- Instanța
- Înalta Curte de Casație și Justiție (România) · Secția penală
ÎCCJ, Secția penală — cale de atac împotriva sentinței nr. 4 a Curții de Apel Brașov
Deliberând asupra cauzei de față, În baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 4/F/CC din data de 09 iunie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția penală, în baza art. 459 alin. (5) C. proc. pen., s-a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de condamnatul A., privind Sentința penală nr. 39/27 iunie 2019 a Curții de Apel Brașov, pronunțată în Dosarul nr. x/2016, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 382/A/17 decembrie 2020 a Înaltei Curți de Casație și Justiție. Pentru a dispune în acest sens, Curtea de Apel Brașov a reținut următoarele: Cu privire la admisibilitatea în principiu a cererii de revizuire formulată de revizuentul condamnat A., prima instanță a constatat că prin Sentința penală nr. 39 din data de 27 iunie 2019 a Curții de Apel Brașov, pronunțată în Dosarul nr. x/2016 s-au dispus următoarele: I. În temeiul art. 52 alin. (3) C. proc.
pen. a constatat că au autoritate de lucru judecat în prezenta cauză penală următoarele hotărâri pronunțate de instanțele civile: - Hotărârea nr. 132/06.02.1955 pronunțată în Dosarul nr. x/1954 al secției I-a a Tribunalelor Judiciare de la Lisabona, Portugalia, recunoscută prin decizia irevocabilă nr. 954/14.02.2012, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în Dosarul nr. x/2009 - exequatur, cu privire la calitatea inculpatului B. de moștenitor al C. - Sentința civilă nr. 1872/26.06.2003 pronunțată de Judecătoria Buftea (definitivă și irevocabilă prin neapelare) și Sentința civilă nr. 1496/16.05.2005 pronunțată de Judecătoria Buftea (rămasă irevocabilă prin respingerea apelului prin Decizia civilă nr. 1075/A/12.05.2006 a Tribunalului București și respingerea recursului prin Decizia civilă nr. 73/22.01.2007 a Curții de Apel București), cu privire la dreptul inculpatului B. de a solicita restituirea suprafeței de teren de 46,78 ha.
din Pădurea Snagov - Sentința civilă nr. 2146/06.12.2013 a Tribunalului București, secția a III-a civilă (definitivă prin neapelare), cu privire la dreptul inculpatului B. de a solicita restituirea imobilului D. A respins restul solicitărilor inculpatului E. și ale inculpatei SC F. SRL de constatare a autorității de lucru judecat a chestiunilor statuate prin celelalte hotărâri pronunțate de instanțele civile în legătură cu drepturile succesorale ale inculpatului B. II. A respins cererile și excepțiile privind constatarea nulității absolute a probelor administrate în prezenta cauză, formulate de către inculpații G., H., I., J., K. și L. III. În temeiul art. 386 alin. (1) C. proc. pen. a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei de abuz în serviciu, reținută în legătură cu retrocedarea suprafeței de teren de 46,78 ha.
din Pădurea Snagov, pentru inculpații: L., din complicitate la abuz în serviciu dacă funcționarul a obținut pentru altul un folos necuvenit, cu consecințe deosebit de grave, prevăzută de art. 48 alin. (1) C. pen. rap. la art. 132 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 297 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 309 C. pen. și art. 5 C. pen., în complicitate la abuz în serviciu dacă funcționarul a obținut pentru altul un folos necuvenit, prevăzută de art. 48 alin. (1) C. pen. rap. la art. 132 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 297 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen. (fapta descrisă în rechizitoriu la pct. 4 de la încadrarea în drept) E., din complicitate la abuz în serviciu dacă funcționarul a obținut pentru altul un folos necuvenit, cu consecințe deosebit de grave, prevăzută de art. 48 alin. (1) C. pen.
rap. la art. 132 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 297 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 309 C. pen. și art. 5 C. pen., în complicitate la abuz în serviciu dacă funcționarul a obținut pentru altul un folos necuvenit, prevăzută de art. 48 alin. (1) C. pen. rap. la art. 132 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 297 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen. (fapta descrisă în rechizitoriu la pct. 4 de la încadrarea în drept) B., din complicitate la abuz în serviciu dacă funcționarul a obținut pentru altul un folos necuvenit, cu consecințe deosebit de grave, prevăzută de art. 48 alin. (1) C. pen. rap. la art. 132 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 297 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 309 C. pen.
și art. 5 C. pen., în complicitate la abuz în serviciu dacă funcționarul a obținut pentru altul un folos necuvenit, prevăzută de art. 48 alin. (1) C. pen. rap. la art. 132 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 297 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen. (fapta descrisă la pct. 3 de la încadrarea în drept din rechizitoriu). M., din complicitate la abuz în serviciu dacă funcționarul a obținut pentru altul un folos necuvenit, cu consecințe deosebit de grave, prevăzută de art. 48 alin. (1) C. pen. rap. la art. 132 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 297 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 309 C. pen. și art. 5 C. pen., în complicitate la abuz în serviciu dacă funcționarul a obținut pentru altul un folos necuvenit, prevăzută de art. 48 alin. (1) C. pen.
rap. la art. 132 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 297 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen. N., din abuz în serviciu dacă funcționarul a obținut pentru altul un folos necuvenit, cu consecințe deosebit de grave, prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 297 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 309 C. pen. și art. 5 C. pen., în abuz în serviciu dacă funcționarul a obținut pentru altul un folos necuvenit, prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 297 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen. O., din abuz în serviciu dacă funcționarul a obținut pentru altul un folos necuvenit, cu consecințe deosebit de grave, prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000 rap.
la art. 297 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 309 C. pen. și art. 5 C. pen., în abuz în serviciu dacă funcționarul a obținut pentru altul un folos necuvenit, prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 297 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen. P., din abuz în serviciu dacă funcționarul a obținut pentru altul un folos necuvenit, cu consecințe deosebit de grave, prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 297 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 309 C. pen. și art. 5 C. pen., în abuz în serviciu dacă funcționarul a obținut pentru altul un folos necuvenit, prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 297 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen.
