ÎCCJ, Secția penală

Asupra recursului în casație, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

I. Prin sentința penală nr. 71/07.08.2020 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosarul nr. x/2017 inculpata A. a fost condamnată, alături de alți inculpați, la:

- 3 ani închisoare și interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcție publică pe o perioadă de 3 ani pentru săvârșirea infracțiunii de folosirea funcției pentru favorizarea unei persoane în formă continuată prevăzută de art. 301 C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. și a art. 5 C. pen.

În baza art. 67 alin. (2) C. pen. s-a aplicat inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor civile prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), C. pen. pe o perioadă de 2 ani.

În baza art. 65 C. pen. s-a aplicat inculpatei pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. art. 66 alin. (1) lit. a), b), C. pen.

- 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de uz de fals în formă continuată (58 de acte materiale) prevăzută de art. 323 C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 5 C. pen.

În baza art. 67 alin. (2) C. pen. s-a aplicat inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor civile prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b),. C. pen. pe o perioadă de 2 ani.

În baza art. 65 C. pen. s-a aplicat inculpatei pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. art. 66 alin. (1) lit. a), b), C. pen.

În baza art. 38 alin. (1), (39) alin. (1) lit. b) C. pen. au fost contopite pedepsele aplicate inculpatei A., urmând ca aceasta să execute pedeapsa închisorii cea mai grea, de 3 ani închisoare sporită la 3 ani și 4 luni închisoare și interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcție publică pe o perioadă de 3 ani.

În baza art. 45 C. pen. s-a aplicat inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor civile prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), C. proc. pen. o perioadă de 2 ani.

În baza art. 45 C. pen. inculpatei i-a fost aplicată pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. art. 66 alin. (1) lit. a), b), C. pen.

În baza 72 C. pen. din durata pedepsei aplicate inculpatei a fost dedusă durata reținerii și a arestului la domiciliu începând cu data de 02.08.2016 până la data de 30.11.2016 inclusiv.

În baza art. 396 alin. (5) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I, cu aplicarea Deciziei Curții Constituționale nr. 405/2016 inculpata A. a fost achitată de sub învinuirea comiterii infracțiunii de abuz în serviciu dacă funcționarul a obținut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit, în formă continuată (106 acte materiale) prev. de art. 132 din Legea 78/2000 rap. la art. 297 C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. și a art. 5 C. pen.

De asemenea, s-a dispus achitarea pentru infracțiunea de abuz în serviciu dacă funcționarul a obținut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit, prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat al art. 297 C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., prima instanță apreciind că nu a fost dovedită obținerea folosului patrimonial în interes propriu sau pentru altul, cu ocazia derulării relației comerciale cu S.C. B. S.R.L. (55 acte materiale) și cu S.C. C. S.R.L. (31 acte materiale).

În sarcina inculpatei A. s-a reținut, în esență, că:

- în realizarea aceleiași rezoluții infracționale, în perioada 2011-2014, a decis achiziționarea de produse de întreținere/consumabile de la societatea administrată de fiul său D. - sens în care, pe de o parte a achiziționat pe bază de facturi asemenea produse de la S.C. E. S.R.L. iar pe de altă parte a semnat în calitate de responsabil de contract, convenția nr. 206/10.01.2012 încheiată cu această societate, îndeplinind actele necesare pentru decontarea a 58 de facturi emise în perioada 2011-2014 în valoare totală de 282.451,09 RON, sens în care a înaintat facturile funcționarului din cadrul Serviciului Administrare Buget și a semnat documentele întocmite pentru decontarea acestora, obținând astfel un folos patrimonial pentru sine și respectiv fiul său (59 acte materiale);

- în realizarea aceleiași rezoluții infracționale, a efectuat demersuri în vederea achiziționării de servicii de la societatea administrată de fiul său D. - sens în care, pe de o parte a semnat în calitate de responsabil de contract, convenția nr. 13197/01.11.2011 încheiată cu S.C. F. S.R.L., și pe de altă parte a îndeplinit actele necesare pentru decontarea a 14 facturi emise de această societate în perioada 30.11.2011 - 27.11.2012, în valoare totală de 74.869,76 RON, sens în care a certificat prestarea serviciilor, a înaintat facturile funcționarului din cadrul Serviciului Administrare Buget și a semnat, la rubrica - Compartiment de specialitate, documentele întocmite pentru decontarea acestora, obținând astfel un folos patrimonial pentru fiul, și respectiv soțul său, (15 acte materiale);

- în realizarea aceleiași rezoluții infracționale, a îndeplinit actele necesare pentru decontarea a 16 facturi emise în perioada 21.12.2012 - 26.03.2014 de S.C. F. S.R.L. (deținută de D. și G.) în valoare totală de 109.211,86 RON, sens în care a certificat prestarea serviciilor, a înaintat facturile funcționarului din cadrul Serviciului Administrare Buget și a semnat, la rubrica - Compartiment de specialitate, documentele întocmite pentru decontarea acestora, obținând astfel un folos patrimonial pentru sine, fiul și respectiv nora sa (16 acte materiale);

- în realizarea aceleiași rezoluții infracționale, în perioada 2012 - 2014, cu ocazia derulării relațiilor comerciale cu S.C. B. S.R.L. a folosit 58 de facturi fiscale emise de furnizor făcând demersuri pentru decontarea acestora, cunoscând că erau întocmite în fals (58 acte materiale).

Infracțiunile reținute în sarcina inculpatei A. au fost comise înainte ca aceasta să fie condamnată definitiv pentru vreuna dintre ele, fiind astfel incidente prevederile art. 38 alin. (1) C. pen. privind concursul real de infracțiuni.

