ÎCCJ, Secția penală
ÎCCJ, Secția penală (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2022)
Ședința publică din data de 11 ianuarie 2022
Asupra cauzei penale de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin decizia penală nr. 382/A din 17 decembrie 2020 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. x/2016, au fost admise apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția Națională Anticorupție, Serviciul Teritorial Brașov, și de părțile civile Regia Națională a Pădurilor - Romsilva, Ministerul Finanțelor Publice, Agenția Națională de Administrare Fiscală, Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Brașov și Institutul de Cercetare-Dezvoltare pentru Protecția Plantelor împotriva sentinței penale nr. 39 din 27 iunie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția penală, care a fost desființată, în parte, și, în rejudecare, printre altele, au fost respinse cererile inculpaților A. și S.C. B. S.R.L. formulate în temeiul art. 52 alin. (3) C. proc. pen. și a fost înlăturată dispoziția privind schimbarea încadrării juridice a faptei de abuz în serviciu reținută în legătură cu retrocedarea suprafeței de teren de 46,78 ha din Pădurea Snagov.
De asemenea, s-a dispus condamnarea inculpaților C., D., E., A., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R. și S. la pedepse cu închisoarea, conform distincțiilor din dispozitiv.
Totodată, în baza art. 25 alin. (3) C. proc. pen., au fost desființate următoarele înscrisuri:
- Procesul-verbal al Consiliului de administrație al Institutului de Cercetare-Dezvoltare pentru Protecția Plantelor din data de 02 septembrie 2008;
- Procesul-verbal al Consiliului de administrație al Institutului de Cercetare- Dezvoltare pentru Protecția Plantelor din data de 26 septembrie 2008;
- Decizia nr. 30 din data de 26 septembrie 2008 a Consiliului de Administrație al Institutului de Cercetare-Dezvoltare pentru Protecția Plantelor;
- Protocolul de predare-preluare din data de 26 septembrie 2008 încheiat între Institutul de Cercetare-Dezvoltare pentru Protecția Plantelor și D. privind suprafața de 170.924,975 m.p.;
- Hotărârea nr. 7 din 14 ianuarie 2004 a Comisiei județene Ilfov pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor;
- Procesul-verbal din 9 martie 2006 al Comisiei locale Snagov pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor și Anexa nr. 37 (în parte, cu privire la cererea inculpatului D.);
- Hotărârea nr. 1156 din 07 iunie 2006 a Comisiei județene Ilfov pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor;
- Hotărârea nr. 661 din 02 martie 2007 a Comisiei județene Ilfov pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor;
- Procesul-verbal de punere în posesie a inculpatului D. din data de 26 iunie 2007 întocmit de Comisia locală Snagov pentru suprafața de 9,97 ha;
- Titlul de proprietate nr. x din 07 august 2007 emis de Comisia județeană Ilfov pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor;
- Procesul-verbal de punere în posesie a inculpatului D. nr. 16.085 din data de 15 august 2007 întocmit de Comisia locală Snagov pentru suprafața de 36,78 ha;
- Titlul de proprietate nr. x din 31 august 2007 emis de Comisia județeană Ilfov pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor.
A fost înlăturată dispoziția de la pct. V.2 din sentința apelată privind măsura confiscării speciale de la inculpata S.C. B. S.R.L.
În temeiul art. 397 alin. (1) și alin. (3) raportat la art. 256 și art. 25 alin. (2) C. proc. pen., a fost admisă acțiunea civilă formulată de partea civilă Ministerul Finanțelor Publice, Agenția Națională de Administrare Fiscală, Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Brașov, și s-a dispus restabilirea situației anterioare săvârșirii infracțiunilor, în sensul reintegrării terenului în suprafață de 170.924,975 m.p., ce a făcut obiectul deciziei nr. 30 din data de 26 septembrie 2008 și a Protocolului de predare-preluare nr. 2847 din 26 septembrie 2008, în proprietatea publică a statului, urmând ca partea civilă, în calitate de reprezentant al Statului Român, să întreprindă toate demersurile necesare în acest sens.
Au fost înlăturate dispozițiile de la pct. V.3 și V.5 din sentința apelată cu privire la măsura confiscării speciale de la inculpatul C. și de la S.C. T. S.R.L.
În temeiul art. 397 alin. (1) și alin. (3) raportat la art. 256 și art. 25 alin. (2) și (3) C. proc. pen., a fost admisă, în parte, acțiunea civilă formulată de partea civilă Regia Națională a Pădurilor - Romsilva și s-a dispus restabilirea situației anterioare săvârșirii infracțiunilor, în sensul reintegrării următoarelor terenuri:
- terenul de 67393 m.p. înscris în C.F. nr. x (provenită din conversia de pe hârtie a C.F. nr. x) Snagov, nr. cadastral x;
- terenul de 110682 m.p., înscris în C.F nr. x (provenită din conversia de pe hârtie a C.F. nr. x) Snagov, nr. cadastral x;
- terenul de 68300 m.p. (68344 măsurat), înscris în C.F. nr. x (provenită din conversia de pe hârtie a C.F. nr. x Snagov), nr. cadastral x;
- terenul de 75400 m.p., înscris în C.F. nr. x (provenită din conversia de pe hârtie a C.F. nr. x Snagov), nr. cadastral x, în valoare de 41281,5 euro.