Q., din abuz în serviciu dacă funcționarul a obținut pentru altul un folos necuvenit, cu consecințe deosebit de grave, prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 297 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 309 C. pen. și art. 5 C. pen., în abuz în serviciu dacă funcționarul a obținut pentru altul un folos necuvenit, prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 297 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen. R., din abuz în serviciu dacă funcționarul a obținut pentru altul un folos necuvenit, cu consecințe deosebit de grave, prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 297 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 309 C. pen. și art. 5 C. pen., în abuz în serviciu dacă funcționarul a obținut pentru altul un folos necuvenit, prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000 rap.
la art. 297 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen. A., din abuz în serviciu dacă funcționarul a obținut pentru altul un folos necuvenit, cu consecințe deosebit de grave, prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 297 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 309 C. pen. și art. 5 C. pen., în abuz în serviciu dacă funcționarul a obținut pentru altul un folos necuvenit, prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 297 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen. S., din abuz în serviciu dacă funcționarul a obținut pentru altul un folos necuvenit, cu consecințe deosebit de grave, prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 297 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 309 C. pen.
și art. 5 C. pen., în abuz în serviciu dacă funcționarul a obținut pentru altul un folos necuvenit, prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 297 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen. În temeiul art. 386 alin. (1) C. proc. pen. respinge cererea inculpatului A. de schimbare a încadrării juridice a faptei din infracțiunea de abuz în serviciu dacă funcționarul a obținut pentru altul un folos necuvenit, cu consecințe deosebit de grave, prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 297 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 309 C. pen. și art. 5 C. pen., în infracțiunea de neglijență în serviciu, prevăzută de art. 298 C. pen. [...] 22. În temeiul art. 396 alin. (5) C. proc.
pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen. a achitat pe inculpatul A., născut în sectorul 5, municipiul București, domiciliat în oraș Popești-Leordeni, cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură la Cabinet Individual de Avocat T., în București, cetățean român, fără antecedente, pentru infracțiunea de abuz în serviciu dacă funcționarul a obținut pentru altul un folos necuvenit, prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 297 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen. [...] V.
În temeiul art. 257 alin. (2) rap. la art. 256 alin. (2) din C. pen. din 1968 și art. 118 alin. (1) lit. e) din C. pen. din 1968 a dispus confiscarea specială a următoarelor bunuri: - terenul de 67393 m.p. înscris în Cartea funciară nr. x (provenită din conversia de pe hârtie a C.F. nr. x) Snagov, nr. cadastral x, aflat în proprietatea inculpatei SC F. SRL. - terenul de 110682 m.p., înscris în Cartea funciară nr. x (provenită din conversia de pe hârtie a C.F. nr. x) Snagov, nr. cadastral x, aflat în proprietatea inculpatei SC F. SRL. - terenul de 68300 m.p. (68344 măsurat), înscris în Cartea funciară nr. x (provenită din conversia de pe hârtie a C.F. nr. x Snagov), nr. cadastral x, aflat în proprietatea inculpatei SC F. SRL. - terenul de 127138 m.p. (127718 măsurat) înscris în Cartea funciară nr. x (provenită din conversia de pe hârtie a C.F. nr. x), nr. cadastral x, aflat în proprietatea inculpatei SC F. SRL.
În temeiul art. 257 alin. (2) rap. la art. 256 alin. (2) din C. pen. din 1968 și art. 118 alin. (1) lit. e) din C. pen. din 1968 a dispus confiscarea specială de la inculpata SC F. SRL a echivalentului în bani al terenului de 23783 m.p., înstrăinat de SC F. SRL către SC U. SRL, în valoare de 8.347.833 de euro.
În temeiul art. 257 alin. (2) rap. la art. 256 alin. (2) din C. pen. din 1968 și art. 118 alin. (1) lit. e) din C. pen. din 1968 a dispus confiscarea specială de la inculpatul L. a echivalentului în bani al următoarelor bunuri: - terenul de 75400 m.p., înscris în Cartea funciară nr. x (provenită din conversia de pe hârtie a C.F. nr. x Snagov), nr. cadastral x, în valoare de 41281,5 euro. - terenul de 14000 m.p., înscris în Cartea funciară nr. x (provenită din conversia de pe hârtie a C.F. nr. x Snagov), nr. cadastral x, în valoare de 7665 euro - terenul de 9300 m.p., înscris în Cartea funciară nr. x (provenită din conversia de pe hârtie a C.F. nr. x Snagov), nr. cadastral x, în valoare de 5091,75 euro - terenul de 10000 m.p., înscris în Cartea funciară nr. x (provenită din conversia de pe hârtie a C.F. nr. x) Snagov, nr. cadastral x, în valoare de 4835 euro - terenurile în suprafață totală de 32573 m.p., înscrise cu numerele cadastrale x/1, x/3, x/5, x/6, x/7, în valoare de 15749,04 euro
În temeiul art. 118 alin. (1) lit. e) din C. pen. din 1968 a dispus confiscarea specială de la inculpatul B. a sumei de 4000000 de euro.