Referitor la acuzațiile aduse inculpatei constând în:

- îndeplinirea defectuoasă a îndatoririlor de serviciu prin încălcarea dispozițiilor art. 19 și art. 17 raportat la art. 2 alin. (2) lit. b), d), f) din O.U.G 34/2006, coroborat cu art. 2 din H.G 925/2000 cu ocazia derulării procedurilor de achiziție publică- achiziții directe cu S.C. B. S.R.L., în realizarea aceleiași rezoluții infracționale, încheind în perioada 2012-2015 cinci contracte având ca obiect achiziționarea de către instituția publică a unor servicii de reparații și întreținere auto, proceduri derulate în mod formal cu sprijinul inculpatului H., cu scopul de a favoriza societatea contractantă, fără respectarea instrucțiunilor de achiziție, cauzând astfel o vătămare a intereselor altor operatori economici care puteau participa la atribuirea contractelor, dar și o vătămare a intereselor Consiliului Județean Sibiu, care nu a beneficiat de o procedură transparentă și concurențială, iar pe de altă parte, cu încălcarea dispozițiilor art. 10 alin. (3) din O.G. nr. 119/1999 și ale art. 54 alin. (5) din Legea nr. 273/2006, în lipsa unor documente justificative și prin menționarea de date nereale privind tranzacțiile comerciale efectuate a făcut demersuri pentru decontarea a 55 facturi fiscale emise de furnizor, cunoscând că erau întocmite în fals, fapte în urma cărora atât ea cât și alte persoane apropiate și furnizorul au obținut foloase patrimoniale necuvenite, corelativ cu crearea unui prejudiciu bugetului autorității contractante în valoare totală de 180.793,4 RON;

- în realizarea aceleiași rezoluții infracționale, și-a îndeplinit în mod defectuos atribuțiile de serviciu prin încălcarea dispozițiilor art. 19 și art. 17 raportat la art. 2 alin. (2) lit. b), d), f) din O.U.G 34/2006, coroborat cu art. 2 din H.G 925/2006, cu ocazia derulării procedurilor de achiziție publică - achiziții directe cu S.C. Construim Evenimente S.R.L., încheind în anul 2013 un contract și un act adițional la acesta având ca obiect achiziționarea de către instituția publică a unor servicii de monitorizare foto/video, proceduri derulate în mod formal cu sprijinul inculpatului I., cu scopul de a favoriza societatea contractantă, cauzând astfel o vătămare a intereselor altor operatori economici care puteau participa la atribuirea contractelor, dar și o vătămare a intereselor Consiliului Județean Sibiu, care nu a beneficiat de o procedură transparentă și concurențială, iar pe de altă parte, cu încălcarea dispozițiilor art. 10 alin. (3) din O.G. nr. 119/1999 și ale art. 54 alin. (5) din Legea nr. 273/2006, în lipsa unor documente justificative, a făcut demersuri pentru decontarea a 13 facturi fiscale emise de furnizor, în lipsa documentelor justificative privind prestarea serviciilor și fără ca toate materialele rezultate să fie predate instituției publice, fapte în urma cărora furnizorul a obținut foloase patrimoniale necuvenite, corelativ cu crearea unui prejudiciu bugetului autorității contractante în valoare totală de 196.975 RON;

- în realizarea aceleiași rezoluții infracționale, și-a îndeplinit în mod defectuos atribuțiile de serviciu prin încălcarea dispozițiilor art. 19 și art. 17 raportat la art. 2 alin. (2) lit. b), d), f) din O.U.G 34/2006, coroborat cu art. 2 din H.G 925/2000 cu ocazia derulării procedurilor de achiziție publică - achiziții directe cu S.C. C. S.R.L., fără respectarea instrucțiunilor, achiziționând în perioada 2014 - 2016 materiale de întreținere/consumabile la suprapreț (cu un adaos comercial în medie, de aproximativ 240,56%), cunoscând faptul că aceste produse sunt supraevaluate, cauzându-se astfel un prejudiciu Consiliului Județean Sibiu în valoare de 109.528,95 RON, care constituie corelativ folos necuvenit pentru agentul economic, fapte pentru care inculpata a fost achitată, în legătură cu achizițiile directe efectuate de instituția publică cu S.C. B. S.R.L., S.C. C. S.R.L și cu S.C. Construim Evenimente S.R.L., ca temei al achitării, s-a constatat că inculpata A., în calitate de șef Serviciu Administrativ a respectat prevederile legislației primare - art. 19 din O.U.G. nr. 34/2006 privind procedura achiziției directe, care nu presupune un concurs de oferte, prin urmare chiar dacă se poate vorbi de o achiziție de materiale de întreținere/consumabile cu un adaos ridicat, nu a fost dovedit folosul necuvenit obținut de funcționarul public pentru sine și nici pentru altul, în condițiile în care legislația primară aplicabilă nu a fost încălcată.

II. Împotriva acestei hotărâri au declarat apel DNA Serviciul Teritorial Alba Iulia, partea civilă Consiliul Județean Sibiu, inculpata A. și inculpatul H..

Prin decizia penală nr. 230/31.03.2022 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, în dosarul nr. x/2017 au fost admise apelurile declarate de DNA Serviciul Teritorial Alba Iulia, partea civilă Consiliul Județean Sibiu, inculpata A. și inculpatul H. împotriva sentinței penale nr. 71/7.08.2020 a Tribunalului Sibiu.