- terenul de 14000 m.p., înscris în C.F. nr. x (provenită din conversia de pe hârtie a C.F. nr. x Snagov), nr. cadastral x;
- terenul de 9300 m.p., înscris în C.F. nr. x (provenită din conversia de pe hârtie a C.F. nr. x Snagov), nr. cadastral x;
- terenul de 6534 m.p., înscris în C.F. nr. x (provenită din conversia de pe hârtie a C.F. nr. x) Snagov, nr. cadastral x;
- terenul de 43459 m.p., înscris în C.F. inițială nr. 7447 Snagov și dezmembrat ulterior în 43 de parcele cu numerele cadastrale 5830/2/1-5830/2/43 și
- terenul de 28799 m.p., înscris în C.F. nr. x (provenită din conversia de pe hârtie a C.F. nr. x) Snagov, nr. cadastral x în proprietatea statului sau, după caz, a unității administrativ teritoriale Snagov, urmând ca partea civilă, în calitate de reprezentant al Statului Român, și unitatea administrativ teritorială să întreprindă toate demersurile necesare în acest sens.
În temeiul art. 998, art. 999 raportat la art. 1003 C. civ. anterior, au fost obligați, în solidar, inculpații E., D., N., O., P., Q., S. și R. la plata sumei de 1.019.285,49 euro, contravaloarea în RON la cursul BNR din ziua plății efective, către partea civilă Regia Națională a Pădurilor - Romsilva, în calitate de reprezentant al Statului Român, cu titlu de despăgubiri civile materiale.
În temeiul art. 397 alin. (1) și (3) C. proc. pen., a fost admisă, în parte, acțiunea civilă formulată de partea civilă Institutul de Cercetare-Dezvoltare pentru Protecția Plantelor și, în temeiul art. 998, art. 999 raportat la art. 1003 C. civ. anterior, au fost obligați, în solidar, inculpații C., A., D., K., L. și M. la plata sumei de 17829,73 euro, contravaloarea în RON la cursul BNR din ziua plății efective, către partea civilă, cu titlu de despăgubiri civile materiale.
Au fost menținute următoarele măsuri asigurătorii:
- cu privire la inculpatul C. - cele instituite prin ordonanța procurorului din 01 martie 2016 asupra terenurilor de: 75400 m.p., înscris în C.F. nr. x (provenită din conversia de pe hârtie a C.F. nr. x Snagov), nr. cadastral x, de 9300 m.p., înscris în C.F. nr. x (provenită din conversia de pe hârtie a C.F. nr. x Snagov), nr. cadastral x, și de 14000 m.p., înscris în C.F. nr. x (provenită din conversia de pe hârtie a C.F. nr. x Snagov), nr. cadastral x, iar cele instituite prin ordonanțele procurorului din 08 decembrie 2015, 12 februarie 2016, 01 martie 2016, 07 aprilie 2016, 11 martie 2016, 27 ianuarie 2016 și 25 martie 2016 până la concurența sumei de 17829,73 euro:
- cu privire la inculpatul D. - cele instituite prin ordonanțele procurorului din 08 decembrie 2015, 01 martie 2016 și 11 martie 2016, până la concurența sumei de 5.037.115,22 euro;
- cu privire la inculpata S.C. B. S.R.L. - cele instituite prin ordonanțele procurorului din 08 decembrie 2015 și 02 martie 2016 asupra bunurilor imobile;
- cu privire la U. - cele instituite prin ordonanțele procurorului din 01 martie 2016, 25 martie 2016, 02 martie 2016 și 10 mai 2016, până la concurența sumei de 45000 de euro;
- cu privire la S.C. T. S.R.L. - cele instituite prin ordonanța procurorului din data de 04 martie 2016;
- cu privire la A. - cele instituite prin ordonanțele procurorului din datele 08 decembrie 2015, 12 februarie 2016, 11 martie 2016 și 25 martie 2016 până la concurența sumei de 17829,73 euro;
- cu privire la inculpata E. - cele instituite prin ordonanțele procurorului din datele de 01 martie 2016, 11 martie 2016 și 25 martie 2016 până la concurența sumei de 1.019.285,49 euro;
- cu privire la inculpatul N. - cea instituită prin ordonanța procurorului din data de 01 martie 2016 până la concurența sumei de 1.019.285,49 euro;
- cu privire la inculpatul O. - cele instituite prin ordonanțele procurorului din datele de 01 martie 2016, 02 martie 2016 și 25 martie 2016 până la concurența sumei de 1.019.285,49 euro;
- cu privire la inculpatul P. - cele instituite prin ordonanțele procurorului din datele de 01 martie 2016, 02 martie 2016 și 25 martie 2016 până la concurența sumei de 1.019.285,49 euro.
A fost ridicată măsura sechestrului asigurător cu privire la inculpata S.C. B. S.R.L. instituită prin ordonanța din 08 decembrie 2015 asupra conturilor societății.
Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței atacate care nu sunt contrare deciziei.
Totodată, au fost respinse, ca nefondate, apelurile formulate de inculpații C., S.C. B. S.R.L., E., H., J., I., D. și U. împotriva aceleiași sentințe penale și s-a constatat că prin încheierea din data de 04 iunie 2020 s-a luat act că inculpatul A. și-a retras apelul declarat în cauză.
S-a luat act de retragerea apelurilor declarate de inculpații G., F. și V. împotriva aceleiași sentințe penale.
În temeiul art. 276 alin. (5) C. proc. pen., a fost respinsă cererea intimatei S.C. W. S.R.L. de acordare a cheltuielilor judiciare.
