ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 571/2012

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj, la 15 martie 2005, reclamantul D.M. a chemat în judecată pe pârâta P.M. Craiova, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța, să o oblige pe aceasta să modifice și să completeze oferta de restituire prin echivalent nr. 10895 din 28 februarie 2005. În motivarea acțiunii reclamantul a arătat că în urma notificărilor sale repetate, înregistrate la nr. 978/N/2001, nr. 979/N/2001, nr. 1616/N/2001 și nr. 409/N/2001, pârâta a refuzat să-i restituie în natură două parcele de teren în suprafață de 3219 m.p. și 625 m.p., făcându-i o ofertă de restituire prin echivalent incompletă, valoarea despăgubirilor acordate fiind prea mică în raport cu valoarea bunurilor preluate abuziv și fiind excluse de la calculul acestora utilajele și instalațiile preluate, precum și împrejmuirea terenului.

În drept, au fost invocate dispozițiile Constituției României, Codului de procedură civilă, Legii nr. 10/2001 și ale H.G. nr. 498/2003. La 27 septembrie 2005 reclamatul și-a precizat acțiunea, solicitând obligarea pârâtei de a înainta documentația privind cererea sa la Comisia Centrală de Evaluare de pe lângă Cancelaria Primului Ministru. La 21 noiembrie 2005, acțiunea a fost din nou precizată, reclamantul solicitând obligarea pârâților să includă în calculul despăgubirilor contravaloarea împrejmuirii și a utilajelor a căror preluare abuzivă a fost dovedită prin actele depuse la dosar. La termenul din 13 decembrie 2005 s-a dispus conexarea la prezenta cauză a dosarului nr. 1601/CIV/2005 al aceluiași tribunal.

În această cauză reclamanta M.A.M. a chemat în judecată pe pârâta P.M. Craiova, formulând contestație împotriva dispoziției comunicată acesteia cu adresa nr. 1085/2005 și solicitând completarea acesteia în sensul includerii în valoarea despăgubirilor acordate a utilajelor industriale preluate abuziv, moara de cereale și presa de ulei, precum și în sensul acordării de despăgubiri bănești, cerere motivată pe dispozițiile Legii nr. 10/2001. D.M. a formulat cerere de intervenție în interes propriu în această cauză, achiesând la cererea și susținerile reclamantei M.A.M. La termenul din 3 octombrie 2006, instanța a dispus disjungerea primului capăt de cerere având ca obiect restituirea celor două parcele de teren care au făcut obiectul a două notificări, respectiv nr. 978/N/2001 și 1626/N/2001, iar la termenul din 10 octombrie 2006 instanța a dispus unirea cu fondul a excepției prematurității acțiunii invocată de pârâți.

Prin sentința civilă nr. 1302 din 17 octombrie 2006, Tribunalul Dolj, secția civilă, a respins excepția prematurității cererii; a admis acțiunea precizată formulată de reclamantul D.M. împotriva pârâților P.M. Craiova și P.M. Craiova; a admis contestația formulată de reclamanta M.A.M. împotriva acelorași pârâți; a obligat pe pârâți să înainteze Comisiei Centrale dosarul de notificare nr. 1626/N/2001 privind pe reclamanți.

Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut, în esență, următoarele: - ca urmare a notificărilor repetate adresate pârâților de către reclamanți, avându-se în vedere în special notificarea nr. 1626/N/2001, a fost emisă o dispoziție de restituire parțială în natură, dispoziția nr. 5742/2003, stabilindu-se totodată că pentru restul suprafeței de teren pretinse și nerestituite reclamanților în natură, să le fie acordate măsuri reparatorii; - asimilând oferta adresată reclamanților cu o dispoziție prin care se soluționează notificările adresate de către reclamanți pârâților, analogie întărită și de mențiunea în cuprinsul ofertei contestate a posibilității atacării în justiție a acesteia, nu poate fi primită excepția prematurității acțiunii invocată de pârâți, care a fost respinsă; - cu privire la fondul cauzei, urmare a modificărilor aduse Legii nr. 10/2001 prin Legea nr. 247/2005, competența stabilirii măsurilor reparatorii cuvenite solicitanților apreciați a fi persoane îndreptățite la restituire, dar cărora nu li s-a restituit în natură imobilul solicitat, revine C.C.S.D., care funcționează în cadrul Cancelariei Primului Ministru și sub autoritatea A.N.R.P.; - conform art. 16 Titlul VII din Legea nr. 247/2005, deciziile/dispozițiile emise de către unitățile învestite cu soluționarea notificărilor, a cererilor de retrocedare sau, după caz,

