ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2542/2010

Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la data de 3 ianuarie 2003 reclamanta SC B.T.R. SA, bancă în faliment, prin F.G.D.S.B., a solicitat în contradictoriu cu pârâta SC M. SA Satu-Mare obligarea acesteia la plata sumei de 16.093.073.399 lei cu titlu de despăgubiri. În susținerea cererii reclamanta a arătat că la data de 2 noiembrie 1999 a încheiat cu pârâta contractul în baza căruia a preluat în chirie spațiul comercial situat în Satu-Mare în suprafață de 678,51 mp pentru 10 ani, însă raporturile comerciale au încetat de drept datorită incapacității de plată a reclamantei, care a intrat la 3 iulie 2002 în procedura falimentului.

Prin sentința nr. 2390 din 31 octombrie 2002 a Tribunalului Satu-Mare reclamanta a fost evacuată. Cum pentru aducerea imobilului la nivelul de amenajări pentru a funcționa ca sediu de bancă au fost necesare investiții, reclamanta efectuând cheltuieli în valoare pretinsă. Tribunalul Satu-Mare prin sentința nr. 271 din 7 iunie 2005 a admis acțiunea reclamantei astfel cum a fost formulată și a dispus disjungerea cauzei ce formează obiectul dosarului nr. 1090/2005 privind aceleași părți cu calități inversate pentru obligarea pârâtei SC B.T.R. SA la predarea imobilului în stare bună de funcționare și la refacerea lucrărilor necesare acestui scop sau la încuviințarea refacerii lor de către SC M. SA pe socoteala pârâtului din dosarul nr. 3806/2003.

S-a dispus totodată suspendarea dosarului nr. 1090/2005 până la soluționarea dosarului de faliment. Pentru se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că prin expertiza efectuată s-a făcut dovada lucrărilor executate, investițiile ridicându-se la suma de 35.177.060.769 lei. Cum însă reclamanta nu și-a majorat pretențiile după efectuarea expertizei și nici nu a cerut prin acțiune această valoare, iar pârâta nu a formulat obiecțiuni cu privire la această valoare, Tribunalul a găsit acțiunea fondată în temeiul art. 494 C. civ. S-a considerat că acțiunea civilă înregistrată de pârâta SC M. SA nu este în stare de judecată în temeiul art. 165 C. proc. civ. s-a procedat la disjungerea acesteia în temeiul art. 20 din Legea nr. 83/1998 privind falimentul.

Împotriva hotărârii pronunțate de prima instanță a declarat apel, în termen apelanta SC B.T.R. SA, bancă în faliment, prin lichidator F.G.D.S.B., solicitând instanței admiterea apelului, schimbarea sentinței apelate, iar pe fond obligarea pârâtei la plata sumei de 35.197.060.769 lei. Împotriva sentinței pronunțate de prima instanță a declarat apel și pârâta apelantă SC M. SA Satu-Mare, solicitând instanței admiterea apelului, schimbarea în totalitate a sentinței, în sensul respingerii acțiunii în pretenții a reclamantei. Prin decizia nr. 183/C din 11 decembrie 2007, Curtea de Apel Oradea a admis ca fondat apelul declarat de apelanta pârâtă SC M. SA cu sediul în Satu-Mare, județul Satu-Mare, în contradictoriu cu intimata-reclamantă SC B.T.R.

SA, în faliment, prin lichidator F.G.D.S.B., cu sediul în Voluntari, județul Ilfov împotriva sentinței nr. 271/LC din 7 iunie 2005, pronunțată de Tribunalul Satu-Mare, pe care a schimbat-o în parte în sensul că, a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta Banca Turco-Română, în faliment, obligând pârâta SC M. SA Satu-Mare să-i plătească suma de 196.606,34 lei RON despăgubiri. Au fost menținute restul dispozițiilor sentinței și a fost obligată intimata să plătească apelantei suma de 24.721,54 lei cheltuieli de judecată. Apelul declarat de apelanta SC B.T.R. SA, în faliment a fost respins ca nefondat. Împotriva deciziei nr. 183/C din 11 decembrie 2007 a Curții de Apel Oradea, a declarat recurs, atât SC B.T.R.