Cu privire la inculpata A. s-au decis următoarele:

- prin încheierea instanței de apel din 10 noiembrie 2021 s-a dispus, în baza art. 386 C. proc. pen., schimbarea încadrării juridice a faptei cu privire la infracțiunea de abuz în serviciu reținută prin sentința apelată în sarcina inculpatei A., din infracțiunea de abuz în serviciu dacă funcționarul a obținut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 297 C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (106 acte materiale) în 3(trei) infracțiuni de:

- abuz în serviciu dacă funcționarul a obținut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit, prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000, rap. la art. 297 C. pen., cu aplic. art. 35 alin. (1) din C. pen. (60 acte materiale) - în contextul derulării relațiilor comerciale cu S.C. B. S.R.L.;

- abuz în serviciu dacă funcționarul a obținut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit, prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000, rap. la art. 297 C. pen., cu aplic. art. 35 alin. (1) din C. pen. (15 acte materiale) - în contextul derulării relațiilor comerciale cu S.C. Construim Evenimente S.R.L.;

- abuz în serviciu dacă funcționarul a obținut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit, prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000, rap. la art. 297 C. pen., cu aplic. art. 35 alin. (1) din C. pen. (31 acte materiale) - în contextul derulării relațiilor comerciale cu S.C. C. S.R.L..

A fost desființată sentința atacată cu privire la:

- încadrarea juridică a infracțiunii de abuz în serviciu reținută în sarcina inculpatei A.;

- soluțiile de achitare a inculpatei A. cu privire la infracțiunile de abuz în serviciu dacă funcționarul a obținut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit, prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000, rap. la art. 297 C. pen., cu aplic. art. 35 alin. (1) din C. pen., în contextul derulării relațiilor comerciale cu S.C. B. S.R.L. (60 acte materiale) și abuz în serviciu dacă funcționarul a obținut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit, prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000, rap. la art. 297 C. pen., cu aplic. art. 35 alin. (1) din C. pen. (31 acte materiale) - în contextul derulării relațiilor comerciale cu S.C. C. S.R.L.;

- temeiul soluției de achitare a inculpaților A. și I. pentru infracțiunea de abuz în serviciu dacă funcționarul a obținut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit, prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000, rap. la art. 297 C. pen., cu aplic. art. 35 alin. (1) din C. pen., și respectiv pentru complicitate la această infracțiune prev. de art. 48 C. pen. rap. la art. 132 din Legea nr. 78/2000, rap. la art. 297 C. pen., cu aplic. art. 35 alin. (1) din C. pen. în contextul derulării relațiilor comerciale cu S.C. Construim Evenimente S.R.L. (15 acte materiale)

- soluția de condamnare a inculpatei A. pentru săvârșirea infracțiunii de uz de fals în formă continuată, prev.de art. 323 C. pen., cu aplic. art. 35 alin. (1) din C. pen., în contextul derulării relațiilor comerciale cu S.C. B. S.R.L.;

- pedeapsa complementară aplicată inculpatei A. pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 301 C. pen. constând în interzicerea dreptului de a ocupa o funcție publică pe o durată de 3 ani și pedeapsa complementară identică aplicată pe lângă pedeapsa rezultantă;

- soluția pe latură civilă aferentă soluției de condamnare a inculpatei A. pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 301 C. pen.;

- lăsarea ca nesoluționată a acțiunii civile exercitată de partea civilă Consiliul Județean Sibiu față de inculpații A. și H. pentru infracțiunile de abuz în serviciu, respectiv complicitate la abuz în serviciu privind relațiile dintre Consiliul Județean Sibiu și S.C. B. S.R.L.. și față de inculpata A. pentru infracțiunea de abuz în serviciu privind relația dintre Consiliul Județean Sibiu și S.C. C. S.R.L.;

- lăsarea ca nesoluționată a acțiunii civile exercitată de partea civilă Consiliul Județean Sibiu față de inculpații A. în legătură cu infracțiunea de abuz în serviciu în contextul relațiilor comerciale cu S.C. Construim Evenimente S.R.L..

Procedând la o nouă judecare a cauzei în aceste limite:

A fost descontopită pedeapsa rezultantă de 3 ani și 4 luni închisoare aplicată inculpatei A. ca urmare a contopirii pedepselor de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de folosirea funcției pentru favorizarea unei persoane în formă continuată (90 de acte materiale) prev. de art. 301 C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. și a art. 5 C. pen. și de 1 an închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de uz de fals în formă continuată (45 de acte materiale) prev. de art. 323 C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen..și a art. 5 C. pen..și au fost repuse aceste pedepse în individualitatea lor.

Inculpata A. a fost condamnată la:

- 3 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de abuz în serviciu dacă funcționarul a obținut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit, prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000, rap. la art. 297 C. pen., cu aplic. art. 35 alin. (1) din C. pen. (50 acte materiale, din care 5 contracte de achiziție publică plus 45 facturi) - în contextul derulării relațiilor comerciale cu B. S.R.L..

- 3 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de abuz în serviciu dacă funcționarul a obținut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit, prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000, rap. la art. 297 C. pen., cu aplic. art. 35 alin. (1) din C. pen. (31 acte materiale) - în contextul derulării relațiilor comerciale cu S.C. C. S.R.L..

- a fost menținută condamnarea inculpatei la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru infracțiunea de folosire a funcției pentru favorizarea unei persoane prev. de art. 301 C. pen., precum și pedepsele accesorii și complementare aplicate pe lângă această pedeapsă și a înlăturat pedeapsa complementară constând în interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcție publică pe o perioadă de 3 ani, aplicată pe lângă pedeapsa stabilită pentru infracțiunea prevăzută de art. 301 C. pen., precum și pedeapsa complementară cu același conținut aplicată inculpatei pe lângă pedeapsa rezultantă.

În baza art. 67 alin. (2) C. pen. a aplicat inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor civile prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) și b). C. pen. pe o perioadă de 2 ani.

În baza art. 65 C. pen. a aplicat inculpatei pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. art. 66 alin. (1) lit. a), b), C. pen.

În baza art. 67 alin. (2) C. pen. a aplicat inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor civile prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen. pe o perioadă de 2 ani.

În baza art. 65 C. pen. a aplicat inculpatei pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen.

În baza art. 38 alin. (1), (39) alin. (1) lit. b) C. pen. a contopit cele 3 pedepse de câte 3 ani închisoare stabilite în sarcina inculpatei A., urmând ca aceasta să execute pedeapsa închisorii cea mai grea, de 3 ani închisoare, sporită la 5 ani închisoare.

