ÎCCJ, Secția penală

Deliberând asupra cauzei penale de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 126 din 28 octombrie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, a fost respinsă cererea inculpatului A. de schimbare a încadrării juridice a faptelor pentru care a fost trimis în judecată.

S-a respins schimbarea încadrării juridice a faptelor pentru care au fost trimiși în judecată inculpații A., B. și C., pusă în discuție din oficiu de instanța de judecată.

I.A. În baza art. 396 alin. (1), (2) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul A. pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu, prevăzută de art. 13

2

din Legea nr. 78/2000 cu referire la art. 297 C. pen., cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen., la pedeapsa de 4 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii exercițiului dreptului de a ocupa o funcție publică pe o durată de 3 ani.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen., s-a interzis inculpatului exercițiul dreptului de a ocupa o funcție publică, cu titlu de pedeapsă accesorie.

I.B. În baza art. 396 alin. (1), (2) C. proc. pen., a fost condamnat același inculpat pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu, prevăzută de art. 13

2

din Legea nr. 78/2000 cu referire la art. 297 C. pen., cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen., la pedeapsa de 2 ani și 10 luni închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii exercițiului dreptului de a ocupa o funcție publică pe o durată de 3 ani.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen., s-a interzis inculpatului exercițiul dreptului de a ocupa o funcție publică, cu titlu de pedeapsă accesorie.

I.C. În baza art. 396 alin. (1), (2) C. proc. pen., a fost condamnat același inculpat pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită, prevăzută de art. 289 alin. (2) C. pen. cu referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen., la pedeapsa de 3 ani închisoare.

S-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) (dreptul de a desfășura activitatea de lichidator judiciar) și k) C. pen. pe o durată de 3 ani, cu titlu de pedeapsă complementară.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen., s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) (dreptul de a desfășura activitatea de lichidator judiciar) și k) C. pen., cu titlu de pedeapsă accesorie.

În baza art. 38 alin. (1) C. pen. raportat la art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele principale de la pct. I.A., I.B. și I.C. în pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare, la care a fost adăugat un spor de o treime din celelalte pedepse (1 an, 11 luni și 10 zile), rezultând o pedeapsă principală de executat de 5 ani, 11 luni și 10 zile închisoare.

În baza art. 45 alin. (3) C. pen., s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) (dreptul de a desfășura activitatea de lichidator judiciar) și k) C. pen. și a dreptului de a ocupa o funcție publică, pe o durată de 3 ani, cu titlu de pedeapsă complementară.

În baza art. 45 alin. (5) C. pen., s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) (dreptul de a desfășura activitatea de lichidator judiciar) și k) C. pen., și a dreptului de a ocupa o funcție publică, cu titlu de pedeapsă accesorie.

II.A. În baza art. 396 alin. (1), (2) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul B. pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu, sub forma complicității, prevăzută de art. 48 C. pen., raportat la art. 13

2

din Legea nr. 78/2000 cu referire la art. 297 C. pen., cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen., la pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii exercițiului dreptului de a ocupa o funcție publică pe o durată de 3 ani.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen., s-a interzis inculpatului exercițiul dreptului de a ocupa o funcție publică, cu titlu de pedeapsă accesorie.

II.B. În baza art. 396 alin. (1), (2) C. proc. pen., a fost condamnat același inculpat pentru săvârșirea infracțiunii de dare de mită, prevăzută de art. 290 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen., la pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare.

S-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și k) C. pen. pe o durată de 3 ani, cu titlu de pedeapsă complementară.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen., s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și k) C. pen., cu titlu de pedeapsă accesorie.

În baza art. 38 alin. (1) C. pen., raportat la art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele principale de la pct. II.A. și II.B. în pedeapsa cea mai grea de 3 ani și 6 luni închisoare, la care s-a adăugat un spor de o treime din cealaltă pedeapsă (10 luni) rezultând o pedeapsă principală de executat de 4 ani și 4 luni închisoare.

În baza art. 45 alin. (3) C. pen., s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), k) C. pen. și a dreptului de a ocupa o funcție publică, pe o durată de 3 ani, cu titlu de pedeapsă complementară.

În baza art. 45 alin. (5) C. pen., s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), k) C. pen., și a dreptului de a ocupa o funcție publică, cu titlu de pedeapsă accesorie.

III.A. În baza art. 396 alin. (1), (2) C. proc. pen., art. 135, art. 136 alin. (2) și art. 137 C. pen., a fost condamnată inculpata C. pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu, prevăzută de art. 13

2

din Legea nr. 78/2000 cu referire la art. 297 C. pen., cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen., la pedeapsa amenzii penale în cuantum de 50.000 RON (reprezentând 250 de zile-amendă X 200 de RON cuantumul unei zile-amendă).

În baza art. 138, art. 139 alin. (1) lit. b) C. pen., s-a aplicat inculpatei C. pedeapsa complementară a dizolvării.

III.B. În baza art. 396 alin. (1), (2) C. proc. pen., art. 135, art. 136 alin. (2) și art. 137 C. pen., a fost condamnată aceeași inculpată pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu, prevăzută de art. 13

2

din Legea nr. 78/2000 cu referire la art. 297 C. pen., cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen., la pedeapsa amenzii penale în cuantum de 36.000 RON (reprezentând 180 de zile-amendă X 200 de RON cuantumul unei zile-amendă).

În baza art. 138, art. 139 alin. (1) lit. b) C. pen., s-a aplicat inculpatei C. pedeapsa complementară a dizolvării.

În baza art. 38 alin. (1) C. pen. raportat la art. 39 alin. (1) lit. c) C. pen., au fost contopite pedepsele principale de la pct. III.A. și III.B. în pedeapsa cea mai grea de 50.000 de RON, la care a fost adăugat un spor de o treime din cealaltă pedeapsă (12.000 RON) rezultând o pedeapsă principală de executat de 62.000 RON.

În baza art. 45 alin. (3) C. pen., s-a aplicat inculpatei C. pedeapsa complementară a dizolvării.

Au fost menținute măsura sechestrului asigurător și măsura asigurătorie a popririi instituite prin ordonanțele procurorului din datele de 28 octombrie 2015 și, respectiv, 11 noiembrie 2015.

În baza art. 289 alin. (3) C. pen., a fost confiscată de la inculpatul A. suma de 93.925 RON, primită cu titlu de mită de la inculpatul B.