Împotriva executării deciziei penale nr. 382/A din 17 decembrie 2020 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. x/2016, la data de 09 august 2021, a formulat contestație la executare contestatoarea S.C. W. S.R.L., invocând dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. c) teza I C. proc. pen. și solicitând lămurirea acesteia în sensul de a se constata că dispoziția din cuprinsul hotărârii de restabilire a situației anterioare nu vizează și lotul de teren în suprafață de 10,936 m.p. (din măsurătorile cadastrale, 11.000 m.p. din actele de proprietate) situat în București, str. x, înscris în cartea funciară nr. x, ce face parte din terenul în suprafață totală de 170.924,975 m.p.
În acest sens, s-a arătat că, prin decizia de retrocedare nr. 30 din 26 septembrie 2008 a Consiliului de Administrație al Institutului de Cercetare-Dezvoltare pentru Protecția Plantelor, terenul în suprafață de 170.924,975 m.p. (care, în urma măsurătorilor cadastrale era de 150.972 m.p.), reprezentând Ferma Regală Băneasa, a fost restituit în natură către D., ca urmare a soluționării cererii acestuia de reconstituire a dreptului de proprietate formulată în temeiul Legii nr. 10/2001. Ulterior, terenul a fost dezmembrat (prin actul autentificat sub nr. x din 14 ianuarie 2009) în trei loturi, și anume: lotul x în suprafață de 5.583 m.p. (nr. cadastral x), lotul x în suprafață de 18.200 m.p. (nr. cadastral x) și lotul x în suprafață de 127.138 m.p. (nr. cadastral x), care au fost vândute către S.C. B. S.R.L. (prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. x din 15 ianuarie 2009). Această societate a vândut către S.C. X. S.R.L. lotul x în suprafață de 5.583 m.p. și lotul x în suprafață de 18.200 m.p., după alipirea lor rezultând suprafața totală de 23.783 m.p., care, ulterior, a fost dezmembrată, iar trei dintre loturile rezultate au fost înstrăinate astfel: unul de 3000 m.p. către Y., unul de 4000 m.p. către Z. și unul de 4000 m.p. către AA..
După această din urmă vânzare, cele trei loturi, situate în București, str. x, și înscrise în cărțile funciare nr. x, au fost executate silit de către creditorul BB. în cadrul dosarelor de executare x/2012 deschise la Biroul executorului judecătoresc CC. (în baza titlurilor executorii reprezentate de contractele de credit nr. x din 12 noiembrie 2009, nr. x din 10 decembrie 2009 și nr. x din 23 octombrie 2009 și de contractele de ipotecă nr. x din 29 martie 2011, nr. x din 29 martie 2011 și nr. x din 26 februarie 2010), fiind adjudecate, în ședința de licitație publică din 21 aprilie 2014, de DD.. După achitarea integrală a prețului și expirarea termenului de 15 zile în care părțile dosarului de executare sau terții puteau ataca procesul-verbal al licitației, executorul a întocmit, pe baza acestuia, actele de adjudecare nr. x din 21 mai 2015, nr. x din 21 mai 2015 și nr. x din 21 mai 2015. S-a subliniat că, la data emiterii proceselor-verbale de licitație și a actelor de adjudecare, în cartea funciară nu existau mențiuni cu privire la existența altor sarcini asupra imobilelor urmărite, cu excepția celor în temeiul cărora avusese loc executarea silită.
Ulterior, cele trei terenuri au fost alipite (prin actul autentificat sub nr. x din 30 martie 2016 de B.N.P. EE.), rezultând o suprafață totală de 10.936 m.p. din măsurătorile cadastrale (11.000 m.p. în acte), care, la 02 aprilie 2018, a fost vândută de către DD. și FF. către S.C. W. S.R.L. (prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x din 02 aprilie 2018 de Societatea Profesională Notarială "GG.").
Deopotrivă, contestatoarea a arătat că, la 17 mai 2016, pe rolul Curții de Apel Brașov a fost înregistrat dosarul nr. x/2016 în care au fost trimiși în judecată mai mulți inculpați, sub aspectul săvârșirii de infracțiuni în legătură cu restituirea terenurilor reprezentând Pădurea Snagov și Ferma Regală Băneasa. Prin încheierea de ședință din 19 octombrie 2018, Curtea de Apel Brașov a respins cererea formulată de partea civilă Institutul de Cercetare-Dezvoltare pentru Protecția Plantelor de instituire a măsurii sechestrului asigurător cu privire la terenul situat în București, str. x (înscris în cartea funciară nr. x), în suprafață de 10.936 m.p.
A menționat că, prin decizia penală nr. 382/A din 17 decembrie 2020 pronunțată în dosarul nr. x/2016, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, a reținut că terenul în suprafață de 170.924,975 m.p., situat în București, str. x, reprezentând Ferma Regală Băneasa, a fost restituit în mod nelegal către D. prin decizia nr. 30 din 26 septembrie 2008 a Consiliului de Administrație al Institutului de Cercetare-Dezvoltare pentru Protecția Plantelor, urmare a săvârșirii mai multor infracțiuni de către inculpații din respectiva cauză. Ca urmare, instanța a dispus restabilirea situației anterioare, reintegrarea respectivei suprafațe de teren în proprietatea publică a statului, precum și desființarea mai multor înscrisuri, printre care și decizia de retrocedare nr. 30 din 26 septembrie 2008 a Consiliului de Administrație al Institutului de Cercetare-Dezvoltare pentru Protecția Plantelor.
