ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 107/2021

Ședința publică din data de 09 februarie 2021

Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 103/F din data de 27 noiembrie 2020 a Curții de Apel Brașov, secția Penală, pronunțată în dosarul nr. x/2020, în baza art. 431 din C. proc. pen., a fost respinsă, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de petenții A. și B., împotriva sentinței penale nr. 81/F/25.09.2020 a Curții de Apel Brașov, pronunțată în dosarul nr. x/2020.

Pentru a pronunța această hotărâre, Curtea de Apel Brașov a reținut următoarele:

Petenții A. și B. au formulat contestație în anulare, înregistrată pe email la Curtea de Apel Brașov, împotriva sentinței penale nr. 81/F/25.09.2020 a Curții de Apel Brașov, pronunțată în dosarul nr. x/2020.

În motivarea căii de atac, petenții A. și B. au arătat că au formulat contestație, intitulată pe email contestație în anulare, întrucât au fost obligați la plata sumei de 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare și nu s-a ținut cont de ce s-a întâmplat cu adevărat în contestație. Prin motivele formulate nu s-a indicat vreunul din cazurile prevăzute de art. 426 din C. proc. pen.

La termenul de judecată fixat în cauză, potrivit art. 431 din C. proc. pen., pentru a se examina, în cameră de consiliu, admisibilitatea în principiu a contestației în anulare, petenții citați nu s-au prezentat în fața instanței.

Potrivit art. 431 din C. proc. pen., instanța examinează admisibilitatea în principiu, în camera de consiliu, cu citarea părților și cu participarea procurorului. Neprezentarea persoanelor legal citate nu împiedică examinarea admisibilității în principiu. Instanța, constatând că cererea de contestație în anulare este făcută în termenul prevăzut de lege, că motivul pe care se sprijină contestația este dintre cele prevăzute la art. 426 și că în sprijinul contestației se depun ori se invocă dovezi care sunt la dosar, admite în principiu contestația și dispune citarea părților interesate.

Instanța a reținut că prin sentința penală nr. 81/F/25.09.2020 a Curții de Apel Brașov, pronunțată în dosarul nr. x/2020, a fost respinsă contestația la executare formulată de contestatorii B. și A. împotriva sentinței penale nr. 57/F din 6.08.2020, pronunțată în dosarul penal nr. x/2020 al Curții de Apel Brașov.

În motivarea acestei hotărâri s-a reținut că prin cererea înregistrată pe rolul instanței la data de 12.08.2020, B. și A. au formulat contestație la executare cu privire la sentința penală nr. 57/F din data de 6.08.2020 pronunțată de Curtea de Apel Brașov în dosarul penal nr. x/2020

În cuprinsul cererii, petenții au susținut, în esență, că prin hotărârea menționată anterior nu s-a procedat la soluționarea contestației, nu s-a ținut cont de ceea ce s-a întâmplat cu adevărat, fiind greșit obligați la plata sumei de 50 RON cu titlu de cheltuieli judiciare.

Prin sentința penală nr. 57/F din data de 6.08.2020 pronunțată de Curtea de Apel Brașov în dosarul penal nr. x/2020, a fost respinsă contestația la executare formulată de B. și A. împotriva încheierii penale nr. 8/CCP pronunțată la data de 25.05.2020 de Curtea de Apel Brașov în dosarul penal nr. x/2020 În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., petenții au fost obligați la plata către stat a sumei de câte 50 de RON, cu titlu de cheltuieli judiciare.

S-a reținut că această contestație la executare vizează practic nemulțumirile exprimate de petenți în legătură cu faptul că au fost obligați la plata sumelor menționate mai sus cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

S-a constatat că aspectele invocate în contestația la executare nu se încadrează în niciunul dintre aceste cazuri strict și limitativ prevăzute de lege. Astfel, s-a reținut că hotărârea care se execută este definitivă, executarea este îndreptată împotriva persoanelor prevăzute în hotărâre, nu se invocă și nici nu se observă vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare, nu se invocă amnistia, prescripția, grațierea sau orice altă cauză de stingere ori de micșorare a pedepsei.