În baza art. 19 și art. 397 C. proc. pen. raportat la art. 998 și 1003 C. civ. (1864), a fost admisă în parte acțiunea civilă exercitată de partea civilă SC D. SA și, în consecință, au fost obligați inculpații A., B. și C., în mod solidar, să plătească părții civile suma de 565.585,12 RON, cu titlu de daune materiale.

Au fost obligați inculpații A. și C., în mod solidar, să plătească părții civile suma de 16.322 RON, cu titlu de daune materiale.

În baza art. 274 alin. (1), (2) C. proc. pen., au fost obligați inculpații la plata către stat a sumei de câte 1600 de RON fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.

Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că, prin rechizitoriul nr. x/2015 din 19 noiembrie 2015 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția Națională Anticorupție, Serviciul Teritorial Bacău, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților A., pentru săvârșirea, în concurs, a infracțiunilor de abuz în serviciu, prevăzută de art. 13

2

din Legea nr. 78/2000 cu referire la art. 297 C. pen., cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen., abuz în serviciu, prevăzută de art. 13

2

din Legea nr. 78/2000 cu referire la art. 297 C. pen., cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen., luare de mită, prevăzută de art. 289 alin. (2) C. pen. cu referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen., totul cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen.; B., pentru săvârșirea, în concurs, a infracțiunilor de complicitate la abuz în serviciu, prevăzută de art. 48 C. pen. raportat la art. 13

2

din Legea nr. 78/2000 cu referire la art. 297 C. pen., cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen., dare de mită, prevăzută de art. 290 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen., totul cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen.; și C. pentru săvârșirea în concurs a infracțiunilor de abuz în serviciu, prevăzută de art. 13

2

din Legea nr. 78/2000 cu referire la art. 297 C. pen., cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen., și abuz în serviciu, prevăzută de art. 13

2

din Legea nr. 78/2000 cu referire la art. 297 C. pen., cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen., totul cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen.

În actul de sesizare, cu privire la inculpatul A., s-a reținut că, în perioada iulie 2010 - iulie 2011, în calitate de lichidator al SC D. SA, a întocmit în mod necorespunzător acte specifice procedurii lichidării cu încălcarea prevederilor Legii nr. 85/2006 și a dispozițiilor instanței de judecată, cu consecința prejudicierii patrimoniului SC D. SA și procurarea unui folos necuvenit lui B.. Astfel, A. a întocmit Raportul nr. x din 23 iulie 2010 asupra fondurilor obținute din lichidare și din încasarea creanțelor, precum și planul de distribuire pentru debitoarea SC D. SA prin care a dedus din fondurile ce urmau a fi distribuite creditorilor suma de 637.785,50 RON reprezentând, printre altele, "contravaloare […] onorar avocat, aprobate de adunarea creditorilor", cunoscând că, în fapt, nu exista această aprobare.

Deși prin sentința civilă nr. 1467 din 17 decembrie 2010, definitivă și executorie, pronunțată de Tribunalul Bacău în Dosarul nr. x/2003, s-a dispus ca lichidatorul să modifice Raportul nr. x din 23 iulie 2010 și să distribuie creditorilor suma de 491.947,50 RON, A. a convocat, în data de 28 aprilie 2011, Comitetul Creditorilor și, la propunerea sa, a obținut aprobarea cheltuielilor cu onorariul avocaților. Ca urmare, cu toate că instanța dispusese modificarea vechiului raport, A. a întocmit unul nou (nr. 311 din 14 iunie 2011) prin care a dedus din fondurile ce urmau a fi distribuite creditorilor suma de 608.464 RON reprezentând, printre altele, "contravaloare [...] onorar avocat, confirmate de creditori și de judecătorul sindic". În baza celor două rapoarte, A. a achitat către Cabinetul de avocat B. suma totală de 565.585,12 RON, în lunile noiembrie și decembrie 2010 și iulie 2011, sumă ce constituie prejudiciul produs SC D. SA și, corelativ, folosul necuvenit pentru B.

S-a mai reținut că, în data de 28 aprilie 2011, în cadrul Comitetului Creditorilor SC D. SA, același inculpat a propus spre aprobare decontarea cheltuielilor reprezentând deplasarea lichidatorului și a colaboratorilor acestuia, deși cunoștea că aceste cheltuieli au fost respinse de instanță întrucât nu au fost dovedite. Ca urmare, prin raportul nr. x din 14 iunie 2011, a dedus cu acest titlu din fondurile ce urmau a fi distribuite creditorilor suma de 16.322 RON, sumă ce reprezintă prejudiciul produs SC D. SA și folosul necuvenit pentru C. Onești.

De asemenea, în sarcina aceluiași inculpat s-a reținut că, în lunile noiembrie și decembrie 2010, în temeiul unei înțelegeri anterioare, a primit suma totală de 93.925 RON de la B., pentru ca, în calitate de lichidator al SC D. SA, să efectueze acte contrare atribuțiilor de serviciu prin întocmirea de acte specifice procedurii lichidării cu încălcarea prevederilor Legii nr. 85/2006 și a dispozițiilor instanței de judecată. Astfel, pentru a-i asigura lui B. un folos necuvenit în valoare de 565.585,12 RON reprezentând onorariu de avocat, a întocmit în mod necorespunzător Rapoartele nr. x din 23 iulie 2010 și nr. 311 din 14 iunie 2011 asupra fondurilor obținute din lichidare și din încasarea creanțelor, precum și planurile de distribuire pentru debitoarea SC D. SA care au constituit temeiul plății acestei sume, deși cunoștea că nu existau aprobările prevăzute de lege pentru această cheltuială.

S-a arătat, totodată, că inculpatul A. a săvârșit faptele reținute în sarcina sa în calitate de lichidator judiciar, astfel că este funcționar public asimilat potrivit dispozițiilor art. 175 alin. (2) C. pen., întrucât îndeplinea un serviciu public, respectiv lichidarea unei societăți comerciale, activitate de interes public, reglementată de lege și supravegheată de instanțele judecătorești, iar învestirea pentru îndeplinirea acestui serviciu s-a făcut de către o autoritate publică, respectiv Tribunalul Bacău.

Referitor la inculpatul B., în actul de sesizare s-a reținut că i-a ajutat pe A. și C. Onești să întocmească în mod necorespunzător acte specifice procedurii lichidării cu încălcarea prevederilor Legii nr. 85/2006 prin semnarea contractului de asistență juridică nr. x din data de 12 iunie 2009 încheiat între Cabinetul de avocat B. și SC D. SA. În baza acestui contract, A. și C. Onești au plătit în mod nelegal suma totală de 565.585,12 RON, în lunile noiembrie și decembrie 2010 și iulie 2011, către Cabinetul de avocat B., sumă ce constituie prejudiciul produs SC D. SA și, corelativ, folosul necuvenit pentru B..

