ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1020/2007

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor dosarului,

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată sub nr. 5895

din 26 iunie 2002 modificată ulterior, reclamanta B.E.V. a chemat în judecată

Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, Prefectura Județului Satu

Mare, SC U. SA Satu Mare, SC C. SA Satu Mare și A.P.A.P.S.(anterior F.P.S.) și

a solicitat să se constate că imobilul înscris în C.F. nr. top 4220/1 ulterior

transcris în C.F. nr. top 4220/1 Satu Mare a trecut în proprietatea Statului

Român fără titlu valabil; să se constate că are calitatea de moștenitoare legală,

descendent de gradul I a fostului proprietar tabular B.A.F., decedat la data de

27 ianuarie 1988; să se dispună restituirea în natură a imobilului menționat, situat

în Municipiului Satu Mare; să i se înscrie dreptul în cartea funciară, să se

dispună anularea actelor de vânzare-cumpărare a imobilului menționat și, pe

cale de consecință, radierea înscrierilor din C.F. și restabilirea situației

anterioare.

În subsidiar, reclamanta a solicitat

obligarea unității deținătoare să se pronunțe prin decizie sau dispoziție

motivată asupra valorii și modalității de acordare de măsuri reparatorii în

condițiile Legii nr. 10/2001.

Ulterior, după efectuarea expertizei

tehnice, reclamanta și-a precizat acțiunea în sensul că a solicitat restituirea

în natură a suprafeței de 529 mp teren și construcția aflată pe aceasta și

acordarea de despăgubiri pentru diferența de 417 mp, cu rectificarea

corespunzătoare a cărții funciare.

În motivarea acțiunii reclamanta a

arătat că imobilul în litigiu, proprietatea tabulară a tatălui său, a fost

naționalizat abuziv, a intrat, în patrimoniul Statului Român fără titlu valabil

în sensul art. 6 din Legea nr. 213/1998.

Judecătoria Satu Mare, prin sentința

civilă nr. 2767 din 18 iunie 2003 a admis în parte acțiunea reclamantei B.E.V.,

a constatat că aceasta este moștenitoarea lui B.A.F., decedat la data de 27

ianuarie 1988; a constatat că imobilul situat în Municipiul Satu Mare, compus

din 946 mp teren și casă a fost preluat de Statul Român fără titlu valabil; a

constatat că reclamanta este îndreptățită la restituirea în natură a suprafeței

de 429 mp teren și construcția aflată pe acesta precum și la 488.932.500 lei

despăgubiri pentru diferența de 417 mp teren ce nu poate fi restituit în

natură; a dispus rectificarea cărții funciare. Prin aceeași sentință au fost

respinse excepțiile lipsei calității procesuale pasive și tardivității acțiunii

ridicate de SC U. SA Satu Mare.

Tribunalul Satu Mare prin decizia

civilă nr. 54/A din 3 martie 2004 a admis apelurile declarate de A.P.A.P.S.

București, Ministerul Finanțelor Publice și SC U. SA Satu Mare împotriva

sentinței civile nr. 2767 din 18 iunie 2003 a Judecătoriei Satu Mare pe care a

anulat-o și a reținut cauza pentru competentă soluționare în primă instanță.

S-a reținut că reclamanta B.E.V. a

notificat, la data de 27 iulie 2001 Prefectura județului Satu Mare și a

solicitat restituirea în natură în condițiile Legii nr. 10/2001 a imobilului

situat în Satu Mare. Prefectura județului Satu Mare, cu adresa nr. 4107 din 25

februarie 2002 a înaintat notificarea către SC U. SA Satu Mare, ca unitate

deținătoare.

S-a considerat ca, potrivit art. 24

alin. (3

1

) din Legea nr. 10/2001 modificată și completată revine

tribunalului competența materială de soluționare a cauzei în primă instanță.

