ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 571/2012

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 571/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra cauzei de față,

constată următoarele:

Prin cererea

înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj, la 15 martie 2005, reclamantul D.M. a

chemat în judecată pe pârâta P.M. Craiova, solicitând instanței ca prin

hotărârea ce o va pronunța, să o oblige pe aceasta să modifice și să completeze

oferta de restituire prin echivalent nr. 10895 din 28 februarie 2005.

În motivarea acțiunii

reclamantul a arătat că în urma notificărilor sale repetate, înregistrate la nr.

978/N/2001, nr. 979/N/2001, nr. 1616/N/2001 și nr. 409/N/2001, pârâta a refuzat

să-i restituie în natură două parcele de teren în suprafață de 3219 m.p. și 625 m.p., făcându-i o ofertă de restituire prin echivalent incompletă, valoarea

despăgubirilor acordate fiind prea mică în raport cu valoarea bunurilor

preluate abuziv și fiind excluse de la calculul acestora utilajele și

instalațiile preluate, precum și împrejmuirea terenului.

În drept, au fost

invocate dispozițiile Constituției României, Codului de procedură civilă, Legii

nr. 10/2001 și ale H.G. nr. 498/2003.

La

27 septembrie 2005 reclamatul și-a precizat acțiunea, solicitând obligarea

pârâtei de a înainta documentația privind cererea sa la Comisia Centrală de Evaluare de pe lângă Cancelaria Primului Ministru.

La

21 noiembrie 2005, acțiunea a fost din nou precizată, reclamantul solicitând

obligarea pârâților să includă în calculul despăgubirilor contravaloarea

împrejmuirii și a utilajelor a căror preluare abuzivă a fost dovedită prin

actele depuse la dosar.

La

termenul din 13 decembrie 2005 s-a dispus conexarea la prezenta cauză a

dosarului nr. 1601/CIV/2005 al aceluiași tribunal.

În

această cauză reclamanta M.A.M. a chemat în judecată pe pârâta P.M. Craiova, formulând

contestație împotriva dispoziției comunicată acesteia cu adresa nr. 1085/2005

și solicitând completarea acesteia în sensul includerii în valoarea

despăgubirilor acordate a utilajelor industriale preluate abuziv, moara de

cereale și presa de ulei, precum și în sensul acordării de despăgubiri bănești,

cerere motivată pe dispozițiile Legii nr. 10/2001. D.M. a formulat cerere de

intervenție în interes propriu în această cauză, achiesând la cererea și

susținerile reclamantei M.A.M.

La

termenul din 3 octombrie 2006, instanța a dispus disjungerea primului capăt de

cerere având ca obiect restituirea celor două parcele de teren care au făcut

obiectul a două notificări, respectiv nr. 978/N/2001 și 1626/N/2001, iar la

termenul din 10 octombrie 2006 instanța a dispus unirea cu fondul a excepției

prematurității acțiunii invocată de pârâți.

Prin

sentința civilă nr. 1302 din 17 octombrie 2006, Tribunalul Dolj, secția civilă,

a respins excepția prematurității cererii; a admis acțiunea precizată formulată

de reclamantul D.M. împotriva pârâților P.M. Craiova și P.M. Craiova; a admis

contestația formulată de reclamanta M.A.M. împotriva acelorași pârâți; a

obligat pe pârâți să înainteze Comisiei Centrale dosarul de notificare nr. 1626/N/2001

privind pe reclamanți.

Pentru

a se pronunța astfel, prima instanță a reținut, în esență, următoarele:

-

ca urmare a notificărilor repetate adresate pârâților de către reclamanți,

avându-se în vedere în special notificarea nr. 1626/N/2001, a fost emisă o

dispoziție de restituire parțială în natură, dispoziția nr. 5742/2003,

stabilindu-se totodată că pentru restul suprafeței de teren pretinse și

nerestituite reclamanților în natură, să le fie acordate măsuri reparatorii;