În temeiul art. 25 alin. (1) din Legea nr. 656/2002 (art. 33 alin. (1) din Legea nr. 656/2002, după republicarea legii) raportat la art. 118 lit. e) din C. pen. din 1968, a dispus confiscarea specială a următoarelor bunuri - terenul de 6534 m.p., înscris în Cartea Funciară nr. x (provenită din conversia de pe hârtie a C.F. nr. x) Snagov, nr. cadastral x, aflat în proprietatea scriptică a SC V. SRL. - terenul de 43459 m.p., înscris în Cartea funciară inițială 7447 Snagov și dezmembrat ulterior în 43 de parcele cu numerele cadastrale 5830/2/1-5830/2/43, aflat în proprietatea scriptică a SC V. SRL. - terenul de 28799 m.p., înscris în Cartea funciară nr. x (provenită din conversia de pe hârtie a C.F. nr. x) Snagov, nr. cadastral x, aflat în proprietatea scriptică a SC V. SRL. [...] VI. În temeiul art. 25 alin. (5) C. proc. pen., a lăsat nesoluționate acțiunile civile formulate în procesul penal de părțile civile Institutul de Cercetare și Dezvoltare pentru Protecția Plantelor, Ministerul Finanțelor Publice și W. VII. 1. În temeiul art. 397 C. proc. pen. a menținut măsurile asigurătorii dispuse în prezenta cauză asupra bunurilor aparținând următoarelor persoane: - L., măsurile asigurătorii instituite prin ordonanțele procurorului din 08.12.2015, 12.02.2016, 1.03.2016, 07.04.2016, 11.03.2016, 27.01.2016, 25.03.2016 (cu excepția măsurilor asigurătorii instituite asupra terenurilor de 75400 m.p., de 9300 m.p. și de 14000 m.p., menționate mai sus), până la concurența sumei de 74622,29 euro. - B., măsurile asigurătorii instituite prin ordonanțele procurorului din 08.12.2015, 01.03.2016, 11.03.206, până la concurența sumei de 4000000 de euro. - SC F. SRL, măsurile asigurătorii instituite prin ordonanțele procurorului din 08.12.2015 și 02.03.2016 asupra bunurilor imobile, iar în ce privește măsura asigurătorie instituită prin ordonanța din 08.12.2015 asupra conturilor societății, aceasta se menține până la concurența sumei de 8.347.833 de euro. - S., măsurile asigurătorii instituite prin ordonanțele procurorului din 01.03.2016, 25.03.2016, 02.03.2016 și 10.05.2016, până la concurența sumei de 45000 de euro. - SC V. SRL, măsurile asigurătorii instituite prin ordonanța procurorului din data de 04.03.2016. Sentința penală nr. 39 din data de 27 iunie 2019 a Curții de Apel Brașov, pronunțată în Dosarul nr. x/2016, a rămas definitivă prin Decizia penală nr. 382/A din data de 17 decembrie 2020 a Înaltei Curți de Casație și Justiție. Prin Decizia penală nr. 382 din data de 17 decembrie 2020 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, pronunțată în Dosarul nr. x/2016, au fost dispuse următoarele: A admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Brașov și de părțile civile Regia Națională a Pădurilor - W., Ministerul Finanțelor Publice, Agenția Națională de Administrare Fiscală, Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Brașov și Institutul de Cercetare - Dezvoltare pentru Protecția Plantelor împotriva Sentinței penale nr. 39 din data de 27 iunie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția penală. A desființat, în parte, sentința penală atacată și, rejudecând: I. A respins cererile inculpaților E. și SC F. SRL formulate în temeiul art. 52 alin. (3) C. proc. pen. II. A înlăturat dispoziția privind schimbarea încadrării juridice a faptei de abuz în serviciu reținută în legătură cu retrocedarea suprafeței de teren de 46,78 ha din Pădurea Snagov. [...] 18. În temeiul art. 297 alin. (1) C. pen. rap. la art. 309 C. pen. și art. 132 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 C. pen., a condamnat pe inculpatul A. la pedeapsa de 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu dacă funcționarul a obținut pentru altul un folos necuvenit, cu consecințe deosebit de grave (în legătură cu Pădurea Snagov). În temeiul art. 66 C. pen., a interzis inculpatului cu titlu de pedeapsă complementară exercitarea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) C. pen., pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale. În temeiul art. 65 C. pen., a interzis inculpatului ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) C. pen. [...] IV. În baza art. 25 alin. (3) C. proc. pen., a desființat următoarele înscrisuri: - Procesul-verbal al Consiliului de administrație al Institutului de Cercetare - Dezvoltare pentru Protecția Plantelor din data de 2.09.2008; - Procesul-verbal al Consiliului de administrație al Institutului de Cercetare - Dezvoltare pentru Protecția Plantelor din data de 26.09.2008; - Decizia nr. 30 din data de 26.09.2008 a Consiliului de Administrație al Institutului de Cercetare - Dezvoltare pentru Protecția Plantelor; - Protocolul de predare-preluare din data de 26.09.2008 încheiat între Institutul de Cercetare - Dezvoltare pentru Protecția Plantelor și B. privind suprafața de 170.924,975 m.p.; - Hotărârea nr. 7 din 14.01.2004 a Comisiei județene Ilfov pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor; - Procesul-verbal din 9 martie 2006 al Comisiei locale Snagov pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor și Anexa nr. 37 (în parte, cu privire la cererea inculpatului B.); - Hotărârea nr. 1156 din 07.06.2006 a Comisiei județene Ilfov pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor; - Hotărârea nr. 661 din 02.03.2007 a Comisiei județene Ilfov pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor; - Procesul-verbal de punere în posesie a inculpatului B. din data de 26.06.2007 întocmit de Comisia locală Snagov pentru suprafața de 9,97 ha; - Titlul de proprietate nr. x din 07.08.2007 emis de Comisia județeană Ilfov pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor; - Procesul-verbal de punere în posesie a inculpatului B. nr. 16.085 din data de 15.08.2007 întocmit de Comisia locală Snagov pentru suprafața de 36,78 ha; - Titlul de proprietate nr. x din 31.08.2007 emis de Comisia județeană Ilfov pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor. V. A înlăturat dispoziția de la pct. V.2 din sentința apelată privind măsura confiscării speciale de la inculpata SC F. SRL. În temeiul art. 397 alin. (1) și alin. (3) rap. la art. 256 și art. 25 alin. (2) C. proc. pen., a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă Ministerul Finanțelor Publice, Agenția Națională de Administrare Fiscală, Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Brașov și dispune restabilirea situației