SA, prin lichidator F.G.D.S.B. Voluntari, cât și SC M. SA Satu-Mare. Prin decizia nr. 1707 din 20 mai 2008, Înalta Curte de Casație și Justiție București a admis recursul declarat de SC B.T.R. SA, prin lichidator F.G.D.S.B. Voluntari împotriva deciziei nr. 183/C din 11 decembrie 2007 a Curții de Apel Oradea, pe care a casat-o cu trimitere spre rejudecare la aceeași instanță de apel. Recursul declarat de SC M. SA Satu-Mare a fost anulat ca netimbrat. În considerentele deciziei, Înalta Curte de Casație și Justiție București a reținut că, acțiunea reclamantei are ca obiect plata despăgubirilor constând în investițiile efectuate la imobilul pârâtei, pe care nu le mai folosește, prin încetarea contractului.

Având în vedere contraexpertiza tehnică dispusă în cauză, instanța a făcut o distincție între lucrări și investiții necesare și utile imobilului, și care nu pot fi ridicate de reclamantă, ele însumând 192.342,24 lei RON, sumă datorată de pârâtă și care a fost obligată la plată. La această sumă s-a mai adăugat, în sarcina pârâtei 4.264,10 lei, materiale achiziționate de reclamantă, rămase în custodia pârâtei și folosite de aceasta, în total suma fiind de 196.606,34 lei. Diferența până la valoarea totală a investițiilor efectuate de reclamantă (749.388,25 lei) diferența ce reprezintă 511.173,18 lei, nu a fost admisă. Cu privire la această sumă instanța de apel a motivat – reținând concluziile contraexpertizei tehnice – că „ reprezintă valoarea investițiilor ce pot fi ridicate de către fostul chiriaș (compusă din instalații electrice și sanitare efectuate și parțial amenajări și compartimentări)”.

Ca urmare, s-a reținut că, reclamanta poate să ridice instalațiile, amenajările, prin desprinderea acestora din imobilul pârâtei. Înalta Curte, apreciază că hotărârea este criticabilă, prin nerespectarea art. 261 și art. 371 2 C. proc. civ., referitor la dispozitivul hotărârii și executarea acestuia. Predarea unor bunuri de către pârâtă, reținută de instanță, corespunzătoare dreptului reclamantei de ridicare a acestuia, apreciază instanța supremă, nu se regăsește în dispozitivul deciziei atacate. Dispozitivul trebuie să rezolve toate cererile părților pentru a fi pus în executare, iar între dispozitiv și considerentele hotărârii trebuie să existe concordanță. Reținerile curții de apel, în sensul dreptului reclamantei de a ridica din imobilul pârâtei instalațiile, amenajările în valoare de 511.173.18 lei RON, nu se regăsesc în dispozitiv.

Ca urmare, hotărârea nu poate fi executată, sub acest aspect, pârâta nefiind obligată să țină la dispoziția reclamantei bunurile în valoare de 511.173,18 lei. Mai mult decât atât, instanța trebuia să dispună și să cuprindă în dispozitiv și care anume bunuri trebuie să fie ținute de pârâtă la dispoziția reclamantei. Sub acest aspect, considerentele hotărârii sunt neclare, pentru că este neclară și contradictorie și contraexpertiza tehnică.

Instanța supremă a apreciat astfel că, se impun că aceste precizări, de către experți, respectiv că, în concluziile contraexpertizei s-a stabilit valoarea investițiilor de 511.173,18 lei, ce pot fi demontate și ridicate, cu o referire generală, fără a indica care anume utilaje din cadrul centralei termice, cu ce valoare, câte uși blindate – valoare, etc, se pot ridica, pe când în completarea la contraexpertiză se referă la aceeași valoare, însă se face o defalcare valorică, dar bunurile nu mai sunt aceleași și fără a se indica în concret în ce constau instalațiile electrice, pentru că în vederea executării să nu fie niciun dubiu, iar instanța să cuprindă în dispozitiv care anume bunuri este obligată pârâta să le țină la dispoziția reclamantei, o individualizare a acestora, cu indicarea tipului, numărului, valorii acestora.

