ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6285/2008

Prin acțiunea

înregistrată pe rolul Tribunalului Satu Mare sub nr. 2702/83/2005 reclamanții

D.M.Y. și D.Y.Z. au solicitat în contradictoriu cu pârâtul municipiul Satu Mare

ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea dispoziției nr.

2598/2309/2004 emisă de către pârât, să se constate îndreptățirea reclamanților

la beneficiul măsurilor reparatorii instituite prin Legea nr. 10/2001 și să fie

obligat pârâtul la acordarea acestor măsuri reparatorii.

Ulterior

reclamanții și-au extins cadrul procesual prin introducerea în cauză, în

calitate de pârâți a SC S. SA și Statul Român prin Ministerul Finanțelor

Publice București.

Prin sentința

civila nr. 864/D pronunțată la 21 septembrie 2007 Tribunalul Satu Mare a fost

admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților SC S. SA și

STATUL ROMAN prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, s-a respins acțiunea

reclamanților D.M.Y. si D.Y.Z. împotriva pârâților SC S. SA și STATUL ROMAN

prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, a fost admisă acțiunea acelorași reclamanți

împotriva pârâtului PRIMARUL

MUNICIPIULUI

SATU MARE și în consecință, s-a constatat că reclamanții sunt îndreptățiți, în

reprezentarea antecesoarei defunctei D.M.L.E.

(decedată la data de 6

decembrie 2004), la beneficiul măsurilor reparatorii instituite prin

dispozițiile Legii nr. 10/2001, cu privire la imobilul înscris în C.F. nr. 5911

Satu Mare, situat în municipiul Satu Mare, jud. Satu Mare.

Totodată a fost anulată Dispoziția nr. 2598 din 23 septembrie 2004

emisă de pârâtul

PRIMARUL

MUNICIPIULUI SATU MARE fiind obligat acesta la soluționarea notificării nr.

12864 din 16 august 2004 formulată de petenta

D.(fosta

G.)M.L.E. în sensul celor de mai sus. A fost

obligat pârâtul PRIMARUL MUNICIPIUL SATU MARE la plata către

reclamanți

a sumei de 1500 lei RON, cheltuieli de judecată.

Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut

următoarele:

În raport cu

înscrierile de carte funciară din C.F. nr. 5911 Satu Mare, poziția nr. B. 11,

imobilul în litigiu a reprezentat P.U.P. din Satu Mare și U.C. SA, care a fost

preluată în baza

Decretului nr. 119/1948 de

către Statul Roman (poziția nr. B.16), astfel încât

instanța a apreciat

că obiectul material al prezentei cauze se încadrează în categoria imobilelor

preluate în mod abuziv de către Statul Roman în înțelesul art. 2 alin. (1) din

Legea nr. 10/2001.

Potrivit

certificatului nr. 274 din 7 februarie 1940 al Camerei de Comerț și Industrie

Satu Mare numitul G.D. a fost membru în consiliul de administrație al firmei

P.U.P. din Satu Mare și U.C. SA iar anterior a fost asociat unic al acestei

firme, susținere făcută de reprezentantul reclamanților, care se coroborează și

cu răspunsul comunicat prin adresa nr. 39 din 9 februarie 2006 emisă de

Ministerul

Administrației și Internelor,

Arhivele Naționale, Direcția Județeană Satu Mare și cu înscrierile și

mențiunile din cuprinsul încheierii nr. 6/1933 a

Tribunalului Satu Mare,

secția a II-a și al procesului verbal al adunării

generale a acționarilor firmei de mai sus din data de 29 aprilie 1938.

Față de cele de mai sus tribunalul a reținut îndreptățirea în principiu

a

persoanei fizice G.D. la

beneficiul măsurilor reparatorii instituite

prin

Legea nr. 10/2001. Întrucât însă, așa cum rezultă și din actele oficiale de

la dosar, în special actul de deces din 6 decembrie 2004 potrivit căruia

la această dată a decedat numita D.M.L.E., fiica lui G.D. și G.G. și mama

reclamanților în cauză, singurii care au acceptat succesiunea după defuncta

D.M.L.E.,

așa cum rezultă din ordinul de

moștenire din data de 27 februarie 2005 instanța a

constatat că, prin

prisma dispozițiilor art. 4 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 calitatea de

persoana îndreptățită la beneficiul măsurilor reparatorii

instituite prin actul normativ de mai sus revine

celor doi reclamanți în cauză.

