ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3173/2007

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 19 ianuarie 2006 reclamanta SC P. SRL a solicitat anularea deciziei nr. 452 din 20 decembrie 2005 emisă de Comisia pentru autorizarea antrepozitelor fiscale și a importatorilor de produse accizabile supuse marcării, din cadrul Ministerului Finanțelor Publice (în prezent Ministerul Economiei și Finanțelor) și admiterea contestației pe care a formulat-o împotriva deciziei nr. 338 din 3 septembrie 2005 emisă de aceeași comisie, prin care s-a dispus revocarea autorizației de antrepozit fiscal nr. 484 din 24 martie 2004. În motivarea acțiunii arată că prin decizia nr. 338/2005 s-a dispus revocarea autorizației de antrepozit fiscal nr. 484/2004, cu motivarea că două dintre căile de acces în antrepozit nu erau asigurate cu încuietori și că în urma inventarierii efectuate s-a constatat că nu se țin evidențe exacte și actualizate cu privire la materiile prime, lucrările în derulare și produsele accizabile finite și că există diferențe între stocurile faptice și cele scriptice.

Mai arată că a contestat această decizie, contestație ce i s-a respins prin decizia nr. 452/2005 și că ultima decizie este nelegală și netemeinică pentru că răspunderea contravențională s-a stins prin achitarea amenzii, iar D.G.F.P. Tulcea a dispus o serie de măsuri pe care trebuia să le aducă la îndeplinire, ceea ce a și făcut. Susține că organul de control a reținut greșit că spațiul de acces nu avea încuietori și că evidența gestionară a societății nu se ține corect, cu toate că aceasta este computerizată, existând și fișe de magazie tip în format electronic. Menționează că livrarea vinului se face pe bază de factură fiscală, ceea ce nu mai impune emiterea avizelor de însoțire a mărfii, iar în ce privește drojdia, se întocmește un raport de producție pentru că desfășoară o activitate de producție și nu mai e obligatorie întocmirea notelor de intrare-recepție.

Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 808/CA din 27 noiembrie 2006 a respins acțiunea ca nefondată, reținând că reclamanta a încălcat dispozițiile art. 183 lit. c din Legea nr. 571/2003 prin aceea că nu a ținut o evidență exactă cu privire la materiile prime, lucrările în derulare și produsele accizabile finite, produse sau primite în antrepozitele fiscale. A mai reținut că se înlătură punctul de vedere al expertului contabil referitor la ținerea corectă a evidenței contabile, ținându-se cont chiar de susținerea administratorului societății și că nu au fost înlăturate nici aspecte legate de recepționarea produselor obținute prin filtrare din drojdia de vin.

Referitor la obligația prevăzută de art. 183 lit. d) din Legea nr. 571/2003, reține că din probe nu rezultă că nu ar fi fost respectată. Reclamanta a declarat recurs împotriva sentinței, considerând că este nelegală și netemeinică. Susține că instanța de fond și-a însușit eronat punctul de vedere al organului de control privitor la încălcarea prevederilor art. 183 lit. c) din Legea nr. 571/2003, cu toate că evidența gestionară a societății este computerizată și există fișe de magazie tip în format electronic, că livrarea vinului se face pe bază de factură fiscală și nu mai sunt necesare avizele de însoțire a mărfii, că stocul de vin a fost înregistrat în documentele contabile ale societății și că notele de intrare-recepție privind drojdia nu este obligatoriu de întocmit pentru că se întocmește un raport de producție.

Arată că instanța nu a ținut cont de expertiza contabilă, care confirmă susținerile sale și că recunoașterea făcută de reprezentantul său în legătură cu aprovizionarea de la SC T.B. SRL s-a dat pe loc, fără consultarea documentelor contabile, dar ulterior acest aspect a fost lămurit de către expert, ca și cel privind justificarea diferențelor dintre stocul faptic și cel scriptic.