În baza art. 45 C. pen. a aplicat inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor civile prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. pe o perioadă de 2 ani.

În baza art. 45 C. pen. a aplicat inculpatei pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen.

În baza art. 396 alin. (5) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen. s-a dispus achitarea inculpatei A. pentru săvârșirea infracțiunii de uz de fals în formă continuată (45 de acte materiale, în contextul derulării relațiilor comerciale cu S.C. B. SRL) prev. de art. 323 C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen.

În baza art. 396 alin. (5) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. a achitat inculpata A. pentru săvârșirea infracțiunii de uz de fals în formă continuată (13 acte materiale, în contextul derulării relațiilor comerciale cu S.C. B. SRL) prev. de art. 323 C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen.

În baza art. 396 alin. (5) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. s-a dispus achitarea pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu în formă continuată (10 acte materiale, în contextul derulării relațiilor comerciale cu S.C. B. SRL) prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000, rap. la art. 297 C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen.

În baza art. 396 alin. (5) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) tezele I și II C. proc. pen. inculpata a fost achitată A. pentru săvârșirea infracțiunii de infracțiunii de abuz în serviciu dacă funcționarul a obținut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit, prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000, rap. la art. 297 C. pen., cu aplic. art. 35 alin. (1) din C. pen. (15 acte materiale), în contextul relațiilor cu S.C. Construim Evenimente S.R.L..

III. Împotriva deciziei penale nr. 230 din data de 31.03.2022 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia în dosarul nr. x/2017 a formulat contestație în anulare persoana condamnată A..

Prin decizia penală nr. 248 din data de 23 martie 2023 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția Penală în dosarul nr. x/2022 în baza art. 432 C. proc. pen. raportat la art. 426 lit. b) C. proc. pen.. a fost admisă contestația în anulare formulată de persoana condamnată A. împotriva deciziei penale nr. 230 din data de 31.03.2022 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia în dosarul nr. x/2017.

A fost desființată decizia penală nr. 230 din data de 31.03.2022 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia și procedând la judecarea apelului declarat de inculpata A. împotriva sentinței penale nr. 71/2020 a Tribunalului Sibiu:

În temeiul art. 421 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. proc. pen., a fost admis apelul declarat de inculpata A. împotriva sentinței penale anterior arătată, care a fost desființată doar sub aspectul soluției de condamnare a acesteia pentru comiterea infracțiunii de folosirea funcției pentru favorizarea unei persoane în formă continuată (90 de acte materiale) prevăzută de art. 301 C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. și a art. 5 C. pen.

Procedând la o nouă judecată a cauzei:

- 3 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de abuz în serviciu dacă funcționarul a obținut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit, prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000, rap. la art. 297 C. pen., cu aplic. art. 35 alin. (1) din C. pen. (50 acte materiale, din care 5 contracte de achiziție publică plus 45 facturi) - în contextul derulării relațiilor comerciale cu B. S.R.L. și 2 ani

- 3 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de abuz în serviciu dacă funcționarul a obținut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit, prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000, rap. la art. 297 C. pen., cu aplic. art. 35 alin. (1) din C. pen. (31 acte materiale) - în contextul derulării relațiilor comerciale cu S.C. C. S.R.L..

- 3 ani închisoare pentru infracțiunea de folosirea a funcției pentru favorizarea unei persoane prev. de art. 301 C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (90 de acte materiale) și a art. 5 C. pen.

S-au repus pedepsele complementare a interzicerii drepturilor civile prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. pe o perioadă de 2 ani, respectiv pedepsele accesorii a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. în elementele lor componente.

În baza art. 45 C. pen. s-a aplicat inculpatei pedeapsa complementară rezultantă a interzicerii drepturilor civile prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. pe o perioadă de 2 ani.

În baza art. 45 C. pen. s-a aplicat inculpatei pedeapsa accesorie rezultantă a interzicerii drepturilor civile prevăzute de art. art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen.

Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate.

În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare efectuate în prezenta procedură au rămas în sarcina statului.

IV. Împotriva hotărârii instanței de apel a formulat cerere de recurs în casație, la data de 28 martie 2023, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție, Serviciul Teritorial Alba Iulia prin care a invocat cazul de recurs în casație prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen. - în mod greșit s-a dispus încetarea procesului penal a inculpatei A..

S-a apreciat că în cauză este incident cazul de recurs în casație prev. de art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen. - întrucât în mod greșit Curtea de Apel Alba Iulia, secția Penală a dispus încetarea procesului penal în temeiul art. 16 lit. f) C. proc. pen. față de inculpata A. pentru comiterea infracțiunii de folosirea funcției pentru favorizarea unei persoane în formă continuată (90 de acte materiale) prevăzută de art. 301 C. pen.

S-a considerat că instanța a procedat în mod greșit apreciind ca obligatorie aplicarea în cauză a interpretării date de considerentele Deciziei Curții Constituționale nr. 358/2022 prevederilor privind prescripția răspunderii penale, ca lege mai favorabilă, fără a avea în vedere că în cazul prescripției răspunderii penale Curtea Constituțională a României a pronunțat două decizii cu efecte contradictorii (nr. 297/2018 și nr. 358/2022), iar principiul supremației dreptului Uniunii Europene impune instanței naționale să asigure efectul deplin al cerințelor acestui drept, lăsând neaplicată, dacă este necesar, din oficiu, orice reglementare sau practică națională, chiar și ulterioară, care este contrară unei dispoziții de drept al Uniunii.

În consecință, a susținut că pentru respectarea acestui principiu, instanța trebuia să facă aplicarea prevederilor privind prescripția răspunderii penale, în interpretarea dată prin prisma deciziei nr. 265/2014 a Curții Constituționale, care înlătură noțiunea de instituție autonomă a prescripției din interpretarea globală a legii penale mai favorabile.