anterioare săvârșirii infracțiunilor, în sensul reintegrării terenului în suprafață de 170.924,975 m.p., ce a făcut obiectul Deciziei nr. 30 din data de 26.09.2008 și a Protocolului de predare-preluare nr. x din 26.09.2008, în proprietatea publică a statului, urmând ca partea civilă, în calitate de reprezentant al Statului Român, să întreprindă toate demersurile necesare în acest sens. A înlăturat dispozițiile de la pct. V.3 și V.5 din sentința apelată cu privire la măsura confiscării speciale de la inculpatul L. și de la SC V. SRL. În temeiul art. 397 alin. (1) și alin. (3) rap. la art. 256 și art. 25 alin. (2) și (3) C. proc. pen., a admis, în parte, acțiunea civilă formulată de partea civilă Regia Națională a Pădurilor - W. și dispune restabilirea situației anterioare săvârșirii infracțiunilor, în sensul reintegrării următoarelor terenuri: - terenul de 67393 m.p. înscris în C.F. nr. x (provenită din conversia de pe hârtie a C.F. nr. x) Snagov, nr. cadastral x; - terenul de 110682 m.p., înscris în C.F nr. x (provenită din conversia de pe hârtie a C.F. nr. x) Snagov, nr. cadastral x; - terenul de 68300 m.p. (68344 măsurat), înscris în C.F. nr. x (provenită din conversia de pe hârtie a C.F. nr. x Snagov), nr. cadastral x; - terenul de 75400 m.p., înscris în C.F. nr. x (provenită din conversia de pe hârtie a C.F. nr. x Snagov), nr. cadastral x, în valoare de 41281,5 euro. - terenul de 14000 m.p., înscris în C.F. nr. x (provenită din conversia de pe hârtie a C.F. nr. x Snagov), nr. cadastral x; - terenul de 9300 m.p., înscris în C.F. nr. x (provenită din conversia de pe hârtie a C.F. nr. x Snagov), nr. cadastral x; - terenul de 6534 m.p., înscris în C.F. nr. x (provenită din conversia de pe hârtie a C.F. nr. x) Snagov, nr. cadastral x; - terenul de 43459 m.p., înscris în C.F. inițială nr. 7447 Snagov și dezmembrat ulterior în 43 de parcele cu numerele cadastrale x/1 - x/43 și - terenul de 28799 m.p., înscris în C.F. nr. x (provenită din conversia de pe hârtie a C.F. nr. x) Snagov, nr. cadastral x în proprietatea statului sau, după caz, a unității administrativ teritoriale Snagov, urmând ca partea civilă, în calitate de reprezentant al Statului Român, și unitatea administrativ teritorială să întreprindă toate demersurile necesare în acest sens. În temeiul art. 998, 999 rap. la art. 1003 C. civ. anterior, a obligat în solidar pe inculpații M., B., N., O., P., Q., A. și R. la plata sumei de 1.019.285,49 euro, contravaloarea în RON la cursul BNR din ziua plății efective, către partea civilă Regia Națională a Pădurilor - W., în calitate de reprezentant al Statului Român, cu titlu de despăgubiri civile materiale. Cu privire la cererea de revizuire, Curtea de Apel a reținut că potrivit articolului 453 din C. proc. pen., revizuirea hotărârilor judecătorești definitive, cu privire la latura penală, poate fi cerută când: a) s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute la soluționarea cauzei și care dovedesc netemeinicia hotărârii pronunțate în cauză; b) hotărârea a cărei revizuire se cere s-a întemeiat pe declarația unui martor, opinia unui expert sau pe situațiile învederate de un interpret, care a săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă în cauza a cărei revizuire se cere, influențând astfel soluția pronunțată; c) un înscris care a servit ca temei al hotărârii a cărei revizuire se cere a fost declarat fals în cursul judecății sau după pronunțarea hotărârii, împrejurare care a influențat soluția pronunțată în cauză; d) un membru al completului de judecată, procurorul ori persoana care a efectuat acte de urmărire penală a comis o infracțiune în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere, împrejurare care a influențat soluția pronunțată în cauză; e) când două sau mai multe hotărâri judecătorești definitive nu se pot concilia; f) hotărârea s-a întemeiat pe o prevedere legală ce a fost declarată neconstituțională după ce hotărârea a devenit definitivă, în situația în care consecințele încălcării dispoziției constituționale continuă să se producă și nu pot fi remediate decât prin revizuirea hotărârii pronunțate. (2) Revizuirea hotărârilor judecătorești penale definitive, exclusiv cu privire la latura civilă, poate fi cerută numai în fața instanței civile, potrivit C. proc. civ. (3) Cazurile prevăzute la alin. (1) lit. a) și f) pot fi invocate ca motive de revizuire numai în favoarea persoanei condamnate sau a celei față de care s-a dispus renunțarea la aplicarea pedepsei ori amânarea aplicării pedepsei. (4) Cazul prevăzut la alin. (1) lit. a) constituie motiv de revizuire dacă pe baza faptelor sau împrejurărilor noi se poate dovedi netemeinicia hotărârii de condamnare, de renunțare la aplicarea pedepsei, de amânare a aplicării pedepsei ori de încetare a procesului penal, iar cazurile prevăzute la alin. (1) lit. b) - d) și f) constituie motive de revizuire dacă au dus la pronunțarea unei hotărâri nelegale sau netemeinice. Examinând cazul invocat de la art. 453 lit. a) din C. proc. pen., respectiv, dacă s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute la soluționarea cauzei și care dovedesc netemeinicia hotărârii pronunțate în cauză, precum și dacă pe baza faptelor sau împrejurărilor noi se poate dovedi netemeinicia hotărârii de condamnare, prima instanță a constatat că, în ceea ce privește acest caz, revizuentul A. a invocat faptul că hotărârea de condamnare este parțial netemeinică sub aspectul reținerii în sarcina revizuentului și a suprafeței de 10 ha pădure atribuite prin Hotărârea nr. 7/14.01.2004, în condițiile în care la data de 14.01.2004 nu deținea funcția de Subprefect al județului Ilfov și implicit nici pe cea de membru al Comisiei județene Ilfov pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor. În dovedirea acestui caz de revizuire, condamnatul A. a depus înscrisul Decizia nr. 531/27.12.2005 emis de Guvern - Primul-ministru, privind numirea domnului A. în funcția publică de subprefect al județului Ilfov, începând cu data de 1 ianuarie 2006 . În esență, revizuentul a invocat că inculpatul B. a fost pus în posesie pentru 10 ha de pădure prin Hotărârea nr. 7/14.01.2004 și pentru 36,78 ha pădure prin Hotărârea nr. 661/02.03.2007, iar revizuentul a fost condamnat pentru o participație infracțională la aprobarea suprafeței totale de 46,78 ha pădure, în condițiile în care instanța nu a avut cunoștință de faptul că la data