ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3680/2007

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3680/2007 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2007)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Tribunalul Satu Mare, prin

sentința civilă nr. 328/ LC din 11 iulie 2005, a admis în parte acțiunea

comercială a reclamanților R.G. și R.R.M. domiciliați în municipiul Satu Mare

împotriva pârâtei SC F.C. SRL cu sediul social în municipiul Satu Mare județul

Satu Mare. A mai fost admisă în parte acțiunea comercială a reclamantei SC F.C.

SRL împotriva pârâților R.I., R.M., R.G. și R.R.M., acțiune înregistrată în

dosarul nr. 115/2004 conexat. Drept consecință a fost obligată SC F.C. SRL să

plătească reclamanților R.G. și R.R.M. suma de 700 lei noi, 7.000.000 lei vechi

lunar cu titlu de despăgubiri pentru folosirea imobilului situat în Satu Mare,

județul Satu Mare, începând cu data de 1 ianuarie 2001 și până la predarea

efectivă a imobilului.

De asemenea, au mai fost

obligați pârâții R.I., R.M., R.G. și R.R.M. în solidar să plătească pârâtei

reclamante SC F.C. SRL suma de 4.959,76 lei noi – 49.597.640 lei vechi

reprezentând investițiile efectuate la imobilul în litigiu. În final a fost

respinsă acțiunea reconvențională a pârâților reclamanți R.I. și R.M. împotriva

reclamantei pârâte SC F.C. SRL pentru despăgubiri, au mai fost respinse restul

capetelor de cerere și compensate cheltuielile de judecată.

În fundamentarea acestei

soluții, instanța de fond a reținut că la data de 11 iunie 1998 s-a încheiat

între SC F.C. SRL și R.I. cu R.M. un antecontract de vânzare-cumpărare privind

imobilul situat în Satu Mare Str. Paris, pentru suma de 130.000.000 lei.

Înțelegerea dintre părți nu a fost finalizată prin încheierea contractului în

formă autentică, întrucât la data de 22 octombrie 2000, între R.M. și R.I. pe

de o parte și R.G. și R.R.M. pe de altă parte s-a încheiat contract de

vânzare-cumpărare autentic privind imobilul mai sus menționat.

Avându-se în vedere

expertiza efectuată de ing. T.V.T., s-a apreciat că SC F.C. SRL nu a provocat

stricăciuni imobilului, a făcut reparații și amenajări la o clădire veche, nu a

demolat garajul și anexele, iar contravaloarea chiriei practicată în zonă de

Primăria municipiului Satu Mare este între 6000 lei m.p./zi și 12.000 lei

m.p./zi.

Acțiunea reclamanților R.G.

și R.R. a fost găsită întemeiată, respectiv obligarea pârâtei SC F.C. SRL Satu

Mare la plata despăgubirilor pentru folosirea imobilului în sumă de 7.000.000

lei lunar, începând cu data de 1 ianuarie 2001 și până la predarea efectivă a

lui, în cauză fiind aplicabile dispozițiile art. 998 C. civ.

Acțiunea reconvențională a

pârâților R.I. și R.M. a fost apreciată, ca nefondată, și neprobată,

nedovedindu-se culpă procesuală din partea SC F.C. SRL.

În concluziile scrise depuse

de pârâta-reclamantă SC F.C. SRL aceasta a renunțat la cererea de constatare și

acordare a dreptului de retenție asupra imobilului, fiind evacuată, astfel că

acest capăt de cerere a rămas fără obiect, fiind respins.

Curtea de Apel Oradea, secția

comercială și de contencios administrativ și fiscal, prin decizia nr. 13/ A-C

din 31 ianuarie 2006, a respins, ca nefondat, apelul comercial declarat de

apelanta SC F.C. SRL Satu Mare împotriva sentinței civile nr. 328/ LC din 11 iulie

2005 pronunțată de Tribunalul Satu Mare, confirmând toate argumentele reținute

de prima instanță.

Împotriva deciziei nr. 13/ A-C

din 31 ianuarie 2006 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția comercială și

de contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamanta SC F.C.

SRL, care a criticat această hotărâre pentru nelegalitate și netemeinicie

solicitând în temeiul art. 304 pct. 5 și 5 raportat la art. 312 C. proc. civ.,

în principal admiterea recursului, casarea și trimiterea spre rejudecare a

cauzei, iar în subsidiar schimbarea în totalitate a deciziei recurate, în

sensul admiterii apelului și a respingerii cererii reconvenționale a pârâților

reconvenționali, deoarece în realitate investițiile făcute la imobilul în

litigiu valorează 56.445.000 lei conform ultimului raport de expertiză.