Hotărârea atacată mai este criticabilă arată instanța supremă și sub aspectul reținerii cheltuielilor de judecată în sarcina reclamantei, ignorându-se faptul că acțiunea a fost admisă în parte, că pârâta a fost obligată la plată, că are obligația ținerii bunurilor ce pot fi ridicate la dispoziția reclamantei și că probele dispuse folosesc ambelor părți. În apel după casare, Curtea de Apel Oradea, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, prin decizia nr. 89 din 27 octombrie 2009 admite ca fondat apelul declarat de apelanta pârâtă SC M. SA cu sediul în Satu-Mare, județul Satu-Mare, în contradictoriu cu intimata reclamantă SC B.T.R. SA, prin lichidator F.G.D.S.B., împotriva sentinței nr. 271/LC din 7 iunie 2005, pronunțată de Tribunalul Satu-Mare, pe care o schimbă în parte în sensul că: Admite în parte acțiunea reclamantei SC B.T.R.

SA, în faliment, și obligă pârâta SC M. SA să îi plătească reclamantei suma de 196.606,34 RON, cu titlu de despăgubiri și să pună la dispoziția reclamantei următoarele bunuri, în valoare totală de 511.173,18 RON: centrală termică - 2 buc. (20.000 RON); centrală termică - 1 buc (14.000 RON); rezervorul de apă compus din: hidranți – 3 buc, 1 buc rezervor, 2 buc hidrofoare și 2 buc pompe (14.800 RON); schimbătoarele de căldură compuse din: utilaj complex (priză de aer, filtre, ventilatoare), vas de expansiune 50 l, dulap pentru instalație de climatizare, tabulatură din inox cca.

50 ml., ventil convector aer cald – rece 15 buc, guri ventilație 57 buc (64.500 RON); dulapurile și panourile electrice: dulap electric comandă automatizare 1 buc și 11 buc panouri electrice siguranțe comandă (45.000 RON); uși blindate: uși metalice antifoc – 9 buc, uși rezistente la foc – 7 buc, și ușă tezaur cu grilaj – 1 buc (39.000 RON); dulap de ventilatoare pentru instalație de climatizare – 1 buc, distribuitoare tur –retur – 4 buc, vase de expansiune – 2 buc, pompe mari frig – 2 buc, pompe mici cald – 2 buc, pompe recirculare – 3 buc, aparat aer condiționat – 1 buc, aparat perdea aer cald la ușa de intrare (87.600 RON); mochetă 120 cutii (15.000 RON); plăci tavan fals nepus în operă – 29 cutii (25.056 RON); tabulatură nepusă în operă (400 RON); vată minerală – 1 sul (150,18 RON); rigips pereți 1600 mp, tavane false cu plăci 250 mp, cadru tavan fără plăci 582 mp (185.667 RON).

Menține restul dispozițiilor sentinței. Respinge ca nefondat apelul declarat de apelanta reclamantă SC B.T.R. SA. Obligă reclamanta SC B.T.R. SA să plătească pârâtei SC M. SA suma de 15.742 lei, cheltuieli de judecată în apel. În fundamentarea soluției instanța de control judiciar ținând cont și de indicațiile instanței supreme, a reținut că din probele administrate instanța de apel reține că sunt fondate în parte criticile apelantei SC M. SA, astfel că admițând apelul acesteia va schimba în parte sentința nr. 271 din 7 iunie 2005 a Tribunalului Satu-Mare în sensul admiterii în parte a acțiunii reclamantei SC B.T.R. SA și a obligării pârâtei la plata în favoarea reclamantei a sumei de 196.606.34 RON cu titlu de despăgubiri, fiind obligată totodată pârâta să pună la dispoziția reclamantei bunurile indicate în dispozitivul prezentei decizii astfel cum au fost identificate numeric și valoric în completarea la raportul de expertiză.

