ÎCCJ, Secția penală

Cameră de consiliu

Ședința publică din data de 23 septembrie 2025

Deliberând asupra admisibilității în principiu a cererii de recurs în casație formulate de inculpata A. împotriva deciziei penale nr. 382/A din data de 17.12.2020 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. x/2016, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 39 din 27 iunie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția Penală în dosarul nr. x/2016, printre altele, s-au hotărât următoarele:

În temeiul art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002 a fost condamnată inculpata A. la o pedeapsă de 3 ani închisoare, pentru comiterea infracțiunii de spălare a banilor, cu aplicarea art. 91 C. pen.

În temeiul art. 396 alin. (5) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen. a fost achitată inculpata A. pentru infracțiunea de complicitate la abuz în serviciu dacă funcționarul a obținut pentru altul un folos necuvenit, prevăzută de art. 48 alin. (1) C. pen. rap. la art. 13

2

din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 297 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen.

Împotriva acestei sentințe penale a formulat apel, printre alții, parchetul și inculpata A..

Prin decizia penală nr. 382/A din data de 17.12.2020 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. x/2016, printre altele, în apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Brașov și de părțile civile Regia Națională a Pădurilor - ROMSILVA, Ministerul Finanțelor Publice, Agenția Națională de Administrare Fiscală, Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Brașov și Institutul de Cercetare - Dezvoltare pentru Protecția Plantelor, a fost înlăturată aplicarea dispozițiilor art. 91-93 C. pen. și art. 404 alin. (2) C. proc. pen., cu referire la art. 96 C. pen., în ceea ce o privește pe inculpata A..

În temeiul art. 48 alin. (1) C. pen. rap. la art. 297 alin. (1), art. 309 C. pen. și art. 13

2

din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 C. pen., a fost condamnată inculpata A. la pedeapsa de 4 ani închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) și lit. b) C. pen., pentru complicitate la infracțiunea de abuz în serviciu dacă funcționarul a obținut pentru altul un folos necuvenit, cu consecințe deosebit de grave (în legătură cu Pădurea Snagov).

În temeiul art. 65 C. pen., s-a interzis inculpatei, ca pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) și lit. b) C. pen.

În temeiul art. 38 alin. (1), art. 39 alin. (1) lit. b) și art. 45 alin. (1) C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate inculpatei A., de 3 ani închisoare și de 4 ani închisoare și 2 ani interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și lit. b) C. pen., în pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare, la s-a adăugat un spor de o treime din cealaltă pedeapsă, respectiv 1 an închisoare, urmând ca, în final, inculpata să execute pedeapsa de 5 ani închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și lit. b) C. pen.

În temeiul art. 65 C. pen., s-a interzis inculpatei, ca pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) și lit. b) C. pen.

Totodată a fost respins apelul declarat de inculpata A..

Decizia a fost comunicată inculpatei A. la data de 25.05.2021, astfel, că data până la care inculpata avea posibilitatea să declare recurs în casație este 25.06.2021, inclusiv.

Împotriva acestei decizii penale inculpata A., a declarat recurs în casație la data de 05.05.2025, prin apărător ales, avocat B. (conform împuternicirii avocațiale aflate în dosarul de recurs în casație, fila x) invocând cazul de casație prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen., în sensul că în mod greșit nu s-a dispus încetarea procesului penal ca urmare a intervenirii prescripției răspunderii penale.

Recurenta inculpată, față de decizia Curții Constituționale nr. 50/2025, a considerat că astfel i s-a născut dreptul de a promova recurs în casație în sensul arătat mai sus, termenul de 30 de zile începând sa curgă de la data publicării deciziei în Monitorul Oficial.

De asemenea, a solicitat și suspendarea executării hotărârii.

Cererea de recurs în casație a fost comunicată tuturor participanților, iar până la expirarea termenului de 10 zile, prevăzut de art. 439 alin. (2) C. proc. pen., au fost depuse concluzii scrise de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Judiciar, de Ministerul Finanțelor Publice, de Institutul de Cercetare Dezvoltare pentru Protecția Plantelor și de Regia Națională a Pădurilor - Romsilva.

