ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1027/2010

Prin sentința comercială nr. 4312 din 26 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Comercial Cluj a fost respinsă ca neîntemeiată excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului Județul Satu Mare prin Consiliul Județean Satu Mare, a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei SC B.P.SA, sucursala Satu Mare, și s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamant, pârâta fiind obligată la plata sumei de 758.701 lei despăgubiri. De asemenea, a fost respinsă ca rămasă fără obiect cererea privind evacuarea pârâtei din imobilul situat în localitatea Satu Mare. Prin aceeași sentință a fost admisă în parte cererea reconvențională formulată de pârâta SC B.P.SA, sucursala Satu Mare, și în consecință, reclamantul a fost obligat la plata sumei de 193.991 lei cu titlu de îmbunătățiri aduse imobilului, iar ca urmare a compensării celor două creanțe, pârâta a fost obligată la plata sumei de 564.710 lei despăgubiri.

Totodată s-a respins ca rămasă fără obiect cererea pârâtei pentru instituirea dreptului de retenție asupra imobilului, fiind compensate cheltuielile de judecată avansate de părți. Cererea de chemare în garanție formulată de reclamant împotriva B.N.R. București a fost respinsă ca fiind introdusă față de o persoană lipsită de calitate procesuală pasivă, precum și cererea formulată de pârâtă împotriva Statului Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor, Statul Român prin Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Tribunalul Satu Mare. Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut că inițial, imobilul în litigiu a fost închiriat de pârâta SC B.P.SA de la locatorul B.N.R., iar ulterior, acesta a fost preluat prin O.U.G.

nr. 51/2003 în proprietatea publică a Statului și în administrarea Regiei Autonome – Administrația Patrimoniului Protocolului de Stat (R.A.A.P.P.S.) și apoi predat pe bază de Protocol Consiliului Județean Satu Mare care i-a adus la cunoștința locatarului schimbarea titularului dreptului de închiriere, precum și preavizul de 120 de zile pentru rezilierea unilaterală a locațiunii, cu posibilitatea încheierii unui nou contract de închiriere, cu clauze renegociate, care nu s-a reușit. Imobilul a fost predat la 12 septembrie 2006 de către SC B.P.SA Parchetului de pe lângă Tribunalul Satu Mare, în favoarea căruia Consiliul Județean a instituit un drept de administrare. S-au reținut dispozițiile art. 1436 alin. (2) C. civ.

potrivit cărora, dacă părțile și legea n-au determinat durata locațiunii contractul ia sfârșit prin denunțarea unilaterală de către oricare din părți, cu condiția respectării dreptului de preaviz, înștiințare care, în speță, a avut loc la 25 martie 2004. Din perspectiva calității procesuale active s-a reținut că la data pronunțării acțiunii reclamantul deținea folosința legitimă a imobilului însă cererea de evacuare este lipsită de obiect de vreme ce pârâta a predat cheile imobilului și a semnat cu Parchetul de pe lângă Tribunalul Satu Mare procesul verbal de predare primire din 12 septembrie 2006. Corelativ, nici pârâta nu poate solicita un drept de retenție asupra imobilului.

Pentru cererea în despăgubiri formulată de reclamant s-a reținut că sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale, începând cu 31 iulie 2004, valoarea acestora fiind stabilită prin expertiză tehnică, ca de altfel și valoarea îmbunătățirilor aduse imobilului, fiind reținute ca fiind datorate cele care sunt încorporate în structura construcției și care nu pot fi ridicate, potrivit art. 992 C. civ. Compensarea datoriilor reciproce a fost dispusă conform art. 1143 C. civ., iar în privința cheltuielilor de judecată s-au aplicat prevederile art. 276 C. proc. civ., compensându-le.

Apelul declarat de pârâta SC B.P.SA, sucursala Satu Mare, împotriva acestei sentinței a fost respins prin decizia civilă nr. 91din 1 iunie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, care a reținut în considerente următoarele: Calitatea procesuală activă a reclamantului există în raport de împrejurarea că Hotărârea nr. 80 din 18 mai 2004, prin care s-a constituit un drept de administrare asupra imobilului în litigiu, în favoarea Parchetului de pe lângă Tribunalul Satu Mare, a fost atacată în contencios administrativ de către Prefect, astfel că efectele ei s-au suspendat până la data de 22 februarie 2006. S-au analizat din nou elementele răspunderii civilie delictuale, instanța de apel reținând că pârâta este obligată la plata despăgubirilor pentru folosirea fără drept a imobilului, de la denunțarea unilaterală a contractului.

Împotriva deciziei pronunțate în apel pârâta SC B.P.SA, sucursala Satu Mare, a declarat recurs, solicitând modificarea acesteia în sensul admiterii apelului, schimbării în parte a sentinței Tribunalului Comercial Cluj, respingerii cererii privind plata despăgubirilor și admiterii în întregime a cererii reconvenționale, cu cheltuieli de judecată. În motivarea recursului, pârâta aduce următoarele critici. În mod greșit a fost soluționată excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului, deoarece pretențiile din acțiune se circumscriu dreptului de administrare, al cărui titular este Parchetul de pe lângă Tribunalul Satu Mare și de asemenea, greșit s-a reținut că pentru perioada 31 iulie 2004 – 22 februarie 2006, Hotărârea nr. 80 din 18 mai 2004 nu a produs efecte.

