ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3720/2006

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată

la Curtea de Apel Cluj, reclamanta SC P.P. SA (fostă SC P.P. SRL) a solicitat,

în contradictoriu cu pârâta Comisia pentru autorizarea antrepozitelor fiscale

și a importurilor de produse accizabile supuse marcării din cadrul Ministerului

Finanțelor Publice, anularea deciziei nr. 252/2005 emisă de aceasta, prin care

a fost revocată autorizația de antrepozit fiscal nr. 108 din 19 decembrie 2003.

Reclamanta a precizat că

decizia nr. 252 din 28 iulie 2005 este nelegală și netemeinică, arătând că în

perioada 19 - 21 iulie 2005, comisari ai Gărzii Financiare au efectuat un

control pentru verificarea antrepozitelor fiscale de producție, alcool și

băuturi alcoolice, aparținând acesteia, ocazie cu care s-a întocmit o notă de constatare

și cinci procese-verbale de sancționare a contravențiilor, trei dintre acestea

în sarcina administratorului, iar două împotriva societății.

Pe motiv că nu sunt reale

constatările comisarilor, reclamanta a contestat decizia, iar comisia de rezolvare

a contestațiilor din cadrul Ministerului Finanțelor Publice, prin decizia nr.

327 din 23 septembrie 2005, a respins contestația ca neîntemeiată, reținându-se

faptul că „antrepozitul fiscal de producție alcool nu este strict delimitat, cu

acces propriu și împrejmuire, nu asigură supraveghere prin camere video,

respectiv pentru toate căile de acces și nu ține un sistem corespunzător de

evidență a stocurilor din antrepozitul fiscal, inclusiv un sistem de

administrare contabil și de securitate, iar la inventarierea stocurilor s-a

constatat un plus de inventar la materia primă, respectiv porumb”.

În susținerea acțiunii au

fost depuse copii de pe înscrisuri oficiale printre care: nota de constatare

încheiată la 21 iunie 2005, procese-verbale întocmite cu prilejul inspecției

fiscale, decizia nr. 252/2005 de revocare a autorizației, imagini din programul

de supraveghere video pe calculator a împrejurimii antrepozitului fiscal,

îndrumarul pentru industria alimentară a cantităților de materii prime, etc.

Pârâta, prin întâmpinare, a

solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, susținând că reclamanta nu mai

îndeplinește condițiile legale pentru a beneficia de antrepozitul fiscal

autorizat.

Prin sentința civilă nr. 801

din 12 decembrie 2005, Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios

administrativ și fiscal, a respins acțiunea reclamantei.

Pentru a adopta această

soluție, instanța de fond a reținut, în esență, că societatea nu s-a conformat

întru-totul noilor cerințe legale pe care trebuie să le îndeplinească

antrepozitul fiscal de producție alcool pentru a putea funcționa în continuare.

Astfel, se impunea ca antrepozitul să fie strict delimitat, să aibă acces

propriu și împrejmuire, activitatea să fie independentă de alte activități pe

care le desfășoară societatea, utilitățile să beneficieze de contorizare

individuală și nu în ultimul rând în antrepozitul de producere al alcoolului

etilic rafinat trebuie să existe un sistem de supraveghere prin camere video a

punctelor unde sunt instalate contoarele, rezervoarele de alcool și poarta de

acces în antrepozit, iar ca urmare a inventarierii stocului de materii prime

s-a constatat un plus nejustificat de 4000 kg porumb boabe, pentru care nu s-a

prezentat nici un document legal de proveniență.

Împotriva acestei hotărâri,

reclamanta a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie,

susținând că motivele reținute de organul constatator nu subzistă în realitate,

starea de fapt fiind alta decât cea trecută în actul de constatare, deci

aplicarea sancțiunii nu poate fi justificată.

Un alt motiv de recurs

invocat de către recurentă se referă la sancțiunea aplicată: „ce trebuia să

facă organul constatator, să revoce sau să suspende autorizația?”.

S-a mai susținut că regimul

celor două sancțiuni este diferit, precum și consecințele, total diferite, față

de persoana sancționată și condițiile de incidență a celor două sancțiuni, iar

raportat la starea de fapt incomplet reținută, în speță, nu putea fi emisă nici

una din cele două sancțiuni.