ordinele conducătorilor administrației publice centrale învestite cu soluționarea notificărilor și în care s-au consemnat sume ce urmează a se acorda ca despăgubire, se predau pe bază de proces - verbal de predare – primire Secretariatului C.C.S.D.; - oferta contestată de reclamanți nu individualizează bunurile ce nu au fost restituite acestora în natură și care sunt avute în vedere la stabilirea măsurilor reparatorii prin echivalent, aspecte ce urmează a fi analizate de către autoritatea administrativă învestită cu stabilirea măsurilor reparatorii datorate și a formei de acordare a acestora.

Împotriva sentinței tribunalului au declarat apel pârâții susținând, în esență, faptul că reclamanții au formulat un număr de 8 notificări pentru soluționarea cărora a fost emisă dispoziția nr. 5742 din 23 mai 2003, prin care a fost restituită în natură suprafața de 560 m.p., iar pentru diferența de teren imposibil de restituit în natură și pentru construcțiile demolate, s-a propus acordarea de titluri de valoare. Au mai susținut pârâții că, dispunându-se predarea dosarului de notificare nr. 1626/N/2001 către C.C.S.D., instanța de fond a încălcat prevederile art. 1 lit. b) din H.G. nr. 498/2003, prin care se stabilește necesitatea soluționării printr-un act administrativ a tuturor notificărilor care privesc un anumit bun.

Prin decizia nr. 183 din 7 martie 2007, Curtea de Apel Craiova, secția civilă, a admis apelul formulat de pârâta P.M. Craiova prin P.; a schimbat în parte sentința în sensul că a obligat pârâta să înainteze C.C.S.D. notificările formulate de reclamanți și documentația aferentă care vizează acordarea de măsuri reparatorii pentru suprafața de 3691 m.p. teren situat în Craiova, str. Calea București și pentru construcțiile demolate de la această adresă (respectiv moară, minihotel, locuință), cu o suprafață construită de 636 m.p.; a menținut sentința în ceea ce privește soluționarea excepției prematurității. Împotriva acestei ultime hotărâri judecătorești au declarat recurs reclamanta M.A.M., precum și pârâții P. Craiova și P.M.

Craiova. În motivarea recursului reclamanta a susținut că, printr-o analiză superficială a materialului probator și considerente contradictorii, care nu se regăsesc în dispozitivul hotărârii atacate, cât și prin nesocotirea normelor aprobate prin H.G. nr. 498/2003 art. 6.2., instanța de apel a pronunțat o hotărâre nelegală, care aduce prejudicii intereselor sale legitime. Pârâții P. Craiova și P.M. Craiova, în motivarea recursului au formulat critici ce vizează faptul că instanța de apel nu a dispus cercetarea fondului cauzei, pronunțând o hotărâre cu încălcarea și aplicarea greșită a legii.

Prin decizia nr. 2547 din 15 martie 2008 pronunțată în dosarul nr. 16071/54/2006, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, a respins cererea de suspendare a judecării recursului, până la soluționarea dosarului nr. 154/63/2006, cerere formulată de pârâtă, a admis ambele recursuri, a casat decizia atacată și a trimis cauza acestei instanțe. Pe fond s-a motivat că instanța de apel a nesocotit dispozițiile art. 6 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 prin care s-a stabilit că măsurile reparatorii privesc și utilajele precum și instalațiile aferente imobilelor preluate de stat, în afară de cazul în care au fost înlocuite, casate sau distruse și întrucât nu s-a cercetat dacă pârâtele au depus vreun proces – verbal de constatare a măsurii cu privire la instalațiile și utilajele solicitate de reclamanți, act care să fi fost încheiat anterior datei de 14 februarie 2001, greșit a invalidat măsurile reparatorii acordate de prima instanță.

