ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1027/2010

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1027/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Prin sentința comercială nr. 4312 din 26 noiembrie

2008 pronunțată de Tribunalul Comercial Cluj a fost respinsă ca

neîntemeiată excepția lipsei calității procesuale active a

reclamantului Județul Satu Mare prin Consiliul Județean Satu Mare, a

fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a

pârâtei SC B.P.SA, sucursala Satu Mare, și s-a admis în parte

acțiunea formulată de reclamant, pârâta fiind obligată la plata

sumei de 758.701 lei despăgubiri. De asemenea, a fost respinsă ca

rămasă fără obiect cererea privind evacuarea pârâtei din

imobilul situat în localitatea Satu Mare.

Prin aceeași sentință

a fost admisă în parte cererea reconvențională formulată de

pârâta SC B.P.SA, sucursala Satu Mare, și în consecință,

reclamantul a fost obligat la plata sumei de 193.991 lei cu titlu de

îmbunătățiri aduse imobilului, iar ca urmare a compensării

celor două creanțe, pârâta a fost obligată la plata sumei de

564.710 lei despăgubiri. Totodată s-a respins ca rămasă

fără obiect cererea pârâtei pentru instituirea dreptului de

retenție asupra imobilului, fiind compensate cheltuielile de judecată

avansate de părți.

Cererea de chemare în garanție

formulată de reclamant împotriva B.N.R. București a fost

respinsă ca fiind introdusă față de o persoană

lipsită de calitate procesuală pasivă, precum și cererea

formulată de pârâtă împotriva Statului Român prin Ministerul

Economiei și Finanțelor, Statul Român prin Ministerul Public –

Parchetul de pe lângă Tribunalul Satu Mare.

Pentru a pronunța această

sentință prima instanță a reținut că

inițial, imobilul în litigiu a fost închiriat de pârâta SC B.P.SA de la

locatorul B.N.R., iar ulterior, acesta a fost preluat prin O.U.G. nr. 51/2003

în proprietatea publică a Statului și în administrarea Regiei

Autonome – Administrația Patrimoniului Protocolului de Stat (R.A.A.P.P.S.)

și apoi predat pe bază de Protocol Consiliului Județean Satu

Mare care i-a adus la cunoștința locatarului schimbarea titularului

dreptului de închiriere, precum și preavizul de 120 de zile pentru

rezilierea unilaterală a locațiunii, cu posibilitatea încheierii unui

nou contract de închiriere, cu clauze renegociate, care nu s-a reușit.

Imobilul a fost predat la 12

septembrie 2006 de către SC B.P.SA Parchetului de pe lângă Tribunalul

Satu Mare, în favoarea căruia Consiliul Județean a instituit un drept

de administrare.

S-au reținut dispozițiile art.

1436 alin. (2) C. civ. potrivit cărora, dacă părțile

și legea n-au determinat durata locațiunii contractul ia sfârșit

prin denunțarea unilaterală de către oricare din

părți, cu condiția respectării dreptului de preaviz,

înștiințare care, în speță, a avut loc la 25 martie 2004.

Din perspectiva calității

procesuale active s-a reținut că la data pronunțării

acțiunii reclamantul deținea folosința legitimă a

imobilului însă cererea de evacuare este lipsită de obiect de vreme

ce pârâta a predat cheile imobilului și a semnat cu Parchetul de pe

lângă Tribunalul Satu Mare procesul verbal de predare primire din 12

septembrie 2006. Corelativ, nici pârâta nu poate solicita un drept de

retenție asupra imobilului.

Pentru cererea în despăgubiri

formulată de reclamant s-a reținut că sunt îndeplinite

condițiile răspunderii civile delictuale, începând cu 31 iulie 2004,

valoarea acestora fiind stabilită prin expertiză tehnică, ca de

altfel și valoarea îmbunătățirilor aduse imobilului, fiind

reținute ca fiind datorate cele care sunt încorporate în structura

construcției și care nu pot fi ridicate, potrivit art. 992 C. civ.