- asimilând oferta

adresată reclamanților cu o dispoziție prin care se soluționează notificările adresate

de către reclamanți pârâților, analogie întărită și de mențiunea în cuprinsul

ofertei contestate a posibilității atacării în justiție a acesteia, nu poate fi

primită excepția prematurității acțiunii invocată de pârâți, care a fost

respinsă;

-  cu privire la

fondul cauzei, urmare a modificărilor aduse Legii nr. 10/2001 prin Legea nr. 247/2005,

competența stabilirii măsurilor reparatorii cuvenite solicitanților apreciați a

fi persoane îndreptățite la restituire, dar cărora nu li s-a restituit în

natură imobilul solicitat, revine C.C.S.D., care funcționează în cadrul

Cancelariei Primului Ministru și sub autoritatea A.N.R.P.;

- conform art. 16

Titlul VII din Legea nr. 247/2005, deciziile/dispozițiile emise de către

unitățile învestite cu soluționarea notificărilor, a cererilor de retrocedare

sau, după caz, ordinele conducătorilor administrației publice centrale

învestite cu soluționarea notificărilor și în care s-au consemnat sume ce

urmează a se acorda ca despăgubire, se predau pe bază de proces - verbal de

predare – primire Secretariatului C.C.S.D.;

- oferta contestată

de reclamanți nu individualizează bunurile ce nu au fost restituite acestora în

natură și care sunt avute în vedere la stabilirea măsurilor reparatorii prin

echivalent, aspecte ce urmează a fi analizate de către autoritatea

administrativă învestită cu stabilirea măsurilor reparatorii datorate și a

formei de acordare a acestora.

Împotriva sentinței

tribunalului au declarat apel pârâții susținând, în esență, faptul că

reclamanții au formulat un număr de 8 notificări pentru soluționarea cărora a

fost emisă dispoziția nr. 5742 din 23 mai 2003, prin care a fost restituită în

natură suprafața de 560 m.p., iar pentru diferența de teren imposibil de

restituit în natură și pentru construcțiile demolate, s-a propus acordarea de

titluri de valoare.

Au mai susținut

pârâții că, dispunându-se predarea dosarului de notificare nr. 1626/N/2001 către

C.C.S.D., instanța de fond a încălcat prevederile art. 1 lit. b) din H.G. nr. 498/2003,

prin care se stabilește necesitatea soluționării printr-un act administrativ a

tuturor notificărilor care privesc un anumit bun.

Prin decizia nr. 183

din 7 martie 2007, Curtea de Apel Craiova, secția civilă, a admis apelul

formulat de pârâta P.M. Craiova prin P.; a schimbat în parte sentința în sensul

că a obligat pârâta să înainteze C.C.S.D. notificările formulate de reclamanți

și documentația aferentă care vizează acordarea de măsuri reparatorii pentru

suprafața de 3691 m.p. teren situat în Craiova, str. Calea București și pentru

construcțiile demolate de la această adresă (respectiv moară, minihotel,

locuință), cu o suprafață construită de 636 m.p.; a menținut sentința în ceea ce privește soluționarea excepției prematurității.

Împotriva acestei

ultime hotărâri judecătorești au declarat recurs reclamanta M.A.M., precum și

pârâții P. Craiova și P.M. Craiova.

În motivarea

recursului reclamanta a susținut că, printr-o analiză superficială a

materialului probator și considerente contradictorii, care nu se regăsesc în

dispozitivul hotărârii atacate, cât și prin nesocotirea normelor aprobate prin

H.G. nr. 498/2003 art. 6.2., instanța de apel a pronunțat o hotărâre nelegală,

care aduce prejudicii intereselor sale legitime.

Pârâții P. Craiova și

P.M. Craiova, în motivarea recursului au formulat critici ce vizează faptul că

instanța de apel nu a dispus cercetarea fondului cauzei, pronunțând o hotărâre

cu încălcarea și aplicarea greșită a legii.

Prin decizia nr. 2547

din 15 martie 2008 pronunțată în dosarul nr. 16071/54/2006, Înalta Curte de

Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, a respins

cererea de suspendare a judecării recursului, până la soluționarea dosarului nr.

154/63/2006, cerere formulată de pârâtă, a admis ambele recursuri, a casat

decizia atacată și a trimis cauza acestei instanțe.

