ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 602/2025

Ședința publică din data de 5 martie 2025

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin decizia penală nr. 357A din data de 19 decembrie 2024, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală în dosarul nr. x/2021, în baza art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., au fost admise apelurile formulate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție -Serviciul Teritorial Alba - Iulia, părțile civile U.A.T. Comuna Tauț, Ministerul Finanțelor - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Brașov -Administrația Județeană a Finanțelor Publice Alba, Regia Națională a Pădurilor Romsilva prin Direcția Silvică Arad, A. și B. împotriva sentinței penale nr. 65 din 04 august 2023 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția penală, în dosarul nr. x/2021.

A fost desființată, în parte, sentința atacată și în parte încheierea din 12.01. 2023 a Curții de Apel Alba - Iulia, secția penală și rejudecând:

I. 1. A fost schimbat temeiul achitării inculpatului C. pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu cu consecințe deosebit de grave, prevăzută de art. 297 alin. (1), art. 309 și art. 183 C. pen. din art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen., în art. 16 alin. (1) lit. b) teza a - II - a C. proc. pen.

Constată că inculpaților G. (decedat) și E., în calitate de succesori cu titlu universal ai defunctei H., li se cuvenea, împreună, cota de 1/28 din universalitatea de bunuri ce a aparținut acesteia după autoarea I..

II. În baza art. 397 alin. (1) și (3) C. proc. pen. raportat la art. 25 C. proc. pen., s-a dispus restabilirea situației anterioare săvârșirii infracțiunilor, în sensul revenirii următoarelor terenuri în domeniul public al statului sau, după caz, în domeniul public ori privat al Unității Administrativ Teritoriale Comuna Tauț sau Regiei Naționale a Pădurilor Romsilva prin Direcția Silvică Arad. Totodată ca efect al acestei dispoziții, i-a repus pe apelanții B., A. și J. în drepturile avute anterior săvârșirii infracțiunilor.

- suprafețele de 8.733,2772 ha teren forestier și 9,6985 ha teren agricol împreună cu clădirile și alte construcții existente pe acestea, aflate pe raza comunei Nadăș, jud. Arad;

- suprafața de teren forestier de 487,7 ha, conform proceselor-verbale nr. x/04.12.2006 și nr. y/15.12.2006 întocmite de comuna Tauț;

- suprafața de teren - pășune împădurită de 567,3 ha, conform procesului-verbal de punere în posesie nr. x/12.06.2008 întocmit de comuna Tauț;

- suprafața de teren - pășune de 336,1 ha, conform procesului-verbal de punere în posesie nr. x/12.06.2008 întocmit de comuna Tauț;

- clădire și teren aferent situată în municipiul Arad, strada x, nr. 4-6A, jud. Arad, conform procesului-verbal de predare primire nr. x din 19.07.2010, imobil compus din apartament nr. x, situat în mun. Arad str. x - 6, jud. Arad, înscris în C.F. nr. x - C1-U1 Arad, nr. top. x, în suprafață de 35,5 mp compus din 2 camere; apartament nr. x, situat în mun. Arad str. x - 6, jud. Arad, înscris în C.F. nr. x Arad, nr. top. x, în suprafață de 181 mp, compus din: 1 birou, 2 laboratoare, 3 magazii, antreu; apartament nr. x, etaj parter, situat în mun. Arad str. x - 6, jud. Arad, înscris în C.F. nr. x - C1-U3 Arad, nr. top. x, în suprafață de 375 mp, compus din: 5 camere, antreu, nișă, cămară de alimente, hol, baie, 2 WC, bucătărie, coridor, 2 cămări la subsol; apartament nr. x, situat în mun. Arad str. x - 6, jud. Arad, înscris în C.F. nr. x -C1-U4 Arad, nr. top. x, în suprafață de 394 mp, compus din: 8 camere, antreu, nișă, cămară alimente, hol, baie, 2 WC, bucătărie, 2 coridoare, cămară în subsol; apartament nr. x, etaj mansardă, situat în mun. Arad str. x - 6, jud. Arad, înscris în C.F. nr. x - C1-U5 Arad, nr. top. x, în suprafață de 30 mp, compus din 2 camere; apartament nr. x, etaj parter, situat în mun. Arad str. x - 6, jud. Arad, înscris în C.F. nr. x - C1-U6 Arad, nr. top. x, compus din: 2 camere, antreu, baie, WC, cămară în subsol; teren intravilan în suprafață de 1591 mp, situat în mun. Arad, str. x, înscris în C.F. nr. x Arad, nr. top. x). Imobilele s-au predat prin procesul-verbal de predare - primire nr. x/19.07.2010 de către O.C.P.I. Arad inculpaților G. și E..

Totodată ca efect al acestei dispoziții, a repus apelanții B. și A. în drepturile avute anterior săvârșirii infracțiunilor.

S-a stabilit că Ministerul Finanțelor Publice, ca reprezentant al Statului Român, Regia Națională a Pădurilor Romsilva prin Direcția Silvică Arad și Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Tauț vor întreprinde, în condițiile legii civile, demersurile necesare pentru a intra în posesia bunurilor în privința cărora s-a restabilit situația anterioară.

III. În baza art. 25 alin. (3) C. proc. pen., au fost anulate următoarele înscrisuri:

- procesul-verbal de punere la dispoziția Comisiei Locale de Fond Funciar Tauț nr. 1964/04.12.2006 întocmit de R.N.P. ROMSILVA -D.S.Arad și procesul-verbal de punere în posesie nr. x/15.12.2006, întocmit de comuna Tauț privind suprafețele de teren cu vegetație forestieră de 4.641,1 ha;

- procesul-verbal de predare-primire nr. x/15.12.2006 încheiat de D.S. Arad-fostul O.S. Ineu privind mijloace fixe - clădiri și construcții aflate în perimetrul suprafeței retrocedate;

- procesul-verbal de predare primire nr. x/06.08.2007, încheiat de D.S. Arad- fostul O.S .Ineu privind linie curent;

- procesul-verbal de predare primire nr. x/20.08.2007, încheiat de D.S. Arad- fostul O.S. Ineu privind drumuri forestiere;

