ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 214/2009

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința comercială nr. 131/LC din

26 februarie 2008, Tribunalul Satu-Mare a admis excepția lipsei interesului

juridic și excepția lipsei de obiect, invocate de pârâtă și a respins acțiunea

reclamantei SC S. SA Satu Mare, în contradictoriu cu pârâta SC Z. SRL Satu Mare,

fără cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî astfel instanța de fond a

reținut că interesul reprezintă o condiție de ordin subiectiv care se

analizează atât în persoana celui care acționează în justiție cât și în

persoana adversarului acestuia, și reprezintă folosul practic material sau

moral pe care îl urmărește cel ce promovează acțiunea.

Astfel, în cauza de față, prin decizia

nr. 79/C/A din 13 iunie 2006 a Curții de Apel Oradea în dosarul nr. 436/C/2006

a fost admis apelul reclamantei-reconvenționale SC S. SA Satu Mare în

contradictoriu cu SC Z. SRL Satu Mare și A.V.A.S. BUCUREȘTI și s-a modificat

sentința nr. 522 din 23 noiembrie 2005 a Tribunalului Satu-Mare (dos.

nr.3157/2003) în sensul că a obligat pârâta-reclamantă reconvențională să

încheie contract de vânzare-cumpărare cu reclamanta-pârâtă reconvențională SC

Z. SRL Satu Mare după achitarea sumei de 76.347,38 lei, valoare reziduală

rămasă de achitat conform contractului de leasing nr. 1081 din 26 iunie 1998 și

s-a menținut respingerea cererii reconvenționale.

Prin decizia nr. 1233 din 20 martie 2007

pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție (dos. nr. 12117/1/2006) s-au

respins recursurile declarate de SC S. SA și SC Z. SRL

Deci, imobilul în cauză a trecut în

proprietatea pârâtei în baza hotărârilor judecătorești menționate și prețul

fiind achitat integral către reclamantă conform facturii depuse, contractul de

leasing imobiliar nr. 1081 din 26 iunie 1998 care a avut o valabilitate de 5

ani, a încetat prin ajungerea la termen, astfel că reclamanta nu justifică un

interes legitim în promovarea acțiunii și acest interes nu mai este nici

actual.

Cu privire la excepția lipsei de obiect,

instanța a reținut că obiectul ar fi trebuit să fie determinabil, ilicit și

posibil.

Împotriva sentinței, reclamanta a

formulat apel solicitând admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței în

sensul admiterii acțiunii astfel cum a fost formulată cu cheltuieli de

judecată.

Prin motivele de apel formulate,

reclamanta a arătat că interesul său în promovarea acțiunii în constatare a

vizat constatarea faptului că investițiile efectuate la imobilul din litigiu au

fost efectuate fără deviz și fără acordul sau acceptul său și deci este și

legitim fiind în concordanță cu dreptul obiectiv.

Apelanta a mai arătat că interesul judiciar

a existat și a devenit actual în momentul încălcării dreptului subiectiv.

Cu privire la lipsa de obiect apelanta

menționează că obiectul este licit, posibil și determinat și vizează

constatarea faptului că investițiile au fost efectuate după perfectarea și

semnarea contractului de leasing, fără acceptul scris al locatorului.

Curtea de Apel Oradea, secția comercială,

de contencios administrativ și fiscal, prin decizia nr. 79/C/2008-A pronunțată

la data de 24 iunie 2008 a respins ca nefondat apelul reclamantei cu motivarea

în esență că în cauză datorită încetării contractului, soluționării irevocabile

a litigiului generat de executarea contractului și trecerea imobilului în

proprietatea pârâtei, ca urmare a achitării prețului, reclamanta nu mai

justifică un interes legitim și actual în promovarea cererii vizează aspecte

care au fost finalizate.

Împotriva deciziei, reclamanta SC S. SA

Satu Mare, în termen legal, a declarat recurs motivând că atât instanța de fond

cât și instanța de apel au interpretat greșit că nu justifică un interes

legitim.