Contestatoarea a învederat, însă, că în privința suprafeței de teren aflat în proprietatea sa nu se putea dispune restabilirea situației anterioare, având în vedere, pe de o parte, buna sa credință la momentul dobândirii imobilului, aspect ce rezultă din încheierea din 19 octombrie 2018 a Curții de Apel Brașov de respingere a cererii de instituire a sechestrului asigurător asupra acestui imobil, iar, pe de altă parte, împrejurarea că măsura asigurătorie a fost luată de procuror exclusiv în privința terenului în suprafață de 127.138 m.p. ce rămăsese în proprietatea S.C. B. S.R.L.
Sub același aspect, s-a subliniat că relevant în dovedirea bunei credințe a contestatoarei este faptul că societatea X. S.R.L., prin administrator HH., care a dobândit de la S.C. B. S.R.L. suprafața de 23.783 m.p. din terenul restituit, și numiții Y., Z. și AA., care au achiziționat loturile de la cea dintâi societate, nu au avut calitatea de părți în dosarul nr. x/2016, ci de martori, iar S.C. W. S.R.L. a fost citată ca intimat doar în judecarea cererii Institutului de Cercetare-Dezvoltare pentru Protecția Plantelor de instituire a măsurii asigurătorii a sechestrului judiciar asupra terenului proprietatea contestatoarei.
De altfel, față de dispozițiile art. 249 alin. (5) C. proc. pen., măsura asigurătorie, ce are ca scop repararea pagubei produsă prin infracțiune, nu putea fi instituită asupra bunurilor contestatoarei, întrucât în sarcina acesteia nu s-a reținut săvârșirea vreunei infracțiuni în legătură cu imobilul în discuție.
A concluzionat că restabilirea situației anterioare în sensul trecerii suprafeței de teren de 10.936 m.p. din proprietatea contestatoarei în proprietatea publică a statului ar aduce atingere securității și stabilității raporturilor juridice civile, căci s-ar ajunge ca aceasta să răspundă cu bunurile proprii pentru repararea unei pagube pe care nu a produs-o. Totodată, a solicitat să fie avut în vedere faptul că pe terenul în suprafață de 10.936 m.p. a fost edificată o construcție ce reprezintă primul oraș medical din România (II.), ce cuprinde o policlinică cu peste 60 de cabinete medicale, un spital de geriatrie și recuperare, un spital de oncologie și un centru de recuperare.
În susținerea cererii, contestatoarea a atașat, în copie, un extras de carte funciară pentru informare nr. x, București, actele de adjudecare nr. x din 21 mai 2015, precum și contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. x din 02 aprilie 2018 de Societatea Profesională Notarială "GG.".
Cererea S.C. W. S.R.L. a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, sub nr. x/2021, fiind repartizată aleatoriu în sistem informatic Completului nr. 2 pentru termenul de judecată din 05 octombrie 2021, când acesta a rămas în pronunțare asupra chestiunii privind compunerea completului ce ar trebui să soluționeze dosarul, prin raportare la cazul de contestație la executare invocat.
Prin încheierea din 19 octombrie 2021, formațiunea de judecată inițial învestită a dispus scoaterea de pe rol a cauzei și înaintarea acesteia președintelui secției penale în vederea stabilirii componenței completului de judecată care va soluționa dosarul nr. x/2021, având în vedere temeiul juridic al contestației la executare, respectiv dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. c) teza I C. proc. pen., precum și faptul că decizia penală nr. 382/A din data de 17 decembrie 2020 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală (dosar nr. x/2016), a fost pronunțată de Completul nr. 4, care, prin Hotărârea nr. 47 din 27 aprilie 2021 a Colegiului de Conducere al instanței supreme, a fost desființat.
Prin rezoluția președintelui secției penale a Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a stabilit ca cererea să fie soluționată de Completul nr. 7, având următoarea componență: doamna judecător JJ. (președintele completului), domnul judecător KK. și doamna judecător LL., în conformitate cu dispozițiile art. 111 alin. (6) din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, aprobat prin Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 1375/2015, cu modificările și completările ulterioare.
La termenul de judecată din 23 noiembrie 2021, fixat pentru soluționarea cauzei, în ședință publică, doamna judecător LL. a formulat oral declarație de abținere în dosarul nr. x/2021 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, invocând cazul de incompatibilitate prevăzut de art. 64 alin. (4) C. proc. pen. și arătând, în motivare, că a îndeplinit, în cauză, funcția de judecător de drepturi și libertăți, în timp ce și-a desfășurat activitatea în cadrul secției penale a Curții de Apel Brașov. Ca urmare, în vederea soluționării incidentului procedural, în cauză s-a acordat termen de judecată la 11 ianuarie 2022.
Declarația de abținere a doamnei judecător LL. a fost respinsă prin încheierea din 06 decembrie 2021, reținându-se, în esență, că nu este incident cazul de incompatibilitate prevăzut de art. 64 alin. (4) C. proc. pen., având în vedere stadiul procedurii judiciare, care, la acest moment, se află în faza de executare, etapă a procesului penal ce nu intră în sfera de aplicare a dispozițiilor art. 3 alin. (3) C. proc. pen. privind separarea funcțiilor judiciare.
Ulterior, prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, la 16 decembrie 2021, Statul Român prin Ministerul Finanțelor a formulat, la rândul său, contestație împotriva executării deciziei penale nr. 382/A din 17 decembrie 2020 pronunțată în dosarul nr. x/2016 al instanței supreme, invocând dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. și solicitând lămurirea hotărârii în sensul de a se preciza dacă sunt menținute dispozițiile instanței de fond cu privire la confiscarea specială în ceea ce privește suprafața de teren de 127.138 m.p., care este cuprinsă în suprafața totală de 170.924,975 m.p., ori dacă prin expresia "menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate care nu sunt contrare prezentei decizii" se înțelege că dispozițiile referitoare la confiscarea specială au fost înlăturate întrucât sunt contrare deciziei penale menționate.