Referitor la obligarea petenților la plata cheltuielilor judiciare către stat, s-a observat că dispoziția instanței respectă prevederile art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., în condițiile în care prin hotărâre a fost respinsă contestația la executare formulată de B. și A.. De altfel, în cuprinsul sentinței penale nr. 57/F din 6.08.2020, instanța a argumentat în mod expres că, potrivit art. 275 alin. (2) C. proc. pen., în cazul declarării apelului, recursului în casație ori al introducerii unei contestații sau oricărei alte cereri, cheltuielile judiciare sunt suportate de către persoana căreia i s-a respins ori care și-a retras apelul, recursul în casație, contestația sau cererea.

Pentru toate aceste considerente, instanța a respins, ca nefondată, contestația la executare formulată de B. și A. cu privire la sentința penală nr. 57/F din data de 6.08.2020 pronunțată de Curtea de Apel Brașov în dosar nr. x/2020. Corelativ soluției dispuse cu privire la contestație, în baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., petenții au fost obligați la câte 100 RON către stat cu titlu de cheltuieli judiciare.

Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea de Apel Brașov a reținut următoarele:

Potrivit art. 429 alin. (1) din C. proc. pen., contestația în anulare se introduce la instanța care a pronunțat hotărârea a cărei anulare se cere. Contestația în anulare este o cale extraordinară de atac și se judecă de instanța care a rezolvat definitiv cauza, deci instanța în fața căreia a rămas definitivă hotărârea a cărei anulare se cere, în speță aceasta fiind Curtea de Apel Brașov.

Cazurile de contestație în anulare sunt reglementate de art. 426 din C. proc. pen.. Astfel, împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestație în anulare în următoarele cazuri: a) când judecata în apel a avut loc fără citarea legală a unei părți sau când, deși legal citată, a fost în imposibilitate de a se prezenta și de a înștiința instanța despre această imposibilitate; b) când inculpatul a fost condamnat, deși existau probe cu privire la o cauză de încetare a procesului penal; c) când hotărârea din apel a fost pronunțată de alt complet decât cel care a luat parte la dezbaterea pe fond a procesului; d) când instanța de apel nu a fost compusă potrivit legii ori a existat un caz de incompatibilitate; e) când judecata în apel a avut loc fără participarea procurorului sau a inculpatului, când aceasta era obligatorie, potrivit legii; f) când judecata în apel a avut loc în lipsa avocatului, când asistența juridică a inculpatului era obligatorie, potrivit legii; g) când ședința de judecată în apel nu a fost publică, în afară de cazurile când legea prevede altfel; h) când instanța de apel nu a procedat la audierea inculpatului prezent, dacă audierea era legal posibilă; i) când împotriva unei persoane s-au pronunțat două hotărâri definitive pentru aceeași faptă.

Conform art. 428 din C. proc. pen., contestația în anulare pentru motivele prevăzute la art. 426 lit. a) și c) - h poate fi introdusă în termen de 30 de zile de la data comunicării deciziei instanței de apel. Contestația în anulare pentru motivele prevăzute la art. 426 lit. b) și i) poate fi introdusă oricând.

Instanța a constatat că motivele pe care se sprijină contestația, prezentate mai sus, nu sunt dintre cele prevăzute la art. 426 din C. proc. pen. și că este inadmisibilă formularea unei contestații în anulare împotriva unei hotărâri privind o contestație la executare, care privește o altă hotărâre privind o contestație la executare formulată împotriva unei încheieri a unui judecător de cameră preliminară (nr. 8/CCP pronunțată la data de 25.05.2020 de Curtea de Apel Brașov în dosarul penal nr. x/2020), prin care a fost respinsă, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată împotriva încheierii penale nr. 6/CCP/09.03.2020 pronunțată de Curtea de Apel Brașov în dosarul nr. x/2020 prin care judecătorul de camera preliminară, în baza art. 341 alin. (6) lit. a) din C. proc. pen., a respins, ca nefondate plângerile formulate de petenții B. și A. împotriva ordonanței procurorului din 27.11.2019 dată în dosarul penal nr. x/2019 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov, prin care s-a dispus clasarea cauzei față de intimații C., D., E., F. și G., confirmată prin ordonanța din 06.01.2020 dată în dosarul nr. x/2019 de către Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov.