de 14.01.2004 când a fost aprobată și emisă Hotărârea nr. 7/14.01.2004 revizuentul nu era nici subprefect la Prefectura județului Ilfov și implicit nici membru al Comisiei județene. S-a arătat că revizuentul a semnat doar Hotărârea nr. 1156 din 7 iulie 2006 pentru care a fost incriminat și trimis în judecată, achitat de Curtea de Apel Brașov și apoi condamnat la 4 ani închisoare cu executare de către Înalta Curte de Casație și Justiție, în baza Ordinului scris al Prefectului Județului Ilfov, P., de preluare a atribuțiilor prefectului, întrucât acesta pleca în concediu de odihnă, și nu în calitatea sa de subprefect, Ordin aflat la dosarul cauzei. S-a arătat că această Hotărâre a fost revocată însă, deci nu a produs nici un efect juridic, prin Hotărârea nr. 661 din data de 2 martie 2007, întrucât cuprindea în mod eronat și suprafața de 10 hectare teren forestier atribuită prin Hotărârea nr. 7 din data de 14 ianuarie 2004 de Comisia Județului Ilfov de fond funciar de la vremea respectivă, astfel că s-a înscris în anexa 37, 1, autor C. X. moștenitor ASR prințul B. cu suprafața de 36,78 hectare teren cu vegetație forestieră. Deși Hotărârea nr. 1156 din data de 7 iulie 2006 a fost revocată și nu a produs nici un efect juridic și revizuentul nici nu a semnat Hotărârea nr. 7 din data de 14 ianuarie 2004 privind atribuirea celor 10 hectare în baza sentinței civile definitivă și irevocabilă nr. 1872 din 26 iunie 2003 pronunțată de Judecătoria Buftea, s-a arătat că instanța de apel nu a cunoscut despre existența faptului că la data de 14 ianuarie 2004 revizuentul nu deținea nici calitatea de subprefect și nu era nici membru al Comisiei județene Ilfov de fond funciar, Înalta Curte, în apel, a considerat că Hotărârea nr. 1156 din 7 iulie 2006 face corp comun cu Hotărârea Prefectului județului Ilfov nr. 661 din data de 2 martie 2007, astfel că s-a reținut în sarcina revizuentului întreaga suprafață de 46,78 hectare, fiind condamnat și pentru ce nu a semnat. În ceea ce privește împrejurarea că instanța de apel nu a avut cunoștință de faptul că, la data de 14.01.2004 când a fost aprobată și emisă Hotărârea nr. 7/14.01.2004, revizuentul nu era nici subprefect la Prefectura județului Ilfov și implicit nici membru al Comisiei județene, fiind depus ca înscris nou Decizia nr. 531/27.12.2005 emis de Guvern - Primul-ministru, privind numirea domnului A. în funcția publică de subprefect al județului Ilfov, începând cu data de 1 ianuarie 2006, se constată că natura învinuirii adusă inculpatului A., pentru care a fost condamnat prin Sentința penală nr. 39 din data de 27 iunie 2019 a Curții de Apel Brașov, pronunțată în Dosarul nr. x/2016, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 382/A din data de 17 decembrie 2020 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, diferă și nu are legătură cu emiterea Hotărârii nr. 7/2004, neavând relevanță faptul că doar prin Decizia nr. 531/27.12.2005 emis de Guvern - Primul-ministru, a fost numit inculpatul A. în funcția publică de subprefect al județului Ilfov, începând cu data de 1 ianuarie 2006 . Astfel, Curtea de Apel Brașov a avut în vedere că în cuprinsul Sentinței penale nr. 39 din data de 27 iunie 2019 a Curții de Apel Brașov, pronunțată în Dosarul nr. x/2016, s-a arătat de ce anume este acuzat inculpatul A., după cum urmează: "Inculpatul A. este acuzat că, în calitate de subprefect al județului Ilfov și membru al comisiei județene de fond funciar, învestită cu soluționarea cererii inculpatului B. de retrocedare a suprafeței de 46,78 ha teren forestier, acționând cu intenție, urmarea a intervenției inculpatei M., cu încălcarea dispozițiilor legale (Legea nr. 1/2000, Legea nr. 247/2005), a aprobat în comisie și a semnat apoi Hotărârea nr. 1156 din 07.07.2006 prin care a fost validată anexa 37 din 09.06.2006, prin care s-a recunoscut dreptul lui B. asupra suprafeței de teren solicitate, deși acesta nu a depus înscrisuri din care să rezulte că este persoană îndreptățită și că terenul a fost preluat de la C., consecința fiind prejudicierea statului român cu suma de 9.523.769 euro, sumă care reprezintă totodată și folos necuvenit pentru M., B. și membrii grupului infracțional "F.", faptă care, în opinia parchetului, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de abuz în serviciu dacă funcționarul a obținut pentru altul un folos necuvenit cu consecințe deosebit de grave, prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 309 C. pen. și art. 5 C. pen.". Așadar, Curtea a apreciat pe de o parte, că învinuirea privește în mod clar aceea că inculpatul A., în calitate de subprefect al județului Ilfov și membru al comisiei județene de fond funciar, a aprobat în comisie și a semnat apoi Hotărârea nr. 1156 din 07.07.2006 prin care a fost validată anexa 37 din 09.06.2006, independent deci de aprobarea și emiterea Hotărârii nr. 7/14.01.2004, hotărâre care era cunoscută părților și nu constituia o împrejurare nouă, iar pe de altă parte, chiar faptul că încă de la prima instanță era cunoscută împrejurarea că la adoptarea Hotărârii nr. 7/14.01.2004 inculpatul nu a făcut parte din acea comisie. Astfel, în susținerea acestei din urmă împrejurări, a constatat ca relevante cele reținute în motivarea soluției de achitare dispusă în temeiul art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen. prin Sentința penală nr. 39 din data de 27 iunie 2019, pronunțată în Dosarul nr. x/2016, după cum urmează (pagina 159 din sentință): "În data de 06.09.2005, după ce modificările legislative au permis restituirea și a imobilelor mai mari de 10 ha, inculpatul B. a formulat o cerere la Primăria Snagov sub nr. x/06.09.2005, prin mandatar Y., în baza procurii nr. x/01.09.2005, prin care a solicitat retrocedarea întregii suprafețe de 46,78 ha teren forestier, susținând că prin cererea anterioară petentul solicitase doar 10 ha, pentru că atât îngăduise inițial legea. Prin Legea nr. 247/2005, s-a instituit și o repunere în termen pentru cererile de reconstituire a dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, stabilindu-se ca dată limită data de 30.11.2005. Din acest motiv nu poate fi admis nici argumentul parchetului potrivit căruia inculpatul B. nu ar mai fi fost în termen pentru formularea acestei cereri de retrocedare. La data de 07.07.2006, Comisia Județeană Ilfov pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor a emis Hotărârea nr. 