La stabilirea cuantumului despăgubirilor instanța a avut în vedere cererea introductivă a reclamantei, precum și concluziile lucrării de contraexpertiză potrivit cărora investițiile funcționale incorporate în clădire și care nu pot fi ridicate și valorificate, se cifrează la suma arătată mai sus. În cuprinsul lucrării de contraexpertiză dispusă în cauză, prin prisma obiectivelor stabilite de instanță, experții au procedat la calculul despăgubirilor, diferențiat în raport de stadiul lucrărilor și de natura investițiilor efectuate, respectiv cele încorporate în imobil și care nu mai pot fi ridicate și respectiv cele care pot fi ridicate de către chiriaș.

Așa cum rezultă din lucrarea de contraexpertiză efectuată în apel, completată ulterior, ca urmare a obiecțiunilor părților, valoarea totală a investițiilor efectuate la spațiul din litigiu este de 749.388,25 lei RON, la care se adaugă și suma de 4.264,10 lei RON, reprezentând valoarea materialelor ce au rămas în custodia societății și care ulterior au fost utilizate pentru spațiul învecinat închiriat.

Experții au apreciat că din valoarea investițiilor efectuate, doar suma de 192.342,24 RON (compusă din hidroizolația la acoperiș și parțial din amenajările, compartimentările și placările la fațade) reprezintă investiții funcționale ce nu pot fi ridicate, fiind incorporate în clădire și având valoarea de cheltuieli necesare și utile, diferența de sumă reținută drept investiții, în cuantum de 511.173,18 RON, reprezentând valoarea investițiilor ce pot fi ridicate de către fostul chiriaș (compusă din instalații electrice și sanitare efectuate și parțial amenajări și compartimentări). Prin completarea la expertiză s-a reținut că, la calculul sumei privind investițiile, se justifică a fi adăugate și contravaloarea serviciilor de consultanță achitate de către chiriaș către SC E. SA Satu-Mare și C. în sumă de 34.399,33 RON, respectiv 11.473,92 RON.

În consecință, având în vedere concluziile lucrării de contraexpertiză efectuate în cauză, precum și destinația specifică obiectului de activitate al chiriașului SC B.T.R. SA, ce a generat efectuarea investițiilor la spațiul închiriat, instanța de apel reține că reclamanta intimată este îndreptățită a fi despăgubită de către proprietarul imobilului cu contravaloarea investițiilor funcționale incorporate în clădire și care nu mai pot fi ridicate și valorificate, în sumă de 192.342,24 RON, precum și cu contravaloarea materialelor pe care proprietarul care le avea în custodie, le-a utilizat pentru amenajarea altui spațiu în sumă de 4.264,10 RON.

Restul sumei, reținută drept contravaloare a investițiilor, nu poate fi imputată în sarcina proprietarului, atâta vreme cât în lucrarea de expertiză s-a reținut că reprezintă materiale și utilaje ce pot fi ridicate de către chiriaș și valorificate ulterior și că nefiind finalizate lucrările ce se intenționau a se realiza cu materialele și utilajele respective, nu pot fi considerate drept investiții funcționale, utile și necesare imobilului din litigiu. De asemenea, nu poate fi imputată proprietarului, nici contravaloarea serviciilor de consultanță efectuate pentru aceste investiții. Completarea lucrării de contraexpertiză la rejudecare, în sensul dispus de Înalta Curte de Casație și Justiție explicitează care sunt bunurile pe care pârâta trebuie să le pună la dispoziția reclamantei, bunuri ce pot fi demontate și ridicate, numărul și valoarea acestora cu precizarea că, toate acestea se includ în valoarea totală a investițiilor în cuantum de 551.173,18 RON.