Intimații pârâți R.G. și R.R.M.

au depus întâmpinare motivată în fapt și în drept, prin care au cerut

respingerea recursului.

Înalta Curte, analizând

materialul probator administrat în cauză, în raport de toate criticile

formulate în cererea de recurs, constată că acestea sunt nejustificate,

recursul reclamantei SC F.C. SRL urmând a fi respins ca nefondat pentru

următoarele considerente.

Printr-o completă și

integrală apreciere a probelor, atât instanța de fond cât și cea de apel, au

stabilit adevăratele raporturi juridice dintre părți, cu reala întindere a

drepturilor și obligațiilor reciproce, stabilind o corectă situație de fapt și

de drept, în deplină concordanță cu probele administrate.

Nu poate fi primită critica

recurentei bazată pe împrejurarea că intimații pârâți reclamanții

reconvenționali R.I. și R.M. nu au fost legal citați pe parcursul procesului în

apel, la domiciliul lor din S.U.A. Michgan Sterlin Heights 2252 Camel,

împrejurare care determină casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei spre

rejudecare.

Conform dispozițiilor art. 93

C. proc. civ., în caz de alegere de domiciliu, dacă partea a arătat și persoana

însărcinată cu primirea actelor de procedură, comunicarea acestora se va face

la acea persoană, iar în lipsa unei asemenea arătări, la domiciliul părții.

Este unanim admis, atât de

doctrină cât și de jurisprudență, că citația, ca act scris, se definește prin

câteva atribute: este un act oficial, care provine de la autoritatea

judecătorească, fiind transmisă din oficiu, iar judecătorul nu poate hotărî

asupra unei cereri decât după citarea sau înfățișarea părților, afară numai

dacă legea nu dispune altfel (art. 85 C. proc. civ.), este un act probator, cât

privește îndeplinirea îndatoririi instanței; este un act solemn sau ad

validitatem, dovada citării neputându-se face prin alte mijloace decât procesul

verbal de primire a citației [(art. 92 alin. (1) C. proc. civ.)]; este un act

autentic, așa încât alterarea cuprinsului său poate constitui infracțiunea de

fals în înscrisuri oficiale.

Având asemenea atribute,

cuprinsul și modalitățile de comunicare a citației, au fost minuțios și

imperativ reglementate în conținutul art. 88 (1) pct. 4 C. proc. civ., în

sensul că obligatoriu, printre altele ea trebuie să precizeze numele,

domiciliul și calitatea celui citat, sub regimul sancționator al nulității.

Această nulitate a actului de procedură atrage nevalabilitatea lui și drept

consecință el încetează să producă efectele pentru care a fost făcut din cauza

neobservării sau încălcării condițiilor prevăzute de lege pentru realizarea

lui.

Din verificarea întregii

documentații apare fără putere de tăgadă că în faza procesuală a apelului,

intimații R.I. și R.M. au fost citați pentru termenul din 6 decembrie 2005 prin

scrisoare recomandată în S.U.A., comunicându-se și motivele de apel depuse. De

asemenea, a fost repetată procedura cu străinătatea și pentru termenul din 31

ianuarie 2006, așa cum rezultă și din Borderoul de expediere nr. 12.

Exigența comunicării

termenelor și a tuturor actelor de procedură s-a realizat cu maximă

rigurozitate, din oficiu pentru toți participanții la proces.

Aceiași preocupare a

manifestat instanța și din perspectiva clarificării sub toate aspectele a

întinderii raporturilor juridice obligaționale ale părților, în special al

stabilirii valorii investițiilor și reparațiilor făcute de SC F.C. SRL. Amplu

documentat și bine argumentat, din cele trei rapoarte de expertiză dispuse și

efectuate în cauză, s-a apreciat că cel întocmit de expertul tehnic T.V.T. a

conferit răspunsuri detaliate și calcule exacte, pentru obiectivele stabilite,

precizându-se că valoarea reparațiilor sunt de 49.597.640 lei.

Pentru aceste rațiuni

juridice urmează a respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta SC F.C.

SRL Satu Mare împotriva deciziei nr. 13/ A-C/ 31 ianuarie 2006 pronunțată de

Curtea de Apel Satu Mare, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal,

nefiind îndeplinite nici una din cerințele prevăzute de art. 304 C. proc.

civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de reclamanta SC F.C. SRL Satu – Mare împotriva deciziei nr. 13/ A-C din 31

ianuarie 2006 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția comercială și de contencios

administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința

publică, astăzi 15 noiembrie 2007.