Pe fond s-a motivat

că instanța de apel a nesocotit dispozițiile art. 6 alin. (2) din Legea nr. 10/2001

prin care s-a stabilit că măsurile reparatorii privesc și utilajele precum și

instalațiile aferente imobilelor preluate de stat, în afară de cazul în care au

fost înlocuite, casate sau distruse și întrucât nu s-a cercetat dacă pârâtele

au depus vreun proces – verbal de constatare a măsurii cu privire la

instalațiile și utilajele solicitate de reclamanți, act care să fi fost încheiat

anterior datei de 14 februarie 2001, greșit a invalidat măsurile reparatorii

acordate de prima instanță.

A reținut instanța că

este fondat și cel de-al doilea motiv de recurs formulat de reclamantă,

argumentând că pronunțând o soluție de admitere a apelului și schimbare în

parte a sentinței, în sensul obligării pârâților de a înainta C.C.S.D.

notificările formulate de reclamanți și documentația aferentă, „modificarea”

sentinței este doar declarativă, întrucât aceeași soluție a fost adoptată și de

tribunal.

S-a reținut a fi

întemeiată și critica privitoare la nesocotirea Normelor aprobate prin H.G. nr.

498/2003, împrejurările de fapt avute în vedere de aceste norme imperative

rămânând nestabilite în totalitate, în contextul cercetării judecătorești.

Privitor la recursul

pârâților s-a reținut a fi fondat întrucât instanța de apel, ca instanță

devolutivă, avea obligația de a intra în cercetarea fondului ținând seama de

prerogativele conferite de art. 129 pct. 5 C. proc. civ.

S-a mai argumentat că

reținând competența de stabilire a măsurilor reparatorii de către C.C.S.D. pentru

persoanele cărora nu le-a fost restituit în natură imobilul, instanța de apel a

dat o greșită interpretare dispozițiilor Titlului VII din Legea nr. 247/2005 întrucât,

prin dispoziția nr. 5742/2003 s-a dispus restituirea parțială în natură a

terenului în suprafață de 560 m.p., iar această dispoziție este supusă

controlului judiciar și că numai după pronunțarea unei hotărâri irevocabile în cauză,

autoritatea locală, respectiv P. Craiova va putea emite o dispoziție prin care

să fie soluționate dosarele de notificare în conformitate cu această hotărâre,

urmând apoi să le predea comisiei centrale.

În rejudecarea

apelului dosarul s-a înregistrat la Curtea de Apel Craiova sub nr. 1729/54/2008.

În acest dosar, prin

încheierea de la 5 noiembrie 2008, s-a dispus suspendarea judecării cauzei,

potrivit art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., până la soluționarea

irevocabilă a acțiunii ce face obiectul dosarului nr. 154/63/2006 al Curții de

Ape, București.

Cauza a fost repusă

pe rol și s-a fixat termen de judecată la 11 ianuarie 2011, la cererea

intimatei reclamante M.A.M., la care a anexat certificat emis în dosarul nr. 154/63/2006

privind soluționarea irevocabilă a acelei cauze prin Decizia nr. 5518 din 25

octombrie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă și de

proprietate intelectuală.

Ulterior, s-au depus

și hotărârile pronunțate în acel dosar: sentința civilă nr. 2314 din 7

noiembrie 2007 a Tribunalului Călărași, decizia civilă nr. 671 din 15 decembrie

2009 a Curții de Apel București și decizia nr. 5518 din 25 octombrie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Instanța, în baza îndrumărilor

date prin decizia de casare, a solicitat apelantei pârâte să depună la dosar

procesul - verbal de constatare a casării ori înlocuirii instalațiilor și

utilajelor pentru care s-au solicitat măsuri reparatorii prin notificările

reclamanților.

Cu adresa nr. 10823

din 31 ianuarie 2011 apelanta a comunicat instanței că în fondul său arhivistic

nu a fost identificat un asemenea act.

