ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1046/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Reclamanta SC S. Satu Mare, a chemat în judecată pe

pârâta SC F. SRL, solicitând obligarea acesteia la predarea imobilului ce a

făcut obiectul contractului de leasing imobiliar din 1998 încetat la data de 1

iulie 2003, întrucât a refuzat să plătească prețul activului la nivelul valorii

reziduale.

Prin cerere reconvențională,

pârâta a solicitat să se constate cuantumul valorii reziduale a contractului de

leasing și obligarea reclamantei la cheltuieli de judecată.

Tribunalul Satu Mare, prin

sentința civilă nr. 1731/C din 13 noiembrie 2007, a respins acțiunea

reclamantei, a admis cererea reconvențională a pârâtei stabilind valoarea

reziduală a imobilului ce a făcut obiectul contractului de leasing, la suma de

178.640 lei și a obligat pe reclamantă la 540,3 lei cheltuieli de judecată.

Instanța de fond a reținut,

în esență că prin sentința civilă nr. 527/LC din 25 noiembrie 2005 a

Tribunalului Satu Mare invocabilă prin decizia nr. 3366/2006 a Înaltei Curți de

Casație și Justiție, reclamanta acțiunii de față a fost obligată să respecte

obligația contractului de leasing asumată la art. 3 lit. c) respectiv să dea

posibilitatea utilizatorului să cumpere spațiul comercial. Reglementat de O.U.G.

nr. 51/1997, contractul de leasing cu clauză irevocabilă de vânzare predarea

vânzarea prin negociere directă între părți iar în caz de neînțelegere să se

adreseze instanței judecătorești. Întrucât contractul nu prevedea valoarea

totală a contractului și valoarea reziduală, expertiza efectuată a stabilit

valoarea de piață a spațiului din care se deduce valoarea redevenței totale.

Curtea de Apel Oradea, prin

decizia GO/A/C din 6 mai 2008 a respins ca nefondat recursul pârâtei

considerând că modificarea obiectului cererii reconvenționale după închiderea

dezbaterilor contravine dispozițiilor art. 132 C. proc. civ. așa încât instanța

de fond a soluționat cererea inițial formulată, iar cererile noi formulate în

apel nu pot fi analizate.

Împotriva deciziei astfel

pronunțate, pârâta - reclamantă a declarat recurs întemeiat pe dispozițiile art.

304 pct. 6 și 9 C. proc. civ.

Recurenta susține că după

pronunțarea deciziei nr. 1778/2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție și-a

precizat cererea reconvențională în sensul că a solicitat să se constate că nu

există valoare reziduală iar instanțele de fond greșit au apreciat precizarea

drept o modificare a obiectului acțiunii aplicând greșit prevederile art. 132 alin.

(2) pct. 4.

Instanțele de fond s-au

pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut solicitând expres atât verbal

cât și prin notele scrise să se constate că nu există valoare reziduală.

Greșit instanța de fond a

stabilit valoarea reziduală ca diferența între valoarea de circulație și

valoarea redevenței plătite în timp ce art. 2 din O.U.G. nr. 51/1997 definește

valoarea reziduală ca valoarea la care după achitarea tuturor ratelor de

leasing precum și a tuturor celorlalte sume datorate conform contractului, se face

transferul de proprietate.

Mai susține recurenta că

decizia nr. 1778/2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție a fost obligată

proprietara să vândă imobilul după achitarea sumei ce rezultă din regularizarea

redevenței totale.

Recursul este nefondat și va

fi respins.

Prevederile art. 132 C.

proc. civ. stabilesc că întregirea sau modificarea cererii de chemare în

judecată se poate face până la prima zi de înfățișare, iar în cazul în care

cererea în constatare se înlocuiește printr-o cerere în realizare iar în cazul

în care cererea în constatare poate fi primită, nu se socotește modificată

acțiunea.

Prin concluziile verbale din

30 octombrie 2007, reprezentantul pârâtei a solicitat admiterea cererii sale

reconvenționale susținând că la expirarea contractului trebuie regularizate

redevențele în sumă de 333.000.000 lei din care se scade ce s-a achitat, cu

obligarea reclamantei la încheierea actului și transmiterea lui.

Instanța de fond la acel

termen a declarat închise dezbaterile și a amânat pronunțarea pentru termenul

din 6 noiembrie apoi 13 noiembrie 2007.

Prin concluziile scrise

depuse la 12 noiembrie 2007, pârâta a solicitat instanței să se constate că nu

e stabilită, în contractul de leasing imobiliar, valoare reziduală cu

consecința vânzării imobilului după regularizarea redevenței totale și să se

constate că pârâta a achitat în întregime redevența reactualizată.

Astfel condițiile prevăzute

de pct. 4 al art. 132 alin. (2) nu sunt îndeplinite iar noile cereri depuse

după închiderea dezbaterilor au caracter de modificare a acesteia, întrucât

acțiunea în constatare nu a fost înlocuită cu o cerere în realizare, ci cu o

cerere în constatare având alt obiect.

În privința greșitei

interpretări a prevederilor art. 2 din O.U.G. nr. 51/1977 și 27 din O.U.G. nr. 88/1997,

recurenta, nesusținut, consideră că lipsa unei clauze privind valoarea

reziduală înlătură obligația de plată a diferenței dintre valoarea lucrului și

ratele plătite.

Prevederile sus menționate

au fost avute în vedere când jurisprudența a stabilit, constant, obligația

proprietarului de a vinde imobilul utilizatorului după achitarea sumei ce a

rezultat din regularizarea redevenței totale.

Așadar instanța de fond în

interpretarea judicioasă a textelor de lege citate a stabilit diferența între

valoarea lucrului vândut și a ratelor achitate, regularizând redevența totală.

Așa fiind, în temeiul

dispozițiilor art. 312 C. proc. civ. Înalta Curte de Casație și Justiție va

respinge ca nefondat recursul declarat împotriva deciziei nr. 60/A-C din 6 mai

2008 pronunțată de Curtea de Apel Oradea.

Având în vedere culpa

procesuală și prevederile art. 274 C. proc. civ. instanța va obliga partea căzută

în pretenții la cheltuieli de judecată în sumă de 6.512 lei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat

recursul declarat de pârâta SC F. SRL Satu Mare împotriva deciziei nr. 60/2008

A/C din 6 mai 2008 a Curții de Apel Oradea, secția comercială de contencios

administrativ și fiscal.

Obligă pe recurentă la

cheltuieli de judecată în sumă de 6.512 lei către intimata SC S. SA Satu Mare.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședința

publică, astăzi 31 martie 2009.