A reținut instanța că este fondat și cel de-al doilea motiv de recurs formulat de reclamantă, argumentând că pronunțând o soluție de admitere a apelului și schimbare în parte a sentinței, în sensul obligării pârâților de a înainta C.C.S.D. notificările formulate de reclamanți și documentația aferentă, „modificarea” sentinței este doar declarativă, întrucât aceeași soluție a fost adoptată și de tribunal. S-a reținut a fi întemeiată și critica privitoare la nesocotirea Normelor aprobate prin H.G. nr. 498/2003, împrejurările de fapt avute în vedere de aceste norme imperative rămânând nestabilite în totalitate, în contextul cercetării judecătorești. Privitor la recursul pârâților s-a reținut a fi fondat întrucât instanța de apel, ca instanță devolutivă, avea obligația de a intra în cercetarea fondului ținând seama de prerogativele conferite de art. 129 pct. 5 C. proc.

civ. S-a mai argumentat că reținând competența de stabilire a măsurilor reparatorii de către C.C.S.D. pentru persoanele cărora nu le-a fost restituit în natură imobilul, instanța de apel a dat o greșită interpretare dispozițiilor Titlului VII din Legea nr. 247/2005 întrucât, prin dispoziția nr. 5742/2003 s-a dispus restituirea parțială în natură a terenului în suprafață de 560 m.p., iar această dispoziție este supusă controlului judiciar și că numai după pronunțarea unei hotărâri irevocabile în cauză, autoritatea locală, respectiv P. Craiova va putea emite o dispoziție prin care să fie soluționate dosarele de notificare în conformitate cu această hotărâre, urmând apoi să le predea comisiei centrale.

În rejudecarea apelului dosarul s-a înregistrat la Curtea de Apel Craiova sub nr. 1729/54/2008. În acest dosar, prin încheierea de la 5 noiembrie 2008, s-a dispus suspendarea judecării cauzei, potrivit art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., până la soluționarea irevocabilă a acțiunii ce face obiectul dosarului nr. 154/63/2006 al Curții de Ape, București. Cauza a fost repusă pe rol și s-a fixat termen de judecată la 11 ianuarie 2011, la cererea intimatei reclamante M.A.M., la care a anexat certificat emis în dosarul nr. 154/63/2006 privind soluționarea irevocabilă a acelei cauze prin Decizia nr. 5518 din 25 octombrie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală.

Ulterior, s-au depus și hotărârile pronunțate în acel dosar: sentința civilă nr. 2314 din 7 noiembrie 2007 a Tribunalului Călărași, decizia civilă nr. 671 din 15 decembrie 2009 a Curții de Apel București și decizia nr. 5518 din 25 octombrie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție. Instanța, în baza îndrumărilor date prin decizia de casare, a solicitat apelantei pârâte să depună la dosar procesul - verbal de constatare a casării ori înlocuirii instalațiilor și utilajelor pentru care s-au solicitat măsuri reparatorii prin notificările reclamanților. Cu adresa nr. 10823 din 31 ianuarie 2011 apelanta a comunicat instanței că în fondul său arhivistic nu a fost identificat un asemenea act.

Curtea de Apel, în analiza apelurilor părților, a reținut următoarele: Cât privește clarificarea cadrului procesual al cauzei de față, mai exact a obiectului acțiunii în raport de precizarea acțiunii, dar și de obiectul dosarului nr. 154/63/2006 soluționat irevocabil prin hotărârile susmenționate, s-a constatat: Prin contestația inițială D.M. a solicitat modificarea și completarea ofertei nr. 10895/2005 prin care i s-au propus măsuri reparatorii în echivalent, pentru terenul nerestituibil în suprafață de 6975 m.p. (ca diferența dintre 7535 m.p. suprafața solicitată prin notificări și 569 m.p. restituită în natură prin dispoziția Primarului nr. 5742/2003) și pentru construcțiile demolate cu o suprafață de 636 m.p., prin contestație solicitând a i se acorda măsuri reparatorii și pentru utilajele și instalațiile morii și presei de ulei și pentru împrejmuirea terenului.