Astfel de la 18 mai 2004 titularul dreptului de administrare a fost altul, independent de momentul încheierii Protocolului de predare-primire. Recurenta susține că pe perioada 31 iulie 2004 – 22 februarie 2006 și pentru care s-a stabilit că datorează despăgubiri, Hotărârea nr. 80 din 18 mai 2004 nu era suspendată, deoarece în litigiul privind anularea acestui act administrativ, reclamantul a renunțat la judecată, iar în litigiul promovat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Satu Mare având ca obiect constatarea faptului că imobilul a trecut din domeniul public al Județului Satu Mare în cel al statului, acțiunea a fost respinsă ca inadmisibilă, deci pe această perioadă hotărârea era în vigoare.

Apoi, interpretarea art. 3 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 este în sensul că suspendarea actului administrativ durează până la soluționarea cauzei în primă instanță, iar hotărârea judecătorească privind menținerea legalității Hotărârii nr. 80/2004 a devenit irevocabilă prin decizia nr. 1183 a Curții de Apel Oradea, în septembrie 2005. Nu sunt îndeplinite condițiile angajării răspunderii civile delictuale, conform art. 998 C. civ., hotărârea fiind dată cu aplicarea greșită a legii. Astfel se arată că instanța de apel a făcut referiri la definiția fiecărui element în parte, fără a arăta în concret în ce constă fapta ilicită a pârâtei recurente, care este prejudiciul suferit de reclamant și în ce constă culpa SC B.P.

SA. Recurenta susține că nu a operat denunțarea unilaterală a contractului de închiriere, conform art. 1436 alin. (2) C. civ., cu adresa din 25 martie 2004 neputând fi asimilată unui „denunț unilateral”, ci, exprimarea voinței reclamantului de a renegocia clauzele locațiunii, care a săvârșit un abuz de drept atunci când i-a returnat pârâtei sumele de bani încasate pe perioada 31 iulie 2004 până în noiembrie 2004, după ce la 8 noiembrie 2004 a promovat acțiunea judecătorească. În privința cererii reconvenționale se invocă, de asemenea, aplicarea greșită a legii, recurenta socotindu-se îndreptățită la contravaloarea lucrărilor de îmbunătățire aduse imobilului, în cuantum de 251.497 lei, pe temeiul îmbogățirii fără justă cauză, încălcat de instanța de apel.

Astfel se arată că lucrările efectuate de pârâtă nu intră sub incidența prevederilor contractuale și au fost acceptate expres de locator, căruia îi profită, iar alt mijloc juridic pentru recuperarea lor nu există. Prin întâmpinarea înregistrată la 19 octombrie 2009, Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, prin D.G.F.P. a județului Cluj a solicitat respingerea recursului, arătând că în mod legal s-a respins cererea reconvențională formulată în contradictoriu cu Statul Român și susținând lipsa calității procesuale pasive a acestei părți. Pe fond, susține că cererea reconvențională nu este întemeiată și faptul că rezilierea locațiunii a fost notificată prin adresa din 25 martie 2004. Prin întâmpinarea înregistrată la 24 decembrie 2009, intimatul Județul Satu Mare prin Consiliul Județean Satu Mare a solicitat respingerea recursului, pentru motivele reținute în decizia pronunțată în apel, cu cheltuieli de judecată.

De asemenea, și intimata B.N.R., prin întâmpinarea înregistrată la 19 ianuarie 2010 a solicitat respingerea recursului, reiterând concluziile sale cu privire la lipsa calității procesuale pasive, corect reținută prin hotărârea atacată. Analizând recursul prin prisma motivelor invocate se vor reține următoarele: Obiectul litigiului îl constituie locațiunea imobilului situat în Satu Mare, drepturile și obligațiile ce decurg din actele și faptele juridice aferente acestuia. Inițial, imobilul a fost închiriat de pârâta SC B.P.SA de la locatorul B.N.R., prin contractul din 9 ianuarie 2003. Ulterior, în baza art. 1 din O.U.G. nr. 51 din 12 iunie 2003, imobilul a fost transmis fără plată în proprietatea publică a Statului și în administrarea Regiei Autonome – Administrația Patrimoniului Protocolului de Stat, iar prin art. 1 din H.G.