Compensarea datoriilor reciproce a

fost dispusă conform art. 1143 C. civ., iar în privința cheltuielilor

de judecată s-au aplicat prevederile art. 276 C. proc. civ., compensându-le.

Apelul declarat de pârâta SC B.P.SA,

sucursala Satu Mare, împotriva acestei sentinței a fost respins prin

decizia civilă nr. 91din 1 iunie 2009 pronunțată de Curtea de

Apel Cluj, care a reținut în considerente următoarele:

Calitatea procesuală activă

a reclamantului există în raport de împrejurarea că Hotărârea nr.

80 din 18 mai 2004, prin care s-a constituit un drept de administrare asupra

imobilului în litigiu, în favoarea Parchetului de pe lângă Tribunalul Satu

Mare, a fost atacată în contencios administrativ de către Prefect,

astfel că efectele ei s-au suspendat până la data de 22 februarie

2006.

S-au analizat din nou elementele

răspunderii civilie delictuale, instanța de apel reținând

că pârâta este obligată la plata despăgubirilor pentru folosirea

fără drept a imobilului, de la denunțarea unilaterală a

contractului.

Împotriva deciziei pronunțate

în apel pârâta SC B.P.SA, sucursala Satu Mare, a declarat recurs, solicitând

modificarea acesteia în sensul admiterii apelului, schimbării în parte a

sentinței Tribunalului Comercial Cluj, respingerii cererii privind plata

despăgubirilor și admiterii în întregime a cererii

reconvenționale, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea recursului, pârâta

aduce următoarele critici.

În mod greșit a fost

soluționată excepția lipsei calității procesuale

active a reclamantului, deoarece pretențiile din acțiune se

circumscriu dreptului de administrare, al cărui titular este Parchetul de

pe lângă Tribunalul Satu Mare și de asemenea, greșit s-a

reținut că pentru perioada 31 iulie 2004 – 22 februarie 2006,

Hotărârea nr. 80 din 18 mai 2004 nu a produs efecte.

Astfel de la 18 mai 2004 titularul

dreptului de administrare a fost altul, independent de momentul încheierii Protocolului

de predare-primire.

Recurenta susține că pe

perioada 31 iulie 2004 – 22 februarie 2006 și pentru care s-a stabilit

că datorează despăgubiri, Hotărârea nr. 80 din 18 mai 2004

nu era suspendată, deoarece în litigiul privind anularea acestui act

administrativ, reclamantul a renunțat la judecată, iar în litigiul

promovat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Satu Mare având ca obiect

constatarea faptului că imobilul a trecut din domeniul public al

Județului Satu Mare în cel al statului, acțiunea a fost respinsă

ca inadmisibilă, deci pe această perioadă hotărârea era în

vigoare.

Apoi, interpretarea art. 3 alin. (3)

din Legea nr. 554/2004 este în sensul că suspendarea actului administrativ

durează până la soluționarea cauzei în primă

instanță, iar hotărârea judecătorească privind

menținerea legalității Hotărârii nr. 80/2004 a devenit

irevocabilă prin decizia nr. 1183 a Curții de Apel Oradea, în

septembrie 2005.

Nu sunt îndeplinite condițiile

angajării răspunderii civile delictuale, conform art. 998 C. civ.,

hotărârea fiind dată cu aplicarea greșită a legii.

Astfel se arată că

instanța de apel a făcut referiri la definiția fiecărui

element în parte, fără a arăta în concret în ce constă

fapta ilicită a pârâtei recurente, care este prejudiciul suferit de reclamant

și în ce constă culpa SC B.P. SA.

Recurenta susține că nu a

operat denunțarea unilaterală a contractului de închiriere, conform art.

1436 alin. (2) C. civ., cu adresa din 25 martie 2004 neputând fi asimilată

unui „denunț unilateral”, ci, exprimarea voinței reclamantului de a

renegocia clauzele locațiunii, care a săvârșit un abuz de drept

atunci când i-a returnat pârâtei sumele de bani încasate pe perioada 31 iulie

2004 până în noiembrie 2004, după ce la 8 noiembrie 2004 a promovat

acțiunea judecătorească.

