ÎCCJ, decizie (scj.ro #84923)

TVA aferentă serviciilor publice prestate în baza unui contract de delegare a gestiunii încheiat potrivit Legii nr. 326/2001. Deducere. Nelegalitate. Legea nr. 571/2003, art. 145 alin. (3) Cuprins pe materii: Drept financiar și fiscal Indice alfabetic: Consiliu local Gestiune delegată Servicii publice de gospodărire comunală Sistem de iluminat stradal. Reabilitare. Societate comercială TVA. Deducere. În temeiul dispozițiilor art. 145 alin. (3) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal orice persoană impozabilă înregistrată ca plătitor de TVA are dreptul să deducă TVA aferentă achizițiilor numai dacă aceste achiziții sunt în folosul operațiunilor sale taxabile. Prin urmare, în cazul unor bunuri sau servicii facturate care nu sunt legate de obiectul de activitate al persoanei impozabile sau nu au fost efectuate în scopul operațiunilor sale taxabile, taxa pe valoarea adăugată nu este deductibilă.

Operațiunile efectuate pentru reabilitarea sistemului de iluminat stradal desfășurate în condițiile Legii nr. 326/2001, privind serviciile publice de gospodărie comunală, în gestiune delegată, fiind în legătură cu obiectul de activitate al consiliului local iar nu al societății prestatoare, nu se încadrează în categoria celor care beneficiază de deducerea TVA, nefiind efectuate în folosul operațiunilor taxabile ale societății însăși. I.C.C.J. , Secția de contencios administrativ și fiscal Decizia nr. 3054 din 3 iunie 2009 Notă: Legea nr. 326/2001, legea serviciilor publice de gospodărire comunale a fost abrogată prin Legea nr. 51/2006, legea serviciilor comunitare de utilități publice, publicată în M.Of.

nr. 254 din 21/03/2006. Prin sentința civilă nr. 816/CA din 9 octombrie 2008 , Curtea de Apel Constanța – Secția comercială, maritimă și fluvială, de contencios administrativ și fiscal a respins, ca nefondată, acțiunea formulată de reclamanta S.C. CU S.R.L. în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice Constanța – Activitatea de Control Fiscal, având în ca obiect anularea deciziei nr. 42 din 15 iunie 2007, anularea deciziei de impunere nr. 2094 din 30 martie 2007 și a raportului de inspecție fiscală din data de 29 martie 2007 , emise de pârâtă, precum și suspendarea actelor administrative până la rămânerea definitivă a sentinței. Totodată, a fost respinsă cererea de suspendare formulată de reclamantă.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că actele fiscale prin care s-a stabilit, în esență, că reclamanta nu poate beneficia de dreptul de deducere a TVA în cuantum de 2.223.590 lei pe perioada aprilie-iulie 2004, septembrie – noiembrie 2004 și ianuarie 2005, sunt legale și temeinice. S-au înlăturat susținerile reclamantei privind nulitatea deciziei de impunere, pe motiv că, Ordinul M.F.P. nr. 1109/2004, invocat de reclamantă, nu mai era în vigoare la acel moment, fiind aplicabil Ordinul M.F. nr. 972/2006, ale cărei prevederi s-au respectat și în considerarea dispozițiilor art. 145 alin.(3) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, care au fost respectate de către autoritatea fiscală.

Astfel, s-a apreciat că, întrucât operațiunile efectuate de reclamantă, pentru reabilitarea sistemului de iluminat stradal și reabilitarea tramei stradale, activități în gestiune delegată, în legătură cu obiectul de activitate al Consiliului Local al Municipiului C, iar nu al societății, acestea au fost încadrate corect de pârâtă în prevederile art. 129 alin.(5) din Legea nr.571/2003, iar reclamanta a fost considerată în mod legal, din punct de vedere al TVA, cumpărător-revânzător potrivit pct.7 alin.(1) din H.G. nr.44/2004, situație în care nu poate beneficia de deducere TVA care se poate efectua numai dacă achizițiile sunt în folosul operațiunilor sale taxabile. Față de dezlegarea dată primului capăt al acțiunii, instanța a apreciat că se impune și respingerea cererii de suspendare a actelor administrative în discuție.

Împotriva susmenționatei sentințe, a declarat recurs, în termenul legal, reclamanta S.C. C.U. S.R.L.

susținând că hotărârea atacată este nelegală și netemeinică pentru următoarele motive: -gestiunea a fost delegată în baza Legii nr. 326/2001, societatea încheind contracte potrivit dispozițiilor acesteia și a HCLM nr. 351/2001, iar art. 129 alin.1 lit.d din Codul fiscal prevede posibilitatea efectuării de prestări servicii în baza unui ordin emis de/sau în numele unei autorități publice; - serviciile către Consiliul local au fost facturate, însă prețul facturat este subdimensionat raportat la costuri, deoarece Legea nr. 326/2001 nu prevede o modalitate concretă de stabilire a prețului, ci doar modalitatea de suportare a cheltuielilor aferente gestiunii delegate; -solicitarea de restituire a TVA formulată de societate este legală, având în vedere dispozițiile art. 145 alin.13 Cod fiscal, potrivit cărora „Taxa pe valoarea adăugată aferentă bunurilor și serviciilor achiziționate, destinate realizării obiectivelor proprii de investiții, stocurilor de produse cu destinație specială, finanțate de la bugetul de stat sau de la bugetele locale, se deduce potrivit prevederilor legale”.