În acest sens, a învederat că, prin decizia de retrocedare nr. 30 din 26 septembrie 2008 a Consiliului de Administrație al Institutului de Cercetare-Dezvoltare pentru Protecția Plantelor, terenul în suprafață de 170.924,975 m.p., reprezentând Ferma Regală Băneasa, a fost restituit în natură către D., urmare a cererii acestuia de reconstituire a dreptului de proprietate formulată în temeiul Legii nr. 10/2001. Terenul a fost, ulterior, dezmembrat în trei loturi (prin actul de dezmembrare nr. 4 din 14 ianuarie 2009; lotul x în suprafață de 5.583 m.p., nr. cadastral x; lotul x în suprafață de 18.200 m.p., nr. cadastral x; și lotul x în suprafață de 127.138 m.p., nr. cadastral x), care, apoi, au fost vândute către S.C. B. S.R.L.
Prin sentința penală nr. 39 din 27 iunie 2019 a Curții de Apel Brașov, în temeiul art. 118 alin. (1) lit. e) C. pen. (1969), s-a dispus confiscarea specială a unor bunuri proprietatea inculpatei S.C. B. S.R.L., printre care și terenul de 127.138 m.p. Prin urmare, potrivit art. 3 alin. (1) din O.G. nr. 14/2007 pentru reglementarea modului și condițiilor de valorificare a bunurilor intrate, potrivit legii, în proprietatea privată a statului, cu modificările și completările ulterioare, "bunurile confiscate (…) trec în proprietatea privată a statului în temeiul (…) unei hotărâri judecătorești definitive".
Ulterior, prin decizia penală nr. 382/A din 17 decembrie 2020 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, s-a dispus restabilirea situației anterioare săvârșirii infracțiunilor, în sensul reintegrării terenului în suprafață de 170.924,975 m.p., ce a făcut obiectul deciziei nr. 30 din 26 septembrie 2008 a Consiliului de Administrație al Institutului de Cercetare-Dezvoltare pentru Protecția Plantelor și al Protocolului de predare-preluare nr. 2847 din 26 septembrie 2008, în proprietatea publică a statului, urmând ca partea civilă, în calitate de reprezentant al Statului Român, să întreprindă demersurile necesare în acest sens. Prin aceeași decizie au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței atacate care nu sunt contrare acesteia.
În opinia contestatoarei, dispozițiile instanței de fond privind confiscarea specială sunt în contradicție cu cele ale deciziei penale nr. 382/A din 17 decembrie 2020 pronunțată în dosarul nr. x/2016, căci prin aceasta s-a dispus restabilirea situației anterioare săvârșirii infracțiunilor în sensul revenirii în proprietatea publică a statului a întregii suprafețe restituite nelegal (de 170.924,975 m.p.).
S-a apreciat că, în cazul în care au fost menținute dispozițiile instanței de fond cu privire la confiscarea specială, Ministerul Finanțelor Publice, în calitate de reprezentant al Statului Român, se află în imposibilitate de a întreprinde măsurile legale în vederea restabilirii situației anterioare, respectiv a revenirii în proprietatea publică a întregii suprafețe de teren, căci suprafața de 127.138 m.p. ar intra în proprietatea privată, iar nu în cea a publică.
Prin rezoluția aplicată pe cerere de președintele secției penale a Înaltei Curți de Casație și Justiție, s-a dispus soluționarea cererii formulată de Statul Român prin Ministerul Finanțelor de completul învestit cu rezolvarea primei contestații la executare, conform Regulamentului de ordine interioară al instanțelor judecătorești, aprobat prin Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 1375/2015, cu modificările și completările ulterioare.
Ca urmare, contestația la executare formulată de Statul Român prin Ministerul Finanțelor a fost atașată la dosarul nr. x/2021 cu termen la 11 ianuarie 2022.
La soluționarea cauzei, au fost avute în vedere înscrisurile depuse de contestatoarea S.C. W. S.R.L., actele și lucrările dosarului nr. x/2016 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, în care a fost pronunțată decizia a cărei lămurire se solicită, precum și cele ale dosarelor componente (nr. x/2016 al Curții de Apel Brașov și dosarul de urmărire penală nr. x/2015 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția Națională Anticorupție, Serviciul Teritorial Brașov).
Analizând contestațiile la executare formulate, prin prisma aspectelor invocate, dar și prin raportare la înscrisurile depuse în susținere de S.C. W. S.R.L., precum și la actele și lucrările dosarului nr. x/2016, Înalta Curte, în complet constituit potrivit art. 111 alin. (6) din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, aprobat prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 1.375/2015, cu modificările și completările ulterioare, constată că acestea nu sunt fondate pentru motivele arătate în continuare.
Contestația la executare este un mijloc jurisdicțional de rezolvare a unor incidente ivite în cursul executării hotărârilor judecătorești definitive, prin intermediul său putându-se invoca numai aspecte ce țin de executarea unor astfel de hotărâri, iar nu și chestiuni privind legalitatea și temeinicia acestora.