S-a mai arătat că, în lunile noiembrie și decembrie 2010, în temeiul unei înțelegeri anterioare, același inculpat a dat suma totală de 93.925 RON lui A. pentru ca acesta, în calitate de lichidator al SC D. SA, să efectueze acte contrare atribuțiilor de serviciu prin întocmirea de acte specifice procedurii lichidării cu încălcarea prevederilor Legii nr. 85/2006 și a dispozițiilor instanței de judecată. În baza acestei înțelegeri, A. a întocmit în mod necorespunzător rapoartele nr. x din 23 iulie 2010 și nr. 311 din 14 iunie 2011 asupra fondurilor obținute din lichidare și din încasarea creanțelor, precum și planurile de distribuire pentru debitoarea SC D. SA care au constituit temeiul plății sumei de 565.585,12 RON reprezentând onorariu de avocat către Cabinetul de avocat B..

În ceea ce o privește pe inculpata C., în actul de sesizare s-a reținut că, în perioada iulie 2010 - iulie 2011, în calitate de lichidator al SC D. SA, a întocmit în mod necorespunzător acte specifice procedurii lichidării cu încălcarea prevederilor Legii nr. 85/2006 și a dispozițiilor instanței de judecată, cu consecința prejudicierii patrimoniului SC D. SA și procurarea unui folos necuvenit lui B. Astfel, C. Onești a întocmit raportul nr. x din 23 iulie 2010 asupra fondurilor obținute din lichidare și din încasarea creanțelor, precum și planul de distribuire pentru debitoarea SC D. SA prin care a dedus din fondurile ce urmau a fi distribuite creditorilor suma de 637.785,50 RON reprezentând, printre altele, "contravaloare [...] onorar avocat, aprobate de adunarea creditorilor", cunoscând că, în fapt, nu exista această aprobare.

Deși prin sentința civilă nr. 1467 din data de 17 decembrie 2010, definitivă și executorie, pronunțată de Tribunalul Bacău în Dosarul nr. x/2003, s-a dispus ca lichidatorul să modifice Raportul nr. x din 23 iulie 2010 și să distribuie creditorilor suma de 491.947,50 RON, C. Onești a convocat, în data de 28 aprilie 2011, Comitetul Creditorilor și, la propunerea sa, a obținut aprobarea cheltuielilor cu onorariul avocaților. Ca urmare, cu toate că instanța dispusese modificarea vechiului raport, C. Onești a întocmit unul nou (nr. 311 din 14 iunie 2011) prin care a dedus din fondurile ce urmau a fi distribuite creditorilor suma de 608.464 RON reprezentând, printre altele, "contravaloare [...] onorar avocat, confirmate de creditori și de judecătorul sindic". În baza celor două rapoarte, C. Onești a achitat către Cabinetul de avocat B. suma totală de 565.585,12 RON în lunile noiembrie și decembrie 2010 și iulie 2011, sumă ce constituie prejudiciul produs SC D. SA și, corelativ, folosul necuvenit pentru B.;

Totodată, în data de 28 aprilie 2011, în cadrul Comitetului Creditorilor SC D. SA, a propus spre aprobare decontarea cheltuielilor reprezentând deplasarea lichidatorului și a colaboratorilor acestuia, deși cunoștea că aceste cheltuieli au fost respinse de instanță întrucât nu au fost dovedite. Ca urmare, prin raportul nr. x din 14 iunie 2011, a dedus cu acest titlu din fondurile ce urmau a fi distribuite creditorilor suma de 16.322 RON, sumă ce reprezintă prejudiciul produs SC D. SA și folosul necuvenit pentru C. Onești.

Procurorul a reținut această situație de fapt în baza următoarelor mijloace de probă: declarațiile de suspect și de inculpat date de A. la 4 septembrie 2015, 1 octombrie 2015 și 7 octombrie 2015; declarațiile de suspect și de inculpat date de B. la 4 septembrie 2015, 1 octombrie 2015 și 9 octombrie 2015; declarația de suspect din 04 septembrie 2015 dată de A. pentru C.; declarațiile martorilor E., F., G., H. (din 15 septembrie 2015) și I. (din 15 octombrie 2015); declarația părții vătămate SC D. SA prin lichidator judiciar J. reprezentată de K. din data de 10 septembrie 2015; adresele de răspuns de la L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z., AA., BB., CC., DD., EE., FF., GG., HH., II., RIB, JJ., KK., LL., MM. privind tranzacțiile efectuate de Cabinet de Avocat B., respectiv B.; Procesul-verbal nr. x din 31 mai 2010 înaintat cu adresa SC NN. SA nr. DG 936 din 19 mai 2010 către C. privind adunarea creditorilor; Adresa nr. x din 7 septembrie 2015 a Primăriei comunei Cașin privind bunurile deținute de B. și anexele; Adresa nr. x din 6 octombrie 2015 a Comunei Cașin - Serviciul impozite și taxe locale împreună cu anexa privind bunurile deținute de B.; carnetul cu contracte de asistență juridică a Baroului Bacău deținut de B. numerotat de la nr. 1401 - 1450; Dosarul nr. x/2012 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău (vol. 1 - ordonanță, comunicări, declarații, procese-verbale, raport de expertiză contabilă judiciară, urma Dosarului x/2012, Dosarul x/2013; vol. 2 - ordonanțe, comunicări, declarații, procese-verbale, raport de expertiză contabilă judiciară, rezoluții, încheieri, sentințe civile, Dosarul nr. x/P/2012); Adresa din 19 iunie 2015 a Tribunalului Bacău împreună cu copii ale încheierilor de ședință pronunțate în Dosarul nr. x/2003 (nr. vechi x/2003) din perioada 16 iunie 2003 - 8 august 2005; Adresa nr. x din 29 aprilie 2015 înaintată de J. împreună cu documentele anexate, respectiv: extras din Buletinul procedurilor de insolvență editat de O.N.R.C. nr. 6170/05 august 2010 în care a fost publicat Raportul nr. x din 23 iulie 2010 asupra fondurilor obținute și planul nr. 502 din 23 iulie 2010 de distribuire între creditori; documente justificative privind plățile efectuate cu titlu de onorariu de avocat, cheltuieli privind deplasarea lichidatorului și colaboratorilor acestuia (ordine de plată, chitanțe, facturi, bonuri fiscale, ordine de deplasare); extras din Buletinul procedurilor de insolvență editat de O.N.R.C. nr. 4785 din 21 aprilie 2011 în care a fost publicată convocarea comitetului creditorilor din 28.04.2011; procesul-verbal al comitetului creditorilor nr. x din 28 aprilie 2011 împreună cu delegația pentru reprezentantul orașului Dărmănești; procesul-verbal al comitetului creditorilor nr. x din 18 aprilie 2011 împreună cu adresele de comunicare și Sentința civilă nr. 156/2012 din 8 februarie 2012 pronunțată de Tribunalul Bacău în Dosarul nr. x/2003 (număr vechi y/2003); încheieri ale Tribunalului Bacău, secția comercială și de contencios administrativ date în Dosarul nr. x/2003 (număr vechi y/2003) din perioada 16 septembrie 2005 - 08 august 2005 privind OO., D. SA prin lichidator judiciar SC C. SRL., respectiv NN. prin lichidator judiciar SC J. SRL. Bacău, etc.; volumele 12 și 13 aparținând Dosarului nr. x/2003 (nr. vechi y/2003) al Tribunalului Bacău având ca obiect procedura insolvenței și reclamant D.

