ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 839/2021

Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:

Prin decizia penală nr. 285 din 2 aprilie 2021 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, pronunțată în dosarul nr. x/2021, a fost respinsă, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorii A. și B. împotriva Deciziei nr. 180 din data de 3 martie 2021 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, pronunțată în dosarul nr. x/2020.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că prin decizia nr. 180 din data de 3 martie 2021 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, pronunțată în dosarul nr. x/2020, s-a respins, ca inadmisibilă, contestația formulată de contestatorii A. și B. împotriva Sentinței penale nr. 106/F din data de 4 decembrie 2020 a Curții de Apel Brașov, secția penală.

În continuare, s-a reținut că prin încheierea nr. 6/09.03.2020 a judecătorului de cameră preliminară din cadrul Curții de Apel Brașov s-a dispus respingerea, ca neîntemeiată, a plângerii formulate de petenții A. și B. împotriva ordonanței procurorului din data de 27.11.2019, pronunțată în dosarul de urmărire penală nr. x/P/2019 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov.

Ulterior, prin încheierea nr. 9/CCP/22.06.2020 pronunțată în dosarul nr. x/2020, judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curții de Apel Brașov, în baza art. 431 raportat la art. 426 din C. proc. pen., a respins, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorii A. și B. împotriva încheierii nr. 6/CCP din 9.03.2020 a Curții de Apel Brașov, pronunțată în dosarul penal nr. x/2020

Prin încheierea penală nr. 23/CCP din data de 7.10.2020 pronunțată de Curtea de Apel Brașov a fost respinsă, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorii A. și B. împotriva încheierii penale nr. 9/CCP din 22.06.2020 pronunțată de Curtea de Apel Brașov în dosarul nr. x/2020.

Prin sentința penală nr. 106/F din data de 4 decembrie 2020, Curtea de Apel Brașov, secția penală, în baza art. 598 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., a respins contestația la executare formulate de contestatorii A. și B. cu privire la încheierea penală nr. 23/CCP din data de 7.10.2020 a Curții de Apel Brașov, pronunțată în dosarul penal nr. x/2020

Calea de atac exercitată împotriva acestei ultime hotărâri face obiectul prezentului dosar.

Din perspectiva naturii juridice a căii de atac, instanța a constatat că petenții au intitulat-o "contestație", au depus copii xerox referitoare la jurisprudența în materia contestației în anulare și au invocat ca temei de drept art. 94, art. 95, art. 991 din C. civ. și art. 431 din C. proc. pen., astfel încât, văzând și condițiile informe ale căii de atac, instanța a evaluat natura sa în contextul instituției prevăzute de art. 4251 din C. proc. pen.

Potrivit dispozițiilor art. 598 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., contestația împotriva executării hotărârii penale se poate face când se ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare.

Față de parcursul cauzei, astfel cum a fost menționat în cele ce preced, instanța a amintit că hotărârile penale executorii sunt hotărârile judecătorești ce pot fi puse în executare, iar punerea în executare a hotărârilor penale definitive reprezintă activitatea procesuală prin care sunt executate dispozițiile hotărârii penale definitive. Faza de executare a procesului penal are menirea de a realiza efectiv scopul legii penale și procesual penale.

Contestația la executare reprezintă mijlocul procesual care se poate exercita în vederea soluționării incidentelor prevăzute de legea penală sau procesual penală, incidente apărute înainte sau în timpul executării hotărârii penale definitive ori după executarea hotărârii penale definitive, dar în legătură cu aceasta. Contestația la executare reprezintă un procedeu jurisdicțional de rezolvare a cererilor sau plângerilor ocazionate de punerea în executare a hotărârii penale. Aceasta este rațiunea juridică pentru care contestația împotriva executării hotărârii penale, conform art. 598 alin. (1) din C. proc. pen., se poate exercita în anumite cazuri expres și limitativ prevăzute de textul legal.

În cauză, hotărârea împotriva căruia s-a formulat contestația la executare de către contestatorii A. și B., în temeiul art. 598 lit. c) din C. proc. pen., este reprezentată de Încheierea penală nr. 23/CCP din data de 7.10.2020 a Curții de Apel Brașov, pronunțată în dosarul nr. x/2020, prin care s-a respins, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatori împotriva Încheierii penale nr. 9/CCP din 22.06.2020 pronunțată de Curtea de Apel Brașov în dosarul nr. x/2020.

Astfel, cum hotărârea judecătorească a cărei lămurire se solicită nu este supusă vreunei căi de atac, s-a reținut că și hotărârea pronunțată în contestația la executare întemeiată pe dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen. este definitivă.

Prin urmare, contestatorilor nu le este recunoscută calea de atac a contestației împotriva Sentinței penale nr. 106/F din data de 4 decembrie 2020 a Curții de Apel Brașov, secția penală, contestația formulată fiind inadmisibilă, în conformitate cu dispozițiile art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. a) din C. proc. pen.