Potrivit dispozițiilor art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., împotriva executării unei hotărâri penale se poate face contestație când se ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută (teza I) sau vreo împiedicare la executare (teza a II-a), cerere care, în conformitate cu prevederile art. 598 alin. (2) C. proc. pen., trebuie depusă la instanța care a pronunțat respectiva hotărâre.
Pe de altă parte, conform prevederilor art. 111 alin. (6) din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, aprobat prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 1.375/2015, contestațiile la executare prevăzute de art. 598 alin. (1) lit. c) teza I C. proc. pen. se soluționează de completul care a pronunțat hotărârea a cărei lămurire se solicită, judecătorii urmând a se reuni chiar dacă nu mai fac parte, împreună, din același complet. Dacă, însă, la momentul apariției unei atare situații numai unul sau unii dintre respectivii judecători își desfășoară activitatea în cadrul secției, completul va fi întregit cu unul ori, după caz, cu 2 judecători din lista de permanență de la data înregistrării cererii de lămurire a hotărârii, respectiv a contestației la executare. Ca urmare, prezenta cauză se soluționează de unul dintre membrii completului ce a pronunțat decizia penală nr. 382/A din 17 decembrie 2020 în dosarul nr. x/2016, formațiunea de judecată fiind întregită cu doi judecători din lista de permanență de la datele de 10 și 16 august 2021 (având în vedere că la data când, la instanța supremă, a fost înregistrată contestația la executare formulată de S.C. W. S.R.L. și la 12 august 2021, judecător de permanență era chiar magistratul care fusese membru titular al Completului nr. 4, iar în datele de 11 și 13 august 2021 era planificat același judecător de permanență din 10 august 2021).
De asemenea, prevederile art. 107 din același Regulament stabilesc că dacă ulterior înregistrării unei cereri se constată că la instanță s-a depus cel puțin o cerere formulată de aceleași părți, chiar împreună cu altele, având unul dintre obiectele inițiale, toate cererile vor fi repartizate primului complet învestit dacă cererile nu au fost soluționate încă. În speță, la înregistrarea contestației la executare formulată de Statul Român prin Ministerul Finanțelor, pe rolul instanței se afla dosarul nr. x/2021, cu termen de judecată la 11 ianuarie 2022, motiv pentru care s-a dispus, pe cale administrativă, repartizarea acesteia completului învestit cu soluționarea respectivei cauze.
Din verificarea actelor dosarului, se constată că S.C. W. S.R.L. a formulat contestație la executare, întemeiată pe dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. c) teza I C. proc. pen., solicitând, în esență, lămurirea deciziei penale nr. 382/A din 17 decembrie 2020 pronunțată în dosarul nr. x/2016 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, în sensul de a se constata că dispoziția de restabilire a situației anterioare nu vizează și lotul de teren în suprafață de 10.936 m.p. (din măsurători, 11.000 m.p. din acte) situat în București, str. x, înscris în cartea funciară nr. x, ce face parte din terenul cu suprafața totală de 170.924,975 m.p., având în vedere că este dobânditor de bună credință al acestuia.
În temeiul acelorași dispoziții procesual penale, Statul Român prin Ministerul Finanțelor a solicitat, la rândul său, lămurirea dispozitivului deciziei penale nr. 382/A din 17 decembrie 2020, în sensul de a se preciza dacă sunt menținute dispozițiile instanței de fond cu privire la confiscarea specială în ceea ce privește suprafața de teren de 127.138 m.p. care este cuprinsă în suprafața totală de 170.924,975 m.p. ori dacă prin expresia "menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate care nu sunt contrare prezentei decizii" se înțelege că dispozițiile referitoare la confiscarea specială au fost înlăturate întrucât sunt contrare deciziei penale menționate. În esență, a susținut că dispozițiile instanței de fond privind confiscarea specială a suprafeței de teren de 127.138 m.p., ce ar avea drept consecință introducerea bunului imobil în proprietatea privată, sunt în contradicție cu cele ale deciziei penale nr. 382/A din 17 decembrie 2020 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, căci prin aceasta s-a dispus restabilirea situației anterioare săvârșirii infracțiunilor în sensul revenirii în proprietatea publică a statului a întregii suprafețe restituite nelegal (de 170.924,975 m.p.).
Se observă, astfel, că ambele contestații la executare ce formează obiectul cauzei vizează lămurirea unor dispoziții referitoare la terenuri (respectiv cel de 10.936 m.p. - în cazul contestației formulată de S.C. W. S.R.L. și cel de 127.138 m.p. în cazul celei promovată de Statul Român prin Ministerul Finanțelor) ce fac parte din bunul imobil în suprafață totală de 170.924,975 m.p. cu privire la care, prin decizia penală nr. 382/A din 17 decembrie 2020 pronunțată în dosarul nr. x/2016 de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, s-a dispus restabilirea situației anterioare și reintegrarea sa în proprietatea publică a statului.
Cu privire la această suprafață de teren, în considerentele deciziei penale a cărei executare se contestă (Capitolul X. Latura civilă), s-a reținut, cu putere de lucru judecat, că "apartenența la domeniul public al statului a terenului ce a format obiectul deciziei nr. 30 din 26.09.2008 emisă de Institutul de Cercetare și Dezvoltare pentru Protecția Plantelor, în suprafață de 170.924,975 m.p., este fără echivoc, rezultând în mod explicit din art. 2 alin. (4) din H.G. nr. 1881/2005, coroborate cu conținutul anexei nr. 11c. a aceleiași hotărâri, dar și din Lista bunurilor aparținând domeniului public al statului, anexă la Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia."