În fond, prin sentința civilă nr. 230/D

din 11 iunie 2004 Tribunalul Satu Mare a admis în parte acțiunea; a constatat

că reclamanta B.E.V. este îndreptățită la măsuri reparatorii în baza Legii nr. 10/2001

pentru imobilul înscris în C.F. Satu Mare, nr. top 4220/1 ulterior transcris în

C.F. Satu Mare nr. top 4220/1; a obligat A.V.A.S. la negocieri în temeiul art. 28

din Legea nr. 10/2001 pentru acordarea acestor măsuri. Prin aceeași sentință a

fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a Prefecturii județului

Satu Mare și a fost respinsă acțiunea față de această pârâtă. Au fost respinse

excepțiile tardivității acțiunii în constatarea nulității și lipsei calității

procesuale pasive invocate de pârâta SC U. SA Satu Mare.

S-a reținut că reclamanta B.E.V.

este moștenitoare a defunctului B.A.F., decedat la data de 27 ianuarie 1988,

proprietar tabular al imobilului teren în suprafață de 946 mp și construcții

înscris în C.F. nr. top 4220/1 situat în Satu Mare, preluat abuziv de Statul

Român prin naționalizare.

S-a considerat că preluarea s-a

făcut cu titlu valabil, că SC U. SA Satu Mare a fost legal privatizată precum

și că sunt aplicabile dispozițiile art. 28 din Legea nr. 10/2001 care prevăd

obligația instituției publice implicate în privatizare de a stabili, prin

decizie/dispoziție motivată valoarea și modalitatea măsurilor reparatorii

corespunzătoare convenite prin negociere.

Curtea de Apel Oradea, secția civilă

mixtă, prin decizia civilă nr. 227 A din 18 martie 2005 a respins ca nefondate

apelurile declarate de A.V.A.S. și de reclamanta B.E.V., împotriva sentinței

civile nr. 230/D din 11 iunie 2004 a Tribunalului Satu Mare, secția civilă.

S-a considerat că preluarea

imobilului în litigiu în patrimoniul Statului Român, în temeiul Decretului nr. 176/1948

s-a făcut cu titlu valabil.

S-a considerat că imobilul fiind

preluat cu titlu valabil și evidențiat în patrimoniul unei societăți comerciale

privatizate cu respectarea dispozițiilor legale, în temeiul art. 27 din Legea

nr. 10/2001 reclamanta este îndreptățită la măsuri reparatorii prin echivalent.

În termen legal, împotriva deciziei

civile nr. 227/A din 18 martie 2005 a Curții de Apel Oradea, secția civilă

mixtă, a declarat recurs reclamanta B.E.V., a solicitat casarea în temeiul art.

304 pct. 9 C. proc. civ. și a susținut în esență că: 1. imobilul în litigiu nu

a fost preluat cu titlu valabil; 2. imobilul nu a fost evidențiat în

patrimoniul SC U. SA Satu Mare căruia Statul Român i-a dat în folosință bunul,

în C.F. acest drept fiind înscris numai referitor la teren nu și la

construcție.

Recursul urmează să fie admis ca

fondat pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 2 alin. (1) lit. a)

din Legea nr. 10/2001 astfel cum a fost modificată și completată prin Legea nr.

247/2005 sunt imobilele preluate în mod abuziv imobilele naționalizate prin

Decretul nr. 92/1950 pentru naționalizarea unor imobile, cu modificările și

completările ulterioare, prin Legea nr. 119/1948 pentru naționalizarea

întreprinderilor industriale, bancare, de asigurări, miniere și de transporturi

precum și prin alte acte normative de naționalizare.

Imobilul în litigiu, compus din 946

mp teren și construcții, a fost înscris în C.F. Satu Mare, nr. top 4220/1 cu

proprietar tabular B.A.F., cu titlu de cumpărare.

Imobilul a fost naționalizat de

Statul Român în temeiul Decretului nr. 176 din 2 august 1948, în mod abuziv.

Preluarea a fost însă făcută și fără

titlu valabil în sensul art. 6 alin. (1) din Legea nr. 213/1997, cu

nerespectarea dispozițiilor Decretului nr. 176 din 2 august 1948. Prin art. 1

din acest act normativ treceau în proprietatea Statului bunurile mobile și

imobile ce au aparținut persoanelor fizice și au servit funcționarii școlilor

de învățământ trecute. Imobilul proprietatea lui B.A.F. a avut destinația de

locuință nu de școală.