- procesul-verbal de punere la dispoziția Comisiei Locale de Fond Funciar Tauț nr. 1826/04.12.2006, întocmit de comuna Tauț și procesul-verbal de punere în posesie nr. x/15.12.2006, întocmit de comuna Tauț privind suprafețele de teren cu vegetație forestieră de 487,7 ha;

- procesul-verbal de punere în posesie nr. x/12.06.2008, întocmit de comuna Tauț, privind suprafețele de teren - pășune împădurită de 567,3 ha;

- procesul-verbal de punere în posesie nr. x/12.06.2008, întocmit de comuna Tauț privind suprafețele de teren - pășune de 336,1 ha;;

- declarația martorului K., autentificată la data de 31.01.2003 la B.N.P. C. din Mun. Arad sub nr. x/2003 (voi. 18, fila x, d.u.p.);

- mențiunile din cartea funciară operate în baza sentințelor civile nr. 657/2006 din 30.03.2006 pronunțată de Judecătoria Ineu, în dosarul nr. x/2006, și sentinței civile nr. 774/31.03.2009 pronunțată de Judecătoria Ineu, în dosarul nr. x/2009;

- certificatul suplimentar de legatar nr. 9 din data de 14.02.2011, eliberat de către Biroul Notarial L. din Arad în dosarul nr. x/2011;

- mențiunile din cartea funciară operate în baza deciziei civile nr. 91/22.04.2009 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosarul x/2005, precum și în baza certificatului suplimentar de legatar nr. 9 din data de 14.02.2011.

IV. În baza art. 397 alin. (1) C. proc. pen. raportat la art. 19 C. proc. pen., a fost admisă acțiunea civilă formulată de părțile civile Comuna Tauț și Regia Națională a Pădurilor - Romsilva prin Direcția Silvică Arad și au fost obligate inculpatele E., F. și S.C. D. S.R.L., în solidar, să plătească părților civile:

- Regia Națională a Pădurilor ROMSILVA - Direcția Silvica Arad, suma totală de 1.190.945 RON (compusă din suma de 501.105 RON reprezentând profitul înregistrat de inculpata persoana juridică S.C. D. S.R.L., obținut de aceasta ca urmare a activității de exploatare forestieră și servicii de vânătoare a fondului forestier predat, precum și suma de 689.840 RON, reprezentând încasări realizate în anii 2012, 2013 și 2014 de către inculpații G. și E., cu titlu de preț de la persoana juridică S.C. D. S.R.L. pentru vânzare masă lemnoasă pe picior).

- U.A.T. Comuna Tauț, suma de 758.342 RON reprezentând subvenții acordate în cadrul schemelor de sprijin pe suprafața pentru pășune, pentru perioada 2007-2013 la care se adaugă dobânzile aferente.

A fost admisă, în parte, cererea de constituire parte civilă formulată de A. și B. și au fost obligate inculpatele E. și F., în solidar, la plata către aceștia a sumelor de câte 10.000 euro, cu titlu de daune morale. Au fost menține măsurile asigurătorii dispuse în cauză, astfel:

I. Cu privire la inculpații G. și E. - cele instituite prin ordonanța procurorului nr. 1/P/2024 (actualmente 103/P/2020) din 26.02.2014 asupra următoarelor imobile aparținând inculpaților G. și E.:

A. Imobil constând în teren în suprafață de 8.742,9757 ha, situat pe raza administrativă a com. Tauț (sat Nadăș) jud. Arad, evaluat conform Rapoartelor de expertiză tehnică actualizată pentru imobile pe anul 2014 la nivelul com. Tauț la aproximativ suma de 20.971.503 Euro.

B.1- Imobil constând în apartament nr. x, situat în mun. Arad str. x - 6, jud. Arad, înscris în C.F. nr. x - C1-UI Arad, nr. top. x, în suprafață de 35,5 mp compus din 2 camere, în valoare de 76.476 RON.

B.2- Imobil constând în apartament nr. x, situat în mun. Arad str. x - 6, jud. Arad, înscris în C.F. nr. x - C1-U2 Arad, nr. top. x, în suprafață de 181 mp, compus din: 1 birou, 2 laboratoare, 3 magazii, antreu, în valoare de 428.514 RON.

B.3- Imobil constând în apartament nr. x, etaj parter, situat în mun. Arad str. x - 6, jud. Arad, înscris în C.F. nr. x - C1-U3 Arad, nr. top. x, în suprafață de 375 mp, compus din: 5 camere, antreu, nișă, cămară de alimente, hol, baie, 2 WC, bucătărie, coridor, 2 cămări la subsol, în valoare de 1.050.192 RON.

B.4- Imobil constând în apartament nr. x, situat în mun. Arad str. x - 6, jud. Arad, înscris în C.F. nr. x Arad, nr. top. x, în suprafață de 394 mp, compus din: 8 camere, antreu, nișă, cămară alimente, hol, baie, 2 WC, bucătărie, 2 coridoare, cămară în subsol, în valoare de 1.145.840 RON.

B.5- Imobil constând în apartament nr. x, etaj mansardă, situat în mun. Arad str. x - 6, jud. Arad, înscris în C.F. nr. x Arad, nr. top. x în suprafață de 30 mp, compus din 2 camere, în valoare de 64.627 RON.

B.6- Imobil constând în apartament nr. x, etaj parter, situat în mun. Arad str. x - 6, jud. Arad, înscris în C.F. nr. x Arad, nr. top. x, compus din: 2 camere, antreu, baie, WC, cămară în subsol, în valoare de 168.031 RON.

B.7- Teren intravilan în suprafață de 1591 mp, situat în mun. Arad, str. x, înscris în C.F. nr. x Arad, nr. top. x, este aferent construcțiilor de mai sus.

C. 1 - Imobil constând în apartament nr. x, situat în mun. Arad str. x, jud. Arad, înscris în C.F. nr. x Arad, nr. top. x, în supr. de 54 mp, compus din: spațiu cu altă destinație, WC, pivniță, în valoare de 121.176 RON.

D.1 - Imobil constând în apartament nr. 8/a, situat în mun. Arad str. x, jud. Arad, înscris în C.F. nr. x-CI-UlO Arad, nr. top. x, în suprafață de 94 mp, compus din: cameră, cameră de servitoare, bucătărie, baie, antreu, WC, pasaj, boxă; în valoare de 169.954 RON.