Dosarul a fost înregistrat la Înalta Curte de Casație și Justiție la data de 17.07.2025, procedura de comunicare a recursului în casație fiind îndeplinită, astfel că la data de 08.09.2025 a fost întocmit raportul de magistratul-asistent.

Examinând îndeplinirea condițiilor de admisibilitate în principiu a cererii de recurs în casație formulate de recurenta inculpată A., conform dispozițiilor art. 440 din C. proc. pen., Înalta Curte reține următoarele:

În această etapă procesuală, instanța examinează îndeplinirea condițiilor de admitere în principiu a recursului în casație, care rezultă din dispozițiile art. 434, art. 435, art. 436, art. 437 și art. 438 din C. proc. pen.. Astfel, se verifică dacă hotărârea atacată este susceptibilă de recurs în casație, dacă cererea de recurs în casație a fost formulată în termenul prevăzut de lege și de o persoană care are calitate procesuală activă, dacă cererea este motivată sau are conținutul prevăzut de lege, dacă sunt invocate și motivate cazurile de casare prevăzute de art. 438 din C. proc. pen. și dacă procurorul sau partea a mai formulat anterior vreo cerere de recurs în casație.

Astfel, se constată că recursul în casație este promovat de recurenta inculpată A. împotriva unei hotărâri care este susceptibilă de a fi atacată cu această cale extraordinară de atac, respectiv decizia penală nr. 382/A din data de 17.12.2020 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. x/2016.

Cu toate acestea, aspectul care conduce la inadmisibilitatea căii de atac privește faptul că recurenta inculpată a mai formulat un recurs în casație împotriva aceleiași decizii penale, fiind respins prin decizia penală nr. 534/RC din 23.11.2021, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. x/2021, fiind incidente dispozițiile art. 438 alin. (3) C. proc. pen., potrivit cărora în cazul în care cererea de recurs în casație a fost respinsă, partea care a declarat recursul în casație nu mai poate formula o nouă cerere împotriva aceleiași hotărâri, indiferent de motivul invocat.

Este adevărat că, prin Decizia nr. 50 din 18 februarie 2025, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 328 din 11 aprilie 2025, Curtea Constituțională a admis excepția de neconstituționalitate și s-a constatat că este neconstituțională soluția legislativă din cuprinsul art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen., care exclude inculpatul de la dreptul de a formula recurs în casație în ipoteza în care în mod greșit nu a fost dispusă încetarea procesului penal, însă acest aspect nu echivalează cu posibilitatea de a declara un nou recurs în casație invocând un alt caz de casație ori cu repunerea în termenul de recurs în casație.

Instanța supremă reține că Decizia nr. 50 din 18 februarie 2025 a Curții Constituționale nu este de natură să schimbe această constatare, atâta timp cât în considerentele acesteia nu sunt prevăzute dispoziții în sensul solicitat de recurenta inculpată (nașterea unui nou drept de a formula recurs în casație), având în vedere că deciziile instanței de contencios constituțional produc efecte general obligatorii pentru viitor, începând cu data publicării acesteia în Monitorul Oficial al României, după cum s-a statuat în mod constant în jurisprudența acesteia.

În acest sens, prin Decizia nr. 656 din 17 octombrie 2019 (paragraful 20), Curtea Constituțională, referitor la o excepție de neconstituționalitate a prevederilor art. 435 C. proc. pen., a statuat că "declararea, în mod condiționat, a recursului în casație, cale extraordinară de atac, prin respectarea unui termen de introducere a acestuia, are ca finalitate buna administrare a justiției, ocrotirea, pe de o parte, a garanțiilor procesuale ale părților, iar, pe de altă parte, a autorității de lucru judecat a hotărârilor definitive, a securității raporturilor juridice stabilite prin hotărâri definitive. Cu alte cuvinte, instituirea unui termen pentru formularea recursului în casație, este in abstracto o măsură rezonabilă pentru impunerea unei rigori și discipline procesuale, în vederea soluționării într-un termen rezonabil a procesului penal, și o garanție că această cale de atac nu va deveni o posibilitate a părților interesate de a înlătura, oricând, efectele pe care trebuie să le producă hotărârile judecătorești definitive...".