Contestatoarea M.A.M. prin contestația sa, conexată ulterior cauzei, a solicitat completarea ofertei de măsuri reparatorii în același sens. Întrucât pe cale separată reclamanții au atacat dispoziția nr. 5742/2003 a P. Craiova, susținând că pe lângă suprafața restituită în natură de 560 m.p. se poate restitui și diferența de teren până la 3844 m.p. acea acțiune făcând obiectul dosarului nr. 154/63/2006 soluționat prin hotărâri irevocabile, în prezenta cauză, prin precizarea acțiunii reclamanții și-au restrâns obiectul acțiunii la măsurile reparatorii solicitate pentru diferența de 3691 m.p. teren nerestituibil (aflat sub blocuri) pentru construcții demolate, utilaje, instalații și împrejmuire teren și obligarea pârâților de a emite dispoziție motivată cu propuneri de acordare a despăgubirilor pentru aceste bunuri.

Prin precizările formulate reclamanții au arătat că aceste măsuri au fost solicitate prin capătul doi din notificarea nr. 1626/N/2001, astfel că față de aceste restrângeri ale obiectului acțiunii au fost analizate motivele de apel în raport de măsurile reparatorii cerute pentru bunurile precizate, diferența de teren (3844 m.p.) făcând obiectul altei judecăți din dosarul nr. 154/63/2006 până la a cărui soluționare s-a suspendat judecata prezentei cauze. S-a reținut a fi întemeiat motivul din apelul pârâților prin care se critică soluția de înaintare către C.C.S.D. a dosarului de notificare nr. 1626/N/2001, fără o cercetare a fondului de către prima instanță.

Din dispozițiile art. 16 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, rezultă că în toate situațiile (în cazul soluționării notificărilor de către entitățile învestite cu soluționarea prin decizii, dispoziții în care s-au consemnat sumele ce se acordă, dar și în cazul nesoluționării notificărilor prin decizii/dispoziții, ordine și care să cuprindă aceste sume) notificările formulate în baza Legii nr. 10/2001 se înaintează C.C.S.D. însoțite de deciziile/dispozițiile emise de entitățile învestite cu soluționarea notificărilor conținând propunerile motivate de acordare a despăgubirilor.

În speță, așa cum s-a stabilit prin decizia de casare, notificările formulate de reclamanți s-au soluționat prin emiterea dispoziției nr. 592/2003 de restituire parțială în natură a unei suprafețe de teren, dispoziție supusă controlului judiciar în dosarul nr. 154/2006, astfel că numai după pronunțarea în cauză a unei hotărâri irevocabile, P. Craiova va emite o dispoziție de soluționare a capătului doi al notificării nr. 1626/N/2001 în conformitate cu cele dispuse de instanță, pe care o va înainta C.C.S.D. în vederea emiterii deciziei referitoare la acordarea titlurilor de despăgubiri, conform art. 13 cap. III din Titlul VII al Legii nr. 247/2005. Prin această dispoziție se vor face propuneri de acordare a despăgubirilor pentru bunuri concrete, individualizate.

În acest sens este de reținut că în privința terenului situat în str. Calea București pentru care s-au solicitat despăgubiri, suprafața totală ce a aparținut autorilor reclamanților și care a fost preluată abuziv de stat, necontestată de părți, este de 7535 m.p. (rezultată din însumarea suprafețelor din actele de vânzare – cumpărare depuse la dosar). Nu se contestă de părți nici imposibilitatea restituirii în natură a acestei suprafețe. Cum prin hotărârile judecătorești pronunțate în celălalt dosar nr. 154/63/2006 s-au stabilit măsurile reparatorii cuvenite în privința suprafeței de 3844 m.p., rezultă că pârâții urmează să propună acordarea de despăgubiri pentru diferența de teren în suprafață de 3691 m.p.

nerestituibilă în natură. Privitor la construcțiile preluate de la autorii reclamanților și demolate, după cum confirmă ambele părți, acestea apar descrise în actele de la dosar, astfel: În procesul – verbal nr. 10/294 din 1 iunie 1956 încheiat de Comitetul Executiv al C.P.R. Craiova, este menționată preluarea imobilului situat în Craiova, str. Calea București, proprietar D.D., compus din apartament nr. 1, cameră prăvălie în suprafață de 35 m.p. construită din cărămidă și apartament nr. 2 cu 2 camere, 3 dependințe în suprafață de 72 m.p. Tabelul cu întreprinderile naționalizate de P.M. Craiova, prevede la pct. 2 moara țărănească și presa de ulei, situate în Craiova, Calea București aparținând proprietarului D.D.