D.2 - Imobil constând în apartament nr. x, situat în mun. Arad str. x, jud. Arad, înscris în C.F. nr. x Arad, nr. top. x, în suprafață de 146 mp, compus din: 3 camere, bucătărie, antreu, baie, balcon, 3 boxe, în valoare de 225.374 RON.

E.1- Imobil constând în apartament situat în mun. Arad str. x apt. 11, jud. Arad, înscris în C.F. nr. x Arad, nr. top. x, în suprafață de 96 mp, compus din: 2 camere, bucătărie, baie, cămară alimente și boxă, în valoare de 161.041 RON.

F.l - Imobil constând în teren în suprafață de 2.228 mp, situat în loc. Radna, nr. 241/a, jud. Arad, înscris în C.F. nr. x Lipova, nr. top. xb/1, în valoare de aprox. 11.140 Euro.

II. Cu privire la inculpata E., cea instituită prin ordonanța nr. 1/P/2014 (actualmente 103/P/2020) din 04.02.2015 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Timișoara privind poprirea sumei de 63.482,98 RON, precum și a oricăror sume de bani ce urmau a fi plătite pentru Schema de plată unică pe suprafață - 2014, aflate în proprietatea APIA - Centrul Județean Arad.

A fost respins apelul declarat de apelantul J. împotriva aceleiași hotărâri.

Au fost menținute restul dispozițiilor sentinței penale apelate și încheierii de ședință din data de 10 februarie 2020, în măsura în care nu sunt contrare prezentei.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat apelantul J. la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare.

În baza art. 275 alin. (1) pct. 3 lit. b) C. proc. pen., au fost obligate inculpatele E. și F., în solidar, la plata sumei de 17.000 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat în cursul urmăririi penale, fond și apel.

În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea apelului declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Alba - Iulia au rămas în sarcina statului.

În baza art. 273 C. proc. pen., fost admisă cererea formulată de martora M. și s-a dispus restituirea către aceasta a cheltuielilor de transport prilejuite de chemarea sa în fața instanței de judecată, în sumă de 875 RON, ce se va avansa din fondurile Înaltei Curți de Casație și Justiție.

În baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariile parțiale cuvenite apărătorilor desemnați din oficiu pentru inculpații C., E., F. și S.C. D. S.R.L., până la prezentarea apărătorilor aleși, în cuantum de câte 340 RON, rămân în sarcina statului.

Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă în data de 17.01.2025, revizuenții E., F. și S.C. D. S.R.L. au solicitat revizuirea laturii civile a deciziei penale nr. 357/A din 19.12.2024 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, invocând în drept dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 1 și 8 C. proc. civ.

Asupra motivului de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., revizuenții au susținut că prin decizia a cărei revizuire se cere, instanța penală a depășit limitele învestirii sale, în sensul că s-a pronunțat asupra unui lucru care nu s-a cerut și a dat mai mult decât s-a cerut în soluționarea laturii civile, sub un dublu aspect.

Sub un prim aspect, revizuenții au criticat admiterea, prin decizia penală atacată, a laturii civile privind pe inculpatul G., decedat pe parcursul judecății, cu privire la acesta fiind dispusă măsura încetării procesului penal prin sențința penală nr. 65/04.08.2023 a Curții de Apel Alba Iulia, soluție menținută prin decizia a cărei latură civilă se solicită a fi revizuită.

În opinia părților, raportat la interpretarea per a contrario a art. 18 C. proc. pen., acțiunea civilă nu mai putea fi soluționată în contradictoriu cu acest inculpat, făcând referire și la Decizia Curții Constituționale a României nr. 212/02.06.2020 referitoare la respingerea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 18 și art. 25 alin. (5) C. proc. pen., precum și la cauza Lagardere c. Franței.

Revizuenții au susținut că, efect al încetării procesului penal în baza art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., acțiunea civilă, în baza caracterului său accesoriu, trebuia să înceteze în sensul să fie lăsată nesoluționată potrivit art. 25 alin. (5) C. proc. pen., decizia atacată necuprinzând nicio mențiune cu privire la faptul că acțiunea împotriva inculpatului G. a fost lăsată nesoluționată, ci din contră, prin restabilirea situației anterioare săvârșirii infracțiunilor, acțiunea a fost soluționată și patrimoniul defunctului afectat, întrucât acesta era proprietar în devălmășie cu soția sa, E., asupra bunurilor vizate de restabilirea situației anterioare.

Sub un alt aspect, revizuenții au criticat, în cadrul aceluiași motiv de revizuire, modalitatea de soluționare a acțiunii civile în sensul repunerii părților în situația anterioară, a anulării proceselor-verbale de punere în posesie, a anulării mențiunilor dispuse în baza sentinței civile nr. x/30.03.2006 pronunțate de Judecătoria Ineu, în dosarul nr. x/2006, a sentinței civile nr. 774/31.03.2009 pronunțate de Judecătoria Ineu în dosarul nr. x/2009 și a deciziei civile nr. 91/22.04.2009 pronunțate de Curtea de Apel Timișoara în dosarul nr. x/2005, precum și în baza certificatului suplimentar de legatar nr. 9/14.02.2011, a obligării la plata către RNP Romsilva- Direcția Silvică Arad a sumei totale de 1.190.945 RON, a obligării la plata sumei de 758.342 RON către UAT Comuna Tauț reprezentând subvenții acordate în cadrul schemelor de sprijin pe suprafață pentru pășune și a obligării la plata sumei de câte 10.000 euro cu titlu de daune morale către A. și B..

Revizuenții au susținut că art. 19 alin. (1) C. proc. pen. limitează din punct de vedere legal constituirea de parte civilă la "prejudiciul produs prin comiterea faptei care face obiectul acțiunii penale", făcând referire la Decizia nr. 29/2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii, în cuprinsul căreia s-a reținut că "Instanța învestită cu judecarea acțiunii penale în cazul infracțiunii de conducere a unui autovehicul pe drumurile publice de către o persoană fără a poseda permis de conducere nu va soluționa și acțiunea civilă exercitată de proprietarul sau deținătorul autoturismului avariat sau distrus în timpul săvârșirii infracțiunii rutiere."

Astfel, recurentele au susținut că sintagma utilizată de instanța supremă este aceea că nu va soluționa și nu că va respinge acțiunea civilă ca nefondată, iar acest refuz de soluționare decurge tocmai din depășirea limitelor învestirii care sunt date în principal de fapta ce formează obiectul acțiunii penale.