În privința cererii

reconvenționale se invocă, de asemenea, aplicarea greșită a

legii, recurenta socotindu-se îndreptățită la contravaloarea

lucrărilor de îmbunătățire aduse imobilului, în cuantum de

251.497 lei, pe temeiul îmbogățirii fără justă

cauză, încălcat de instanța de apel.

Astfel se arată că

lucrările efectuate de pârâtă nu intră sub incidența

prevederilor contractuale și au fost acceptate expres de locator,

căruia îi profită, iar alt mijloc juridic pentru recuperarea lor nu

există.

Prin întâmpinarea înregistrată

la 19 octombrie 2009, Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice,

prin D.G.F.P. a județului Cluj a solicitat respingerea recursului,

arătând că în mod legal s-a respins cererea reconvențională

formulată în contradictoriu cu Statul Român și susținând lipsa

calității procesuale pasive a acestei părți.

Pe fond, susține că

cererea reconvențională nu este întemeiată și faptul

că rezilierea locațiunii a fost notificată prin adresa din 25

martie 2004.

Prin întâmpinarea înregistrată

la 24 decembrie 2009, intimatul Județul Satu Mare prin Consiliul

Județean Satu Mare a solicitat respingerea recursului, pentru motivele

reținute în decizia pronunțată în apel, cu cheltuieli de

judecată.

De asemenea, și intimata B.N.R.,

prin întâmpinarea înregistrată la 19 ianuarie 2010 a solicitat respingerea

recursului, reiterând concluziile sale cu privire la lipsa calității

procesuale pasive, corect reținută prin hotărârea atacată.

Analizând recursul prin prisma

motivelor invocate se vor reține următoarele:

Obiectul litigiului îl constituie

locațiunea imobilului situat în Satu Mare, drepturile și

obligațiile ce decurg din actele și faptele juridice aferente

acestuia.

Inițial, imobilul a fost

închiriat de pârâta SC B.P.SA de la locatorul B.N.R., prin contractul din 9

ianuarie 2003.

Ulterior, în baza art. 1 din O.U.G. nr.

51 din 12 iunie 2003, imobilul a fost transmis fără plată în

proprietatea publică a Statului și în administrarea Regiei Autonome –

Administrația Patrimoniului Protocolului de Stat, iar prin art. 1 din H.G.

nr. 109/2004 anexa 1 poziția 10, a fost trecut în administrarea

Consiliului Județean Satu Mare, la 3 martie 2004 fiind încheiat un

Protocol de predare-primire din administrarea R.A.A.P.P.S., în cea a

Consiliului Județean.

Prin adresa din 25 martie 2004

Consiliul Județean Satu Mare i-a adus la cunoștință pârâtei

schimbarea titularului dreptului de închiriere, anunțând totodată

că de la comunicarea acestui înscris curge „termenul de preaviz de 120 de

zile pentru rezilierea unilaterală a locațiunii, urmând ca la

expirarea acestuia să fie încheiat un nou contract de închiriere cu clauze

renegociate”.

Nu a mai avut loc această

renegociere și reînoirea închirierii prin încheierea unui nou contract ori

act adițional, astfel încât, conform adresei, contactul de locațiune

a încetat prin denunțarea unilaterală potrivit art. 1436 alin. (2) C.

civ. ale cărui prevederi sunt incidente, fiind respectat termenul de

preaviz, manifestarea de voință a locatorului fiind

nesusceptibilă de altă interpretare decât aceea de a anunța

„concediul”, chiar dacă în locul termenului „denunțării

unilaterale”, acesta l-a folosit pe cel de „reziliere unilaterală”.

Perceperea în continuare a unei sume

de bani, după data de 30 iulie 2004 s-a făcut pentru folosința

în continuare a imobilului, dar nu pe temei contractual, câtă vreme,

așa cum s-a reținut anterior, nu a avut loc o renegociere a clauzelor

închirierii, deci tezei subsidiare exprimată prin adresa din 2004

nefiindu-i create premisele pentru a putea intra în vigoare.