Având în vedere calitatea de avocat a doi dintre inculpați, Curtea de Apel Bacău a apreciat că este competentă teritorial și după calitatea persoanei să judece cauza, în raport cu prevederile art. 38 alin. (1) lit. d) și art. 41 C. proc. pen.

Prin încheierea judecătorului de cameră preliminară de la Înalta Curte de Casație și Justiție nr. 248 din 25 februarie 2016, în baza art. 346 alin. (2) C. proc. pen., a fost admisă contestația Direcției Naționale Anticorupție împotriva încheierilor nr. 93 din 14 decembrie 2015 și nr. 3 din 14 ianuarie 2016 ale Curții de Apel Bacău, care au fost desființate, iar, pe fond, au fost respinse cererile și excepțiile invocate în cauză, s-a constatat legalitatea sesizării instanței cu Rechizitoriul nr. x/2015 din 19 noiembrie 2015 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția Națională Anticorupție, Serviciul Teritorial Bacău, a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală și s-a dispus începerea judecății în cauză.

În cursul cercetării judecătorești, instanța de fond a procedat la audierea inculpaților A. și B. și a încuviințat în apărare proba cu înscrisuri, precum și proba testimonială, martorii B. și PP. fiind audiați la termenele din 26 mai 2016 și, respectiv, 23 iunie 2016.

Persoana vătămată SC D. SA s-a constituit parte civilă în cauză în cursul urmăririi penale cu suma de 685.625,96 RON.

În urma examinării probelor administrate în cursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești, Curtea de apel a reținut următoarea situație de fapt:

În perioada 31 decembrie 2006 - 22 februarie 2008, C. Onești a avut ca unic asociat pe B., practician în insolvență, tatăl inculpatului B.. Prin contractul de societate din 28 august 2008, întreprinderea profesională unipersonală a fost transformată în societate civilă profesională prin cooptarea lui A., avocat în cadrul Baroului Bacău. B. a devenit asociat majoritar cu o cotă de 70% din capitalul social, iar A., deținătorul a 30% din capitalul social, a devenit practician în insolvență coordonator. Potrivit actului constitutiv al societății, repartizarea venitului obținut se realiza potrivit cotei de participare a fiecărui asociat la capitalul social. B. s-a retras din societate în data de 19 martie 2012, A. devenind unic asociat în cadrul C.

Prin Sentința civilă nr. 2540 din 6 octombrie 2003 pronunțată de Tribunalul Bacău în Dosarul nr. x/2003, C. a fost numită administrator judiciar al SC D. SA, iar prin încheierea aceleiași instanțe din data de 22 ianuarie 2004 a fost desemnată lichidator judiciar pentru această societate, calitate pe care inculpata C. a avut-o și la data săvârșirii faptelor ce fac obiectul cauzei.

În data de 27 iulie 2010 a fost înregistrat la Dosarul nr. x/2003 al Tribunalului Bacău (nr. în format vechi y/2003) Raportul nr. x din 23 iulie 2010 întocmit de C., prin inculpatul A., ce cuprindea fondurile obținute din lichidare și din încasarea creanțelor, precum și Planul de distribuire între creditori nr. x din 23 iulie 2010, pentru debitoarea SC D. SA. În cuprinsul raportului s-a menționat că, în perioada 1 mai 2007 - 30 iunie 2010, s-a încasat suma totală de 3.617.063,47 RON, din care, potrivit art. 123 pct. 1 din Legea privind procedura insolvenței, urmează să fie deduse, printre altele, suma de 637.785,50 RON reprezentând "contravaloare prestări servicii legate de executări, evaluări, expertize, contabilitate, onorar avocat, aprobate de adunarea creditorilor" și suma de 16.322 RON reprezentând "contravaloare deplasări ale lichidatorului judiciar și ale colaboratorilor acestuia, conform actelor contabile", rămânând a se distribui creditorilor, după deduceri și alte calcule, suma de 2.356.299,95 RON.

La 13 august 2010, a fost înregistrată la Tribunalul Bacău contestația Direcției Generale a Finanțelor Publice Bacău, creditor al SC D. SA, împotriva Raportului și Planului de distribuție cu nr. x și nr. y întocmite de C., în care s-a arătat, printre altele, că nu se justifică cheltuielile în sumă de 637.785,50 RON, întrucât nu există nicio dovadă că adunarea creditorilor ar fi aprobat evaluările, expertizele și contravaloarea contabilității sau a onorariilor de avocat.

La solicitarea instanței, inculpatul A. a depus, în data de 16 decembrie 2010, documente justificative atât pentru sumele plătite cu titlu de onorariu avocat, cât și pentru cheltuielile de deplasare, din analiza cărora a reieșit că C. a plătit, în intervalul 2007 - 2009, cu titlu de onorariu avocat, suma totală de 75.000 de RON lui A. (astfel cum reiese din însumarea valorilor cuprinse în chitanțele fiscale), iar lui B. suma totală de 27.000 de RON.