Inventarul cu bunurile aparținând morii și presei de ulei naționalizate, situate în Craiova, Calea București, cuprinde enumerarea acestor bunuri. Între acestea figurează și utilajele și instalațiile morii și presei de ulei, și având în vedere că în speță pârâții nu au făcut dovada casării ori înlocuirii acestora, precum și dezlegarea dată chestiunii aplicabilității art. 6 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 prin decizia de casare, urmează ca dispoziția ce se va emite de către pârâți să conțină propuneri de acordare a despăgubirilor și pentru acestea. Reclamanții nu au depus în susținerea notificărilor și nici la dosarul cauzei înscrisuri privitoare la împrejmuirea terenului, astfel că nu se poate reține îndreptățirea acestora la despăgubiri pentru alte bunuri decât cele enumerate mai sus.

Ca urmare, prin decizia nr. 81 din 8 februarie 2001, Curtea de Apel Craiova a admis apelul, a schimbat sentința, și a admis în parte acțiunea reclamanților precizată. Au fost obligați pârâții să emită dispoziție cu propuneri de acordare a despăgubirilor către reclamanți în condițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005 pentru imobilul situat în Craiova, Calea București, compus din teren intravilan în suprafață de 3691 m.p. nerestituibil în natură, casă compusă din apartament cu o cameră prăvălie în suprafață de 35 m.p.

și apartament cu 2 camere, 3 dependințe în suprafață de 72 m.p., construcție din cărămidă; moară sistematică și presă de ulei cu utilajele aferente cu două valțuri, motor electric dinam 20 CP, elevator dublu, uruitoare cu ciocane de oțel, mașină de tocat coceni, presă ulei compusă din motor electric G., curățitor, elevator dublu, valț, trei prășitoare, pompă hidraulică, presă hidraulică, una uruitoare cu ciocane de oțel cu burlane și magazie cu curea, un electromotor de 6 CP, vapor cu aburi marca K., piatră de tărâțe franceză de 36 volți cu fus de cărămidă pe rulmenți, curea de piele de 9 m., filtru aspirație, ventilator pentru filtru, plansiter de 4 pasaje, mașină pentru curățat grâul, trior marca G. Împotriva susmenționatei hotărâri a declarat recurs reclamantul D.M.

criticând-o pentru nelegalitate, sens în care, invocând dispozițiile art. 304 pct. 5 și 9 C. proc. civ., a susținut că potrivit probațiunii administrate în cauză (acte de proprietate) suprafața de teren preluată de stat din patrimoniul antecesorului său este de 7535 m.p., din care i-a fost restituită în natură suprafața de 560 m.p., astfel încât suprafața de teren care i se cuvin măsuri reparatorii în baza legii speciale este de 6975 m.p. (despăgubiri în conformitate cu prevederile art. 24 din Legea nr. 10/2001 și Legea nr. 247/2005 întrucât terenul este ocupat în totalitate de blocuri). Aceeași instanța a omis/ignorat autorizația de împrejmuire nr. 574 din 27 mai 1935 care confirmă susținerile sale din notificare și în procedura judiciară prin care a solicitat plata despăgubirilor legale pentru cei 750 ml gard din ulucă de fag vopsită, 250 bondoci și 500 pantiți din care a fost construit gardul pe întregul perimetru al proprietății 7535 m.p.

Invocând motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ., recurentul a susținut că hotărârea instanței de apel contrazice în mod inadmisibil dovezile cu înscrisuri administrate în cauză, ajungând astfel la greșeli și contraziceri flagrante care îi produc daune extrem de grave privind mărimea despăgubirilor. A susținut că în condițiile încălcării dispozițiilor art. 6 și 24 din Legea nr. 10/2001 și a ignorării îndrumărilor date prin decizia de casare, cu nesocotirea astfel a prevederilor art. 315 C. proc. civ., instanța de apel i-a recunoscut dreptul de despăgubiri doar pentru suprafața de 3691 m.p. în loc de 6975 m.p., greșeală comisă și cât privește despăgubirile pentru împrejmuirea acestui teren, care trebuiau să privească suprafața de 750 ml de gard cu care era împrejmuită această proprietate, iar nu de 107 m.p., sau cel puțin suprafața de 636 m.p., recunoscuți de autoritatea administrativă.