Din această perspectivă,

promovarea acțiunii la 8 noiembrie 2004 și restituirea sumelor

încasate după notificarea „concediului” nu sunt o manifestare a abuzului

de drept în sensul dispozițiilor art. 723 C. proc. civ.

Reclamantul a solicitat, în temeiul

răspunderii civile delictuale, despăgubiri pentru folosința

imobilului pe perioada 31 iulie 2004 – 22 februarie 2006, perioadă în

raport de care pârâta a susținut că reclamantul nu avea calitatea

procesuală activă care să-l îndrituiască la promovarea unei

asemenea cereri, deoarece, prin Hotărârea nr. 80 din 18 mai 2004 imobilul

a fost trecut în administrarea Parchetului de pe lângă Tribunalul Satu

Mare, când a avut loc transmiterea efectivă a acestui drept, independent

de faptul că punerea în posesie s-a realizat mai târziu, prin Protocolul

încheiat la 22 februarie 2006.

Nici dezlegarea dată modului de

soluționare a acestei excepții, prin decizia atacată, nu s-a

făcut cu aplicarea și interpretarea greșită a legii,

deoarece, la data de 8 noiembrie 2004 când s-a promovat acțiunea, dreptul

de folosință asupra imobilului aparținea reclamantului, actul

administrativ de transmitere a dreptului de administrare fiind suspendat de

drept prin atacarea acestuia în contencios administrativ de către

Instituția Prefectului, conform art. 50 din Legea nr. 215/2001, art. 26

din Legea nr. 340/2004 și art. 3 alin. (3) din Legea nr. 554/2004.

Renunțarea ulterioară la

acțiune nu are relevanță sub aspectul titularului dreptului la

acțiunea de față a cărui calitate procesuală se

raportează la îndeplinirea condițiilor la momentul introducerii cererii

de chemare în judecată.

Sub aspectul condițiilor

răspunderii civile delictuale, având în vedere și cele de mai sus se

va reține că elementele componente se regăsesc îndeplinite în

cauză, au fost analizate de instanța din apel potrivit art. 998, art.

999 C. civ.

Astfel prejudiciul care este cert în

speță și nu a fost reparat încă se constituie din

rezultatul încălcării dreptului subiectiv real al reclamantului prin

fapta ilicită a pârâtei și presupune repararea integrală a

acestuia.

Există și raportul de

cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu, precum și

vinovăția celui care l-a cauzat, respectiv imputabilitatea faptei,

chiar sub aspectul culpei celei mai ușoare, suficientă – alături

de îndeplinirea celorlalte condiții – să angajeze integral răspunderea,

în materie civilă.

În baza acestor considerente, în

temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. se va respinge ca nefondat recursul

pârâtei, iar potrivit art. 274 C. proc. civ., fiind în culpă

procesuală, recurenta va fi obligată să-i plătească

intimatului Consiliului Județean Satu Mare suma de 1.279 lei cheltuieli de

judecată organizate cu serviciile de cazare și cu transportul la cele

două termene de judecată, după cum urmează: - 378 lei

contravaloare cazare pentru termenul din 16 martie, 410,58 lei contravaloare

transport C.F.R. pentru termenul din 16 martie, 247 lei contravaloare transport

pentru termenul din 19 ianuarie și contravaloarea unei cazări pentru

termenul de judecată din 19 ianuarie (din cele trei cuprinse în factura

emisă la 15 ianuarie 2010), în cuantum de 242,49 lei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâta

SC B.P.SA, sucursala Satu Mare, împotriva deciziei nr. 91/2009 din 1 iunie

2009, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția comercială

de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Obligă recurenta la 1.279 lei

cheltuieli de judecată parțiale către intimatul-reclamant

Județul Satu Mare prin Consiliul Județean Satu Mare.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședința publică, astăzi 16 martie 2010.