Împotriva Deciziei nr. 180 din data de 3 martie 2021 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, pronunțată în dosarul nr. x/2020, contestatorii A. și B. au formulat contestație în anulare, solicitând admiterea căii de atac formulate și desființarea hotărârii atacate.

Examinând contestația în anulare formulată de contestatorii A. și B., Înalta Curte a constatat că este inadmisibilă pentru următoarele considerente:

Dispozițiile prevăzute de art. 431 din C. proc. pen. reglementează o etapă distinctă, a admiterii în principiu a contestației în anulare.

Potrivit dispozițiilor art. 432 alin. (4) din C. proc. pen., sentința dată în contestație în anulare este supusă apelului, iar decizia dată în apel este definitivă, dar aceste dispoziții reglementează procedura de judecare a contestației în anulare după parcurgerea procedurii prealabile, așadar ulterior admiterii în principiu reglementată de art. 431 din C. proc. pen.

Din interpretarea sistematică a dispozițiilor legale anterior menționate, rezultă că atât încheierea prin care se dispune admiterea în principiu a contestației în anulare, cât și sentința sau decizia prin care se dispune respingerea, ca inadmisibilă, a contestației în anulare, în cadrul procedurii de examinare a admisibilității în principiu, prevăzută în art. 431 din C. proc. pen., sunt hotărâri definitive, nesupuse căii de atac a apelului, cum este și cazul deciziei penale împotriva căreia s-a formulat prezenta cale de atac.

Prin urmare, aplicabilitatea dispozițiilor art. 432 alin. (4) din C. proc. pen., referitoare la căile de atac în materia contestației în anulare, privește exclusiv hotărârile judecătorești pronunțate în procedura de judecare a contestațiilor în anulare care au fost admise în principiu.

În cauză, Înalta Curte a fost sesizată cu contestația în anulare formulată de contestatorii A. și B. împotriva Deciziei nr. 180 din data de 3 martie 2021 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, pronunțată în dosarul nr. x/2020, decizie definitivă, prin care a fost respinsă ca inadmisibilă, contestația formulată de contestatorii A. și B. împotriva Sentinței penale nr. 106/F din data de 4 decembrie 2020 a Curții de Apel Brașov, secția penală.

Așadar, instanța a constatat că s-a formulat o contestație în anulare împotriva unei hotărâri penale definitive, nesusceptibilă de a face obiectul acestei căi de atac, aspectul fiind de natură a încălca coerența sistemului căilor de atac reglementate de lege, dispoziții ce stabilesc tipul de hotărâri susceptibile a fi atacate, dar și principiul unicității căilor de atac și modul de stabilire a ierarhiei acestora.

Împotriva Deciziei penale nr. 285 din 2 aprilie 2021 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, pronunțată în dosarul nr. x/2021, contestatorii A. și B. au formulat o cale de atac intitulată "contestație în anulare".

La termenul din data de 12 octombrie 2021, reprezentantul Ministerului Public a invocat excepția inadmisibilității căii de atac, având în vedere că aceasta a fost formulată împotriva unei hotărâri definitive.

Analizând cu prioritate excepția inadmisibilității căii de atac invocate de reprezentantul Ministerului Public, Înalta Curte constată următoarele:

Dând eficiență principiului stabilit prin dispozițiile art. 129 din Constituția României, revizuită, privind exercitarea căilor de atac în condițiile legii procesual penale, precum și a celui privind liberul acces la justiție statuat prin art. 21 din legea fundamentală, respectiv exigențelor determinate prin art. 13 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, legea procesual penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, același pentru persoane aflate în situații identice.

Revine, așadar, părții interesate obligația sesizării instanțelor de judecată în condițiile legii procesual penale, prin exercitarea căilor de atac apte a provoca un control judiciar al hotărârii atacate.

Potrivit dispozițiilor din Partea specială, Titlul III, Capitolele III, III1, V din C. proc. pen., admisibilitatea căilor de atac este condiționată de exercitarea acestora potrivit dispozițiilor legii procesual penale, prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse examinării, căile de atac și ierarhia acestora, termenele de declarare și motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârii atacate.

Contestatorii A. și B. au înțeles să formuleze o cale de atac, intitulată "contestație în anulare", împotriva Deciziei penale nr. 285 din 2 aprilie 2021 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, pronunțată în dosarul nr. x/2021, prin care, a fost respinsă, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de aceiași contestatori împotriva Deciziei nr. 180 din data de 3 martie 2021 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, pronunțată în dosarul nr. x/2020.

Astfel cum s-a menționat deja, procesul penal se desfășoară în conformitate cu dispozițiile legale, iar hotărârile judecătorești sunt supuse numai acelor căi de atac prevăzute de lege.

Inadmisibilitatea reprezintă o sancțiune procedurală care intervine atunci când părțile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, precum și în situația când se încearcă exercitarea unui drept epuizat pe o altă cale procesuală ori chiar printr-un act neprocesual. Inadmisibilitatea operează automat și inevitabil ori de câte ori un act procesual este lipsit de bază legală.