Pârâtul

Primarul Municipiului Satu Mare a formulat apărări, invocate sub forma unei

excepții procesuale, în sensul că reclamanții nu ar fi uzat de

procedura prev. de art. 22 din Legea nr.

10/2001, republicată, instanța înlăturând această apărare, motivat de faptul că

D.M.L.E. a formulat notificare respectând toate dispozițiile procedurale în

materia măsurilor reparatorii în discuție cu respectarea termenului legal.

Cu privire la lipsa

calității procesuale pasive invocată atât de către pârâta SC S. SA Satu Mare

cât și de către Statul Roman prin Ministerul Finanțelor Publice București

reprezentată prin D.G.F.P. Satu Mare, instanța a apreciat-o ca fiind întemeiată

în privința ambelor pârâte, considerând că, din moment ce se solicită anularea

dispoziției emisă de către Primarul Municipiul Satu Mare prin care s-a respins

notificarea în cauză strict prin prisma faptului ca antecesoarea reclamanților

nu ar fi

făcut dovada calității de persoană

îndreptățită, în speță nu-și găsesc incidența

disp. art. 28 alin. (3)

din Legea nr. 10/2001 și că atâta vreme cât procedura

judiciară este considerată a fi, în ultima analiză, o continuare a

procedurii

administrative, ambele reglementate prin Legea nr. 10/2001 și

că în procedura judiciară pot avea calitate procesuală doar acele persoane,

fizice

sau juridice care au fost implicate

efectiv în procedura administrativă de

rezolvare a notificării, se

impune ca mai întâi primarul să se conformeze celor dispuse de către instanța

prin dezlegarea aspectelor vizând calitatea reclamanților de persoane

îndreptățite la beneficiul măsurilor reparatorii instituite prin Legea nr.

10/2001 precum și cu privire la circumscrierea imobilului în litigiu în

categoria celor ce constituie obiect de reglementare al acestui act normativ

iar abia ulterior, în măsura în care se va impune, să se discute orice alt

diferend, fie în cadrul procedurii administrative fie în cadrul unei noi

proceduri judiciare.

Pentru cele de mai

sus instanța a admis excepția lipsei calității

procesuale pasive a celor doua pârâte și în consecință a respins

acțiunea

reclamanților față de

acestea, a admis cererea introductivă în ce privește

constatarea

calității reclamanților de persoane îndreptățite la beneficiul

măsurilor reparatorii instituite prin Legea nr.

10/2001, anulând în acest sens Dispoziția nr. 2598 din 23 septembrie 2004 și a

obligat Primarul Municipiului Satu Mare la soluționarea notificării formulată

de antecesoarea reclamanților în sensul

aspectelor reținute de instanță,

cu ocazia soluționării urmând a fi avute în

vedere

și pretențiile reclamanților în ce privește utilajele existente în

imobil precum și determinarea unității deținătoare

competente a soluționa

această notificare pe fond, în măsura în care

Primarul Municipiului Satu Mare va constata existența unei astfel de ipoteze

egale.

S-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 274 și urm. C. proc. civ. în

privința cheltuielilor de judecata.

Împotriva

acestei sentințe în termen legal a formulat apel Primarul

Municipiului Satu Mare, cerere care viza doar

înlăturarea acestuia de la

cheltuieli de

judecata la fond susținând în esență că pârâtul nu a fost în culpă

procesuală,

notificarea reclamanților nefiind soluționată deoarece aceștia nu au depus

înscrisurile doveditoare.

Prin decizia

civilă nr. 16/2008-A din 22 ianuarie 2008, Curtea de Apel Oradea a respins ca

nefondat apelul pârâtului cu motivarea că acesta nu a depus acte doveditoare

din care să se confirme culpa reclamanților.