1156/07.07.2006, de validare a propunerii Comisiei Locale de Fond Funciar privitoare la suprafața de 46,78 ha teren forestier, în favoarea B., în Anexa 37, poziția 1. Ulterior, în data de 02.03.2007, este emisă Hotărârea nr. 661/02.03.2007 a Comisiei Județene pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor, prin care se revoca Hotărârea Comisiei nr. 1156/07.07.2006, stabilindu-se înscrierea lui B., în Anexa 37, ca titular al unei suprafețe de doar 36.78 ha teren cu vegetație forestieră în Comuna Snagov. Această rectificare a intervenit ca urmare a faptului că inculpatului B. i se restituise anterior suprafața de 10 ha din acest teren, prin Hotărârea nr. 7/14.01.2004 a Comisiei Județene pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor, acesta fiind maximul prevăzut de lege la data respectivă. Inculpații din prezenta cauză, trimiși în judecată pentru infracțiunea de abuz în serviciu în legătură cu restituirea acestui teren, nu au participat și la adoptarea Hotărârii nr. 7/14.01.2004, deoarece la vremea respectivă nu au făcut parte din aceste comisii de fond funciar." Astfel, chiar prima instanță a menționat în mod expres că inculpații nu au participat la adoptarea Hotărârii nr. 7/14.01.2004, deoarece la vremea respectivă nu au făcut parte din aceste comisii de fond funciar, astfel că înscrisul invocat, Decizia nr. 531/27.12.2005 emis de Guvern- primul-ministru, privind numirea domnului A. în funcția publică de subprefect al județului Ilfov, începând cu data de 1 ianuarie 2006, nu poate constitui o împrejurare ce nu a fost cunoscută la soluționarea cauzei și care să dovedească netemeinicia hotărârii pronunțate în cauză. Se mai ține seama de faptul că în cuprinsul Deciziei penale nr. 382/A din data de 17 decembrie 2020 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, pag. 510 - 514, instanța de apel a reținut în cuprinsul considerentelor, următoarele: "[...] Înalta Curte constată, contrar celor reținute de prima instanță, că validarea, prin Hotărârea nr. 1156 din 07.07.2006 - semnată de inculpatul A., pentru prefectul P., și de secretarul comisiei, Q. - a anexei 37 aprobată de Comisia locală Snagov și înregistrată sub nr. x din 10.03.2006, prin care s-a recunoscut îndeplinirea de către inculpatul B. a condițiilor pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenului cu vegetație forestieră în suprafață de 46,78 ha situat în Pădurea Snagov, cu toate că actele doveditoare depuse la dosarul administrativ, inclusiv cele atașate în cea de-a doua etapă a procedurii, nu atestau calitatea acestuia de persoană îndreptățită la retrocedare, s-a realizat de către inculpații P., A., Q. și R., în calitate de membri ai Comisiei județene Ilfov pentru reconstituirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, cu încălcarea legii, și anume a dispozițiilor art. 6 alin. (1) din Legea nr. 1/2000, art. 6 lit. c) și art. 79 alin. (1) din Regulamentul aprobat prin H.G. nr. 890/2005, și a avut ca urmare prejudicierea Statului Român și, corelativ, obținerea unui folos material injust de către inculpații B., M. și membrii grupului infracțional organizat, fiind, astfel, întrunite elementele de tipicitate ale infracțiunii de abuz în serviciu, cu consecințe deosebit de grave, în varianta incriminată de art. 132 din Legea nr. 78/2000. Sub aspect subiectiv, inculpații au acționat cu vinovăție sub forma intenției directe, prevăzând că, prin acțiunile lor, grefate pe neexaminarea actelor doveditoare depuse în susținerea cererii de retrocedare sau, după caz, pe verificarea lor superficială și lipsită de orice rigurozitate, cu consecința reconstituirii, cu încălcarea obligațiilor legale, a dreptului de proprietate privată asupra unui teren aparținând Statului Român, creează atât un prejudiciu patrimonial acestuia, cât și un folos material necuvenit solicitantului și mandatarei sale, și urmărind producerea acestui rezultat prin comiterea faptelor. [...] Așadar, cu toate că, în mod obișnuit, în aprecierea legalității propunerilor înaintate de comisiile locale și, implicit, în adoptarea soluțiilor de validare sau, după caz, de invalidare a acestora, Comisia județeană Ilfov ținea seama de opinia exprimată de Regia Națională a Pădurilor - W., în cazul cererii de confirmare a anexei 37 prin care s-a recunoscut dreptul de proprietate al inculpatului B. asupra suprafeței de 46,78 ha teren forestier situat în Pădurea Snagov, inculpații P., A., Q. și R., în calitate de membrii ai comisiei, au ignorat punctul de vedere exprimat de instituția ce administra fondul forestier național, în pofida tuturor argumentelor prezentate și fără ca actele dosarului, pe care, însă, nu le-au verificat cu rigurozitate, să dovedească netemeinicia acestora, aspect ce demonstrează caracterul intenționat al acțiunilor lor, în sensul că au avut reprezentarea clară a scoaterii ilegale a bunului imobil din patrimoniul Statului Român prin adoptarea Hotărârii nr. 1156/07.07.2006, cu consecința producerii unui prejudiciu acestuia și a procurării unui folos material necuvenit solicitantului și mandatarei sale, și au urmărit obținerea acestui rezultat prin comiterea faptelor. Mai mult, deși în ședința comisiei din data de 07.07.2006, au fost invocate o serie de aspecte ce puneau în discuție îndreptățirea solicitantului la retrocedare (calitatea de moștenitor legal sau testamentar, posibilitatea de a formula cererea de restituire în condițiile în care tatăl solicitantului era în viață la momentul adoptării Legii nr. 247/2005, existența dreptului de proprietate al C. asupra terenului revendicat la data emiterii Decretului nr. 38/1948, existența pe rolul instanțelor a acțiunii civile prin care W. contesta calitatea de persoană îndreptățită la retrocedare a solicitantului), inculpatul P., în calitate de președinte al comisiei, fără a interveni în vreun fel în dezbateri, fără a susține sau a dezavua importanța lămuririi chestiunilor ridicate pentru corecta rezolvare a cererii și fără a pune măcar în discuție amânarea lucrării într-o altă ședință pentru examinarea atentă a actelor dosarului, lăsând, astfel, să se înțeleagă, prin atitudinea sa, soluția spre care se orientează, respectiv aceea de validare, a supus la vot propunerea Comisiei locale Snagov de confirmare a anexei 37, în condițiile în care știa că majoritatea celorlalți membri, în lipsa unei verificări serioase și minuțioase a înscrisurilor doveditoare