Au mai arătat că prin comiterea de către notarul public a infracțiunii de abuz în serviciu sau comiterea de către revizuente a infracțiunii de instigare la abuz în serviciu, se putea genera un singur efect, și anume emiterea certificatului de calitate de moștenitor nr. 5/2003 de către notarul C., certificat care a fost desființat prin încheierea penală nr. 415/21.12.2016 a Curții de Apel Timișoara rămasă definitivă prin încheierea penală nr. 603/09.06.2017 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, prin care nu s-a constatat inexistența calității de moștenitoare a succesibilei H. după ruda sa I., ci doar s-a dispus desființarea unei dovezi a acestei calități, certificatul fiind o dovadă a acestei calități, iar nu singura.

Au mai susținut revizuenții că certificatul de moștenitor nu a fost esențial în soluțiile date prin sentința nr. 657/2006 și decizia nr. 91/2009, legătura de rudenie fiind determinantă în acest sens.

Asupra motivului de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., revizuenții au susținut că soluția dată laturii civile din cuprinsul deciziei penale atacate încalcă autoritatea de lucru judecat a mai multor hotărâri judecătorești, respectiv sentința civilă nr. 657/2006 a Judecătoriei Ineu, rămasă definitivă prin decizia civilă nr. 718/R/21.09.2006 a Tribunalului Arad privind retrocedarea unor terenuri din extravilanul localității Nadăș, decizia civilă nr. 91/2009 a Curții de Apel Timișoara rămasă definitivă prin decizia civilă nr. 2803/06.05.2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție privind retrocedarea imobilului situat în Arad strada x nr. 4-6, jud. Arad, decizia civilă nr. 30/19.02.2015 a Curții de Apel Timișoara rămasă definitivă prin decizia civilă nr. 1311/09.06.2016 pronunțată de Înaltei Curți de Casație și Justiție privind revizuirea deciziei civile nr. 91/2009 a Curții de Apel Timișoara în baza pretinsului testament, sentința civilă nr. 1444/10.11.2016 a Judecătoriei Făgăraș rămasă definitivă prin decizia civilă nr. 146/R/31.05.2017 a Tribunalului Brașov, privind revizuirea sentinței civile nr. 657/2006 a Judecătoriei Ineu în baza pretinsului testament, încheierea penală nr. 415/PI/CP/CC/21.12.2016 a Curții de Apel Timișoara rămasă definitivă prin încheierea penală 603/09.06.2017 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Revizuenții au susținut că prin dispunerea revenirii la situația anterioară în soluționarea laturii civile a fost încălcat efectul pozitiv al autorității de lucru judecat al sentinței nr. 657/2009 a Judecătoriei Ineu și al deciziei nr. 91/2009 a Curții de Apel Timișoara prin care le-a fost reconstituit dreptul de proprietate asupra imobilelor în discuție.

În continuare, părțile au redat dispozitivul celor două decizii pretins contrarii, după care au susținut că în procesul penal atât procurorul cât și părțile civile au solicitat anularea celor două hotărâri judecătorești, însă aceste solicitări au fost respinse din moment ce în dispozitivul deciziei penale nu se dispune anularea lor. Au mai susținut că revenirea la situația anterioară intervine doar atunci când este anulat însuși actul care a stat la baza situației actuale, respectiv cele două hotărâri judecătorești.

Or, aceste hotărâri judecătorești nu au fost reformate, deși au fost formulate mai multe cereri de revizuire împotriva lor, prin urmare ele se bucură în continuare de autoritate de lucru judecat, mai ales că părțile civile au fost și ele părți în respectivele hotărâri.

Revizuenții au mai susținut că decizia penală încalcă autoritatea de lucru judecat a deciziei civile nr. 30/2015 a Curții de Apel Timișoara, definitivă prin decizia nr. 1311/2016 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în care s-a tranșat inexistența unui testament valabil întocmit de defuncta I., precum și a sentinței nr. 1444/2016 a Judecătoriei Făgăraș definitivă prin decizia nr. 146/2017 a Tribunalului Brașov, unde neprezentarea testamentului original a reprezentat motivul respingerii revizuirii.

Au mai arătat că în ambele dosare au fost invocate, ca temei al revizuirii, exact aceleași înscrisuri invocate de procuror în rechizitoriul întocmit în dosarul penal, problema existenței sau inexistenței testamentului pretins lăsat de către dispunătoarea I., a făcut obiectul dosarului civil nr. x/2013 al Curții de Apel Timișoara, ce a avut ca obiect revizuirea deciziei civile nr. 91/22.04.2009 a Curții de Apel Timișoara, fiind soluționat în sensul respingerii căii de atac prin decizia civilă nr. 30/19.02.2015, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosarul nr. x/2013, rămasă definitivă prin decizia civilă nr. 1311/09.06.2016 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, motivul respingerii respectivei cereri de revizuire constituindu-l faptul că înscrisul doveditor al pretinsului testament nu avea niciun fel de credibilitate. A mai făcut și obiectul dosarului aflat pe rolul Judecătoriei Făgăraș sub nr. x/2014, pentru revizuirea sentinței civile nr. 657/30.03.2006 a Judecătoriei Ineu (prin care au fost retrocedate revizuenților terenuri aflate într-o parte a extravilanului satului Nadăș), dosar soluționat prin sentința civilă nr. 1444/10.11.2016 a Judecătoriei Făgăraș, rămasă definitivă prin decizia civilă nr. 146/R/31.05.2017 a Tribunalului Brașov, neprezentarea testamentului original constituind motivul respingerii revizuirii.

Astfel, revizuenții au susținut că instanțele civile (Înalta Curte de Casație și Justiție și Tribunalul Brașov) au stabilit, cu autoritate de lucru judecat, că înscrisurile pe care s-au întemeiat revizuirile (aceleași înscrisuri menționate de procuror la pag. 45-46 din rechizitoriu) nu sunt valabile și nu au putere probatorie, și, ca atare, sunt lipsite de relevanță pentru negarea calității succesorale a autoarei acestora, de succesoare legală a defunctei I..