Nemulțumit

fiind de soluția pronunțată de instanța de apel, pârâtul Primarul municipiului

Satu Mare a declarat în termen legal recurs, înregistrat pe rolul acestei

instanțe sub nr. 2702/83/2007, critica vizând greșita interpretare a

instanțelor de fond și de apel a apărărilor pârâtului cu privire la culpa

procesuală. Se susține că greșit s-a reținut culpa procesuală a pârâtului

Primarul municipiului Satu Mare atâta vreme cât mama reclamanților, în faza

procedurii administrative nu a depus actele solicitate în vederea soluționării

notificării astfel că se solicită admiterea recursului, schimbarea în tot a

deciziei recurate, schimbarea în parte a sentinței nr. 864/2007 a Tribunalului

Satu Mare în ceea ce privește obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de

judecată.

Verificând

legalitatea deciziei recurate, în raport de critica formulată, Înalta Curte

constată că recursul de față este nefondat, pentru considerentele ce se vor

arăta în continuare.

Din actele și

lucrările dosarului se constată că în mod corect instanța de fond a obligat pe

pârât la plata cheltuielilor de judecată către reclamanți față de împrejurarea

că susținerea pârâtului este nedovedită, acesta având posibilitatea ca în fața

instanței să depusă copii ale înscrisurilor din dosarul

de notificare, acte care să confirme culpa reclamanților, anexe ale

notificării.

În drept, potrivit

art. 274 alin. (1) C. proc. civ., partea care cade în pretenții va fi obligată,

la cerere, să plătească cheltuieli de judecată iar, potrivit art. 275 din

același act normativ, pârâtul nu poate fi obligat la plata unor asemenea

cheltuieli dacă a recunoscut la prima zi de înfățișare

pretențiile reclamantului, afară numai dacă a fost pus în întârziere

înainte de

chemarea în judecată.

În speță, pârâtul nu

numai că nu a recunoscut pretențiile reclamanților ci, în mod constant, atât la

judecata în primă instanță cât și în apel le-a contestat, în tot sau în parte.

Totodată, mai înainte

de formularea cererii de chemare în judecată, pârâtul a fost învestit cu

analiza pretențiilor formulate de reclamanți într-o

procedură

administrativă în cadrul căreia acesta a respins cererea prin dispoziția nr.

2598 din 23 septembrie 2004 motivat de faptul că nu s-a făcut dovada calității

de persoană îndreptățită și a proprietății.

Or această motivare și apoi apărarea a pârâtului nu este de natură să

conducă la exonerarea sa de plata

cheltuielilor dat fiind că avea posibilitatea ca, în caz de neînțelegere a

pretențiilor pe care reclamanții le-au formulat, să ceară lămuriri.

Mai mult, art. 22 din

Legea 10/2001 nu prezintă prevederi speciale cu privire la dovedirea dreptului

de proprietate al persoanei îndreptățite asupra imobilelor pretinse și a

calității de moștenitor a autorului-proprietar.

Textul indică in

privința atestării dreptului de proprietate si calitatea de succesor ale persoanei

îndreptățite că se probează prin "acte doveditoare, si prin asemenea acte

doveditoare ale proprietății se înțelege orice înscris constatator al unui act

juridic civil, jurisdicțional sau administrativ cu efect constituent,

translativ sau declarativ de proprietate si care generează o prezumție relativă

de proprietate in favoarea celui care îl invocă.

Așa fiind, cum

pârâtul a căzut în pretenții, în mod just prima instanță,

în raport de dispozițiile legale menționate, a

dispus obligarea sa la plata

cheltuielilor de judecată pe care

reclamanții le-au avansat în proces.

Ca atare pentru

considerentele expuse, recursul declarat in cauză se privește ca nefondat și în

baza art. 312 C. proc. civ. urmează a fi respins in consecință.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGH

DECIDE:

Respinge

recursul declarat de pârâtul Primarul municipiului Satu Mare împotriva deciziei

civile nr. 16/2008-A din data de 22 ianuarie 2008 a Curții de Apel Oradea,

secția civilă, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, azi 27 octombrie 2008.