ÎCCJ, decizie (scj.ro #86868)

Contestație întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 10/2001.Calitatea procesuală pasivă a Statului Român.

Cuprins pe materii :

Drept procesual civil. Calitate procesuală pasivă. Titularul obligației.

Index alfabetic

: dispoziție a primarului

-          procedură administrativă

-          titluri de despăgubiri

Legea nr. 10/2001 : art. 28

În sistemul Legii nr. 10/2001, raportul juridic creat prin aplicarea acestui act normativ se stabilește între persoana îndreptățită și unitatea deținătoare a bunului sau unitatea implicată în privatizarea entității deținătoare, care a fost notificată.

Statul Român poate fi subiect al raportului juridic născut din aplicarea Legii nr. 10/2001, republicată, doar în situația de excepție reglementată de art. 28 din legea specială, în cazul în care unitatea deținătoare nu poate fi identificată. În condițiile în care se cunoaște cu certitudine deținătorul bunului imobil solicitat, articolul 28 din Legea nr. 10/2001, singurul care ar justifica răspunderea directă a statului în cadrul procedurilor speciale de restituire, nu este aplicabil.

Este adevărat că atât Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, cât și Cancelaria Primului Ministru sunt instituții ale Statului Român, dar această calitate a celor două instituții nu poate fi extrapolată pentru a le stabili calitatea procesuală în cadrul unor proceduri speciale care delimitează strict criteriile în funcție de care se determină calitatea procesuală.

ICCJ, Secția civilă și de proprietate intelectuală, decizia civilă nr. 6696 din  6 noiembrie 2008

Prin sentința civilă nr. 1317 D din 30 noiembrie 2007, Tribunalul Satu Mare a admis plângerea formulată de reclamantul B.L. în contradictoriu cu Primarul municipiului Satu Mare și Statul Român, prin Ministerul Economiei și Finanțelor, prin D.G.F.P. Satu Mare.

A anulat dispoziția nr. 9329/2007 emisă de Primarul municipiului Satu Mare și a constatat că reclamantul este îndreptățit la măsuri reparatorii în baza Legii nr. 10/2001, pentru un imobil situat în Satu Mare, constând în titluri de despăgubiri conform Titlului VII din Legea nr. 247/2005.

A respins excepțiile invocate de D.G.F.P. Satu Mare, în reprezentarea Ministerului Economiei și Finanțelor pentru Statul Român, privind lipsa calității de reprezentant și a lipsei calității procesuale pasive a Statului Român,

Tribunalul a respins excepția lipsei calității de reprezentant  a Ministerului Economiei și Finanțelor pentru Statul Român, față de dispozițiile art. 1 pct. 48 din H.G. 386/2007 privind organizarea și funcționarea Ministerului Economiei și Finanțelor.

În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a Statului Român, tribunalul a constatat că acesta are calitate procesuală, pentru că titlurile de despăgubiri sunt certificate emise de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor în numele și pe seama Statului Român.

Prin decizia nr. 43A din 11 martie 2008, Curtea de Apel Oradea a respins apelul declarat de Statul Român, prin Ministerul Economiei și Finanțelor, reprezentat de Direcția Generală a Finanțelor Publice Satu Mare.

S-a reținut că Statul Român, prin Ministerul Economiei și Finanțelor are calitate procesuală pasivă, pentru că fondurile puse la dispoziția Comisiei Centrale, în fapt Fondul „Proprietatea”, se constituie sub forma unei societăți de investiții deținută în întregime de Statul Român și administrată de Ministerul Economiei și Finanțelor.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs Statul Român, reprezentat de Ministerul Economiei și Finanțelor, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Satu Mare.

Întemeindu-se pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C.proc.civ., recurentul a invocat excepția lipsei calității de reprezentant al Ministerului Economiei și Finanțelor pentru Statul Român referitor la acordarea de măsuri reparatorii în baza Legii nr. 10/2001 și a lipsei calității procesuale pasive a Statului Român, reprezentat de Ministerul Economiei și Finanțelor.

Recursul este fondat.

Calitatea procesuală pasivă presupune existența identității între persoana pârâtului și cel despre care se pretinde că este obligat în raportul juridic dedus judecății.

În sistemul Legii nr. 10/2001, raportul juridic creat prin aplicarea acestui act normativ se stabilește între persoana îndreptățită și unitatea deținătoare a bunului (regie autonomă, o societate sau companie națională, o societate comercială la care statul sau o autoritate a administrației publice centrale sau locale este acționar ori asociat majoritar, o organizație cooperatistă, etc.) sau unitatea implicată în privatizarea entității deținătoare, care a fost notificată.

Înainte de modificările aduse Legii nr. 10/2001 prin Legea nr. 247/2005, în situația în care prin notificare se solicitau despăgubiri bănești sau măsuri reparatorii prin echivalent, notificările se transmiteau prefecturii, raportul juridic născându-se între persoana îndreptățită și această instituții.

Statul Român poate fi subiect al raportului juridic născut din aplicarea Legii nr. 10/2001, republicată, doar în situația de excepție reglementată de art. 28 din legea specială, în cazul în care unitatea deținătoare nu poate fi identificată.

În cauză, reclamantul a notificat Prefectura și Primăria municipiului Satu Mare, iar instanțele de judecată au fost sesizate cu o contestație, formulată în temeiul art. 26 din Legea nr. 10/2001, republicată împotriva dispoziției emisă de primar, prin care s-a respins notificarea.

Așadar, în condițiile în care nici una dintre părți nu a pretins că deținătorul bunului este necunoscut și se cunoaște cu certitudine deținătorul bunului imobil solicitat, articolul 28 din Legea nr. 10/2001, singurul care ar justifica răspunderea directă a statului în cadrul procedurilor speciale de restituire, nu este aplicabil.

Prin urmare, Statul Român nu are calitate procesuală pasivă, pentru că nu există identitate între persoana pârâtului și cel care este obligat în cadrul raportului juridic dedus judecății.

Este adevărat că atât Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, cât și Cancelaria Primului Ministru sunt instituții ale Statului Român, dar această calitate a celor două instituții nu poate fi extrapolată pentru a le stabili calitatea procesuală în cadrul unor proceduri speciale care delimitează strict criteriile în funcție de care se determină calitatea procesuală.

De altfel, modificările aduse Legii nr. 10/2001 prin Legea nr. 247/2005 a scindat procedura administrativă prealabilă în două etape: etapa ce se desfășoară la unitatea deținătoare, finalizată prin dispoziția sau decizia prin care se fac propuneri de acordare a despăgubirilor și etapa ce se desfășoară la Comisia Centrală, care stabilește cuantumul final al despăgubirilor.

În speță, contestația vizează dispoziția emisă de unitatea deținătoare, ori în această fază doar unitatea deținătoare este titular de obligații, conform legii.

De aceea, în mod greșit prin sentința pronunțată de instanța de fond, păstrată de decizia pronunțată de instanța de apel, s-a constatat că Statul Român are calitate procesuală pasivă, pentru că Fondul „Proprietatea” și Comisia Centrală sunt instituții ale statului.

Critica referitoare la lipsa calității de reprezentant al Statului Român, nu mai este necesar a fi analizată.

Față de cele arătate, s-a admis recursul, a fost casată decizia recurată, s-a admis apelul declarat de Statul Român împotriva sentinței tribunalului, care a fost schimbată în parte, în sensul că s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Statului Român și s-a respins acțiunea în contradictoriu cu acest pârât.