Revizuenții au mai susținut că există o autoritate de lucru judecat în raport cu prevederile art. 52 alin. (3) C. proc. pen. și cu Decizia Curții Constituționale nr. 102/2021 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 52 alin. (3) C. proc. pen. (forma în vigoare la momentul soluționării excepției) și a art. 249 alin. (1) C. proc. pen., precum și a art. 32 din Legea nr. 656/2002.

Prin decizia Curții Constituționale nr. 102/2021, instanța de contencios constituțional a definit "chestiunile prealabile", iar problema existenței sau nu a testamentului defunctei I. reprezintă, în opinia acestora, o chestiune prealabilă. Cum în dosarul civil nr. x/2013 al Curții de Apel Timișoara, dar și în dosarul civil nr. x/2014 al Judecătoriei Făgăraș, s-a statuat în mod definitiv că actul prezentat în respectivele dosare este complet lipsit de credibilitate, din cauza neprezentării unui înscris doveditor valabil al pretinsului testament (care este identic cu actul ce stă la baza acuzației din prezentul dosar) nefiind un act valabil ce ar putea fi avut în vedere în procedurile judiciare ce privesc succesiunea defunctei I., revizuenții au susținut că aceste statuări se impun cu autoritate de lucru judecat și în prezentul dosar în virtutea prevederilor art. 52 alin. (3) din C. proc. pen.

Ulterior Deciziei Curții Constituționale nr. 102/2021, prin art. I pct. 4 din Legea nr. 201/2023 a fost modificat conținutul art. 52 alin. (3) din C. proc. pen., eliminându-se sintagma "cu excepția împrejurărilor care privesc existența infracțiunii" consființindu-se astfel obligativitatea respectării autorității de lucru judecat a hotărârilor instanțelor civile de către instanțele penale inclusiv în privința chestiunilor prealabile ce țin de existența infracțiunii.

Prin urmare, s-a stabilit cu autoritate de lucru judecat că nu există niciun testament lăsat de defuncta I., iar asupra acestui aspect instanța penală a trecut și a stabilit că de fapt există un testament.

Au mai susținut revizuenții că anularea prin decizia penală a declarației de martor a numitului K. este în contradicție cu ceea ce s-a dispus prin încheierea penală nr. 415/2016 a Curții de Apel Timișoara, definitivă prin încheierea penală nr. 603/2017 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, prin care s-a admis cererea de desființare înscrisuri, cu excepția declarației acestui martor.

În dosarul penal în care a fost pronunțată hotărârea a cărei revizuire se cere nu s-a făcut proba că martorul K. nu avea cum să cunoască cele conținute de propria declarație în fața notarului, ceea ce duce la concluzia că situația premisă a desființării declarației era aceeași ca și în cazul celor statuate prin încheierea nr. 415/2016 a Curții de Apel Timișoara, astfel încât autoritatea de lucru judecat a acestei din urmă încheieri este pe deplin operabilă, părțile acelui litigiu fiind aceleași.

Astfel, revizuenții au considerat că prin anularea declarației martorului K. a fost încălcată autoritatea de lucru judecat a încheierii penale nr. 415/21.12.2016 a Curții de Apel Timișoara definitivă prin încheierea penală nr. 603/09.06.2017 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr. x/2016.

Printr-o ultimă critică, revizuenții au susținut că prin reținerea unei capacități procesuale active în latura civilă a numiților B. și A. a fost încălcată autoritatea de lucru judecat în condițiile în care, anterior, prin încheierea penală nr. 603/09.06.2017 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr. x/2016 s-a stabilit că nu au legitimitate și interes.

Or, situația premisă care a stat la baza acestei soluții nu s-a schimbat întrucât în egală măsură numiții A. și B. nu au avut și nici nu au în prezent vreun drept de proprietate sau vreun drept real asupra terenurilor a căror reconstituire s-a dispus, singurul aspect care le-ar conferi calitate conform statuărilor încheierii penale nr. 603/09.06.2017 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr. x/2016.

- În 13 februarie 2025, intimata Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură a depus la dosar o cerere prin care a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive, precizând că, nefiind admisă cererea sa de constituire ca parte civilă în dosarul penal, nu poate avea calitate nici în prezenta cauză.

- În data de 24 februarie 2025, intimata Comuna Tauț a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea revizuirii, ca inadmisibilă, susținând, în esență, că prin cererea formulată, revizuenții ignoră dispozițiile art. 25 C. proc. pen. și Decizia nr. 586/13.09.2016 a Curții Constituționale, prin care s-a constatat că dispozițiile art. 25 C. proc. pen. cu referire la art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen. sunt constituționale în ceea ce privește lăsarea ca nesoluționată a acțiunii civile de către instanța penală, în cazul încetării procesului penal, ca urmare a intervenirii prescripției răspunderii penale. Referitor la primul motiv de revizuire invocat, intimata a arătat că procesul penal a încetat față de defunctul G., iar decizia nr. 212/2020 a Curții Constituționale nu este aplicabilă în speță pentru că au fost cercetate penal mai multe persoane, inclusiv revizuenții, față de care nu a încetat procesul penal, operând sub aspectul răspunderii civile, răspunderea solidară, astfel că instanța penală nu a depășit limitele învestirii.

Cu privire la cel de-al doilea motiv de revizuire, intimata a susținut că revizuenții nu au făcut dovada triplei identități de părți, obiect și cauză, iar acele hotărâri au fost pronunțate înainte de a se constata de către instanța penală săvârșirea infracțiunilor de către revizuente.

Astfel, intimata a susținut că revizuenții urmăresc ca instanța să exercite un nou control de legalitate asupra deciziei penale pentru a se ajunge la o rejudecare a cauzei, aspect inadmisibil. A mai arătat că a făcut referire la încheierea penală nr. 603/09.06.2017 pentru a demonstra că susținerile revizuenților nu sunt reale în raport cu hotărârile pronunțate și invocate, întrucât în niciuna dintre acestea nu s-a făcut referire la inexistența testamentului întocmit de I., cu atât mai mult cu cât prin încheierea anterior amintită, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală a certificat definitiv existența valabilității testamentului întocmit de I. la Tel Aviv în 1955. În ceea ce privește măsura luată de instanța penală de anulare a declarației lui K., intimata a precizat că prin încheierile nr. 415/21.12.2016 și nr. 603/09.06.2017, situația infracțională a fost analizată prin prisma săvârșirii infracțiunii de fals intelectual, iar în dosarul nr. x/2024, prin administrarea și coroborarea probelor în cercetarea infracțiunii de instigare la abuz în serviciu, s-a constatat rolul pe care inculpații l-au avut pentru a-l determina pe acest martor să nu spună adevărul, pentru a servi intereselor revizuentelor în demersurile făcute pentru obținerea unui act nelegal.

