ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 91/2009
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 91/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)
Asupra recursului penal de
față;
În baza lucrărilor din dosar
constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată
la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, la data de 21 august 2008,
și trimisă la această instanță, petentul A.M.A. a solicitat desființarea
rezoluției din 23 iunie 2008, dispusă în dosarul nr. 965/11-2/2008 de
procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, prin
care i-a fost respinsă, ca neîntemeiată, plângerea formulată împotriva soluției
dispusă la data de 30 aprilie 2008, în dosarul nr. 2244/P/2007 al Parchetului
de pe lângă Curtea
de
Apel București.
În motivarea
plângerii, petentul susține că soluția de neîncepere a urmăririi penale dispusă
față de polițiștii D.M.V., L.L. și I.M.A., sub aspectul comiterii infracțiunii
de purtare abuzivă, prevăzută de art. 250 alin. (3) C. pen., nu este în
concordanță cu situația de fapt a cauzei.
Intimații l-au supus
pe petent la rele tratamente, au uzat excesiv de violență, s-au opus la
acordarea de îngrijiri medicale acestuia și au refuzat să-l prezinte pe petent
la I.M.L., pentru constatarea leziunilor.
Leziunile suferite de
petent au fost constatate prin certificatul I.N.M.L. nr. A1/14728 din 17
decembrie 2007, prin care se confirmă agresiunea la care a fost supus la data
de 12 decembrie 2007, cum și necesitatea de a i se acorda îngrijiri medicale.
La dosarul cauzei a
fost atașat dosarul nr. 2244/P/2007 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel
București; rezoluția din 23 iunie 2008 a procurorului general al Parchetului de
pe lângă Curtea de Apel București; relații solicitate de instanță, cu privire
la comunicarea către petent a rezoluțiilor atacate.
Curtea, examinând în
temeiul art. 278
1
alin. (7) C. proc. pen., plângerea petentului,
constată următoarele:
Prin Rezoluția din 30
aprilie 2008, dispusă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, în
dosarul nr. 2244/P/2007, s-a luat măsura de neîncepere a urmăriri penale față
de intimații D.M.V., L.L. și I.M.A., sub aspectul comiterii infracțiunii de
purtare abuzivă, prevăzută de art. 250 alin. (3) C. pen. În motivarea
rezoluției, se arată că probele administrate au condus la constatarea că cei
trei polițiști și-
au
exercitat atribuțiile de serviciu, cu
respectarea legii, au făcut uz de măsuri coercitive, în limita dispozițiilor
normative și, numai ca urmare a actelor de violență și, respectiv, de opoziție
realizate de persoana urmărită.
Plângerea formulată de
petent împotriva acestei soluții a fost respinsă, ca neîntemeiată, de
procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, prin
rezoluția din 23 iunie 2008, reținându-se că lucrătorii de poliție și-au exercitat
atribuțiile de serviciu cu respectarea legii, inclusiv sub aspectul folosirii
forței și încătușării, iar susținerile petentului nu se coroborează ci
celelalte mijloace de probă administrate în cauză.
În ce privește
plângerea adresată instanței, în temeiul art. 278
1
alin. (1) C.
proc. pen., de către petent, Curtea a constatat că aceasta a fost tardiv
formulată, în raport
cu termenul
de 20 de zile
de
la
comunicarea
soluției, reglementat
de textul de lege, anterior menționat.
Din lucrările
dosarului, rezultă că plângerea petentului a fost înregistrată
la
Parchetul
de pe
lângă Curtea
de
Apel București
la data de
21 august 2008, care a
trimis plângerea la instanța Curții de Apel București la 25 august 2008,
potrivit art. 278
1
alin. (13) C. proc. pen.
Instanța a luat în
considerare ca dată a formulării plângerii, data de 18 august 2008, ce este
menționată de petent olograf pe plângere, fiind o dată favorabilă petentului.
Din relațiile obținute
de instanță de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, dar și de la
Penitenciarul București Jilava, s-a reținut că petentului i-au fost făcute mai
multe comunicări de către Parchet, cu privire la cauza de față, respectiv 9
iulie 2008 și 16 iulie 2008. Comunicarea din 16 iulie 2008 are menționate în
registrul de corespondență pentru deținuți, datele rezoluției nr. 965, ce
corespunde cu numărul rezoluției procurorului general din 23 iunie 2008.
Prezent la termenul
din 20 septembrie 2008, petentul a arătat că se află în Penitenciarul Jilava
din data de 17 aprilie 2008 și că, aici, i-au fost făcute două comunicări ale
Rezoluției nr. 965, respectiv la 30 iunie 2008 și la 7 iulie 2008 când i s-a
făcut comunicarea Rezoluției nr. 965.
A rezultat, astfel,
din succesiunea datelor de comunicare și primire a
Rezoluției
nr. 965 că, aceasta
i-a fost
comunicată,
prima dată, la 30 iunie 2008, urmând o nouă
comunicare, primită la 9 iulie 2008. De la această dată, petentul avea la
dispoziție un termen de 20 zile libere pentru a se adresa instanței, potrivit art.
278
1
alin. (1) C. proc. pen., respectiv, până cel mai târziu la data
de 30 iulie 2008.
Cum plângerea
petentului a fost formulată, la 18 august 2008, s-a constatat că nu a fost
respectat termenul de 20 zile stipulat de lege, motiv pentru care, potrivit art.
278
1
alin. (8), lit. a) C. proc. pen., plângerea acestuia va fi
respinsă ca tardiv formulată.
În consecință, s-a
pronunțat de către Curtea de Apel București, secția I penală, sentința penală nr.
266 din 20 septembrie 2008.
Împotriva acestei
sentințe, în termen legal, a declarat recurs petiționarul
A.M.A., fără a-l motiva, în
scris, susținând că motivele de recurs, le va arăta oral, în fața instanței.
Ulterior, cu ocazia
dezbaterii recursului, petiționarul a susținut că a făcut plângere în termen și
că, în mod abuziv, i s-ar fi respins plângerea, ca tardiv introdusă.
Recursul declarat de petent
este nefondat.
Verificarea actelor și
probelor dosarului arată că petentului i s-a comunicat Rezoluția procurorului
general nr. 965 din 23 iunie 2008, în timp ce se afla în Penitenciarul Jilava,
la data de 16 iulie 2008, dată înscrisă în registrul Parchetului de pe lângă
Curtea de Apel București și care, de altfel, este o recomunicare, anterior,
fiind făcute și alte comunicări, la 30 iunie 2008 și, respectiv, 7 iulie 2008.
Luând ca valabilă, ultima comunicare făcută, rezultă că termenul de 20 zile,
înlăuntrul căruia putea fi atacată rezoluția, se impunea a fi calculat,
începând cu data de 17 iulie 2008.
Or, data de 18 august 2008,
menționată olograf, de petent, pe plângere, este în mod evident, cu mult în
afara termenului de 20 zile, încât, în mod corect, instanța de fond, a stabilit
că plângerea petentului, este tardivă și a respins-o, ca atare.
Așa fiind, pe baza
rezultatului verificării făcute, Curtea va trebui să privească recursul declarat
de petiționarul A.M.A. împotriva sentinței penale nr. 266 din 20 septembrie
2008 a Curții de Apel București, secția I penală, ca nefondat, și să-l
respingă, ca atare.
Văzând și reglementarea
plății cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat,
recursul declarat de recurentul petiționar A.M.A. împotriva sentinței penale nr.
266 din 20 septembrie 2008 a Curții de Apel București, secția I penală.
Obligă recurentul petiționar
la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință
publică, azi 16 ianuarie 2009.