În acest sens au fost avute în vedere următoarele argumente:

Din jurisprudența Curții Constituționale privitoare la aplicarea retroactivă a normelor prin care anumite infracțiuni au fost declarate imprescriptibile (Deciziile nr. 511/2013 și 341/2014) rezultă că, în cazul normelor privitoare la prescripție, principiul aplicării legii penale mai favorabile poate fi pus în balans cu cerințele echității substanțiale.

Curtea Europeană a Drepturilor Omului distinge, cu privire la aplicarea art. 7 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului privitoare la principiul neretroactivității legii penale mai favorabile, între normele privind prescripția și cele care definesc infracțiunile și pedepsele care le sancționează. Dacă în discuție nu este reapariția posibilității de a sancționa fapte cu privire la care termenul de prescripție a răspunderii penale s-a împlinit, neaplicarea celei mai favorabile interpretări a legii privitoare la prescripție nu pune probleme din perspectiva art. 7 din Convenție (decizia din data de 22 septembrie 2015 din cauza Borcea c. României, par. 64-67).

Curtea Europeană de Justiție consideră că neutralizarea efectului temporal al întreruperii termenului de prescripție poate crea un risc sistemic de impunitate în cauzele privind fraude grave aducând atingere intereselor financiare ale Uniunii Europene. În acest caz, instanța internă trebuie să lase neaplicată legea internă privind reducerea termenului prescripției speciale, cu excepția cazului în care neaplicarea legii interne mai favorabile determină o încălcare a principiului legalității infracțiunilor și pedepselor, din cauza unei lipse de precizie a legii aplicabile sau pentru motivul aplicării retroactive a unei legislații care impune condiții de incriminare mai severe decât cele în vigoare la momentul săvârșirii infracțiunii. Faptul că legiuitorul național prelungește un termen de prescripție cu aplicare imediată, inclusiv unor fapte imputate care nu sunt încă prescrise, nu aduce, în principiu, atingere principiului legalității infracțiunilor și pedepselor - deciziile din cauzele C-105/14 (Taricco I) și C-42/17(Taricco II).

Deși prescripția răspunderii penale este o instituție de drept material, instituția întreruperii termenului de prescripție este o instituție preponderent de drept procedural. Ea reprezintă în esență unul dintre efectele actelor de procedură, acte realizate în cursul procesului penal de către organele judiciare. Acest fapt rezultă inclusiv din aceea că în cuprinsul Deciziei nr. 358/2022 (par. 67) Curtea Constituțională tratează în mod distinct cele două instituții. Având în vedere natura ei, întreruperea termenului de prescripție a răspunderii penale este guvernată de principiul aplicării imediate a legii care guvernează actele de procedură. Ca urmare, orice act de procedură întocmit în intervalul de timp situat până la data de 25 iunie 2018 (data publicării Deciziei nr. 297/2018) a produs efectul juridic prevăzut de dispozițiile art. 155 alin. (1) din C. pen. de întrerupere a cursului prescripției răspunderii penale.

Așadar, prin Decizia nr. 297/2018, Curtea Constituțională a decis că noua reglementare nu este constituțională pentru ca este lipsită de previzibilitate și contrară principiului legalității incriminării pentru că suspectul și inculpatul nu pot cunoaște că a fost întrerupt cursul termenului prescripției răspunderii penale1.

În considerente s-a arătat că reglementarea din vechiul C. pen. satisfăcea toate exigențele de constituționalitate. Ulterior Deciziei nr. 297/2018, textul prevedea în continuare posibilitatea întreruperii cursului prescripției, iar practica judiciară, în conformitate cu jurisprudența C.E.D.O., a clarificat gradual regulile răspunderii penale, a înlăturat dubiile cu privire la interpretarea art. 155 C. pen. și s-a uniformizat în sensul că întreruperea cursului prescripției se produce prin îndeplinirea unui act care trebuie comunicat suspectului sau inculpatului.

Prin Decizia nr. 358/2022, Curtea Constituțională a declarat întreg alin. (1) al art. 155 C. pen. neconstituțional încă o dată considerând că este imprevizibil întrucât cauzele de întrerupere a cursului prescripției au fost stabilite de practica judiciară și nu de legiuitor. De asemenea, în pofida practicii judiciare constante în sens contrar, Curtea Constituțională a arătat, în considerentele hotărârii, că între 2018 și 2022 în legislație nu ar fi fost prevăzut vreun caz de întrerupere a cursului prescripției.

Înainte de publicarea Deciziei Curții Constituționale nr. 358/2022 în Monitorul Oficial nr. 565 din 09 iunie 2022, prin O.U.G. nr. 71/2022 publicată în Monitorul Oficial nr. 531 din 30 mai 2022 s-a modificat art. 155 alin. (1) din C. pen. în sensul că termenul de prescripție a răspunderii penale se întrerupe prin îndeplinirea oricărui act de procedura în cauză care, potrivit legii, trebuie comunicat suspectului sau inculpatului, adică exact în sensul art. 124 C. pen. din 1969, a celor statuate de Curtea Constituțională prin Decizia nr. 297/2018 și conform interpretării constante și unanime date de instanța supremă timp de aproape 4 ani (de la data publicării Deciziei nr. 297/2018, până la pronunțarea Deciziei nr. 358/2022).

Conform art. 147 alin. (1) și (4) din Constituția României:

"1. Dispozițiile din legile și ordonanțele în vigoare, precum și cele din regulamente, constatate ca fiind neconstituționale, își încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curții Constituționale dacă, în acest interval, Parlamentul sau Guvernul, după caz, nu pun de acord prevederile neconstituționale cu dispozițiile Constituției. Pe durata acestui termen, dispozițiile constatate ca fiind neconstituționale sunt suspendate de drept. (...)