nr. 109/2004 anexa 1 poziția 10, a fost trecut în administrarea Consiliului Județean Satu Mare, la 3 martie 2004 fiind încheiat un Protocol de predare-primire din administrarea R.A.A.P.P.S., în cea a Consiliului Județean. Prin adresa din 25 martie 2004 Consiliul Județean Satu Mare i-a adus la cunoștință pârâtei schimbarea titularului dreptului de închiriere, anunțând totodată că de la comunicarea acestui înscris curge „termenul de preaviz de 120 de zile pentru rezilierea unilaterală a locațiunii, urmând ca la expirarea acestuia să fie încheiat un nou contract de închiriere cu clauze renegociate”. Nu a mai avut loc această renegociere și reînoirea închirierii prin încheierea unui nou contract ori act adițional, astfel încât, conform adresei, contactul de locațiune a încetat prin denunțarea unilaterală potrivit art. 1436 alin. (2) C. civ.

ale cărui prevederi sunt incidente, fiind respectat termenul de preaviz, manifestarea de voință a locatorului fiind nesusceptibilă de altă interpretare decât aceea de a anunța „concediul”, chiar dacă în locul termenului „denunțării unilaterale”, acesta l-a folosit pe cel de „reziliere unilaterală”. Perceperea în continuare a unei sume de bani, după data de 30 iulie 2004 s-a făcut pentru folosința în continuare a imobilului, dar nu pe temei contractual, câtă vreme, așa cum s-a reținut anterior, nu a avut loc o renegociere a clauzelor închirierii, deci tezei subsidiare exprimată prin adresa din 2004 nefiindu-i create premisele pentru a putea intra în vigoare. Din această perspectivă, promovarea acțiunii la 8 noiembrie 2004 și restituirea sumelor încasate după notificarea „concediului” nu sunt o manifestare a abuzului de drept în sensul dispozițiilor art. 723 C. proc.

civ.

Reclamantul a solicitat, în temeiul răspunderii civile delictuale, despăgubiri pentru folosința imobilului pe perioada 31 iulie 2004 – 22 februarie 2006, perioadă în raport de care pârâta a susținut că reclamantul nu avea calitatea procesuală activă care să-l îndrituiască la promovarea unei asemenea cereri, deoarece, prin Hotărârea nr. 80 din 18 mai 2004 imobilul a fost trecut în administrarea Parchetului de pe lângă Tribunalul Satu Mare, când a avut loc transmiterea efectivă a acestui drept, independent de faptul că punerea în posesie s-a realizat mai târziu, prin Protocolul încheiat la 22 februarie 2006. Nici dezlegarea dată modului de soluționare a acestei excepții, prin decizia atacată, nu s-a făcut cu aplicarea și interpretarea greșită a legii, deoarece, la data de 8 noiembrie 2004 când s-a promovat acțiunea, dreptul de folosință asupra imobilului aparținea reclamantului, actul administrativ de transmitere a dreptului de administrare fiind suspendat de drept prin atacarea acestuia în contencios administrativ de către Instituția Prefectului, conform art. 50 din Legea nr. 215/2001, art. 26 din Legea nr. 340/2004 și art. 3 alin. (3) din Legea nr. 554/2004.

Renunțarea ulterioară la acțiune nu are relevanță sub aspectul titularului dreptului la acțiunea de față a cărui calitate procesuală se raportează la îndeplinirea condițiilor la momentul introducerii cererii de chemare în judecată. Sub aspectul condițiilor răspunderii civile delictuale, având în vedere și cele de mai sus se va reține că elementele componente se regăsesc îndeplinite în cauză, au fost analizate de instanța din apel potrivit art. 998, art. 999 C. civ. Astfel prejudiciul care este cert în speță și nu a fost reparat încă se constituie din rezultatul încălcării dreptului subiectiv real al reclamantului prin fapta ilicită a pârâtei și presupune repararea integrală a acestuia.

Există și raportul de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu, precum și vinovăția celui care l-a cauzat, respectiv imputabilitatea faptei, chiar sub aspectul culpei celei mai ușoare, suficientă – alături de îndeplinirea celorlalte condiții – să angajeze integral răspunderea, în materie civilă. În baza acestor considerente, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. se va respinge ca nefondat recursul pârâtei, iar potrivit art. 274 C. proc. civ., fiind în culpă procesuală, recurenta va fi obligată să-i plătească intimatului Consiliului Județean Satu Mare suma de 1.279 lei cheltuieli de judecată organizate cu serviciile de cazare și cu transportul la cele două termene de judecată, după cum urmează: - 378 lei contravaloare cazare pentru termenul din 16 martie, 410,58 lei contravaloare transport C.F.R.

pentru termenul din 16 martie, 247 lei contravaloare transport pentru termenul din 19 ianuarie și contravaloarea unei cazări pentru termenul de judecată din 19 ianuarie (din cele trei cuprinse în factura emisă la 15 ianuarie 2010), în cuantum de 242,49 lei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâta SC B.P.SA, sucursala Satu Mare, împotriva deciziei nr. 91/2009 din 1 iunie 2009, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția comercială de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Obligă recurenta la 1.279 lei cheltuieli de judecată parțiale către intimatul-reclamant Județul Satu Mare prin Consiliul Județean Satu Mare. Irevocabilă. Pronunțată, în ședința publică, astăzi 16 martie 2010.