Prin Sentința civilă nr. 1467 din 17 decembrie 2010 pronunțată de Tribunalul Bacău în Dosarul nr. x/2003, a fost admisă în parte contestația D.G.F.P. Bacău și s-a dispus ca lichidatorul să modifice Raportul nr. x din 23 iulie 2010 asupra fondurilor obținute și Planul de distribuire între creditori, în sensul că în loc de suma de 637.785,50 RON, reprezentând contravaloare prestări servicii legate de executări, evaluări, expertize contabile, onorarii avocat, să fie dedusă doar suma de 145.838 RON, ce a fost plătită către expertul contabil, experți din dosare și notari, diferența de 491.947,50 RON urmând a fi distribuită creditorilor. Totodată, s-a stabilit că suma de 16.322 RON nu poate fi dedusă din fondurile încasate, urmând, de asemenea, să fie distribuită creditorilor. Pentru a dispune astfel, instanța a arătat că lichidatorul nu a făcut dovada că s-ar fi încuviințat de către comitetul creditorilor sau de judecătorul sindic angajarea unor avocați, motiv pentru care onorariile achitate acestora nu pot fi considerate creanțe. În ceea ce privește cheltuielile de deplasare efectuate, instanța a reținut că lichidatorul judiciar a depus la dosar numai diferite bonuri fiscale privind achiziționarea de carburant, fără a anexa și ordinele de deplasare vizate de instanță, așa încât este imposibil de a se stabili o legătură între cheltuieli și prezența lichidatorului pentru a reprezenta falita în litigiile în care a fost parte, cu atât mai mult cu cât nici aceste cheltuieli nu au fost aprobate de către adunarea creditorilor.

Potrivit dispozițiilor legale în materie, sentința a devenit executorie de la data pronunțării și irevocabilă la 23 martie 2011, prin respingerea recursului promovat de C.

Raportându-se la dispozițiile art. 11 alin. (1) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, în vigoare la data faptelor, instanța de fond a reținut că judecătorul sindic exercită controlul judecătoresc al activității administratorului judiciar și/sau al lichidatorului judiciar, art. 12 din aceeași lege stabilind, în mod imperativ, că hotărârile acestuia sunt definitive și executorii. Totodată, s-a reținut că, potrivit art. 23 din actul normativ menționat, în vederea îndeplinirii atribuțiilor sale, administratorul judiciar/lichidatorul va putea desemna persoane de specialitate, numirea și nivelul remunerațiilor acestora urmând a fi supuse aprobării comitetului creditorilor în cazul în care acestea vor fi achitate din averea debitoarei sau aprobării judecătorului sindic dacă se vor remunera din fondul unic constituit conform art. 4.

Contrar susținerilor apărării, prima instanță a arătat că, întrucât legiuitorul nu a făcut nicio distincție, textul de lege indicat se referă și la contractarea de către lichidatorul judiciar a serviciilor avocațiale, neputând fi lăsată la simpla apreciere a acestuia contractarea unor servicii de specialitate în numele debitoarei contra unor onorarii extrem de împovărătoare și care ar diminua în mod nejustificat sumele destinate plății creanțelor către creditorii înscriși la masa credală, această opinie fiind exprimată și de judecătorul sindic în considerentele Sentinței civile nr. 1467 din 17 decembrie 2010 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr. x/2003.

Totodată, s-a arătat că art. 25 din Legea nr. 85/2006 stabilește că lichidatorul judiciar îndeplinește atribuțiile stabilite de către judecătorul sindic.

S-a mai reținut că, înainte de judecarea contestației, fiind conștient de existența probabilității ca această contestație, care viza tocmai deducerea unor sume cu titlu de onorariu avocat și cheltuieli de deplasare, conform raportului din 27 iulie 2010, să fie admisă, SC D. SA, prin C., a achitat către Cabinetul de Avocat B. (numele de la acea dată a inculpatului B.) suma de 100.000 RON printr-un ordin de plată din data de 16 noiembrie 2010 cu mențiunea "onorar" și suma de 50.000 RON conform chitanței fiscale din data de 26 noiembrie 2010 reprezentând "c/v fact. 66/2009", iar la 2 decembrie 2010, din contul societății lichidate a fost virată suma de 199.126 RON către același cabinet, suma reprezentând "onorariu".

Suma de 100.000 de RON primită la 16 noiembrie 2010 de către Cabinetul de Avocat B. cu titlu de onorariu a fost transferată în aceeași zi într-un cont personal al lui B., din care, în aceeași dată, suma de 23.550 RON a fost transferată într-un cont deschis pe numele lui A. iar suma de 7.850 RON în contul prietenei acestuia, I. Instanța a reținut că aceste din urmă sume reprezintă mita oferită de inculpatul B. inculpatului A. ca răsplată pentru încălcarea atribuțiilor sale în calitate de lichidator judiciar al SC D. SA.

S-a mai constatat, deopotrivă, că și suma de 199.126 RON primită cu același titlu de către cabinetul de avocat în data de 2 decembrie 2010 a fost transferată în totalitate, în aceeași zi, în contul lui B., de unde, tot în data de 2 decembrie 2010, a fost virată suma de 46.894 RON în contul aparținând lui A., iar suma de 15.631 RON în contul lui I., instanța de fond reținând că aceste din urmă sume reprezintă mita oferită de primul inculpat celui din urmă pentru încălcarea atribuțiilor sale în calitate de lichidator judiciar al SC D. SA.

S-a arătat, totodată, că, în data de 18 aprilie 2011, a avut loc la sediul C. din Onești adunarea creditorilor SC D. SA, ocazie cu care a fost aprobată înlocuirea din comitetul creditorilor a SC QQ. SA cu SC RR. SRL, iar lichidatorul judiciar a prezentat măsura suspendării distribuirii sumelor până la soluționarea irevocabilă a unei contestații formulate de un creditor împotriva tabelului definitiv.

Împotriva ambelor măsuri a formulat contestații D.G.F.P. Bacău, înregistrate la Tribunalul Bacău în datele de 20 și 21 aprilie 2011.

La 28 aprilie 2011, a avut loc la sediul C. din Onești ședința comitetului creditorilor SC D. SA la care au participat martorul G., reprezentant al Primăriei Dărmănești, doi reprezentanți ai salariaților rafinăriei, martorii F. și SS. și reprezentantul SC RR. SRL, martorul E.. Cu acest prilej, așa cum rezultă din procesul-verbal de ședință, creditorii prezenți au aprobat rapoartele lichidatorului judiciar referitoare la: angajarea avocaților A. și B., onorariile aferente dosarelor pentru recuperare de debite datorate acestora și decontarea cheltuielilor reprezentând deplasarea lichidatorului și a colaboratorilor acestuia, fără, însă, a se indica dosarele pentru care se angajează avocații și nici cuantumul onorariilor și al cheltuielilor de deplasare.