Recurenta arată că interesul său a fost

legitim fiind în concordanță cu dreptul obiectiv, pretențiile izvorâte dintr-un

raport juridic recunoscut de lege și există o legătură indisolubilă între

interesul judiciar și dreptul afirmat în justiție.

Recurenta mai arată că investițiile ce se

susțin a fi executate în temeiul contractului de leasing imobiliar nr. 1081/1998

nu pot fi luate în calcul la stabilirea valorii reziduale, cu atât mai mult cu

cât în art. 10 lit. e) din O.G. nr. 51/1997, republicată, utilizatorul se

obligă „să suporte cheltuielile de întreținere precum și orice alte cheltuieli

aferente bunului sau contractului de leasing”. Deci reclamanta apreciază că

investiția chiar dacă a fost realizată poate profita utilizatorului cu

obligarea plății investiției din partea locatorului și în aceste condiții

activitatea procesuală a fost declanșată pe baza unui interes născut și actual.

Interesul judiciar se consideră că exista și a devenit actual în momentul

încălcării dreptului subiectiv. Astfel investiția a fost efectuată fără

acceptul său, fără a exista un deviz și a fost luată în calcul la stabilirea

valorii reziduale, deci nu are nici un temei legal.

Se mai menționează, că este adevărat că a

încetat contractul de leasing, dar a avut cunoștință de efectuarea

investițiilor numai în momentul depunerii expertizei la dosarul nr. 3175/2003

al Tribunalului Satu Mare.

Raportat la lipsa de obiect recurenta

arată că obiectul este licit, posibil, determinat sau determinabil și că

obiectul acțiunii sale este să se constate că investițiile intimatei au fost efectuate

după perfectarea și semnarea contractului de leasing imobiliar, au fost

efectuate fără acceptul scris al său, cu încălcarea art. 4 lit. h) din

contract, că nu s-a depus devizul lucrărilor și că nu este de acord cu valoarea

lucrărilor.

Pentru motivele invocate reclamanta a

solicitat admiterea recursului, casarea deciziei, respingerea celor două

excepții și trimiterea cauzei spre rejudecare, cu cheltuieli de judecată

invocând ca temei de drept art. 312 C. proc. civ.

Recursul declarat de reclamantă nu este

fondat și va fi respins pentru următoarele considerente.

Analizând motivele de recurs formulate de

reclamantă în raport de dispozițiile art. 304 pct. 1-9 C. proc. civ., se

constată că nu sunt critici de nelegalitate limitativ și expres prevăzute de

Codul de procedură civilă.

Prima critică a recurentei și anume că

interesul său este legitim fiind în concordanță cu dreptul obiectiv și

pretențiile sale izvorâte dintr-un raport juridic recunoscut de lege, nu este

fondată și deci nu poate fi primită, deoarece litigiul dintre reclamantă și

pârâtă generat de interpretarea și executarea contractului de leasing imobiliar

a fost soluționat irevocabil, s-a achitat prețul, bunul imobil a trecut în

proprietatea intimatei-pârâtă iar contractul în cauză a încetat, astfel că

interesul său legitim nu mai este actual.

Cu privire la a doua critică, lipsa de

obiect a acțiunii se reține că obiectul acțiunii ar trebui să fie determinat,

licit și posibil iar în cazul acțiunii în constatare promovată de reclamantă

s-a solicitat constatarea unei situații de fapt și nu a existenței sau

inexistenței unui drept, întrucât contractul părților nu mai era în ființă,

încetase prin ajungerea la termen.

Așa fiind, hotărârile pronunțate în cauză

fiind legale, recursul declarat de reclamantă va fi respins ca nefondat în

temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta SC

S. SA SATU MARE împotriva deciziei nr. 79/C/2008/A din 24 iunie 2008 pronunțată

de Curtea de Apel Oradea, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal,

ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 28 ianuarie 2009.