Astfel, potrivit Curții Constituționale, contestația în anulare este o cale extraordinară de atac ce poate fi formulată împotriva hotărârilor penale definitive numai în cazurile strict reglementate de dispozițiile art. 426 din C. proc. pen. și în termenul prevăzut de art. 428 din C. proc. pen., la instanța care a pronunțat hotărârea a cărei anulare se cere, respectiv la instanța la care a rămas definitivă ultima hotărâre. Contestația în anulare este o cale de atac extraordinară, de retractare, având drept scop îndreptarea unor vicii de ordin procedural ce atrag nulitatea.

Această cale extraordinară de atac se promovează în condiții procedurale mult mai stricte decât căile ordinare de atac - cât privește titularii, termenul de introducere, cazurile de contestație în anulare, motivele aduse în sprijinul acestora, dovezile în susținerea lor, tocmai în considerarea caracterului aparte indus de legiuitor pentru această instituție juridică, datorat aspectului că prin aceasta se tinde la înlăturarea autorității de lucru judecat pentru o hotărâre penală definitivă și care își produce efectele. Prin aceasta, legiuitorul nu a permis reformarea, pe calea contestației în anulare, a unor hotărâri care sunt în puterea lucrului judecat, decât în situațiile excepționale în care se remarcă erori de procedură care nu au putut fi înlăturate pe calea apelului și doar în condițiile reglementate expres în art. 426 - 432 din C. proc. pen.

În cauză, s-a constatat că sunt relevante considerentele deciziei Curții Constituționale nr. 804/2017 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 426 partea introductivă din C. proc. pen., prin care a fost respinsă, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate și s-a constatat că dispozițiile art. 426 partea introductivă din C. proc. pen. sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Astfel, în cuprinsul deciziei mențioate, Curtea Constituțională a reținut că formularea contestației în anulare cu privire la încheierile pronunțate de judecătorul de cameră preliminară prin care nu s-a soluționat fondul cauzei, indiferent de motivul invocat, este inadmisibilă. Curtea a reținut că art. 21 alin. (3) din Constituție garantează dreptul părților la acces liber la justiție, precum și dreptul la un proces echitabil și la soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil, constituind valorificarea explicită a prevederilor art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Dreptul de acces liber la justiție presupune dreptul oricărei persoane de a se adresa instanțelor de judecată pentru apărarea drepturilor și a intereselor sale legitime.

Potrivit prevederilor art. 129 din Constituție, "împotriva hotărârilor judecătorești, părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii". Această normă constituțională cuprinde două teze: prima teză consacră dreptul subiectiv al oricărei părți a unui proces, indiferent de obiectul procesului, precum și dreptul Ministerului Public de a exercita căile de atac împotriva hotărârilor judecătorești considerate ca fiind nelegale sau neîntemeiate; cea de-a doua teză prevede că exercitarea căilor de atac se poate realiza în condițiile legii. Prima teză exprimă, în alți termeni, dreptul fundamental înscris în art. 21 din Constituție privind liberul acces la justiție, conținând așadar o reglementare substanțială. Cea de-a doua teză se referă la reguli de procedură, care nu pot însă aduce atingere substanței dreptului conferit prin cea dintâi teză decât în condițiile restrictive stabilite în art. 53 din Constituție.

Așa fiind, în privința condițiilor de exercitare a căilor de atac, legiuitorul poate să reglementeze categoria persoanelor care pot exercita căile de atac, termenele de declarare a acestora, forma în care trebuie făcută declarația, conținutul său, instanța la care se depune, competența și modul de judecare, soluțiile ce pot fi adoptate și altele de același gen, astfel cum prevede art. 126 alin. (2) din Constituție, potrivit căruia "Competența instanțelor judecătorești și procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege".