S-a apreciat că aceste decizii ale comitetului creditorilor, luate la inițiativa inculpatului A., reprezintă în fapt o validare retroactivă a contractului de asistență juridică nr. x din data de 12 iunie 2009 încheiat între Cabinet de avocat B. și SC D. SA, reprezentată de A., ce a fost invocat de primul ca temei al plății sumelor de bani cu titlu de onorariu către cel de-al doilea.

S-a arătat că o astfel de decizie, luată în pofida celor dispuse de judecătorul sindic prin Sentința civilă nr. 1467 din 17 decembrie 2010 a Tribunalului Bacău exprimă reaua credință a inculpatului A. care, nesocotind autoritatea de lucru judecat a sentinței, a întreprins demersuri contrare celor stabilite de judecătorul sindic pentru a facilita plata către inculpatul B. a onorariului avocațial, precum și încasarea unor sume cu titlu de cheltuieli de deplasare, deși judecătorul stabilise în mod irevocabil că cheltuielile respective n-au fost dovedite. În acest context, s-a arătat că, din interpretarea art. 23 din Legea nr. 85/2006 rezultă că aprobarea contractării unor servicii de consultanță și asistență juridică trebuie să fie prealabilă încheierii actului respectiv, iar nu ulterioară.

Cu prilejul audierii, martorii susmenționați au declarat că își recunosc semnăturile, însă nu își amintesc nici împrejurările în care au semnat și nici ca în cadrul ședinței să se fi discutat despre aspectele consemnate în procesul-verbal întocmit.

Procesul-verbal a fost depus la dosarul instanței la data de 10 iunie 2011, fiind contestat de D.G.F.P. Bacău la 23 iunie 2011.

Instanța de fond a constatat că, din verificările efectuate în cauză, a reieșit că nici în dosarul de lichidare și nici la Dosarul nr. x/2003 al Tribunalului Bacău nu se regăsesc rapoartele întocmite de lichidatorul judiciar ce apar aprobate în ședința comitetului creditorilor din data de 28 aprilie 2011.

Prin încheierea Tribunalului Bacău din 13 mai 2011 a fost admisă contestația D.G.F.P. Bacău și s-a anulat măsura suspendării distribuirii sumelor luată de lichidatorul judiciar în data de 18 aprilie 2011, reținându-se că această măsură nu are nici o bază legală, lichidatorul neavând vreun drept de apreciere cu privire la oportunitatea distribuției.

În ședința din 17 iunie 2011 a Tribunalului Bacău, reprezentantul D.G.F.P. Bacău a solicitat instanței să se sesizeze din oficiu cu privire la înlocuirea lichidatorului judiciar întrucât nu și-a îndeplinit atribuțiile de serviciu și nu a distribuit sumele obținute din lichidare. Tot în aceeași dată, după strigarea cauzei, inculpatul A. a depus la Tribunalul Bacău un nou raport (nr. 311 din 14 iunie 2011) "asupra fondurilor obținute din lichidare și din încasarea creanțelor și planul de distribuție pentru debitoarea SC D. SA". Față de precedentul raport (nr. 501 din 23 iulie 2010), suma de 637.785,50 RON reprezentând "contravaloare prestări servicii legate de executări, evaluări,expertize, contabilitate, onorar avocat, aprobate de adunarea creditorilor" a fost redusă la 608.464 RON, cheltuielile fiind "confirmate de creditori și de judecătorul sindic", în timp ce cuantumul cheltuielilor de deplasare a rămas același, respectiv 16.322 RON, "conform actelor contabile".

Potrivit documentelor existente la dosar, SC D. SA, prin C., a mai achitat către Cabinetul de Avocat B. suma de 134.709 RON printr-un ordin de plată din data de 25 iulie 2011, cu mențiunea "onorariu avocat", și suma de 81.749,12 RON, conform chitanței fiscale din 29 iulie 2011 reprezentând "c/val fact. 2/20 iulie 2011".

Prin încheierea din 16 noiembrie 2011 pronunțată în Dosarul nr. x/2003, Tribunalul Bacău a dispus înlocuirea lichidatorului judiciar C. Onești, motivat de faptul că din culpa acestuia banii nu au fost distribuiți creditorilor, deși a trecut un an și cinci luni de la data la care suma a fost încasată (7 iunie 2010), "culpa aparținându-i în exclusivitate datorită nelegalității cheltuielilor procedurale efectuate de practicianul în insolvență, datorită nelegalei suspendări a distribuirii sumelor în dauna creditorilor, datorită nerespectării hotărârilor judecătorești". Prin Decizia civilă nr. 154 din 3 februarie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Bacău a fost respins recursul formulat de C.

Prin încheierea din 8 februarie 2012, Tribunalul Bacău a admis contestația formulată de D.G.F.P. Bacău împotriva hotărârii adunării creditorilor din 18 aprilie 2011 privind înlocuirea unui membru al comitetului creditorilor și, ca urmare, a respins ca rămasă fără obiect și contestația împotriva procesului-verbal al comitetului creditorilor din data de 28 aprilie 2011.

S-a reținut, în acest context, că, din verificările efectuate în cauză, rezultă că nici în dosarul de lichidare (preluat ca urmare a Încheierii din data de 16 noiembrie 2011 a Tribunalului Bacău de către J.) și nici în Dosarul nr. x/2003 al Tribunalul Bacău nu a fost identificată vreo hotărâre a adunării creditorilor sau comitetului creditorilor SC D. SA, anterioară datei de 28 aprilie 2011, privind aprobarea angajării de avocați de către lichidatorul judiciar C., nefiind identificate nici contractele de asistență juridică în temeiul cărora s-au efectuat plățile către avocații A. și B.

În cursul anchetei penale, inculpatul B. a depus la Dosarul nr. x/2012 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău copia Contractului de asistență juridică nr. x din data de 12 iunie 2009 încheiat între Cabinet de avocat B. și SC D. SA, reprezentată de A., având ca obiect consultanță, redactare acte, asistare, reprezentare în dosarele în care C. reprezenta societatea lichidată la instanțele din Brașov în legătură cu creanța asupra SC NN. SA Onești, în cuprinsul căruia se menționa că onorariul stabilit este de "10% din suma efectiv încasată din care 50.000 RON se achită avans", precum și "onorariu succes 5% din suma efectiv încasată".