Motivele de apel prin care apelanta pârâtă SC M. SA solicită compensarea valoarea investițiilor pe care le datorează chiriașului, cu suma necesară pentru aducerea spațiului în stare de funcționare acestea sunt nefondate. Apelanta nu a înțeles să apeleze prin apelul declarat decât partea din hotărârea primei instanțe privitoare la despăgubiri și nu și modul de soluționare a cererii sale care viza obligarea pârâtei chiriașe de a aduce spațiul în starea în care l-a primit, ori obligarea ei la plata contravalorii cheltuielilor necesare a se efectua pentru a fi adus spațiul în stare de funcționare. Prin urmare, sub aceste aspect instanța de apel reține că se poate pronunța doar în limitele cererii de apel formulate conform prevederilor art. 295 alin. (1) C. proc.

civ. Pe de altă parte, cererea reconvențională la care face referire această apelantă a fost disjunsă și apoi suspendată până la soluționarea irevocabilă a prezentei cauze, în temeiul art. 17 din O.G. nr. 10/2004 privind falimentul instituțiilor de credit, așa cum rezultă din decizia nr. 259 din 25 iunie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Oradea. De altfel, apelanta SC M. SA a formulat aceleași critici împotriva deciziei nr. 183 din 11 decembrie 2007 a Curții de Apel Oradea, iar recursul acesteia a fost anulat ca netimbrat, ceea ce înseamnă că operează în cauză (parțial autoritatea lucrului judecat) cu privire la acele critici. Cu privire la apelul promovat de SC B.T.R. SA s-a reținut că depunerea unei adrese la dosar prin care una din părți face aprecieri cu privire la lucrarea de expertiză efectuată în cauză, nu are valoarea juridică a modificării acțiunii introductive raportat la prevederile art. 132 pct. 2 C. proc.

civ. Împotriva acestei soluții au declarat recurs atât reclamanta cât și pârâta. Astfel pârâta invocă aspecte de nelegalitate potrivit art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Se susține că instanța de judecată a ignorat cererea prin care solicita să se facă aplicațiunea dispozițiilor art. 294 alin. (2) C. proc. civ. care arată că „în fața instanței de apel se pot cere însă (...) alte despăgubiri ivite după darea hotărârii. De asemenea se va putea solicita compensarea legală”. Ori, potrivit raportului de contraexpertiză reclamanta ar trebui să achite pentru aducerea imobilului în stare bună de funcționare suma de 178.316,72 RON, iar suma pe care o are de achitat către reclamantă este de 196.606,34 RON.

Or, instanța nu a procedat la a face compensarea, societatea fiind în imposibilitate de a recupera creanța, intimata fiind o societate aflată în procedura falimentului. La rândul său reclamanta, prin lichidator, face referire la aspecte de nelegalitate invocând dispozițiile art. 304 pct. 6 și 9 C. proc. civ. Se susține că prin hotărârea criticată instanța de apel s-a pronunțat asupra unui drept nepretins, încălcând astfel limitele apărării pârâtei și implicit principiul disponibilității. Recurenta arată că prin cererea de apel și respectiv apărările formulate intimata s-a rezumat la criticarea soluției primei instanțe (în rejudecare) pentru insuficiența probelor administrate cu solicitarea completării acestora prin efectuarea unei contraexpertize care să determine valoarea reactualizată a investițiilor, să clarifice posibilitatea prevederii legale a dispozițiilor art. 494 alin. (1) și (2) C. proc.

civ. respectiv dacă intimatul are dreptul la aceste investiții a le păstra plătind contravaloarea lor, sau de a îndatora reclamantul să le ridice. Prin depășirea limitelor investirii și soluționarea unei cereri ce nu i-a fost supusă, i-a fost luat fără temei legal dreptul la despăgubiri în sumă de 707.779,52 lei reprezentând valoarea investițiilor efectuate în imobil necontestate de beneficiara pârâtă. De asemenea, fără temei legal susține recurenta reclamantă a fost obligată la plata sumei de 15.712 lei cheltuieli de judecată în apel și aceasta pentru sancționarea culpei procesuale în promovarea căii de atac a apelului fiind încălcate dispozițiile art. 274 alin. (1) C. proc. civ. Proba administrată în apel a contraexpertizei a fost solicitată de Metecom, singura care a și profitat.