și fără a avea o clarificare a aspectelor invocate, vor vota conform poziției exprimate de el, lucru care, de altfel, s-a și întâmplat în fapt. La rândul lor, cu toate că au invocat o serie de chestiuni care puneau sub semnul întrebării calitatea solicitantului de persoană îndreptățită la restituire, inculpații Q. și R., ca și A., au acceptat să se treacă la exprimarea votului fără ca acele aspecte să fie clarificate prin analiza riguroasă a actelor depuse la dosarul administrativ, iar, ulterior, chiar au votat pentru validare, deci contrar poziției adoptate anterior, având, așadar, reprezentarea clară a faptului că, prin soluția adoptată cu nesocotirea prevederilor legale în materia reconstituirii dreptului de proprietate asupra terenurilor forestiere, imobilul revendicat este trecut în mod nelegal în proprietatea inculpatului B., cu consecința păgubirii Statului Român. Totodată, sub aspectul poziției subiective avute la momentul comiterii faptelor, nu poate fi omisă împrejurarea, atestată de probatoriul testimonial și înscrisurile administrate în cauză, că modalitatea în care au acționat inculpații P., A., Q. și R., cu ocazia soluționării propunerii Comisiei locale Snagov de validare a anexei 37, prin care s-a recunoscut îndeplinirea condițiilor pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului cu vegetație forestieră în suprafață de 46,78 ha situat în Pădurea Snagov în persoana inculpatului B., a fost influențată, în mod determinant, și de conduita inculpatei M. - mandatara celui din urmă și persoană direct interesată în restituirea, prin orice mijloace, a terenului revendicat, dată fiind valoarea folosului pe care urma să îl obțină din valorificarea ulterioară a acestuia - care, prin prisma relației apropiate stabilite, prin intermediul senatorului Z., cu prefectul județului Ilfov, a contribuit, prin intervenția sa, la adoptarea de către acesta din urmă și de către coinculpați a deciziei de confirmare a anexei 37, prin demersurile efectuate (cereri, memorii, depunerea unor acte nerelevante, purtarea unor discuții, în afara cadrului legal, cu o parte dintre membrii comisiei și ai colectivului de lucru care funcționa pe lângă aceasta), în care a susținut, contrar realității, ce îi era pe deplin cunoscută, că mandantul este persoană îndreptățită la retrocedare, sprijinindu-i, deopotrivă, pe aceștia să găsească o justificare pentru acțiunile întreprinse și să dea o aparență de legalitate actelor abuzive comise în exercitarea atribuțiilor de serviciu. [...]De fapt, emiterea Hotărârii nr. 661/02.03.2007 s-a grefat, în mod determinant, pe activitatea desfășurată și constatările făcute de membrii Comisiei județene Ilfov, inclusiv de inculpații A. și R., cu ocazia adoptării actului administrativ inițial, aceasta transpunând, practic, în conținutul său, aceleași aspecte de nelegalitate cu privire la recunoașterea calității inculpatului B. de persoană îndreptățită la retrocedare, dar preluând, deopotrivă, și urmările în plan juridic pe care le-ar fi produs Hotărârea nr. 1156/07.07.2006, constând în eliberarea în mod nelegal a titlului de proprietate asupra terenului restituit, cu consecința scoaterii frauduloase a bunului imobil din proprietatea Statului Român și a transferării sale în patrimoniul solicitantului. Cu alte cuvinte, deși prin Hotărârea nr. 661/02.03.2007 a fost revocată cea anterioară, cu nr. 1156/2006 (art. 1), totuși, în cuprinsul său (art. 2), a fost menținută aceeași dispoziție contrară legii de reconstituire a dreptului de proprietate al inculpatului B. cu privire la terenul forestier situat în Pădurea Snagov, fundamentată exclusiv pe aprecierile realizate de membrii Comisiei județene Ilfov la data de 07.07.2006 (când a fost emisă Hotărârea nr. 1156), în condițiile în care aceștia nu au efectuat alte verificări suplimentare cu prilejul emiterii noului act administrativ, urmările produse de îndeplinirea defectuoasă a atribuțiilor de serviciu cu acea ocazie translatându-se și în privința celei de-a doua hotărâri, indisolubil legată, prin conținutul său și efectele produse, de cea dintâi. Ca atare, nu se poate susține că, prin revocarea Hotărârii nr. 1156/07.07.2006, persoanele care au participat la adoptarea ei, inculpați în cauză (cu referire la A., R., P. și Q.), sunt absolviți de orice răspundere cu privire la modul defectuos în care și-au îndeplinit atribuțiile specifice funcției cu acel prilej, din moment ce adoptarea deciziei ulterioare - ce nu poate fi disociată de împrejurările în care s-a emis prima hotărâre și efectele ei specifice - s-a grefat tocmai pe această modalitate contrară legii de realizare a sarcinilor de serviciu, fapt ce a permis, în pofida actelor depuse în susținerea cererii, constatarea îndreptățirii solicitantului la reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului forestier situat în pădurea Snagov, constatare ce a fost preluată și se regăsește întocmai și în dispoziția de la art. 2 a noului act administrativ, cu singura diferență referitoare la suprafața restituită, care, însă, nu prezintă relevanță sub aspectul acuzațiilor aduse inculpaților, raportat la prevederile din legislația primară ce se susține că au fost încălcate." De asemenea, a reținut faptul că se mai menționează în cuprinsul deciziei pronunțate de către instanța de apel, la filele x din decizie că "de altfel, prin rechizitoriu, s-a dispus clasarea cauzei pentru infracțiunea de abuz în serviciu în legătură cu împrejurările în care a fost emisă de către Comisia județeană Ilfov pentru reconstituirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Hotărârea nr. 7 din 14.01.2004, reținându-se că s-a împlinit termenul de prescripție a răspunderii penale, soluție care, analizând aspecte de fond și nefiind infirmată de procurorul ierarhic superior, din oficiu sau la plângere, se bucură de autoritate de lucru judecat în privința constatării de către organul de urmărire penală a caracterului nelegal al adoptării acesteia pentru motivele expuse, pe larg, în cuprinsul actului de sesizare a instanței, nelegalitate care afectează evident și actele subsecvente emise în baza ei, respectiv titlul de proprietate nr. x din 07.08.2007." Având în vedere considerentele deciziei pronunțate în apel prezentate anterior și examinând primul motiv de revizuire, Curtea a apreciat că apărările revizuentului A. privind faptul că "revizuentul a fost condamnat pentru că a