Curtea de Apel, în

analiza apelurilor părților, a reținut următoarele:

Cât privește clarificarea

cadrului procesual al cauzei de față, mai exact a obiectului acțiunii în raport

de precizarea acțiunii, dar și de obiectul dosarului nr. 154/63/2006 soluționat

irevocabil prin hotărârile susmenționate, s-a constatat:

Prin contestația

inițială D.M. a solicitat modificarea și completarea ofertei nr. 10895/2005

prin care i s-au propus măsuri reparatorii în echivalent, pentru terenul

nerestituibil în suprafață de 6975 m.p. (ca diferența dintre 7535 m.p. suprafața solicitată prin notificări și 569 m.p. restituită în natură prin dispoziția

Primarului nr. 5742/2003) și pentru construcțiile demolate cu o suprafață de 636 m.p., prin contestație solicitând a i se acorda măsuri reparatorii și pentru utilajele și

instalațiile morii și presei de ulei și pentru împrejmuirea terenului.

Contestatoarea M.A.M.

prin contestația sa, conexată ulterior cauzei, a solicitat completarea ofertei

de măsuri reparatorii în același sens.

Întrucât pe cale

separată reclamanții au atacat dispoziția nr. 5742/2003 a P. Craiova, susținând

că pe lângă suprafața restituită în natură de 560 m.p. se poate restitui și diferența de teren până la 3844 m.p. acea acțiune făcând obiectul dosarului nr. 154/63/2006 soluționat prin hotărâri irevocabile, în prezenta cauză,

prin precizarea acțiunii reclamanții și-au restrâns obiectul acțiunii la măsurile

reparatorii solicitate pentru diferența de 3691 m.p. teren nerestituibil (aflat sub blocuri) pentru construcții demolate, utilaje, instalații și

împrejmuire teren și obligarea pârâților de a emite dispoziție motivată cu

propuneri de acordare a despăgubirilor pentru aceste bunuri.

Prin precizările

formulate reclamanții au arătat că aceste măsuri au fost solicitate prin

capătul doi din notificarea nr. 1626/N/2001, astfel că față de aceste restrângeri

ale obiectului acțiunii au fost analizate motivele de apel în raport de

măsurile reparatorii cerute pentru bunurile precizate, diferența de teren (3844 m.p.) făcând obiectul altei judecăți din dosarul nr. 154/63/2006 până la a cărui soluționare s-a

suspendat judecata prezentei cauze.

S-a reținut a fi

întemeiat motivul din apelul pârâților prin care se critică soluția de

înaintare către C.C.S.D. a dosarului de notificare nr. 1626/N/2001, fără o

cercetare a fondului de către prima instanță.

Din dispozițiile art.

16 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, rezultă că în toate situațiile (în

cazul soluționării notificărilor de către entitățile învestite cu soluționarea

prin decizii, dispoziții în care s-au consemnat sumele ce se acordă, dar și în

cazul nesoluționării notificărilor prin decizii/dispoziții, ordine și care să

cuprindă aceste sume) notificările formulate în baza Legii nr. 10/2001 se

înaintează C.C.S.D. însoțite de deciziile/dispozițiile emise de entitățile învestite

cu soluționarea notificărilor conținând propunerile motivate de acordare a

despăgubirilor.

În speță, așa cum s-a

stabilit prin decizia de casare, notificările formulate de reclamanți s-au

soluționat prin emiterea dispoziției nr. 592/2003 de restituire parțială în

natură a unei suprafețe de teren, dispoziție supusă controlului judiciar în

dosarul nr. 154/2006, astfel că numai după pronunțarea în cauză a unei hotărâri

irevocabile, P. Craiova va emite o dispoziție de soluționare a capătului doi al

notificării nr. 1626/N/2001 în conformitate cu cele dispuse de instanță, pe

care o va înainta C.C.S.D. în vederea emiterii deciziei referitoare la

acordarea titlurilor de despăgubiri, conform art. 13 cap. III din Titlul VII al

Legii nr. 247/2005.

Prin această

dispoziție se vor face propuneri de acordare a despăgubirilor pentru bunuri

concrete, individualizate.