De asemenea, instanța de apel în mod greșit nu i-a recunoscut dreptul la despăgubiri și pentru suprafața de 1527 m.p. clădiri demolate, potrivit situației acestora indicată în cererea de recurs. A solicitat admiterea recursului și modificarea deciziei curții de apel în sensul stabilirii dreptului la despăgubiri pentru toate utilajele distruse și pentru împrejmuirea de 750 ml și 1527 m.p. construcții demolate. Recursul este fondat, pentru considerentele ce succed: Prin dispoziția nr. 5742 din 23 mai 2003 emisă în soluționarea notificărilor nr. 1626/N/2001, 805/N/2001 și 1486/N/2001, s-a dispus restituirea în natură a terenului în suprafață de 560 m.p., situat în Craiova, str. Calea București.

Contestat judiciar, actul administrativ menționat a fost menținut, acțiunea în anularea acestuia fiind respinsă prin sentința nr. 2314 din 7 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Călărași, secția civilă, menținută prin decizia civilă nr. 671 din 15 decembrie 2009 pronunțată de Curtea de Apel București, secția civilă, irevocabilă prin decizia nr. 5518 din 25 octombrie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție. Deși obiectul acelui litigiu l-a vizat anularea actului administrativ sus indicat cu consecința obligării pârâtei să emită dispoziție de restituire în natură pentru o suprafață mai mare, de 3843,91 m.p., cu privire la care partea a pretins că este liberă în conformitate cu prevederile legii speciale, instanțele de judecată soluționând acțiunea în sensul respingerii sale ca neîntemeiată nu au mai analizat îndreptățirea reclamantului de a beneficia de celelalte măsuri reparatorii prevăzute de lege pentru terenul menționat.

Ca atare, se vădesc a fi fondate criticile din recursul reclamantului privind greșita restituire / recunoaștere a dreptului la măsuri reparatorii doar pentru diferența până la 6975 m.p., respectiv pentru suprafața de 3691 m.p., în realitate reclamantul trebuind să beneficieze de măsuri reparatorii pentru întreg terenul menționat și nerestituit în procedura Legii nr. 10/2001, mai puțin cei 560 m.p. restituit în natură prin dispoziția sus-amintită. Sunt, de asemenea, fondate și criticile privind nerecunoașterea dreptului la măsuri reparatorii prin echivalent pentru suprafața de 636 m.p.

construcții demolate a căror existență este confirmată de probațiunea cauzei dar și din verificările efectuate de unitatea deținătoare și materializate în cuprinsul adresei nr. 10895 din 21 februarie 2005 ce încorpora oferta de despăgubiri cuvenite reclamantului pentru imobilul notificat (inclusiv procesul-verbal de negociere intervenit între părți la data de 16 februarie 2005). Ca urmare, față de cele ce preced, constatând incidența motivului de recurs prevăzut de dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recursul reclamantului va fi admis cu consecința modificării deciziei instanței de apel potrivit celor menționate în dispozitivul prezentei decizii, urmând ca restul dispozițiilor hotărârii atacate să fie menținute.

Deși reclamantul a invocat și incidența motivelor de recurs prevăzute de dispozițiile art. 304 pct. 5, 7 și 8 C. proc. civ., nu a dezvoltat critici în susținerea acestor motive de recurs, invocate formal, acestea fiind în realitate subsumate motivului prevăzut de pct. 9 al art. 304 C. proc. civ., din a cărui perspectivă a fost analizat recursul și găsit a fi fondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de reclamantul D.M. împotriva deciziei nr. 81 din 08 februarie 2011 pronunțată de Curtea de Craiova, secția I civilă și pentru cauze cu minori și de familie, pe care o modifică în parte în sensul că obligă pârâții să emită dispoziție cu propuneri de acordare a despăgubirilor în condițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005 reclamanților pentru imobilul situat în Craiova, Calea București compus din teren intravilan în suprafață de 6975 m.p., în loc de 3691 m.p., teren nerestituibil în natură, precum și pentru construcții în suprafață de 636 m.p. Menține restul dispozițiilor deciziei. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 1 februarie 2012.