Recursul pârâtei SC M. SA este nefondat. Contrar susținerilor recurentei, instanța de apel a procedat la analiza motivelor invocate. Astfel s-a motivat că aceasta nu a înțeles să apeleze și modul de soluționare a cererii sale care viza obligarea pârâtei chiriașe de a aduce spațiul în starea în care l-a primit, ori obligarea ei la plata contravalorii cheltuielilor necesare a se efectua pentru a fi adus spațiul în stare de funcționare. Deci, instanța de apel s-a pronunțat doar în limitele cererii de apel conform prevederilor art. 295 alin. (1) C. proc. civ. Pe de altă parte recurenta pârâtă face abstracție de faptul că nu deține o creanță certă asupra băncii, pretențiile sale fiind definitiv și irevocabil suspendate de la soluționare până la încheierea procedurii falimentului.

Recursul reclamantei este fondat. Din tot probatoriul administrat rezultă că reclamanta a solicitat contravaloarea lucrărilor executate fiind stabilite prin rapoarte de expertize la care intimata SC M. SA nu a formulat niciun fel de obiecțiuni și nici nu a contestat în vreun fel efectuarea investițiilor, sau efectuarea acestora fără acordul său. Atâta timp cât investițiile efectuate de recurenta-reclamantă fac corp comun cu imobilul, fapt ce rezultă cu prisosință din conținutul rapoartelor de expertiză, aceasta nu a solicitat decât contravaloarea acestora. Așa fiind, instanța nu se putea pronunța decât în limitele cu care a fost investită prin cererea de chemare în judecată, neavând în nici un mod obligația de a clarifica, dacă recurenta pârâtă are dreptul la aceste investiții a le păstra plătind contravaloarea lor, sau de a îndatora reclamantul să le ridice.

În speță sunt pe deplin aplicabile dispozițiile art. 494 C. civ., având în vedere că aceste categorii de investiții nu sunt bunuri mobile în sensul strict al cuvântului, independent funcțional, făcând corp comun cu spațiul respectiv. Față de cele arătate, având în vedere că în nici una din fazele de judecată a acțiunii reclamantei întemeiată pe dispozițiile art. 494 și art. 997 C. civ. intimata-pârâtă nu a solicitat expres obligarea la ridicarea investițiilor efectuate, rezultă incidența dispozițiilor art. 304 pct. 6 C. proc. civ. astfel că, Văzând dispozițiile art. 312 C. proc. civ. coroborat cu art. 274 C. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de reclamanta SC B.T.R. SA, prin lichidator F.G.D.S.B. Voluntari, împotriva deciziei nr. 89/C-A din 27 octombrie 2009 a Curții de Apel Oradea, secția comercială de contencios administrativ și fiscal, pe care o modifică în sensul că schimbă în parte sentința nr. 271/LC din 7 iunie 2005 a Tribunalului Satu-Mare, admite în parte acțiunea reclamantei SC B.T.R. SA, prin lichidator F.G.D.S.B. Voluntari, și obligă pârâta SC M. SA Satu-Mare la plata contravalorii îmbunătățirilor în sumă de 707.779,52 lei. Respinge apelul pârâtei SC M. SA Satu-Mare declarat împotriva aceleiași sentințe. Respinge recursul declarat de pârâta SC M. SA Satu-Mare împotriva deciziei nr. 89/C-A din 27 octombrie 2009 a Curții de Apel Oradea, secția comercială de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Obligă recurenta pârâtă SC M. SA Satu-Mare la plata sumei de 18.556,24 lei cheltuieli de judecată către reclamanta SC B.T.R. SA. Irevocabilă. Pronunțată, în ședința publică, astăzi 1 iulie 2010.