Dispozițiile constituționale ale art. 21 alin. (3), coroborate cu cele ale art. 129 nu presupun accesul la toate căile de atac și la toate categoriile de instanțe, indiferent de obiectul cauzei ce se cere a fi soluționată. Dreptul la un proces echitabil, invocat în susținerea excepției, reprezintă un standard constituțional a cărui îndeplinire este apreciată în funcție de ansamblul procesului și ținând cont de specificul normelor procedurale aplicabile. Totodată, dreptul la un proces echitabil presupune asigurarea unor principii fundamentale, precum contradictorialitatea și egalitatea armelor, care presupun ca fiecare dintre părți să dispună de posibilități suficiente, echivalente și adecvate de a-și susține apărările, fără ca vreuna dintre ele să fie defavorizată în raport cu cealaltă.

La rândul său, art. 6 din Convenție, referitor la dreptul la un proces echitabil, obligă statele membre la asigurarea prin legislația națională a unor garanții procesuale, precum egalitatea armelor, contradictorialitatea, motivarea hotărârilor pronunțate, publicitatea procesului, soluționarea acestuia într-un termen rezonabil, prezumția de nevinovăție și asigurarea dreptului la apărare. În completare, art. 13 din Convenție prevede dreptul la un recurs efectiv, drept cu caracter subsidiar, ce presupune epuizarea tuturor căilor interne de atac, conform art. 35 paragraful 1 din Convenție.

În aceste condiții, având în vedere caracterul contestației în anulare de cale de atac extraordinară ce poate fi exercitată în condiții procedurale stricte și ținând cont că legiuitorul, în virtutea rolului său constituțional consacrat de art. 126 alin. (2) și art. 129 din Constituție, poate stabili, prin lege, procedura de judecată și modalitatea de exercitare a căilor de atac, cu condiția respectării normelor și principiilor privind drepturile și libertățile fundamentale și a celorlalte principii consacrate prin Legea fundamentală, Curtea Constituțională fiind competentă a cenzura norma legală numai în măsura în care se aduce atingere acestora din urmă, excepția de neconstituționalitate a fost respinsă ca neîntemeiată.

În aceste condiții, raportat la dispozițiile art. 431 din C. proc. pen., Curtea de Apel Brașov a respins, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de petenții A. și B. împotriva sentinței penale nr. 81/F/25.09.2020 a Curții de Apel Brașov, pronunțată în dosarul nr. x/2020.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., în cazul declarării apelului, recursului în casație ori al introducerii unei contestații sau oricărei alte cereri, cheltuielile judiciare sunt suportate de către persoana căreia i s-a respins ori care și-a retras apelul, recursul în casație, contestația sau cererea.

Drept urmare, în baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., au fost obligați petenții A. și B. la plata sumei de 50 RON fiecare către stat, cu titlu de cheltuieli judiciare.

Împotriva sentinței penale nr. 103/F din data de 27 noiembrie 2020 a Curții de Apel Brașov, secția Penală, pronunțată în dosarul nr. x/2020, contestatorul A. a declarat o cale de atac intitulată "contestație".

La termenul din data de 09 februarie 2021, reprezentantul Ministerului Public a invocat excepția inadmisibilității căii de atac, având în vedere că aceasta a fost formulată împotriva unei hotărâri definitive.

Analizând cu prioritate excepția inadmisibilității căii de atac invocate de reprezentantul Ministerului Public, Înalta Curte constată următoarele:

Dând eficiență principiului stabilit prin dispozițiile art. 129 din Constituția României, revizuită, privind exercitarea căilor de atac în condițiile legii procesual penale, precum și a celui privind liberul acces la justiție statuat prin art. 21 din legea fundamentală, respectiv exigențelor determinate prin art. 13 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, legea procesual penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, același pentru persoane aflate în situații identice.

Revine, așadar, părții interesate obligația sesizării instanțelor de judecată în condițiile legii procesual penale, prin exercitarea căilor de atac apte a provoca un control judiciar al hotărârii atacate.

Potrivit dispozițiilor din Partea specială, Titlul III, Capitolele III, III

1

, V din C. proc. pen., admisibilitatea căilor de atac este condiționată de exercitarea acestora potrivit dispozițiilor legii procesual penale, prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse examinării, căile de atac și ierarhia acestora, termenele de declarare și motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârii atacate.