- La aceeași dată, intimata Regia Națională a Pădurilor Romsilva - Direcția Silvică Arad a depus întâmpinare, prin care solicitat respingerea revizuirii, ca inadmisibilă.

Referitor la primul motiv de revizuire, intimata a susținut că instanța penală a soluționat acțiunea civilă cu respectarea dispozițiilor art. 25 C. proc. civ., așa cum a fost modificat prin O.U.G. nr. 14/2017, urmare a deciziei nr. 586/2016 a Curții Constituționale, fiind evident că acțiunea civilă nu încetează în mod automat ca efect al intervenirii prescripției răspunderii penale, ci instanței penale îi revine sarcina de a o soluționa, așa cum corect s-a procedat prin hotărârea a cărei revizuire se cere, arătând totdată că răspunderea penală este personală, în timp ce răspunderea civilă este solidară. Față de defunctul G. procesul penal a încetat și nu s-a solicitat continuarea procesului în raport cu acesta.

Asupra celui de-al doilea motiv de revizuire invocat, intimata a susținut că nu sunt îndeplinite condițiile pentru susținerea acestui motiv de revizuire, revizuenții invocând autoritatea de lucru judecat cu privire la mai multe hotărâri judecătorești fără să facă dovada triplei identități de părți, obiect și cauză, hotărâri care au fost pronunțate anterior constatării de către instanțele penale a săvârșirii de către revizuenți a infracțiunilor reținute de instanțele penale.

- În 26 februarie 2025, intimații A. și B. au depus întâmpinare, prin care au solicitat respingerea revizuirii, ca inadmisibilă, întrucât revizuenții încearcă retractarea hotărârii penale prin care s-a dispus revenirea la situația anterioară, ca măsură de reparație, întrucât starea juridică reținută în sentința civilă nr. 657/2006 s-a schimbat, ca urmare a comiterii de către revizuenți a infracțiunii de abuz în serviciu în forma participației și pronunțării hotărârii penale.

- În data de 3 martie 2025, intimatul J. a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea revizuirii, ca nefondată, arătând că instanța penală nu s-a pronunțat asupra mai mult decât s-a cerut, iar cu privire la cel de-al doilea motiv de revizuire, a arătat că nu a fost încălcată autoritatea de lucru judecat a deciziilor nr. 603/09.06.2017 și nr. 1311/09.06.2016, iar prin încheierea nr. 603/2017, Înalta Curte de Casație și Justiție a recunoscut valabilitatea testamentului din 1955.

A mai susținut că dispozițiile art. 52 alin. (2) C. proc. pen., invocate în apărare de către revizuenți, prevăd că hotărârile definitive ale altor instanțe decât cele penale asupra unei chestiuni prealabile au autoritate de lucru judecat în fața instanței penale, cu excepția împrejurărilor care privesc existența infracțiunii. Or, existența sau inexistența testamentului din 1955 este un aspect care privește existența însăși a infracțiunii de abuz în serviciu, deci nu are autoritate de lucru judecat în fața instanței penale.

În 4 martie 2025, revizuenții au depus răspuns la întâmpinările formulate în cauză, solicitând respingerea, ca nefondate, a solicitărilor intimaților și admiterea cererii de revizuire, așa cum a fost formulată.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Examinând cererea de revizuire dedusă judecății, prin raportare la dispozițiile art. 513 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

În acord cu dispozițiile art. 452 C. proc. pen., hotărârile judecătorești definitive pot fi supuse revizuirii atât cu privire la latura penală, cât și cu privire la latura civilă, iar potrivit art. 453 alin. (2) din același cod, revizuirea hotărârilor judecătorești penale definitive, exclusiv cu privire la latura civilă, poate fi cerută numai în fața instanței civile, potrivit C. proc. civ.

Prin cererea dedusă judecății, întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 1 și 8 C. proc. civ., revizuenții au solicitat revizuirea asupra laturii civile a deciziei penale nr. 357/A din 19 decembrie 2024 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală în dosarul nr. x/2021.

II.1. Potrivit art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă instanța s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut ori s-a dat mai mult decât s-a cerut (extra petita, minus petita și plus petita). Cele trei ipoteze se referă la pretențiile concrete formulate de părți prin cereri care au natura juridică a cererii de chemare în judecată (în speță, prin acțiunile civile formulate în cadrul dosarului penal).

În cauză, revizuenții au invocat acest motiv de revizuire sub un dublu aspect, pe de o parte se referă la situația în care instanța penală s-ar fi pronunțat, din eroare, asupra unui lucru ce nu s-a cerut - extra petita (prin soluționarea acțiunii civile față de inculpatul decedat), iar pe de altă parte, că instanța penală a dat mai mult decât s-a cerut - plus petita (prin desființarea mai multor înscrisuri, repunerea părților în situația anterioară, acordarea despăgubirilor solicitate de părțile civile, în condițiile în care, susțin părțile, certificatului de calitate de moștenitor nr. 5/2003, chiar dacă a fost anulat, nu a avut rol determinant în pronunțarea hotărârilor judecătorești privind retrocedarea și reconstituirea dreptului de proprietate).

- Astfel, o primă critică circumscrisă primului motiv de revizuire invocat, a vizat admiterea, prin decizia penală atacată, a laturii civile privind pe inculpatul G., decedat pe parcursul soluționării dosarului penal și cu privire la care s-a dispus încetarea procesului penal prin sentința penală nr. 65/04.08.2023 a Curții de Apel Alba Iulia, acestă soluție fiind menținută prin decizia penală a cărei revizuire se cere pe latura civilă, ceea ce determina, în opinia revizuenților, din interpretarea per a contrario a art. 18 C. proc. pen. și raportat la caracterul accesoriu al acțiunii civile față de cea penală, imposibilitatea judecării laturii civile față de inculpatul decedat, având în vedere și decizia Curții Constituționale nr. 212/02.06.2020 referitoare la respingerea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 18 și art. 25 alin. (5) C. proc. pen., precum și hotărârea CEDO pronunțată în cauza Lagardere c. Franței.