Instanța de fond a constatat că probatoriul administrat în cauză dovedește atât încălcarea cu rea credință de către inculpatul A. a normelor privind lichidarea judiciară, cât și înțelegerea anterioară a acestuia cu inculpatul B. privitoare la modul intenționat defectuos de conducere a procedurilor și la sumele de bani date și primite cu titlu de mită. Astfel, s-a arătat că, potrivit Sentinței civile nr. 1467 din 17 decembrie 2010 pronunțată de Tribunalul Bacău în Dosarul nr. x/2003 și devenită irevocabilă în data de 23 martie 2011, prin respingerea recursului declarat de C., rapoartele întocmite de inculpatul A. în data de 23 iulie 2010 nu erau legale în ceea ce privește deducerea din suma ce urma a fi distribuită creditorilor a cheltuielilor cu onorariile avocaților și deplasările lichidatorului, reținându-se că includerea acestor cheltuieli în raport nu a fost o simplă greșeală de apreciere din partea lichidatorului.

Potrivit documentelor aflate la dosar, suma totală de 565.585,12 RON a fost plătită către Cabinetul de avocat B. având ca justificare contractul de asistență juridică nr. x din data de 12 iunie 2009, în care, la articolul "onorariu", se prevede, la punctul 2.1, "onorariul convenit este în cuantum de 10% din suma efectiv încasată din care 50.000 RON se achită avans", iar la punctul 2.2 se mai prevede "onorariu succes 5% din suma efectiv încasată".

Or, potrivit dispozițiilor art. 134 din Statutul avocaților, astfel cum erau în vigoare la acea dată, era interzis avocatului să-și fixeze onorariile în baza unui pact "de quota litis", pact definit drept o convenție încheiată cu clientul, înainte de soluționarea definitivă a unei cauze, care fixează exclusiv totalitatea onorariilor avocatului în funcție de rezultatul judiciar al cauzei, indiferent dacă aceste onorarii constau într-o suma de bani, un bun sau orice altă valoare. S-a apreciat că nu poate fi acceptată în cauză necunoașterea acestor dispoziții legale, în condițiile în care clientul serviciilor juridice era la rândul său avocat.

Mai mult, s-a subliniat că acest contract nu a fost supus aprobării adunării creditorilor societății lichidate și nici nu a fost depus la Dosarul nr. x/2003 pentru a se justifica suma dedusă pentru plata lui, fiind evident că inculpatul A. a acționat cu intenția de a păstra ascunsă existența contractului de asistență juridică, eventuala anulare a acestuia pentru cauză ilicită nemaijustificând plățile pe care intenționa să le efectueze către Cabinetul de avocat B. Din acest motiv, această convenție nu a fost identificată nici măcar în arhiva SC D. SA, din al cărei cont au fost efectuate plățile.

Caracterul formal al contractului reiese, în opinia judecătorului fondului, și din activitatea prestată în temeiul acestuia de inculpatul B., care a declarat că a asigurat reprezentarea la trei termene în dosare aflate pe rolul Tribunalului Bacău având ca obiect o creanță a SC D. SA asupra SC NN. SA Onești în valoare de 80 milioane de RON, sumă din care efectiv au fost plătiți 48 milioane de RON, precum și că onorariul său a fost calculat prin aplicarea procentului de 10% la această sumă, calculele fiind făcute împreună cu A.

S-a arătat că declarațiile inculpatului B. vin în evidentă contradicție cu actele aflate la dosarul cauzei, din care rezultă că suma recuperată efectiv de la SC NN. SA a fost de 3.491.266,29 RON, iar propriul onorariu stabilit prin contractul de asistență juridică era de 15% din această sumă. În plus, s-a constatat că suma încasată este în evidentă disproporție cu activitatea prestată, iar ignoranța inculpatului cu privire la propriul onorariu nu are vreo justificare legală, rezonabilă în condițiile în care, din analiza contractelor de asistență juridică pe care le-a încheiat în acea perioadă și din extrasele de cont reiese că acesta a fost, de departe, cel mai important din punct de vedere valoric. De altfel, aplicând procentul de 15% la suma efectiv încasată de la SC NN. SA, inculpatul ar fi trebuit să primească cu titlu de onorariu 523.689,94 RON, iar nu 565.585,12 RON conform documentelor de plată aflate la dosarul cauzei, acest aspect întărind concluzia instanței în sensul că inculpații și-au creat un cadru legal formal prin încheierea contractului de asistență juridică din anul 2009, în realitate cuantumul plăților fiind la discreția lor.

Chiar și după ce Sentința civilă nr. 1467 din 17 decembrie 2010 pronunțată de Tribunalul Bacău a devenit irevocabilă, inculpatul A. și-a continuat demersurile frauduloase care urmăreau avantajarea inculpatului B.. Deși prin această sentință s-a stabilit cu putere de lucru judecat ca suma de 491.947,50 RON să fie distribuită creditorilor, inculpatul a convocat un comitet al creditorilor care să aprobe atât cheltuielile cu onorariile, cât și pe cele de deplasare în valoare de 16.322 RON, martorii ce au semnat procesul-verbal din data de 28 aprilie 2011 neavând cunoștință de discuții privitoare la aceste sume, iar în arhiva societății lichidate nefiind identificate rapoartele prin care s-au dispus aceste măsuri. În aceste condiții, s-a considerat că este evident că inculpatul a profitat de calitatea sa de lichidator pentru a întocmi acte care să-i asigure lui B. avantajele dobândite, prin ignorarea conștientă a autorității de lucru judecat a sentinței civile menționate.

Cu atât mai mult, după rămânerea irevocabilă a sentinței, inculpatul nu mai putea să îi schimbe efectele prin întocmirea unui nou raport de distribuție, cel din data de 14 iunie 2011, în care a procedat la deducerea unei sume ușor mai mici pentru onorarii și a aceleiași sume pentru cheltuieli de deplasare. S-a arătat că perseverența cu care a urmărit plata onorariului și justificarea acesteia este cu atât mai surprinzătoare cu cât inculpatul nu a procedat până la data înlocuirii sale la distribuirea sumei către creditori, fapt constatat și de judecătorul sindic. De altfel, toate măsurile luate de lichidator ulterior întocmirii rapoartelor din iulie 2009 au fost desființate de judecătorul sindic întrucât au fost apreciate în mod irevocabil ca fiind nelegale, constituind și motivele înlocuirii lichidatorului C. în dosarul privind SC D. SA.