- instanța a înlăturat în mod nejustificat concluziile expertizei contabile, fără a motiva această decizie; -în situații de fapt identice, în anii anteriori, autoritatea fiscală a considerat legală rambursarea de TVA, pentru ca în prezent, în perioada ulterioară anului 2004, fără să fi intervenit vreo modificare legislativă, să se considere că nu există această obligație de restituire. Recursul este nefondat,.

Măsura de neacordare a dreptului de deducere a taxei pe valoarea adăugată aferentă achizițiilor destinate investițiilor publice în cuantum de 255.927 lei a fost stabilită de organele de inspecție fiscală în temeiul prevederilor art.145 alin.3 din Legea nr.571/2003 privind Codul Fiscal , potrivit cărora orice persoană impozabilă are dreptul să-și deducă taxa pe valoarea adăugată numai dacă bunurile și serviciile achiziționate sunt destinate utilizării în folosul operațiunilor sale taxabile . Fondul problemei privește solicitarea recurentei-reclamante, care susține că îndeplinește toate condițiile impuse de lege pentru a beneficia de dreptul de deducere a TVA aferentă cheltuielilor aferente lucrărilor de reparații și reabilitări ale sistemului de drumuri publice și iluminat public, a sistemului de semaforizare și a sistemului de indicatoare rutiere.

Potrivit art.145 alin.3 din Legea nr.571/2003 privind Codul Fiscal dacă bunurile și serviciile achiziționate destinate utilizării în folosul operațiunilor sale taxabile, orice persoană impozabilă înregistrată ca plătitor de TVA are dreptul să deducă TVA datorată sau achitată, aferentă bunurilor care i-au fost livrate și prestațiile de serviciu care i-au fost prestate ori urmează să fie prestate de o altă persoană impozabilă. Față de textul de lege mai sus menționat se poate observa faptul că, legiuitorul, în mod clar și fără echivoc a stabilit, că orice persoană impozabilă înregistrată ca plătitor de TVA are dreptul să deducă TVA aferentă achizițiilor numai dacă aceste achiziții sunt în folosul operațiunilor sale taxabile.

Prin urmare, în cazul unor bunuri sau servicii facturate care nu sunt legate de obiectul de activitate al persoanei impozabile sau nu au fost efectuate în scopul operațiunilor sale taxabile, taxa pe valoarea adăugată nu este deductibilă. Pentru activitatea de administrare recurenta-reclamanta percepea un tarif care trebuia să conțină toate cheltuielile directe cu serviciile efectuate pentru repararea, întreținerea și extinderea rețelei de drumuri și iluminat public. Ori achizițiile de servicii facturate de societățile prestatoare nu se regăsesc în tariful de administrare stabilit prin Convenția 1757/2004 și nici în prețul chiriei stabilit prin contractul de închiriere, situație în care susținerea reclamantei potrivit căreia aceste cheltuieli sunt efectuate în scopul realizării de venituri nu este întemeiată.

În mod corect s-a considerat că recurenta-reclamantă este un cumpărător-revânzător, potrivit pct.7 alin.1 din H.G. nr. 44/2004, deoarece primește de la vânzător o factură întocmită pe numele său și ar fi avut drept de deducere a TVA dacă ar fi facturat aceste servicii către cumpărătorul Consiliul Local al Municipiului Constanța. Dispozițiile Legii nr. 326/2001, invocate de recurentă, nu reglementează modul de formare a tarifelor sau aspecte fiscale, ci serviciile publice de gospodărire comunală, astfel că aceste dispoziții nu sunt incidente în materia deducerii de TVA. Concluziile expertizei contabile au fost în mod justificat înlăturate de instanță, deoarece expertul nu avea competența de a se pronunța asupra problemelor de drept ale speței, iar unele constatări ale acestuia au fost infirmate de celelalte probe ale dosarului, respectiv calificarea ca investiții proprii a unor cheltuieli cu bunuri aparținând domeniului public (rețeaua de drumuri și iluminat public).

Referitor la lipsa de consecvență a autorității fiscale în soluționarea cererilor de restituire TVA formulate de societate, aceasta, deși imputabilă legal funcționarilor publici respectivi, nu poate constitui în sine un motiv de anulare a actelor ce fac obiectul prezentului dosar. Recursul a fost respins ca nefondat.