În acest sens este de

reținut că în privința terenului situat în str. Calea București pentru care

s-au solicitat despăgubiri, suprafața totală ce a aparținut autorilor

reclamanților și care a fost preluată abuziv de stat, necontestată de părți, este

de 7535 m.p. (rezultată din însumarea suprafețelor din actele de vânzare –

cumpărare depuse la dosar). Nu se contestă de părți nici imposibilitatea

restituirii în natură a acestei suprafețe.

Cum prin hotărârile

judecătorești pronunțate în celălalt dosar nr. 154/63/2006 s-au stabilit

măsurile reparatorii cuvenite în privința suprafeței de 3844 m.p., rezultă că pârâții urmează să propună acordarea de despăgubiri pentru diferența de teren

în suprafață de 3691 m.p. nerestituibilă în natură.

Privitor la

construcțiile preluate de la autorii reclamanților și demolate, după cum

confirmă ambele părți, acestea apar descrise în actele de la dosar, astfel:

În procesul – verbal nr.

10/294 din 1 iunie 1956 încheiat de Comitetul Executiv al C.P.R. Craiova, este

menționată preluarea imobilului situat în Craiova, str. Calea București,

proprietar D.D., compus din apartament nr. 1, cameră prăvălie în suprafață de 35 m.p. construită din cărămidă și apartament nr. 2 cu 2 camere, 3 dependințe în suprafață de 72 m.p.

Tabelul cu

întreprinderile naționalizate de P.M. Craiova, prevede la pct. 2 moara

țărănească și presa de ulei, situate în Craiova, Calea București aparținând

proprietarului D.D.

Inventarul cu

bunurile aparținând morii și presei de ulei naționalizate, situate în Craiova,

Calea București, cuprinde enumerarea acestor bunuri.

Între acestea

figurează și utilajele și instalațiile morii și presei de ulei, și având în

vedere că în speță pârâții nu au făcut dovada casării ori înlocuirii acestora,

precum și dezlegarea dată chestiunii aplicabilității art. 6 alin. (2) din Legea

nr. 10/2001 prin decizia de casare, urmează ca dispoziția ce se va emite de către

pârâți să conțină propuneri de acordare a despăgubirilor și pentru acestea.

Reclamanții nu au

depus în susținerea notificărilor și nici la dosarul cauzei înscrisuri

privitoare la împrejmuirea terenului, astfel că nu se poate reține

îndreptățirea acestora la despăgubiri pentru alte bunuri decât cele enumerate

mai sus.

Ca urmare, prin

decizia nr. 81 din 8 februarie 2001, Curtea de Apel Craiova a admis apelul, a

schimbat sentința, și a admis în parte acțiunea reclamanților precizată. Au

fost obligați pârâții să emită dispoziție cu propuneri de acordare a

despăgubirilor către reclamanți în condițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005

pentru imobilul situat în Craiova, Calea București, compus din teren intravilan

în suprafață de 3691 m.p. nerestituibil în natură, casă compusă din apartament

cu o cameră prăvălie în suprafață de 35 m.p. și apartament cu 2 camere, 3 dependințe în suprafață de 72 m.p., construcție din cărămidă; moară sistematică și

presă de ulei cu utilajele aferente cu două valțuri, motor electric dinam 20 CP,

elevator dublu, uruitoare cu ciocane de oțel, mașină de tocat coceni, presă

ulei compusă din motor electric G., curățitor, elevator dublu, valț, trei

prășitoare, pompă hidraulică, presă hidraulică, una uruitoare cu ciocane de

oțel cu burlane și magazie cu curea, un electromotor de 6 CP, vapor cu aburi

marca K., piatră de tărâțe franceză de 36 volți cu fus de cărămidă pe rulmenți,

curea de piele de 9 m., filtru aspirație, ventilator pentru filtru, plansiter

de 4 pasaje, mașină pentru curățat grâul, trior marca G.

