ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2610/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată, reclamantele

E.V. și E.A. au solicitat, în contradictoriu cu Ministerul Muncii, Familiei și Egalității

de Șanse - Inspecția Muncii și Inspectoratul Teritorial de Muncă București, anularea

adresei din 31 martie 2005, prin care a fost comunicat reclamantelor rezultatul

controlului efectuat la SC P.P. SRL și acordarea de despăgubiri.

În motivarea cererii s-a

arătat că reclamantele au sesizat Inspecția Muncii și Inspectoratul Teritorial de

Muncă București cu privire la încălcarea prevederilor contractului de muncă de către

societatea angajatoare, în sensul că au prestat muncă forțată și neplătită, le-au

fost aplicate sancțiuni disciplinare ilegale și li s-a schimbat forțat locul de

muncă.

Prin sentința nr. 4 din

9 ianuarie 2008 a Curții de Apel Ploiești a fost respinsă acțiunea reclamantelor.

Pentru a pronunța această

hotărâre, instanța de fond a reținut că adresa contestată de reclamante nu reprezintă

un act administrativ, în sensul dispozițiilor legale, astfel încât această adresă

nu poate fi atacată pe calea contenciosului administrativ.

Împotriva acestei hotărâri

au declarat recurs reclamantele.

În motivele de recurs

se arată că adresa este nelegală pentru că nu menționează datele de identificare

ale angajatorului, nici datele de identificare ale salariaților la care se face

referire, iar cele două reclamante nu pot obține în justiție drepturile ce li se

cuvin.

Nu sunt invocate motive

de nelegalitate sau netemeinicie ale sentinței atacate dar se solicită admiterea

recursului, casarea sentinței și rejudecarea cauzei în fond, dispunându-se anularea

adresei și acordarea de despăgubiri.

Inspecția Muncii a formulat

întâmpinare și a invocat, mai întâi, excepția autorității de lucru judecat, față

de sentința nr. 1020/2007 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești în Dosarul nr. 4270/114/2007,

irevocabilă și decizia nr. 1624 din 15 aprilie 2008 pronunțată de Înalta Curte de

Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. 1729/42/2007,

iar, pe fond, s-a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

În privința excepției

autorității de lucru judecat invocată de Inspecția Muncii, Înalta Curte constată

că aceasta este nefondată și va fi respinsă.

Cauza aflată pe rolul

instanței de fond a vizat, după precizarea acțiunii de către reclamante, anularea

adresei din 31 martie 2006 a Inspecției Muncii și acordarea de despăgubiri, iar

pârâții au fost M.M.S.S.F.- Inspecția Muncii și Inspecția Teritorială de Muncă București.

În cauza soluționată de

Curtea de Apel Ploiești - prin decizia nr. 1020 din 26 octombrie 2007 pronunțată

în Dosarul nr. 4270/114/2007 - reclamantele solicitaseră de la Ministerul Muncii

acordarea de despăgubiri pentru favorizarea angajatorului, iar în cea soluționată

prin decizia nr. 1624 din 15 aprilie 2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație

și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. 1729/42/2007

reclamantele au solicitat, în contradictoriu cu Inspecția Muncii din cadrul Ministerul

Muncii, Familiei și Egalității de Șanse, obligarea acesteia de a face dovada îndeplinirii

atribuțiilor legale în cadrul controlului efectuat de 29 martie 2006.

Potrivit art. 1201 C.

civ. pentru a exista autoritate de lucru judecat se impune ca o nouă cerere să aibă

aceleași părți, același obiect și aceeași cauză. Aceste trei condiții trebuiesc

îndeplinite cumulativ, lipsa unei dintre ele duce la inexistența autorității de

lucru judecat.

Analizând hotărârile invocate

se constată că nu sunt îndeplinite cumulativ cele trei condiții pentru a fi admisă

excepția autorității de lucru judecat.

După examinarea motivelor

de recurs, a dispozițiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte va respinge recursul

declarat pentru următoarele considerente:

Reclamantele au solicitat

anularea adresei din 31 martie 2006 emisă de Inspecția Muncii din cadrul Ministerul

Muncii, Familiei și Egalității de Șanse, adresă prin care s-a răspuns acestora la

o sesizare din 3 martie 2006 referitoare la modul în cadre a fost efectuat un control

de către inspectorii de muncă la SC P.P. SRL, control finalizat prin încheierea

unui proces-verbal de control din 29 martie 2006.

Legea nr. 554/2004, în

art. 2 lit. c), definește actul administrativ ca fiind actul unilateral cu caracter

individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică,

în vederea organizării, executării legii sau executării în concret a legii, care

dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice.

Așa cum a reținut și instanța

de fond, se poate observa că actul atacat nu este unul administrativ, astfel cum

acesta este definit de lege, pentru că, chiar dacă este emis de o autoritate publică,

acesta nu dă naștere, nu modifică sau stinge raporturi juridice, ci s-a răspuns

reclamantelor la o sesizare, având un caracter informativ.

Instanței de contencios

administrativ i se pot adresa cereri de către orice persoană vătămată într-un drept

al său ori într-un interes legitim de către o autoritate publică, printr-un act

administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, așa cum prevăd

dispozițiile art. 1 din Legea nr. 554/2004.

Nefiind în prezența unui

act administrativ, cererea reclamantelor a fost respinsă, în mod corect, de către

instanța de fond.

De altfel, chiar dacă

nu sunt motivate în drept, criticile din motivarea recursului vizează numai fondul

cauzei și nu modalitatea de soluționare a cererii de către instanța de fond.

Apreciind că soluția instanței

de fond este legală și temeinică, în baza art. 20 raportat la art. 28 din Legea

nr. 554/2004 și art. 312 C. proc. civ., va fi respins recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de E.A. și E.V. împotriva sentinței nr. 4 din 9 ianuarie 2008 a Curții de Apel Ploiești,

secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 20 iunie 2008.