Prin urmare, raportându-se la dispozițiile art. 136 alin. (4) din Constituția României și art. 11 din Legea nr. 213/1998 care detaliază regimul juridic al bunurilor din domeniul public, Înalta Curte "având în vedere, pe de o parte, cele deja constatate de instanța de apel cu privire la restituirea nelegală a terenului în suprafață de 170.924,975 m.p. de către Institutul de Cercetare și Dezvoltare pentru Protecția Plantelor, iar, pe de altă parte, reținând caracterul inalienabil al bunurilor din domeniul public al statului, precum și sancțiunea aplicată actelor juridice încheiate cu încălcarea acestuia", în baza art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., a admis apelul formulat de partea civilă Ministerul Finanțelor Publice, Agenția Națională de Administrare Fiscală (A.N.A.F.), Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Brașov, a desființat sentința și în ce privește latura civilă a cauzei și, rejudecând, în baza art. 397 alin. (1) și (3) C. proc. pen. raportat la art. 256 și art. 25 alin. (2) C. proc. pen., a admis acțiunea civilă formulată de această parte civilă, dispunând restabilirea situației anterioare săvârșirii infracțiunilor, în sensul reintegrării terenului în suprafață de 170.924,975 m.p. ce a făcut obiectul deciziei nr. 30 din 26 septembrie 2009 și a Protocolului de predare-primire din aceeași zi, în proprietatea publică a statului.
Totodată, s-a menționat că partea civilă, în calitate de reprezentant al Statului Român, urmează "să întreprindă toate demersurile necesare în sensul celor dispuse anterior cu privire la întreaga suprafață de teren care a fost restituită nelegal, fiind fără relevanță că o parte din aceasta (23.783 m.p.) a fost ulterior înstrăinată S.C. X. S.R.L., care, la rândul său, a înstrăinat-o, în tot sau parte, altor persoane.
Astfel, dincolo de dispozițiile explicite cuprinse în art. 11 alin. (2) din Legea nr. 213/1998 cu privire la sancțiunea aplicabilă tuturor actelor juridice încheiate cu încălcarea caracterului inalineabil al bunurilor din domeniul public al statului, este de reținut că martorul MM., care controla în fapt S.C. X. S.R.L., a cunoscut circumstanțele în care a fost obținut terenul pe care l-a dobândit.
Conform contractului de vânzare-cumpărare nr. x din 15.01.2009 încheiat între inculpata S.C. B. S.R.L. și S.C. X. S.R.L., prețul de 530.000 de euro nu a fost achitat, ci a fost compensat cu suma datorată de inculpată în baza contractului de prestări servicii, datat 01.09.2008, care avea ca obiect reprezentarea S.C. B. S.R.L și a inculpatului D. în fața autorităților publice competente și a instanțelor de judecată în legătură cu restituirea în natură a proprietăților.
Așa cum a rezultat și din considerentele prezentei decizii, martorul MM. a relatat aspecte în legătură cu demersurile efectuate de inculpații C., F. și (…) pentru obținerea terenului fostei Ferme Regale Băneasa, cunoscând așadar, inclusiv prin prisma contractului de prestări servicii invocat ca temei pentru dobândirea suprafeței de 23.783 m.p., circumstanțele în care a fost obținut întreg terenul în suprafață de 170.924,975 m.p.
Prin urmare, S.C. X. S.R.L., prin persoana care o controla în fapt, a fost la curent cu procesul de restituire a terenului, cunoscând așadar inclusiv faptul că acesta aparținea domeniului public și nu fusese parcursă procedura legală prevăzută în art. 10 alin. (2) din Legea nr. 213/1998 de trecere a terenului din domeniul public al statului în cel privat și, implicit, asumându-și riscul dobândirii unei părți din terenul astfel obținut.
În mod corespunzător, obligația de a verifica modul în care terenul a fost obținut, cu referire la apartenența acestuia la domeniul public al statului și la neparcurgerea procedurii legale de trecere în domeniul privat, incumba tuturor eventualilor dobânditori ulteriori ai unor suprafețe din terenul inițial.
În consecință, în cauză nu se pune problema obținerii unor despăgubiri prin echivalent bănesc pentru partea de teren care a fost înstrăinată de inculpata S.C. B. S.R.L. către S.C. X. S.R.L., ci a reintegrării efective în proprietatea publică a statului a întregii suprafețe restituite nelegal.
Tot astfel, nu sunt incidente dispozițiile referitoare la confiscarea specială, întrucât, potrivit art. 118 lit. e) din C. pen. (1969), respectiv art. 112 lit. e) din C. pen. în vigoare, confiscarea bunurilor dobândite prin săvârșirea faptei prevăzute de legea penală (adică a infracțiunii de trafic de influență, conform hotărârii apelate) are un caracter subsidiar față de despăgubirea persoanei vătămate, în natură sau prin echivalent.
Astfel, aceste bunuri sunt supuse confiscării numai dacă nu sunt restituite persoanei vătămate și în măsura în care nu servesc la despăgubirea acesteia.
În speță, chiar dacă transmiterea terenului de la inculpatul D. la inculpata S.C. B. S.R.L. a reprezentat prețul traficării de influență stabilit în contractul de cesiune din 1.11.2006, este de reținut că dobândirea efectivă a terenului de către primul inculpat a fost urmarea imediată a infracțiunii de abuz în serviciu săvârșită de reprezentanții Institutului de Cercetare-Dezvoltare pentru Protecția Plantelor, la care au concurat și inculpații D., C. și (…), în calitate de complici.