Analizând motivele de recurs invocate de recurenta-reclamantă, Înalta Curte reține următoarele: Prin procesul-verbal de control din 2 septembrie 2005 s-a reținut că la antrepozitul fiscal al recurentei din municipiul Tulcea au existat încălcări ale prevederilor art. 183 lit. b), c) și d) din Legea nr. 571/2003, în sensul că nu se deținea registrul unic de control pentru acest punct de lucru, nu era o evidență gestionară a produselor finite și a materiilor prime auxiliare, s-au constatat diferențe la vinurile vrac și la peturile de 1, 2 și 3 litri între soldurile scriptice și cele faptice, nu există evidență gestionară pentru intrările și ieșirile de materie primă și produse finite, nu s-a efectuat inventarierea întregului patrimoniu la sfârșitul anului 2004 și nu erau asigurate cu încuietori două din căile de acces în antrepozit.

În urma controlului efectuat s-a emis decizia nr. 338 din 30 septembrie 2005 prin care s-a dispus revocarea autorizației de antrepozit fiscal nr. 484 din 24 martie 2004 emisă pentru recurentă, decizie contestată de aceasta, dar menținută prin decizia nr. 452 din 20 decembrie 2005, care este contestată în cauza de față și asupra căreia s-a pronunțat instanța de fond prin respingerea ei ca nefondată. Instanța de recurs reține că hotărârea primei instanțe este legală și temeinică, deoarece aceasta a avut în vedere ansamblul materialului probator administrat în cauză, pe care l-a analizat cu atenție și a ajuns la o concluzie corectă în ce privește soluția ce se impune a fi dată.

Astfel a reținut că recurenta a încălcat prevederile art. 183 lit. c) din Legea nr. 571/2003, Codul fiscal prin care se stabilește că orice antrepozitar autorizat are obligația „să țină evidențe exacte și actualizate cu privire la materiile prime, lucrările în derulare și produsele accizabile finite, produse sau primite în antrepozitele fiscale și expediate din antrepozitele fiscale, și să prezinte evidențele corespunzătoare, la cererea autorităților fiscale”. Într-adevăr, contrar susținerilor recurentei și concluziilor din raportul de expertiză contabilă efectuat în cauză, recurenta nu a ținut o evidență exactă a materiilor prime și a produselor finite, intrate în antrepozit și ieșite din acesta.

S-a constatat existența unor diferențe între soldul faptic și cel scriptic la vinul vrac și la peturile de 1, 2 și 3 litri, diferențe provenind de la faptul că vinul de la SC T.B.T. SRL s-a trimis în baza unei facturi fiscale, fără să se poată prezenta avizele de însoțire a mărfii sau alte acte însoțitoare a transportului. De asemenea, s-a constatat că evidența gestionară nu se ținea pe fișa de magazie tip și că nu s-au întocmit note de intrare-recepție pentru cantitățile de vin obținute prin filtrare din drojdie. Chiar și expertul contabil a reținut existența unei diferențe faptice de 878 litri vin, 148 peturi de 5 litri și 12.380 peturi de 2 litri față de cele scriptice, iar administratorul societății a declarat în nota explicativă dată organului de control că diferența reprezintă produsele primite de la SC T.B.T.

SRL, pentru care nu a putut prezenta avizele sau actele însoțitoare. Susținerea că administratorul a declarat cele menționate în nota explicativă fără să consulte documentele contabile nu poate fi reținută pentru că acesta era persoana cea mai în măsură să cunoască intrările și ieșirile din antrepozitul fiscal și a avut posibilitatea să cunoască ori să consulte documentele contabile ale societății. Actele însoțitoare ale produselor intrate sau ieșite din antrepozit erau absolut necesare pentru a se putea face o comparație între ele și evidențele ținute în gestiunea acestuia, cu privire la felul și cantitatea produselor respective. Pentru considerentele arătate mai sus, urmează ca, în temeiul art. 10 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 și art. 299 și art. 312 C. proc.

civ., să se respingă recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de SC P. SRL Tulcea împotriva sentinței civile nr. 808/CA din 27 noiembrie 2006 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 iunie 2007.