ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1624/2008

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 158 din 18 octombrie 2007, Curtea de Apel Ploiești, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a respins, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală, acțiunea prin care reclamantele E.A. și E.V., în contradictoriu cu pârâtul M.M.F.E.Ș. – I.M., au solicitat obligarea acestuia de a face dovada îndeplinirii atribuțiilor legale în cadrul controlului efectuat în data de 29 martie 2006, respectiv a legalității contractelor individuale de muncă ale acestora și a desfășurării activității, a legalității modificării contractelor de muncă în baza Deciziei nr. 1843 din 28 iunie 2005, a adresei clare și complete a firmei SC P.P.

S.R.L. București, precum și a legalității sau ilegalității acordării salariilor în urma deciziei susmenționate. Instanța de fond a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a autorității pârâte, reținând, în esență, că - față de dispozițiile art. 2 din Legea nr. 108/1999 pentru înființarea și organizarea I.M., republicată, din care rezultă că I.M. are în subordine inspectorate teritoriale de muncă, unități cu personalitate juridică, existente în fiecare județ și în Municipiul București, calitate procesuală pasivă, în cauză, are I.T.M. București, autorul actului de control efectuat în data de 29 martie 20015, iar nu I.M. din cadrul M.M.F.E.Ș., cu care, de altfel, reclamantele nu se află în raporturi juridice.

Împotriva acestei sentințe, considerând-o netemeinică și nelegală în termen legal, au declarat recurs reclamantele. Fără a indica expres motivele legale pe care își întemeiază criticile împotriva hotărârii instanței de fond, recurentele au indicat, în esență, că s-a făcut o confuzie în ceea ce privește calitatea procesuală pasivă a autorităților menționate în cuprinsul acțiunii lor. Astfel, au precizat recurentele că în condițiile în care I.T.M. București nu a trimis un răspuns referitor la sesizarea din data 18 ianuarie 2006, au fost nevoite să intervină, în aceeași zi atât la această autoritate cât și la M.M.F.E.Ș. – I.M., această din urmă autoritate reprezentând organul ierarhic superior al I.T.M.

S-a mai susținut că ilegalitățile constatate cu privire la modul în care și-au desfășurat activitatea recurentele la SC P.P. S.R.L. urmare a controlului efectuat de I.T.M., au fost practic ascunse prin răspunsul nr. 785 din 31 martie 2006, ceea ce a generat procesul de față. Recursul nu este fondat. Înalta Curte examinând actele și lucrările dosarului în raport de prevederile legale incidente, incluzând art. 304 1 C. proc. civ. și față de criticile recurentelor analizate prin prima motivului de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., reține că nu se găsește în cauză nici un motiv legal care să impună casarea sau modificarea hotărârii atacate. Din cuprinsul corespondenței înregistrate sub nr. 785 din 31 martie 2006, emisă de M.M.S.S.F.

– I.M. și adresată recurentei reclamante - A.E., Înalta Curte reține că, potrivit competențelor stabilite de Legea nr. 108/1999, modificată și completată, inspectori de muncă din cadrul I.M. și I.T.M. București au efectuat un control la SC P.P. S.R.L., încheind un proces-verbal, înregistrat sub nr. 29066 din 29 martie 2006. Același răspuns conține și referiri la drepturile de concediu, la modul de stabilire al criteriilor de salarizare, ca și constatările față de activitatea angajatorului, cu precizarea expresă că limitele legale de competență nu permit acestei autorități să intervină în conflictele de drepturi, legate de încheierea, executarea sau încetarea contractului de muncă dintre părți, astfel de aspecte fiind de competența exclusivă a instanței judecătorești, conform C. muncii.

Totodată, rezultă neechivoc că procesul - verbal de control din 29 martie 2006 (fila 33 Dosar fond nr. 4992/114/2007) a fost întocmit de I.T.M. al Municipiului București, ale cărui constatări și măsuri au fost înscrise în anexele la procesul verbal, ce fac parte integrantă din aceasta. După cum corect a reținut și instanța de fond, obiectul acțiunii de față al reclamantelor-recurente, vizează practic modalitatea în care a fost efectuat acest control și legalitatea acestuia, cu referire totodată la constatările privind contractele de muncă ale celor două reclamante. Cum acest control, din data de 29 martie 2006, a fost realizat, după cum s-a arătat numai de către I.T.M. și nu de către I.M. și reținând că recurentele, în fața instanței de fond, și-au menținut cererea formulată împotriva emitentului corespondenței nr. 785 din 31 martie 2006, respectiv M.M.S.S.F.

– I.M., Înalta Curte apreciază că în mod legal și pe deplin justificat acțiunea de față a fost respinsă ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă. În cauză, actul al cărui conținut și legalitate au fost contestate a fost emis de o autoritate publică județeană care are și personalitate juridică și deplină capacitate de drept public. Potrivit art. 2 din Legea nr. 108/1999, republicată, ca și H.G. nr. 767/1999, I.M. își exercită atribuțiile de control prin inspectoratele teritoriale de muncă, dar în nici un caz nu are competența de a interveni în raporturile juridice de muncă dintre angajați și angajatori. Corespondența – răspuns nr. 785 din 29 martie 2006 transmisă recurentelor a fost emisă după încetarea raporturilor de muncă ale acestora cu SC P.P.

S.R.L., după cum rezultă din chiar cuprinsul său, are un caracter pur informativ, fără a produce efecte juridice în ceea ce le privește pe recurente. În fine, Înalta Curte, examinând criticile recurentelor apreciază, că acestea, independent de împrejurarea că nu sunt motivate în drept, nu pot fi primite și în considerarea faptului că vizează practic numai aspecte de fond și nu se referă la modalitatea în care instanța de fond a soluționat și s-a pronunțat asupra excepției invocate. Față de toate cele mai sus, arătate conform art. 312 C. proc. civ. se va respinge ca nefondat recursul de față.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamantele E.A. și E.V. împotriva sentinței nr. 158 din 18 octombrie 2007 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 15 aprilie 2008.