Prin urmare, având în vedere că infracțiunea de abuz în serviciu, pentru care se va dispune condamnarea prin prezenta decizie, este o infracțiune de prejudiciu, iar în cauză va fi admisă acțiunea civilă, în sensul restabilirii situației anterioare săvârșirii infracțiunilor și reintegrării în proprietatea publică a statului a întregului teren în suprafață de 170.924,975 m.p. ce a făcut obiectul deciziei nr. 30 din 26.08.2009, urmează a fi înlăturată dispoziția de la pct. V.2 din sentința apelată cu privire la confiscarea de la inculpata S.C. B. S.R.L. a echivalentului în bani a unei părți din acest teren, înstrăinată de inculpata S.C. B. S.R.L. către S.C. X. S.R.L."
Rezultă, așadar, că, în considerentele deciziei penale nr. 382/A din 17 decembrie 2020 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, s-a reținut că întreaga suprafață de teren de 170.924,975 m.p., ce a făcut obiectul deciziei nr. 30 din 26 septembrie 2009 a Consiliului de Administrație al Institutului de Cercetare-Dezvoltare pentru Protecția Plantelor și al Protocolului de predare-primire din aceeași zi, constituie proprietatea publică a Statului Român și că, din această perspectivă, nu prezintă relevanță înstrăinarea ulterioară a terenului, cumpărătorii ori, după caz, adjudecatarii având obligația de a cerceta situația juridică a acestuia.
În atare situație, în privința suprafeței de 10,936 m.p. (din măsurătorile cadastrale, 11.000 m.p. din actele de proprietate) dobândită în urma licitației de către DD. și transmisă, ulterior, contestatoarei S.C. W. S.R.L. prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. x din 02 aprilie 2018, situată în București, str. x și înscrisă în cartea funciară nr. x, ce face parte din terenul în suprafață totală de 170.924,975 m.p., sunt incidente dispozițiile art. 136 din Constituția României și art. 861 C. civ., în conformitate cu care bunurile proprietate publică sunt inalienabile, imprescriptibile și insesizabile, ceea ce înseamnă că acestea nu pot fi înstrăinate, respectiv restituite prin dispoziție de retrocedare, fiind scoase din circuitul civil general, că titularul dreptului (Statul Român) le poate revendica oricând și că nu pot fi urmărite de creditorii acestuia. Ca urmare, contestatoarea S.C. W. S.R.L. nu poate opune titularului dreptului de proprietate publică buna sa credință de la momentul achiziționării imobilului, cu atât mai mult cu cât avea obligația de a verifica situația juridică a respectivei suprafețe de teren.
Așa fiind, se constată că, în ceea ce privește terenul de 10,936 m.p. (din măsurătorile cadastrale, 11.000 m.p. din actele de proprietate) situat în București, str. x, înscris în cartea funciară nr. x, nu există nicio neclaritate în dispozitivul hotărârii a cărei executare se contestă.
Aceeași concluzie se relevă și în privința contestației la executare formulată de Statul Român prin Ministerul Finanțelor, având în vedere mențiunile din decizie în sensul restabilirii situației anterioare pentru întreaga suprafață de teren ce a reprezentat Ferma Regală Băneasa (170.924,975 m.p.), context în care devine evidentă și clară dispoziția instanței de apel raportat la măsura confiscării luată de instanța de fond pentru o parte din acest teren (127.138 m.p.).
Astfel, așa cum s-a arătat și în considerentele deciziei a cărei executare se contestă, confiscarea bunurilor dobândite prin săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală are un caracter subsidiar față de despăgubirea persoanei vătămate, în natură sau prin echivalent.
Or, atâta timp cât, în apel, s-a dispus restabilirea situației anterioare în sensul reintegrării întregii suprafețe de teren de 170.924,975 m.p. în proprietatea publică a Statului Român, în mod evident măsura confiscării speciale, care ar fi atras introducerea terenului în proprietatea privată, nu se mai menține cu privire la acest imobil ori la cele rezultate în urma dezmembrării.
De altfel, inclusiv contestatorul a înțeles acest lucru, de vreme ce, în cuprinsul cererii scrise, a arătat că "dispozițiile instanței de fond privind confiscarea specială sunt în contradicție cu dispozițiile deciziei penale nr. 382/A din 17 decembrie 2020 pronunțată în dosarul nr. x/2016 prin care s-a dispus restabilirea situației anterioare săvârșirii infracțiunilor, în sensul revenirii în proprietatea publică a statului a întregii suprafețe restituite nelegal de 170.924,975 m.p.", afirmație care dovedește că, prin prisma dispozitivului și a considerentelor sale, decizia a cărei executare se contestă este lămuritoare în ceea ce privește aspectele a căror neclaritate s-a invocat.
Pentru considerentele mai sus expuse, apreciind că nu este necesară o intervenție în condițiile art. 598 alin. (1) lit. c) teza I C. proc. pen., Înalta Curte urmează a respinge, ca nefondate, contestațiile formulate de contestatorii W. S.R.L. și Statul Român prin Ministerul Finanțelor împotriva executării deciziei penale nr. 382/A din 17 decembrie 2020 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. x/2016.
În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., față de culpa sa procesuală, contestatoarea W. S.R.L. va fi obligată la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondate, contestațiile formulate de contestatorii W. S.R.L. și Statul Român prin Ministerul Finanțelor împotriva executării deciziei penale nr. 382/A din 17 decembrie 2020 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. x/2016.
Obligă contestatoarea W. S.R.L. la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 11 ianuarie 2022.