Așadar, în exercitarea atribuțiilor sale de lichidator al părții civile SC D. SA, inculpatul A. nu a fost preocupat de achitarea creanțelor creditorilor debitoarei înscriși la masa credală, ci doar de plata serviciilor de asistență juridică prestate de inculpatul B., cu care, așa cum rezultă din chiar propriile lor declarații și ale martorului B., tatăl acestuia, se află de mai mulți ani în relații de prietenie și colaborare, iar la data faptelor își desfășurau activitatea profesională în același birou.

S-a mai reținut că, în realizarea aceleiași rezoluții de a procura un folos injust inculpatului B., inculpatul A. a mai efectuat și în luna iulie 2010 plăți cu titlu de onorariu, reaua sa credință fiind evidentă și de această dată în condițiile în care cunoștea că și ultimul raport de distribuție era contestat, măsura de suspendare a executării era anulată de instanță și se solicitase înlocuirea sa din funcția de lichidator. În opinia judecătorului fondului, efectuarea plăților în acest context nu poate avea altă justificare decât dorința inculpatului de a-și îndeplini în totalitate obligațiile asumate față de inculpatul B. și pentru care deja primise suma totală de 93.925 RON de la acesta.

Cei doi inculpați au declarat că această sumă reprezintă un împrumut acordat de A. lui B. la începutul anului 2010, primul afirmând că i-a împrumutat celui de-al doilea suma de 90.000 de RON în virtutea relațiilor de prietenie dintre ei, necunoscând pentru ce urma să fie folosită, fără a încheia vreun act, banii fiind remiși în numerar, iar restituirea lor s-a făcut prin echivalență cu cursul euro de la data acordării, fiind pură coincidență că restituirea a avut ca sursă onorariile de avocat încasate de la C.

La rândul său, inculpatul B. a declarat că, la începutul anului 2010, a împrumutat de la A. suma de aproximativ 21.000 de euro, ce i-a fost remisă în această monedă fără încheierea vreunui act, bani pe care i-a folosit pentru a se înțelege pe cale amiabilă cu fosta soție cu care era în proces de divorț și pentru a achiziționa un teren și a construi o casă în localitatea Andrieșești, imobil finalizat în anul 2011.

Instanța a observat că declarațiile inculpaților nu sunt credibile întrucât cuprind contradicții cu referire la moneda în care s-a acordat presupusul împrumut, dar și cuantumul acestuia, A. avansând suma de 90.000 de RON, care se presupune că a fost echivalată în euro la momentul împrumutului, iar B. susținând că a împrumutat suma de aproximativ 21.000 de euro pe care a restituit-o în RON, la cursul BNR din datele plății. Or, în realitate, în datele de 16 noiembrie 2010 și 2 decembrie 2010 a fost plătită suma de 93.925 RON, echivalentul a 21.883 euro calculat la cursul menționat. Mai mult, în condițiile în care cei doi au susținut că s-au făcut asemenea calcule în momentul acordării împrumutului, s-a apreciat ca fiind greu de justificat de ce nu au indicat cu precizie data tranzacției având în vedere că era esențială la stabilirea cursului.

Totodată, s-a arătat că declarația inculpatului B. privitoare la destinația banilor, respectiv achiziționarea unui teren și construirea unei case, nu are acoperire faptică, în condițiile în care, din documentele înaintate de Primăria Cașin (copia contractului autentic de vânzare cumpărare, autorizația de construire și proces-verbal de recepție la terminarea lucrărilor), a rezultat că inculpatul și-a achiziționat terenul menționat în luna octombrie 2010, iar casa a fost finalizată în luna august 2012 în baza autorizației emise în luna martie 2011, fiind ilogic ca acesta să împrumute banii cu câteva luni înainte de achiziție și să îi restituie anterior demarării construcției. S-a apreciat că un amănunt semnificativ ce demonstrează inexistența împrumutului constă în prețul terenului achiziționat, care, conform contractului de vânzare cumpărare autentificat, a fost de 6.000 de RON.

La fel de neconvingătoare a fost considerată și declarația inculpatului A., potrivit căreia nu cunoștea scopul în care i-au fost solicitați banii, instanța arătând că un om mediu diligent nu împrumută o sumă semnificativă de bani, fără a se interesa de scopul solicitării și termenul de restituire. De asemenea, nu a fost primită nici afirmația că nu a cunoscut faptul că banii i-au fost restituiți din onorariile încasate de inculpatul B., în condițiile în care toate plățile au fost făcute în aceeași zi, iar din dispoziția sa o parte din bani au fost virați în contul martorei I., concubina sa.

Față de aceste considerente, instanța de fond a înlăturat apărările inculpaților cu privire la titlul cu care a fost remisă suma de 93.925 RON, apreciind că acești bani au fost dați, respectiv primiți, în scopul îndeplinirii de către inculpatul A. a unor acte contrare atribuțiilor sale de lichidator judiciar. Având în vedere momentul în care acesta a efectuat primele astfel de acte, respectiv întocmirea rapoartelor din luna iulie 2010 și data încheierii contractului de asistență juridică cu inculpatul B., s-a apreciat ca fiind evident că înțelegerea dintre cei doi a fost anterioară efectuării plăților. Mai mult, continuarea demersurilor inculpatului A. de a asigura și după acest moment beneficiul dobândit de inculpatul B. în disprețul dispozițiilor instanței de judecată demonstrează, în opinia instanței de fond, că era direct interesat ca acesta să păstreze banii obținuți, explicându-se, astfel, atitudinea aparent ilogică a lichidatorului judiciar de a persista în aplicarea unor măsuri declarate în mod irevocabil nelegale de către judecătorul sindic.

În plus, faptul că inculpatul A. a primit banii în aceeași zi în care a plătit onorariile către inculpatul B. leagă în mod direct acțiunile sale în calitate de lichidator de motivul primirii acestora. Un amănunt semnificativ în acest sens este că, în cazul plăților făcute prin virament în datele de 16 noiembrie 2010 și 2 decembrie 2010, sumele primite de A., direct și prin intermediul martorei I., reprezintă, de fiecare dată, un procent de 31,4 % din "onorariu". Coincidența fiind prea mare, s-a arătat că este foarte probabil ca înțelegerea dintre inculpați să se refere la remiterea de către B. a acestui procent din suma încasată ca onorariu.

În aceste condiții și ținând seama de relațiile de rudenie și prietenie dintre inculpați și martorii B. și PP., instanța a apreciat depozițiile acestora ca fiind nesincere și necorespunzătoare realității, nefiind de