Părțile au susținut că există astfel o depășire evidentă a limitelor învestirii instanței, a limitelor obiectului dedus judecății ca urmare a reconfigurării obiectului acțiunii penale în urma decesului inculpatului, întrucât instanța penală, în cuprinsul deciziei atacate, nu a făcut nicio referire cu privire la lăsarea nesoluționată a acțiunii civile.

Analizând decizia penală atacată pentru a răspunde criticii formulate de revizuenți, se observă că inculpatul G. a decedat în cursul procesului penal, iar prin sentința penală nr. 65/04.08.2023 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, în primă instanță, în dosarul penal nr. x/2021, s-a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva acestuia, în baza art. 396 alin. (6) raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen.. Cu privire la acțiunea civilă formulată în contradictoriu cu acesta, în baza art. 25 alin. (5) C. proc. pen., ca efect al soluției de încetare a procesului penal pornit împotriva inculpatului decedat, prima instanță a lăsat nesoluționată acțiunea civilă (numai față de acesta).

Ca urmare a apelului declarat împotriva sentinței penale pronunțate în primă instanță, prin decizia penală atacată cu revizuire a fost desființată în parte hotărârea Curții de Apel Alba Iulia, a fost admisă acțiunea civilă formulată în contradictoriu cu inculpații E., E. și D. S.R.L. și au fost menținute restul dispozițiilor sentinței penale care nu sunt contrare deciziei pronunțate în apel.

Așadar, în cuprinsul deciziei penale atacate au fost indicate dispozițiile ce au fost modificate în urma admiterii în parte a apelului declarat împotriva sentinței, restul dispozițiilor nemodificate fiind menținute, inclusiv cele privind încetarea procesului penal față de inculpatul N. și lăsarea nesoluționată a acțiunii civile în baza art. 25 alin. (5) C. proc. civ.. Reiese expres din cuprinsul deciziei penale că dispozițiile nemodificate ale sentinței au rămas valabile, acțiunea penală fiind soluționată doar în contradictoriu cu restul inculpaților, nu și în contradictoriu cu inculpatul decedat, cum eronat susțin revizuenții, sens în care nu este incident motivul de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., invocat sub acest aspect, și nici nu au fost nesocotite considerentele din cuprinsul Deciziei nr. 212/2020 a Curții Constituționale sau cele din Hotărârea Lagardere c. Franței.

- Printr-o altă critică circumscrisă aceluiași motiv de revizuire invocat, părțile au susținut că s-a acordat mai mult decât s-a cerut (plus petita), respectiv ce nu s-a cerut (extra petita), prin admiterea acțiunilor civile, repunerea părților în situația anterioară, anularea mai multor înscrisuri (procesele-verbale de punere în posesie, mențiunile dispuse în baza sentinței civile nr. x/30.03.2006 pronunțate de Judecătoria Ineu, în dosarul nr. x/2006, a sentinței civile nr. 774/31.03.2009 pronunțate de Judecătoria Ineu în dosarul nr. x/2009 și a deciziei civile nr. 91/22.04.2009 pronunțate de Curtea de Apel Timișoara în dosarul nr. x/2005, precum și în baza certificatului suplimentar de legatar nr. 9/14.02.2011) și acordarea despăgubirilor solicitate de părțile civile.

În acest sens, părțile au considerat că art. 19 alin. (1) C. proc. pen. limitează din punct de vedere legal constituirea de parte civilă la "prejudiciul produs prin comiterea faptei care face obiectul acțiunii penale", făcând referire la Decizia nr. 29/2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii, unde s-a reținut sintagma "instanța nu va soluționa acțiunea civilă", iar acest refuz de soluționare decurge tocmai din depășirea limitelor învestirii care sunt date în principal de fapta ce formează obiectul acțiunii penale.

Au mai susținut revizuenții că certificatul de moștenitor nr. x/2003 emis de către notarul C. nu a fost esențial în soluțiile date prin sentința nr. 657/2006 și decizia nr. 91/2009 și, deși acest certificat a fost desființat prin încheierea penală nr. 415/21.12.2016 a Curții de Apel Timișoara, rămasă definitivă prin încheierea penală nr. 603/09.06.2017 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în cuprinsul acestei încheieri nu s-a constatat inexistența calității de moștenitoare a succesibilei H. după ruda sa I., ci doar s-a dispus desființarea unei dovezi a acestei calități, certificatul fiind o dovadă a acestei calități, iar nu singura.

Nici această critică nu poate fi primită, revizuenții criticând modalitatea de soluționare a acțiunii civile prin anularea unor înscrisuri, ceea ce a avut drept consecință repunerea părților în situația anterioară și acordarea despăgubirilor către părțile civile.

Din cuprinsul art. 25 C. proc. pen. "Rezolvarea acțiunii civile în procesul penal", rezultă că desființarea unui înscris este o formă de reparare în natură a pagubei generate de săvârșirea infracțiunii. Totodată, în această ipoteză normativă, legea de procedură penală impune instanței penale să pronunțe o atare soluție chiar și din oficiu, în lipsa unei constituiri de parte civilă ori, pentru identitate de rațiune, chiar dacă partea vătămată constituită parte civilă nu a solicitat luarea acestei măsuri.

Ca urmare, prevederile art. 25 alin. (3) C. proc. pen. derogă de la principiul disponibilității acțiunii civile și impun instanței, chiar în lipsa manifestării de voință a persoanei păgubite, să se pronunțe cu privire la desființarea înscrisului falsificat.

În cauză, revizuenții au fost trimiși în judecată prin rechizitoriul nr. x/2020 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de instigare la abuz în serviciu cu consecințe deosebit de grave în formă continuată, fiecare câte opt acte materiale, faptă comisă cu vinovăție de inculpatul C., notar public.

S-au constituit părți civile Ministerul Finanțelor Publice- ANAF- DGRFP Timișoara, Romsilva - Direcția Silvică Arad, Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale - APIA, UAT Comuna Tauț, B. și A., J., fiecare invocând pretenții proprii.