Relativ la cele ce precedă, Înalta Curte constată că formularea unei căi de atac de către contestatorii A. și B. împotriva Deciziei penale nr. 285 din 2 aprilie 2021 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, pronunțată în dosarul nr. x/2021 (prin care s-a respins, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de aceiași contestatori împotriva Deciziei nr. 180 din data de 3 martie 2021 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, prin această din urmă decizie fiind respinsă, ca inadmisibilă, o contestație formulată împotriva unei sentințe penale definitive) reliefează exercitarea repetată a unor căi de atac care nu sunt prevăzute de legea procesual penală.

În ceea ce privește mențiunea din cerere, în sensul că prezenta cale de atac ar fi o contestație în anulare, Înalta Curte reține că o această cale extraordinară de atac poate fi exercitată în cazurile strict și limitativ prevăzute de lege, în scopul anulării unei hotărâri definitive pronunțate cu încălcarea normelor procesual penale. Contestația în anulare este o cale de retractare, instanța care a pronunțat hotărârea cu încălcarea legii anulând-o în scopul înlăturării erorilor de procedură în legătură cu exercitarea drepturilor procesuale ale părților sau persoanei vătămate ori a celor referitoare la instanța de judecată. Prin reglementarea strictă a erorilor de procedură care pot justifica exercitarea contestației în anulare se urmărește, pe de o parte, respectarea autorității de lucru judecat a hotărârii definitive, iar, pe de altă parte, respectarea securității raporturilor juridice stabilite prin hotărâri definitive (care interzice rejudecarea unor aspecte avute deja în vedere de către instanța de judecată).

Conform dispozițiilor art. 431 din C. proc. pen., contestația în anulare este supusă unei verificări prealabile judecării în fond a acesteia, instanța fiind obligată să examineze admisibilitatea în principiu a cererii. În această etapă procesuală, se examinează condițiile de admitere în principiu a contestației în anulare, care rezultă din dispozițiile art. 426, art. 427, art. 428 și art. 431 alin. (2) din C. proc. pen.. Astfel, instanța examinează dacă cererea de contestație în anulare privește hotărâri penale definitive, dacă este introdusă de o persoană care are calitatea cerută de lege pentru a exercita calea extraordinară de atac, dacă este introdusă în termenul prevăzut de lege, dacă motivul pe care se sprijină contestația este unul dintre cele prevăzute de art. 426 din C. proc. pen. și dacă în sprijinul contestației sunt depuse dovezi ori sunt invocate dovezi care există în dosar.

Prin urmare, admiterea în principiu este condiționată, între altele, de constatarea că hotărârea împotriva căreia este declarată calea de atac este susceptibilă de a fi atacată cu contestație în anulare.

Instanța reține că nu toate hotărârile penale definitive sunt susceptibile de contestație în anulare; în art. 426 din C. proc. pen. sunt indicate hotărârile care pot fi atacate cu contestație în anulare, în raport de cazurile invocate.

Astfel, sunt supuse contestației în anulare deciziile penale definitive ale instanțelor de apel prin care acestea s-au pronunțat cu privire la acțiunea penală/civilă atunci când este invocat vreunul dintre cazurile prevăzute de art. 426 lit. a), c) - h din C. proc. pen.. Totodată, sunt supuse contestației în anulare hotărârile penale definitive pronunțate de prima instanță sau de instanța de apel (sentințe, respectiv decizii) prin care se rezolvă acțiunea penală/civilă, atunci când este invocat cazul prevăzut de art. 426 lit. b) din C. proc. pen.. Deopotrivă, este supusă contestației în anulare ultima hotărâre definitivă prin care instanța penală s-a pronunțat asupra fondului cauzei, atunci când se invocă existența autorității de lucru judecat (pentru cazul prevăzut de art. 426 lit. i) din C. proc. pen.).

O decizie prin care instanța de control judiciar a respins, ca inadmisibilă, o cale extraordinară de atac (contestație în anulare), exercitată anterior împotriva unei decizii prin care s-a respins, ca inadmisibilă, o cale ordinară de atac (contestație) nu poate fi atacată cu contestație în anulare, având în vedere că aceasta nu este o hotărâre prin care instanța se pronunță cu privire la acțiunea penală sau civilă exercitată într-o cauză penală.

Recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală constituie atât o încălcare a principiului legalității, cât și a principiului constituțional al egalității în fața legii și, din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

Drept urmare, având în vedere considerentele expuse, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, calea de atac formulată de contestatorii A. și B. împotriva Deciziei penale nr. 285 din 2 aprilie 2021 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, pronunțată în dosarul nr. x/2021.

Conform dispozițiilor art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., vor fi obligați contestatorii la plata sumei de câte 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, calea de atac formulată de contestatorii A. și B. împotriva deciziei penale nr. 285 din 2 aprilie 2021 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, pronunțată în dosarul nr. x/2021.

Obligă contestatorii la plata sumei de câte 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 12 octombrie 2021.

GGC - MM