În cazul anulării autorizației,

trebuie să fie constatate situații anterioare sau concomitente formulării

cererii de eliberare a autorizației sau eliberării acestei autorizații - art.

185 alin. (2) din Legea nr. 571/2003.

În cazul revocării

autorizației, organul constatator trebuia să constate situații posterioare

eliberării acestei autorizații, situații prevăzute strict de textul legal, în

speță referindu-se cu titlu de exemplu la împrejurarea lipsei împrejmuirii, nu

s-a constatat dacă această situație de „ilegalitate” este anterioară emiterii

autorizației (condiție de anulare) sau este posterioară emiterii autorizației

(condiție de revocare).

În fine, s-a mai arătat că

în lipsa constatării complete a stării de fapt, organul ce a aplicat

sancțiunea, nu putea justifica aplicarea uneia sau alteia din cele două

posibile.

Examinând sentința atacată,

în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale

incidente în cauză, Curtea constată că recursul este nefondat, pentru cele ce

se vor arăta în continuare:

Măsura revocării

autorizației de antrepozit fiscal a fost luată având în vedere Nota de

constatare încheiată de Garda Financiară - Comisariatul General la 21 iunie

2005.

Cu ocazia efectuării

controlului la antrepozitul fiscal aparținând reclamantei, s-a constatat că pe

una din aleile principale, pe aproximativ 6 metri liniari, lipsește

împrejmuirea cu gard, ceea ce permite accesul atât a mijloacelor de transport,

cât și a personalului din secția de gatere, iar pe una din lungimile gardului

care împrejmuiește antrepozitul fiscal, există o poartă care permite accesul

personalului în incinta antrepozitului.

Față de aceste constatări,

recurenta nu s-a conformat dispozițiilor art. 180 C. fisc., care prevăd că

pentru obținerea autorizației se impune ca „locul să fie amplasat, construit și

echipat, astfel încât să se prevină scoaterea produselor accizabile din acest

loc fără plata accizelor”.

Deci, locul pentru care se

eliberează autorizația de antrepozit fiscal, trebuie să fie strict delimitat,

să aibă acces propriu, să fie împrejmuit, iar activitatea ce se desfășoară în

acest loc, să fie independentă de alte activități desfășurate de societatea

care solicită autorizarea ca antrepozit fiscal. Or, în cazul reclamantei aceste

condiții nu au fost respectate.

Curtea constată că

reclamanta nu și-a îndeplinit nici obligația prevăzută de dispozițiile art. 180

lit. b) C. fisc., conform cărora „locurile destinate producției de alcool

etilic și distilate trebuie să fie dotate cu un sistem de supraveghere prin

camere video a punctelor unde sunt asamblate controalele și rezervoarele de

alcool și distilate, precum și a căilor de acces în antrepozitul fiscal”.

Pe de altă parte, se impune

precizarea că remedierea ulterioară a respectivelor deficiențe, survenite

ulterior datei controlului, nu este de natură să justifice anularea deciziei

adoptate, deoarece la data controlului s-a constatat că reclamanta nu a

îndeplinit aceste obligații prevăzute de lege, deci în mod legal s-a dispus

revocarea autorizației.

În ipoteza remedierii

ulterioare a tuturor deficiențelor constatate, reclamanta poate solicita

eliberarea unei noi autorizații în condițiile stabilite prin art. 185 alin. (7

1

)

C. fisc.

De asemenea, în mod corect a

reținut instanța de fond că reclamanta nu a respectat dispozițiile art. 183

lit. d) C. fisc., ca urmare a inventarierii stocului de materii prime, de unde

s-a constatat un plus nejustificat de 4000 kg porumb, pentru care

reprezentantul societății nu a prezentat nici un document legal de proveniență.

În ceea ce privește susținerea

potrivit căreia nu s-a aplicat corect sancțiunea revocării autorizației,

aceasta nu poate fi primită, deoarece măsura a fost corect dispusă în temeiul

art. 185 alin. (3) C. fisc., care stipulează că autorizația pentru un

antrepozit fiscal se revocă dacă antrepozitarul autorizat nu respectă oricare

dintre cerințele prevăzute la art. 183.

În consecință, pentru

considerentele arătate și în conformitate cu prevederile art. 312 C. proc.

civ., recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de SC P.P. SA împotriva sentinței civile nr. 801 din 12 decembrie 2005 a Curții

de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca

nefondat.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 31 octombrie 2006.