a sumei de 2.000 lei cu titlu de cauțiune.

Instanța reține că reclamanta

îndeplinește condițiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, în sensul

existenței unui caz bine justificat și a iminenței producerii unei pagube.

Consideră că suspendarea autorizației

duce la încetarea activității de producție și de desfacere a vinurilor, ceea ce

face ca reclamanta să fie în imposibilitate materială de a-și executa

obligațiile contractuale, printre care salariile celor 336 angajați.

Pârâtul Ministerul Finanțelor Publice,

prin D.G.F.P. Iași, a declarat recurs împotriva sentinței, susținând că nelegal

a fost admisă acțiunea, urmare unui probatoriu insuficient și neconcludent, din

care nu rezultă existența unui caz bine justificat și iminența producerii unei

pagube.

Intimata-pârâtă a formulat întâmpinare

(concluzii scrise), prin care solicită ca recursul să fie respins ca nefondat,

considerând că instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală și temeinică.

Recursul este nefondat.

Corect a reținut instanța de fond că în

cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004,

intimata-reclamantă făcând dovada existenței unui caz bine justificat și

iminența producerii unei pagube deosebite în viitor prin măsura suspendării

autorizației de funcționare a antrepozitelor fiscale.

Din înscrisurile aflate la dosar,

necontestate, rezultă că intimata desfășoară o activitate de producție și de

desfacere vinuri liniștite, vinuri spumoase și băuturi spirtoase, în trei

antrepozite fiscale, având în același timp și activitate de cultivare a viței

de vie și a pomilor fructiferi.

Prin suspendarea activității pentru toate

antrepozitele fiscale se paralizează activitatea de producție și de desfacere,

existând și pericolul ca strugurii și celelalte fructe pe care le obține

intimata din producția proprie să nu se mai poată valorifica.

De asemenea, trebuie reținut că s-au

constatat de către organele fiscale de control nereguli mai importante numai în

ce privește un singur antrepozit fiscal, nereguli ce se pot remedia într-o

perioadă scurtă de timp.

Trebuie avut în vedere și că intimata are

în derulare contracte în valoare de 3.000.000 lei, ca și un credit de achitat

în sumă de 650.000 Euro și prin suspendarea activității nu mai are

posibilitatea să se achite de aceste obligații.

De reținut este și faptul că cererea de

suspendare a executării deciziilor s-a admis numai până la soluționarea cauzei

de fond de către prima instanță, iar în prezent acest litigiu este judecat,

fiind amânată pronunțarea pentru data de 25 iunie 2007.

Pentru toate considerentele menționate mai

sus, reținându-se că hotărârea primei instanțe este legală și temeinică,

urmează ca, în temeiul art. 14 alin. (4) și art. 10 alin. (2) din Legea nr.

554/2004, precum și a art. 312 C. proc. civ., să se respingă recursul ca

nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Ministerul

Economiei și Finanțelor, Comisia pentru Autorizarea Antrepozitelor Fiscale și a

Importatorilor de Produse Accizabile Supuse Marcării împotriva sentinței civile

nr. 30/CA din 1 martie 2007 a Curții de Apel Iași, secția de contencios

administrativ și fiscal, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 21

iunie 2007.