Consecințele Deciziei nr. 358/2022 a Curții Constituționale și a Deciziei nr. 67/2022 a Înaltei Curți de Casație și Justiție:

a. Riscul sistemic de impunitate. Înlăturarea termenului special de prescripție, ca urmare a Deciziei nr. 358/2022 a Curții Constituționale și a Deciziei nr. 67/2022 a Înaltei Curți de Casație și Justiție este de natură să creeze un risc sistemic de impunitate la nivel național și nu doar pentru infracțiunile ce aduc atingere intereselor financiare ale Uniunii Europene și de corupție, ci a tuturor infracțiunilor cu excepția celor imprescriptibile.

Procedurile penale referitoare la infracțiunile asimilate celor de corupție ce aduc atingere intereselor Uniunii Europene, implică anchete complexe și greoaie, mai ales datorită faptului că organele judiciare sunt sesizate după mulți ani de la data săvârșirii unor asemenea fapte.

Durata procedurii în fața tuturor instanțelor este de așa natură, în acest tip de cauze, încât impunitatea de fapt nu ar constitui în România un caz excepțional, ci regula.

Față de aspectele menționate, a apreciat că în cauză nu se impunea constatarea încetării procesului penal motivat de împlinirea termenului general de prescripție, întrucât, dând prevalentă principiului supremației dreptului Uniunii Europene, instanța trebuia să facă aplicarea dispozițiilor art. 155 alin. (1) C. pen. privind întreruperea cursului prescripției răspunderii penale prin acte de procedură care au fost comunicate inculpaților și să constate că termenul de prescripție specială nu s-a împlinit în prezenta cauză. Astfel, inculpata a fost trimis în judecată prin rechizitoriul nr. x/2015 din 7.07.2017 al D.N.A - Serviciul Teritorial Alba, anterior pronunțării și publicării Deciziei Curții Constituționale nr. 297/2018 în Monitorul Oficial nr. 518/25.06.2018; anterior, urmărirea penală s-a desfășurat în continuare prin ordonanța nr. 178/P/2015 din data de 28.07.2016 a Direcției Naționale Anticorupție, respectiv la data de 02.08.2016 s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale față de inculpata A. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor continuate care fac obiectul cauzei, măsuri despre care aceasta a fost informată astfel cum rezultă din procesele-verbale de la dosar.

Prin urmare, fiind deja întrerupt cursul prescripției anterior pronunțării și publicării Deciziei Curții Constituționale nr. 297/2018 publicată în Monitorul Oficial nr. 518/25.06.2018 a apreciat că nu mai este incidență situația de vid legislativ stabilita prin Decizia Curții Constituționale nr. 35 8/2022 publicată în Monitorul Oficial nr. 565/09.06.2022 în considerente la paragraf 73:

"pe perioada cuprinsă între data publicării Deciziei Curții Constituționale nr. 297/2018publicată în Monitorul Oficial nr. 518/25.06.2018 și până la intrarea în vigoare a unui act normativ 09.06.2022 care să clarifice norma, prin reglementarea expresă a cazurilor apte să întrerupă cursul termenului prescripției răspunderii penale, fondul activ al legislației nu conține vreun caz care să permită întreruperea prescripției răspunderii penale".

Practica judiciară s-a mai confruntat cu probleme de interpretare în materia prescripției răspunderii penale la momentul intrării în vigoare, după 01.02.2014, a noilor Coduri penal și de procedură penală, care a fost corectată de Decizia Curții Constituționale a României nr. 265/2014 publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 372 din 20.05.2014 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 5 din C. pen. publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 372 din 20 mai 2014 prin încetarea valențelor neconstituționale conferite art. 5 de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală prin Decizia nr. 2/2014.

Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, având de dezlegat problema de drept vizând aplicarea legii penale mai favorabile în cazul prescripției răspunderii penale, respectiv dacă prescripția răspunderii penale reprezintă o instituție autonomă față de instituția pedepsei, a statuat că " în aplicarea art. 5 din C. pen., [...] prescripția răspunderii penale reprezintă o instituție autonomă față de instituția pedepsei." în motivarea deciziei se arăta ca "determinarea instituțiilor care pot funcționa autonom este o preocupare importantă în practica judiciară penală actuală datorită necesității de a stabili modul de aplicare a legii penale mai favorabile", precum și că "instituțiile autonome sunt instituțiile al căror mecanism de aplicare funcționează separat de încadrare și/sau pedeapsă și ale căror condiții de existență sunt diferite de faptul juridic față de care sunt apreciate caftind autonome". Se mai statua că "având în vedere că efectele instituțiilor autonome nu sunt generate de același tip de fapt juridic, instituțiile enumerate mai sus sunt autonome și între ele, nu doar față de incriminare și sancțiune". (Decizia nr. 2 din 14 aprilie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 319 din 30 aprilie 2014).

Curtea Constituțională a statuat că, în ceea ce privește determinarea concretă a legii penale mai favorabile:

"aceasta vizează aplicarea legii și nu a dispozițiilor mai blânde, neputându-se combina prevederi din vechea și noua lege, deoarece s-ar ajunge la o lex tertia, care, în pofida dispozițiilor art, 61 din Constituție, ar permite judecătorului să legifereze" (Decizia nr. 1.470 din 8 noiembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 853 din 2 decembrie 2011).

Totodată s-a formulat și o cerere de sesizare a Curții de Justiție a Uniunii Europene în vederea pronunțării cu titlu preliminar asupra interpretării dispozițiilor art. 325 alin. (1) TFUE, Deciziei nr. 2006/928 și art. 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene în temeiul art. 267 TFUE.