Statul Român și-a întabulat dreptul

de proprietate în C.F. nr. top 4220/1. Acesta a transmis inițial un drept de

folosință asupra terenului Ministerului Învățământului iar ulterior

Ministerului Industriei Metalurgice și Industriei Chimice.

Fosta Judecătorie Mixtă Satu Mare

prin încheierea nr. 397 din 18 iulie 1952 a întabulat în favoarea fostei I.S.U.

numai dreptul de folosință asupra terenului în suprafață de 946 mp. Ca atare,

la momentul intrării în vigoare a Legii nr. 15/1990 imobilul în litigiu nu

figura în patrimoniul întreprinderii de stat cu titlu de drept de administrare

asupra terenului și construcției. De aceea SC U. SA Satu Mare, succesoarea

fostei I.S.U. Satu Mare nu putea dobândi, ca efect al Legii nr. 15/1990, art. 20,

un drept de proprietate.

Cum imobilul nu a făcut parte din

capitalul social al SC U. SA Satu Mare acesta nu putea constitui obiectul unui

act de dispoziție prin care să fie înstrăinat în favoarea unui terț, în speță

SC C. SA Baia Mare.

Este pe deplin aplicabil principiul

nemo

plus juris ad alium transferre potest quam ipse habet

, nimeni nu poate transmite

altei persoane mai multe drepturi decât are.

Reclamanta B.E.V., în calitate de

moștenitoare a lui B.A.F., decedat la data de 7 ianuarie 1988 are calitatea de

persoană îndreptățită în sensul art. 4 alin. (2) cu referire la art. 3 lit. a)

din Legea nr. 10/2001 astfel cum a fost modificată și completată prin Legea nr.

247/2005, la măsuri reparatorii.

Prin art. 9 alin. (1) din actul

normativ menționat a fost consacrat principiul restituirii în natură a

imobilelor preluate în mod abuziv, indiferent în posesia cui se află în

prezent.

Prin raportul de expertiză tehnică

efectuat în cauză de către expert C.I. s-a stabilit că este posibilă

restituirea în natură a suprafeței de 529 mp teren și a construcției edificată

pe aceasta.

Se impune însă rejudecarea pricinii de

către instanța de apel pentru ca aceasta să se pronunțe asupra capetelor de

cerere având ca obiect rectificarea nr.topo 4219/64, 4219/65, 4219/66 înscrise

în C.F. Satu Mare, dezmembrării parcelelor corespunzătoare, întabulării

dreptului de proprietate al reclamantei în C.F. (în limita suprafeței de 529 mp

teren și construcția aflată pe aceasta) și asupra cererii de acordare de măsuri

reparatorii în echivalent pentru suprafața de 417 mp teren.

Împotriva deciziei civile nr. 227/A

din 18 martie 2005 a Curții de Apel Oradea, secția civilă mixtă, a declarat

recurs și pârâta A.V.A.S., a solicitat casarea în temeiul art. 304 pct. 9 C.

proc. civ. și a susținut, în esență că:

imobilului în litigiu s-a făcut fără titlu valabil; 2. reclamanta a solicitat,

în principal restituirea în natură a imobilului de către unitatea deținătoare.

Și acest recurs urmează a fi admis,

pentru considerentele anterioare prin care s-a reținut că imobilul în litigiu a

fost preluat de Statul Român fără titlu valabil precum și că restituirea în

natură este posibilă, în parte.

Față de considerentele menționate,

Curtea va admite recursurile declarate de reclamanta B.E.V. și de A.V.A.S., va

casa decizia curții de apel și va trimite cauza aceleiași instanțe pentru

rejudecarea apelurilor.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursurile declarate de

reclamanta B.E. și pârâta A.V.A.S. împotriva deciziei civile nr. 227/A din 18

martie 2005 a Curții de Apel Oradea.

Casează decizia atacată și trimite

cauza spre rejudecare apelurilor aceleiași instanțe.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică,

astăzi 6 februarie 2007.