Prin decizia atacată a fost schimbat temeiul achitării inculpatului C. pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu cu consecințe deosebit de grave, prevăzută de art. 297 alin. (1), art. 309 și art. 183 C. pen. din art. 16 alin. (1) lit. b) teza I în art. 16 alin. (1) lit. b) teza a II-a C. proc. pen., față de revizuenții E. și F. a încetat procesul penal ca urmare a intervenirii prescripției răspunderii penale, în temeiul art. 397 alin. (1) și (3) raportat la art. 25 C. proc. pen., față de revizuenta S.C. D. S.R.L. a fost schimbat temeiul juridic al achitării din art. 16 alin. (1) lit. a) în art. 16 alin. (1) lit. b) teza a II-a C. proc. civ., iar în temeiul art. 397 alin. (1) și (3) raportat la art. 25 C. proc. pen., instanța penală a dispus restabilirea situației anterioare săvârșirii infracțiunilor, în sensul revenirii în domeniul public al statului, sau după caz în domeniul privat al UAT Comuna Tauț sau Regiei Naționale a Pădurilor Romsilva, prin Direcția Silvică Arad, a terenurilor menționate în dispozitivul deciziei penale. A repus pe apelanții B. și A. în drepturile avute anterior săvârșirii infracțiunilor; în temeiul art. 25 alin. (3) C. proc. pen. a anulat mai multe înscrisuri, iar în temeiul art. 397 alin. (1) raportat la art. 19 C. proc. pen., a admis acțiunea civilă formulată de părțile civile Comuna Tauț și Regia Națională a Pădurilor - Romsilva prin Direcția Silvică Arad și a obligat inculpatele E., F. și S.C. D. S.R.L., în solidar, să plătească părților civile: (1) Regia Națională a Pădurilor ROMSILVA - Direcția Silvică Arad, suma totală de 1.190.945 RON (compusă din suma de 501.105 RON reprezentând profitul înregistrat de inculpata persoana juridică S.C. D. S.R.L., obținut de aceasta ca urmare a activității de exploatare forestieră și servicii de vânătoare a fondului forestier predat, precum și suma de 689.840 RON, reprezentând încasări realizate în anii 2012, 2013 și 2014 de către inculpații G. și E., cu titlu de preț de la persoana juridică S.C. D. S.R.L. pentru vânzare masă lemnoasă pe picior); (2) UAT Comuna Tauț, suma de 758.342 RON reprezentând subvenții acordate în cadrul schemelor de sprijin pe suprafață pentru pășune, pentru perioada 2007-2013 la care se adaugă dobânzile aferente. (3) A admis, în parte, cererea de constituire parte civilă formulată de A. și B. și a obligat inculpatele E. și F., în solidar, la plata către aceștia a sumelor de câte 10.000 euro, cu titlu de daune morale.

În raport cu cele reținute, se observă că instanța penală nu s-a pronunțat asupra unui lucru care nu s-a cerut și nici nu a acordat mai mult decât s-a cerut, ci, pentru că infracțiunea de abuz în serviciu prevede drept condiție esențială tocmai producerea unui prejudiciu, a dat eficiență prevederilor art. 25 alin. (3) C. proc. pen., restabilind situația anterioară prin desființarea înscrisurilor rezultate din săvârșirea infracțiunii, dar și dispozițiilor art. 19 C. proc. pen. privind soluționarea acțiunii civile și a acordat către părțile civile Regia Națională a Pădurilor Romsilva- Direcția Silvică Arad și UAT Comuna Tauț întocmai sumele cu care acestea s-au constituit părți civile (așa cum reiese de la filele x din cuprinsul deciziei penale), iar pentru părțile civile B. și A. a acordat fiecăruia suma de 10.000 euro reprezentând daune morale din totalul de 500.000 RON cât s-a solicitat de către fiecare dintre aceștia.

Ceea ce urmăresc revizuenții în prezenta cauză este să conteste legalitatea măsurii luate de instanța penală cu privire la desființarea înscrisurilor și soluționarea acțiunii civile, arătând că nu erau îndeplinite premisele acestor măsuri, între altele prin raportare la tipul infracțiunii săvârșite, or, această chestiune este o veritabilă critică ce excedează cadrul procesual al revizuirii.

Cu privire la pretinsa incidență în cauză a deciziei nr. 28/2008 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursurilor în interesul legii, se reține că nu este aplicabilă speței deduse judecății, întrucât prin decizia invocată a fost analizată admisibilitatea acțiunii civile din perspectiva altor infracțiuni (respectiv art. 78 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, art. 84 din Legea nr. 59/1934 asupra cecului), diferite de cea de instigare la abuz în serviciu cu consecințe deosebit de grave, ce a făcut obiectul dosarului penal în care a fost pronunțată decizia a cărei revizuire se cere în prezenta cauză.

Asupra certificatului de calitate de moștenitor nr. 5/31.01.2003 emis de notarul public C., revizuenții susțin că nu a fost esențial în soluțiile pronunțate prin sentința nr. 657/30.06.2006 a Judecătoriei Ineu (prin care a fost reconstituit dreptul de proprietate în favoarea petenților G. și E., în natură, pentru suprafața de 715,8223 ha pădure, 8017,4549 ha teren cu vegetație forestieră, 9,6985 ha terenuri agricole cu clădiri sau alte contrucții) și prin decizia nr. 91/22.04.2009 a Curții de Apel Timișoara (prin care a fost admisă acțiunea civilă civilă formulată și precizată de reclamanta H. și continuată de moștenitorii testamentari G. și E. împotriva pârâților Statul român, prin Consiliul Local Arad, Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Arad, J., O., P., O., Q., P. și R., s-a constatat trecerea abuzivă în proprietatea Statului român a imobilului situat în Arad str. x, s-a constatat simulația în ceea ce privește contractul de vânzare-cumpărare din 1941 cu privire la imobilul menționat, a fost obligat OCPI Arad să restituie în natură imobilul din litigiu, s-a dispus restabilirea situației anterioare și radierea drepturilor de proprietate înscrise în cartea funciară și întabularea dreptului de proprietate al reclamantei asupra imobilelor înscrise în CF x Arad și y Arad cu titlu de moștenire după I. și restituire conform Legii nr. 10/2001).

Această afirmație a revizuenților este contrazisă de considerentele deciziei penale, în care s-a reținut expres că certificatul de calitate de moștenitor nr. 5/2003, împreună cu cel de legatar, au fost folosite de soții S. pentru reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 8.742,9757 ha teren,