S-a arătat că necesitatea interpretării dreptului Uniunii Europene rezultă din imposibilitatea de a asigura respectarea obiectivelor de referință pe care România s-a obligat să le atingă în contextul aplicării Deciziei Curții Constituționale nr. 297/2018 în modalitatea impusă de Decizia Curții Constituționale nr. 358/2022, fapt care ar conduce la crearea unui risc sistemic de impunitate în toate cauzele penale, inclusiv în cele de corupție și asimilate celor de corupție.

S-a mai arătat că, în Hotărârea din 15 iulie 1964, Costa (6/64, EU:C: 1964:66, p. 1158-1160), Curtea a stabilit principiul supremației dreptului comunitar, înțeles în sensul că se consacră prevalența acestui drept asupra dreptului statelor membre. În această privință, Curtea a constatat că instituirea prin Tratatul CEE a unei ordini juridice proprii, acceptată de statele membre pe bază de reciprocitate, are drept corolar imposibilitatea statelor menționate de a face să prevaleze, împotriva acestei ordini juridice, o măsură-unilaterală ulterioară sau de a opune dreptului născut din Tratatul CEE norme de drept național, indiferent de natura acestora, altfel existând riscul ca acest drept să își piardă caracterul comunitar și ca fundamentul juridic al Comunității înseși să fie pus în discuție.

Or, în acest context faptic și normativ, este evident că se impune a cunoaște dacă o eventuală neaplicare a Deciziei nr. 358/2022 ar fi conformă dreptului comunitar, mai ales că prin răspunsul formulat la întrebarea nr. 4 în cauza J., CJUE a arătat că "principiul supremației dreptului Uniunii trebuie interpretat în sensul că se opune unei reglementări sau unei practici naționale potrivit căreia instanțele naționale de drept comun sunt ținute de deciziile curții constituționale naționale și nu pot, din acest motiv și cu riscul săvârșirii unei abateri disciplinare, să lase neaplicată din oficiu jurisprudența rezultată din deciziile menționate, chiar dacă ele consideră, în lumina unei hotărâri a Curții, că această jurisprudență este contrară articolului 19 alin. (1) al doilea paragraf TUE, articolului 325 alin. (1) TFUE sau Deciziei 2006/928".

Având în vedere atât jurisprudența CJUE (cauzele Tarico I și II și J. la care am făcut referire mai devreme), dar și considerentele deciziilor Curții Constituționale nr. 297/2018 și 358/2022, a apreciat că se impune sesizarea CJUE cu următoarele întrebări preliminare:

(1) Art. 325 TFUE, Decizia 2006/928 și art. 49 alin. (1) teza a III-a CFR (principiul retroactivității legii penale mai favorabile) trebuie interpretate în sensul că nu se opun lăsării neaplicate a unei reguli naționale (decizia Curții Constituționale a României și înalta Curte de Casație și Justiție nr. 67/25.10.2022) cu caracter retroactiv privind inexistența cazurilor de întrerupere a cursului prescripției, dacă aplicarea acestei reguli este de natură să conducă la un risc sistemic de impunitate în cazuri de corupție sau asimilate celor de corupție? În același domeniu și în aceleași condiții ar trebui lămurit dacă aplicarea regulii prevăzute de art. 49 alin. (1) teza ultimă din CFR poate să rezulte din decizia unei jurisdicții constituționale și nu din voința legiuitorului.

(2) Art. 325 TFUE, Decizia nr. 2006/928 și art. 49 alin. (1) teza a III-a CFR (principiul retroactivității legii penale mai favorabile) trebuie interpretate în sensul că nu se opun lăsării neaplicate a unei reguli retroactive privind inexistența cazurilor de întrerupere a cursului de prescripție, dacă această regulă rezultă din jurisprudența Curții Constituționale și a Hpp nr. 67/25.10.2022 a înaltei Curți de Casație și Justiție care a interpretat Decizia Curții Constituționale a României nr. 358/2022 și nu din voința legiuitorului și dacă aplicarea acestei reguli este de natură să conducă la un risc sistemic de impunitate în cazuri de corupție sau asimilate celor de corupție? În același domeniu și în aceleași condiții ar trebui de asemenea lămurit dacă aplicarea regulii prevăzute de art. 49 alin. (1) teza ultimă din CFR poate rezulta din interpretarea conținutului unei norme de către jurisdicția constituțională contrar interpretării date până în acel moment de către, instanța supremă, interpretare care era la rândul ei conformă cu jurisprudența anterioară a jurisdicției constituționale.

(3) Art. 325 TFUE, Decizia nr. 2006/928 și art. 49 alin. (1) teza a IlI-a CFR (principiul retroactivității legii penale mai favorabile) trebuie interpretate în sensul că nu se opun lăsării neaplicate a unei reguli retroactive privind inexistența cazurilor de întrerupere a cursului de prescripție dacă această regulă rezultă din jurisprudența Curții Constituționale contrară jurisprudenței constante a instanței supreme (care interpreta legea în sensul existenței cazurilor de întrerupere și în conformitate cu o jurisprudența anterioară a Curții Constituționale nr. 297/2018) dacă aplicarea acestei reguli este de natură să conducă la un risc sistemic de impunitate în cazuri de corupție sau asimilate celor de corupție?

(4) Art. 325 TFUE și Decizia nr. 2006/928 trebuie interpretate că se opun unei practici naționale rezultate din jurisprudența Curții Constituționale a României și a înaltei Curți de Casație și Justiție care a interpretat decizia Curții Constituționale a României potrivit căreia curgerea termenelor generale de prescripție nu poate fi întreruptă (cu consecința creării unui risc sistemic de impunitate a faptelor ce constituie infracțiuni grave de fraudă care aduce atingere intereselor financiare ale Uniunii, de corupție sau fraudă cu TVA), în condițiile în care împlinirea termenului general de prescripție este ea însăși rezultatul nerespectării art. 325 TFUE și a Deciziei 2006/928 astfel cum au fost interpretate prin decizia Marii Camere din 21 decembrie 2021 (C 357/2019, J.)?