Contestatorul petent A. a înțeles să formuleze o cale de atac, intitulată "contestație" împotriva sentinței penale nr. 103/F din data de 27 noiembrie 2020 a Curții de Apel Brașov, secția Penală, pronunțată în dosarul nr. x/2020.

În urma unui scurt istoric al hotărârilor pronunțate, se constată următoarele:

§ prin încheierea nr. 6/CCP/09.03.2020 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, în dosarul nr. x/2020, în baza art. 341 alin. (6) lit. a) din C. proc. pen., au fost respinse, ca nefondate plângerile formulate de petenții B. și A. împotriva ordonanței procurorului din 27.11.2019 dată în dosarul penal nr. x/2019 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov;

§ prin încheierea nr. 8/CCP pronunțată la data de 25.05.2020 de Curtea de Apel Brașov, în dosarul penal nr. x/2020, a fost respinsă, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorii B. și A. împotriva încheierii penale nr. 6/CCP/09.03.2020 pronunțată de Curtea de Apel Brașov în dosarul nr. x/2020;

§ prin sentința penală nr. 57/F din data de 6.08.2020 pronunțată de Curtea de Apel Brașov în dosarul penal nr. x/2020, a fost respinsă contestația la executare formulată de petenții A. și B. împotriva încheierii penale nr. 8/CCP pronunțată la data de 25.05.2020 de Curtea de Apel Brașov în dosarul penal nr. x/2020;

§ prin sentința penală nr. 81/F/25.09.2020 a Curții de Apel Brașov, pronunțată în dosarul nr. x/2020, a fost respinsă contestația la executare formulată de contestatorii B. și A. împotriva sentinței penale nr. 57/F din 6.08.2020, pronunțată în dosarul penal nr. x/2020 al Curții de Apel Brașov;

§ prin sentința penală nr. 103/F din data de 27 noiembrie 2020 a Curții de Apel Brașov, secția Penală, pronunțată în dosarul nr. x/2020 (împotriva căreia s-a formulat prezenta cale de atac), în baza art. 431 din C. proc. pen., a fost respinsă, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de petenții A. și B., împotriva sentinței penale nr. 81/F/25.09.2020 a Curții de Apel Brașov, pronunțată în dosarul nr. x/2020.

În situația în care calea de atac formulată de petentul A. ar fi calificată ca o contestație, Înalta Curte reține că, potrivit dispozițiilor art. 425

1

din C. proc. pen., contestația se poate exercita numai atunci când legea o prevede expres, prevederile acestui articol fiind aplicabile când legea nu prevede altfel.

În cauza, sentința penală nr. 103/F din data de 27 noiembrie 2020 a Curții de Apel Brașov, secția Penală, pronunțată în dosarul nr. x/2020, împotriva căreia s-a formulat prezenta cale de atac, este definitivă, astfel încât este inadmisibilă o contestație formulată împotriva acestei hotărâri.

Astfel cum s-a menționat deja, procesul penal se desfășoară în conformitate cu dispozițiile legale, iar hotărârile judecătorești sunt supuse numai acelor căi de atac prevăzute de lege.

Inadmisibilitatea reprezintă o sancțiune procedurală care intervine atunci când părțile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, precum și în situația când se încearcă exercitarea unui drept epuizat pe o altă cale procesuală ori chiar printr-un act neprocesual. Inadmisibilitatea operează automat și inevitabil ori de câte ori un act procesual este lipsit de bază legală.

Recunoașterea unei căi de atac în alte condiții decât cele prevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalității acestora și, din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

Drept urmare, având în vedere considerentele expuse, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, calea de atac declarată de petentul A. împotriva sentinței penale nr. 103/F din data de 27 noiembrie 2020 a Curții de Apel Brașov, secția Penală, pronunțată în dosarul nr. x/2020.

Conform dispozițiilor art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va fi obligat contestatorul petent la plata sumei de 50 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, calea de atac declarată de petentul A. împotriva sentinței penale nr. 103/F din data de 27 noiembrie 2020 a Curții de Apel Brașov, secția Penală, pronunțată în dosarul nr. x/2020.

Obligă contestatorul petent la plata sumei de 50 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 09 februarie 2021.