De asemenea, deosebit de importante sunt considerentele Deciziei nr. 220/2019, prin care Curtea Constituțională a statuat că "în ceea ce privește efectele prezentei decizii, Curtea constată că aceasta nu produce efecte pentru trecut, ci numai pentru viitor, deoarece, potrivit art. 147 alin. (4) din Constituție, se aplică de la data publicării sale atât situațiilor pendinte, respectiv în cauzele de recurs în casație aflate în curs de judecată, adică celor de pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, și celor în care justițiabilii sunt încă în termenul de exercitare a căii de atac extraordinare corespunzătoare, cât și situațiilor viitoare, precum și în toate cauzele în care a fost ridicată o excepție de neconstituționalitate având același obiect până la data publicării în Monitorul oficial al României a prezentei decizii". (paragraful 53).

În egală măsură, sunt avute în vedere Decizia nr. 68/27.02.2017 (paragraful 124), prin care Curtea Constituțională a reținut că "potrivit art. 147 alin. (4) din Constituție, Deciziile Curții Constituționale se publică în Monitorul Oficial al României. De la data publicării, deciziile sunt general obligatorii și au putere numai pentru viitor. Efectul ex nunc al actelor Curții constituie o aplicare a principiului neretroactivității, garanție fundamentală a drepturilor constituționale de natură a asigura securitatea juridică și încrederea cetățenilor în sistemul de drept, o premisă a respectării separației puterilor în stat, contribuind în acest fel la consolidarea statului de drept. Pe cale de consecință, efectele deciziei Curții nu pot viza decât actele, acțiunile, inacțiunile sau operațiunile ce urmează a se înfăptui în viitor de către autoritățile publice implicate în conflictul juridic de natură constituțională", și Decizia nr. 126/2016 (paragraful 27), prin care s-a statuat de instanța de contencios constituțională că "în ceea ce privește cauzele soluționate până la publicarea deciziei Curții Constituționale și în care nu a fost dispusă sesizarea Curții Constituționale cu o excepție având ca obiect o dispoziție dintr-o lege sau ordonanță declarată neconstituțională, acestea reprezintă o facta praeterita, de vreme ce cauza a fost definitiv și irevocabil soluționată. Curtea reține că, din momentul introducerii cererii în instanță și până la soluționarea definitivă a cauzei, norma incidentă a beneficiat de o prezumție de constituționalitate, care nu a fost răsturnată decât ulterior pronunțării hotărârii prin care s-a tranșat în mod definitiv litigiul. Așa încât Curtea constată că incidența deciziei de admitere a instanței de contencios constituțional într-o atare cauză ar echivala cu atribuirea de efecte ex tunc actului jurisdicțional al Curții, cu încălcarea dispozițiilor art. 147 alin. (4) din Legea fundamentală, și ar nega, în mod nepermis, autoritatea de lucru judecat care este atașată hotărârilor judecătorești definitive".

În ceea ce privește tardivitatea cererii de recurs în casație, este evident că actuala cerere a fost formulată cu depășirea termenului de 30 de zile prevăzut de art. 435 C. proc. pen., lucru acceptat inclusiv de către recurenta inculpată, care însă a avut în vedere, în esență, o repunere în termenul de recurs în casație, instituție care nu este prevăzută de legislația procesual penală similar apelului ori contestației.

În raport cu soluția care urmează a fi dispusă, instanța supremă constată că cererea de suspendare a executării hotărârii rămâne fără obiect.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte nu va mai proceda la analiza celorlalte condiții de formă prevăzute de lege, motiv pentru care, apreciind că nu sunt îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de art. 434-438 C. proc. pen., în temeiul art. 440 alin. (2) din C. proc. pen., va respinge, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casație formulată de inculpata A. împotriva deciziei penale nr. 382/A din data de 17.12.2020 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. x/2016.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurenta inculpată la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casație formulată de inculpata A. împotriva deciziei penale nr. 382/A din data de 17.12.2020 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. x/2016.

Obligă recurenta inculpată la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 23 septembrie 2025.