Față de cele de mai sus, în măsura în care se va aprecia că nu este aplicabilă doctrina actului clar s-a solicitat sesizarea C.J.U.E. pentru a răspunde la cele patru întrebări preliminare arătate.

Având în vedere faptul că infracțiunile incriminate de dispozițiile art. 301 C. pen. ce fac obiectul cauzei sunt săvârșite în perioada 2011-2014, în eventualitatea admiterii solicitării de trimitere a întrebărilor preliminare la C.J.U.E., instanța nu se va mai putea pronunța până la soluționarea acestei sesizări.

Astfel că, pentru evitarea continuării curgerii termenului de prescripție a răspunderii penale, parchetul a apreciat că se impune suspendarea cauzei, în baza art. 413 alin. (1) pct. l ind. l din C. proc. civ., până la pronunțarea Curții de Justiție a Comunităților Europene.

V. Prin încheierea din 14.06.2023 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția Penală, în dosarul nr. x/2022 a fost admisă în principiu, cererea de recurs în casație formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Alba Iulia împotriva deciziei penale nr. 248 din data de 23 martie 2023 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția Penală, în dosarul nr. x/2022.

În esență, s-a reținut că cererea de recurs în casație îndeplinește condițiile prevăzute la art. 434-438 C. proc. pen., iar în procedura de examinare a admisibilității recursului în casație instanța supremă verifică doar aspectele strict formale care nu pun în discuție chestiuni ce țin de soluționarea fondului căii de atac.

VI. Examinând recursul în casație declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Alba-Iulia prin prisma criticilor circumscrise cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen., în limitele prevăzute de art. 442 alin. (1) și (2) C. proc. pen., astfel cum au fost stabilite prin încheierea de admitere în principiu din 14.06.2023, Înalta Curte apreciază că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:

Recursul în casație este o cale extraordinară de atac prin intermediul căreia Înalta Curte de Casație și Justiție verifică conformitatea hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, în cazurile și condițiile expres prevăzute de lege, având ca scop îndreptarea erorilor de drept comise de curțile de apel și Înalta Curte de Casație și Justiție, ca instanțe de apel.

Instanța supremă, fiind învestită cu judecarea recursului în casație, verifică exclusiv legalitatea hotărârii atacate. Efectuând acest control, instanța de recurs în casație pornește de la situația de fapt stabilită cu autoritate de lucru judecat de instanța de apel.

Motivul de casare invocat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Alba-Iulia s-a întemeiat pe dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen. (în mod greșit s-a dispus încetarea procesului penal).

Din perspectiva acestui caz de casare, devin incidente două ipoteze distincte și anume: fie soluția de încetare nu trebuia dispusă, întrucât temeiul prevăzut de art. 16 alin. (1) lit. e)-j) C. proc. pen. nu a existat, fie soluția de încetare a procesului penal se întemeiază pe un alt temei decât cel reținut.

În speță, situându-se în prima dintre cele două ipoteze anterior menționate, cazul concret de împiedicare a exercitării acțiunii penale, valorificat de către instanța care a rejudecat apelul inculpatei A., ulterior admiterii contestației în anulare, și invocat de Ministerul Public este cel prevăzut de art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., respectiv intervenirea prescripției răspunderii penale a inculpatei A., subsecvent adoptării de către Curtea Constituțională a Deciziilor nr. 297 din 26 aprilie 2018 și 358 din 26 mai 2022, ambele referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 155 alin. (1) C. pen.

Sub aspectul situației de fapt, în ceea ce privește infracțiunea folosirea funcției pentru favorizarea unei persoane în formă continuată (90 de acte materiale) prevăzută de art. 301 C. pen., Înalta Curte reține că acuzațiile aduse inculpatei A. au constat în aceea că:

- în realizarea aceleiași rezoluții infracționale, în perioada 2011-2014, a decis achiziționarea de produse de întreținere/consumabile de la societatea administrată de fiul său D. - sens în care, pe de o parte a achiziționat pe bază de facturi asemenea produse de la S.C. E. S.R.L. iar pe de altă parte a semnat în calitate de responsabil de contract, convenția nr. 206/10.01.2012 încheiată cu această societate, îndeplinind actele necesare pentru decontarea a 58 de facturi emise în perioada 2011-2014 în valoare totală de 282.451,09 RON, sens în care a înaintat facturile funcționarului din cadrul Serviciului Administrare Buget și a semnat documentele întocmite pentru decontarea acestora, obținând astfel un folos patrimonial pentru sine și respectiv fiul său (59 acte materiale);

- în realizarea aceleiași rezoluții infracționale, a efectuat demersuri în vederea achiziționării de servicii de la societatea administrată de fiul său D. - sens în care, pe de o parte a semnat în calitate de responsabil de contract, convenția nr. 13197/01.11.2011 încheiată cu S.C. F. S.R.L., și pe de altă parte a îndeplinit actele necesare pentru decontarea a 14 facturi emise de această societate în perioada 30.11.2011 - 27.11.2012, în valoare totală de 74.869,76 RON, sens în care a certificat prestarea serviciilor, a înaintat facturile funcționarului din cadrul Serviciului Administrare Buget și a semnat, la rubrica - Compartiment de specialitate, documentele întocmite pentru decontarea acestora, obținând astfel un folos patrimonial pentru fiul, și respectiv soțul său, (15 acte materiale);

- în realizarea aceleiași rezoluții infracționale, a îndeplinit actele necesare pentru decontarea a 16 facturi emise în perioada 21.12.2012 - 26.03.2014 de S.C. F. S.R.L. (deținută de D. și G.) în valoare totală de 109.211,86 RON, sens în care a certificat prestarea serviciilor, a înaintat facturile funcționarului din cadrul Serviciului Adminis