semnat o Hotărâre revocată care nu a produs nici un efect juridic, care este din punct de vedere legal nulă, pentru că practic odată revocată aceasta nu mai există, iar dacă s-ar accepta motivarea total nelegală și nefondată a Înaltei Curți, că un act administrativ cum este Hotărârea Prefectului de revocare ar face corp comun cu o Hotărâre revocată care este nulă, prin punerea în sarcina revizuentului și a unei suprafețe de 10 hectare teren forestier pentru care nu a semnat, invocându-se că se comite o grava eroare judiciară" nu pot fi considerate decât apărări privind învinuirea adusă acestuia, iar nu fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute la soluționarea cauzei și care dovedesc netemeinicia hotărârii pronunțate în cauză. În ceea ce privește cazurile invocate de revizuentul A., prevăzute de art. 453 lit. b) și d) din C. proc. pen., respectiv: hotărârea a cărei revizuire se cere s-a întemeiat pe declarația unui martor, opinia unui expert sau pe situațiile învederate de un interpret, care a săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă în cauza a cărei revizuire se cere, influențând astfel soluția pronunțată, și respectiv un membru al completului de judecată, procurorul ori persoana care a efectuat acte de urmărire penală a comis o infracțiune în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere, împrejurare care a influențat soluția pronunțată în cauză, Curtea a constatat că nu există invocată de către revizuent vreo hotărâre din care să rezulte săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă de către un martor, expert sau interpret sau că un membru al completului, procurorul ori persoana care a efectuat acte de urmărire penală să fi comis o infracțiune în legătură cu cauza. Astfel, a avut în vedere că specialiștii din cadrul Direcției Naționale Anticorupție, Serviciul Specialiști, respectiv cei care efectuează, la dispoziția scrisă a procurorilor, constatări tehnico-științifice care constituie mijloace de probă, nu au calitatea de subiect activ, autor calificat al infracțiunii de mărturie mincinoasă, aceea de expert, care poate fi doar persoana care are cunoștințe de specialitate într-un anumit domeniu și care poate fi desemnată de organele judiciare să efectueze expertiza într-o cauză, și nici aceea de persoană care a efectuat acte de urmărire penală. În ceea ce privește cazul prevăzut de art. 453 lit. c) din C. proc. pen., respectiv atunci când un înscris care a servit ca temei al hotărârii a cărei revizuire se cere a fost declarat fals în cursul judecății sau după pronunțarea hotărârii, împrejurare care a influențat soluția pronunțată în cauză, sunt avute în vedere și dispozițiile art. 453 alin. (4) din C. proc. pen., potrivit căruia cazurile prevăzute la alin. (1) lit. b) - d) și f) constituie motive de revizuire dacă au dus la pronunțarea unei hotărâri nelegale sau netemeinice, și dispozițiile art. 454 din C. proc. pen., potrivit cărora situațiile care constituie cazurile de revizuire prevăzute la art. 453 alin. (1) lit. b) - d) se dovedesc prin hotărâre judecătorească definitivă prin care instanța s-a pronunțat asupra fondului cauzei constatând existența falsului sau existența faptelor și săvârșirea lor de respectivele persoane, iar în cazurile în care dovada nu poate fi făcută potrivit alin. (1) datorită existenței unei cauze care împiedică punerea în mișcare sau exercitarea acțiunii penale, proba cazurilor de revizuire prevăzute la art. 453 alin. (1) lit. b) - d) se poate face în procedura de revizuire, prin orice mijloc de probă. În speță, Curtea a apreciat că înscrisul a cărei dovadă că este fals se cere a fi făcută, respectiv raportul de constatare întocmit la data de 17.02.2016, întocmit de AA. și BB., specialiști în cadrul DNA, urmare ordonanței procurorului din data de 11.12.2015 în Dosarul nr. x/2015, deși a servit ca temei, nu a influențat doar prin el însuși, soluția pronunțată în cauză, conform art. 453 lit. c) din C. proc. pen., precum și că, respectivul caz invocat nu constituie motiv de revizuire deoarece nu a condus doar prin administrarea acestui mijloc de probă la pronunțarea unei hotărâri nelegale sau netemeinice. Astfel, a constatat că prin încheierea judecătorului de cameră preliminară din 30 august 2016, pronunțată în Dosarul nr. x/2016, au fost analizate cererile și excepțiile formulate privind faptul că raportul de constatare întocmit de către specialistul DNA ST Brașov evaluează un prejudiciu total la suma imensă de aproximativ 145 milioane euro, judecătorul stabilind că eventualele contradicții între rapoartele de constatare întocmite în cauză fac obiectul analizei pe fond a cauzei, aceste aspecte neputând conduce la excluderea probelor respective ca fiind nelegale, fără ca inculpatul A. să invoce în procedura camerei preliminare nulitatea raportului de constatare. Iar în cuprinsul Deciziei penale nr. 382/A din data de 17 decembrie 2020 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, pag. 542 - 545, instanța de apel a reținut în cuprinsul considerentelor, următoarele: "În acest sens, se apreciază că, în mod neîntemeiat, judecătorul fondului a valorificat, pentru a stabili inaplicabilitatea dispozițiilor art. 309 C. pen., concluziile raportului de expertiză în specialitatea evaluare imobiliară, întocmit de expertul CC. și înregistrat sub nr. x/11.06.2018, în detrimentul tuturor celorlalte mijloace de probă administrate în cauză sub acest aspect, care atestă, fără putință de tăgadă, că valoarea pagubei materiale cauzate de inculpați devansează suma de 2.000.000 RON, ignorând, astfel, faptul că lucrarea de specialitate realizată în etapa cercetării judecătorești nu a răspuns obiectivelor stabilite prin evaluarea tuturor criteriilor pe care trebuia să le aibă în vedere. Se constată, sub acest aspect, că, deși a fost invocată o atare chestiune, expertiza și suplimentul la aceasta nu au analizat incidența dispozițiilor art. 37 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 46/2008 privind Codul silvic, care prevăd posibilitatea ca, în cazul proprietăților forestiere mai mari de 5 ha, un procent de 5% să fie scos definitiv din fondul forestier și transformat în teren construibil, criteriu care, dacă ar fi fost valorificat corespunzător, ar fi condus, în mod cert, la creșterea considerabilă a valorii imobilului supus evaluării, mai ales dacă se avea în vedere și ipoteza parcelării ter