Împotriva

susmenționatei hotărâri a declarat recurs reclamantul D.M. criticând-o pentru

nelegalitate, sens în care, invocând dispozițiile art. 304 pct. 5 și 9 C. proc.

civ., a susținut că potrivit probațiunii administrate în cauză (acte de

proprietate) suprafața de teren preluată de stat din patrimoniul antecesorului

său este de 7535 m.p., din care i-a fost restituită în natură suprafața de 560

m.p., astfel încât suprafața de teren care i se cuvin măsuri reparatorii în

baza legii speciale este de 6975 m.p. (despăgubiri în conformitate cu

prevederile art. 24 din Legea nr. 10/2001 și Legea nr. 247/2005 întrucât

terenul este ocupat în totalitate de blocuri).

Aceeași instanța a

omis/ignorat autorizația de împrejmuire nr. 574 din 27 mai 1935 care confirmă

susținerile sale din notificare și în procedura judiciară prin care a solicitat

plata despăgubirilor legale pentru cei 750 ml gard din ulucă de fag vopsită,

250 bondoci și 500 pantiți din care a fost construit gardul pe întregul

perimetru al proprietății 7535 m.p.

Invocând motivele de

recurs prevăzute de art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ., recurentul a

susținut că hotărârea instanței de apel contrazice în mod inadmisibil dovezile

cu înscrisuri administrate în cauză, ajungând astfel la greșeli și contraziceri

flagrante care îi produc daune extrem de grave privind mărimea despăgubirilor.

A susținut că în

condițiile încălcării dispozițiilor art. 6 și 24 din Legea nr. 10/2001 și a ignorării

îndrumărilor date prin decizia de casare, cu nesocotirea astfel a prevederilor art.

315 C. proc. civ., instanța de apel i-a recunoscut dreptul de despăgubiri doar

pentru suprafața de 3691 m.p. în loc de 6975 m.p., greșeală comisă și cât

privește despăgubirile pentru împrejmuirea acestui teren, care trebuiau să

privească suprafața de 750 ml de gard cu care era împrejmuită această proprietate,

iar nu de 107 m.p., sau cel puțin suprafața de 636 m.p., recunoscuți de

autoritatea administrativă.

De asemenea, instanța

de apel în mod greșit nu i-a recunoscut dreptul la despăgubiri și pentru

suprafața de 1527 m.p. clădiri demolate, potrivit situației acestora indicată

în cererea de recurs.

A solicitat admiterea

recursului și modificarea deciziei curții de apel în sensul stabilirii

dreptului la despăgubiri pentru toate utilajele distruse și pentru împrejmuirea

de 750 ml și 1527 m.p. construcții demolate.

Recursul este fondat,

pentru considerentele ce succed:

Prin dispoziția nr. 5742

din 23 mai 2003 emisă în soluționarea notificărilor nr. 1626/N/2001, 805/N/2001

și 1486/N/2001, s-a dispus restituirea în natură a terenului în suprafață de

560 m.p., situat în Craiova, str. Calea București.

Contestat judiciar,

actul administrativ menționat a fost menținut, acțiunea în anularea acestuia

fiind respinsă prin sentința nr. 2314 din 7 noiembrie 2007 pronunțată de

Tribunalul Călărași, secția civilă, menținută prin decizia civilă nr. 671 din

15 decembrie 2009 pronunțată de Curtea de Apel București, secția civilă,

irevocabilă prin decizia nr. 5518 din 25 octombrie 2010 a Înaltei Curți de

Casație și Justiție.

Deși obiectul acelui

litigiu l-a vizat anularea actului administrativ sus indicat cu consecința

obligării pârâtei să emită dispoziție de restituire în natură pentru o

suprafață mai mare, de 3843,91 m.p., cu privire la care partea a pretins că

este liberă în conformitate cu prevederile legii speciale, instanțele de

judecată soluționând acțiunea în sensul respingerii sale ca neîntemeiată nu au

mai analizat îndreptățirea reclamantului de a beneficia de celelalte măsuri

reparatorii prevăzute de lege pentru terenul menționat.

Ca atare, se vădesc a

fi fondate criticile din recursul reclamantului privind greșita restituire /

recunoaștere a dreptului la măsuri reparatorii doar pentru diferența până la

6975 m.p., respectiv pentru suprafața de 3691 m.p., în realitate reclamantul

trebuind să beneficieze de măsuri reparatorii pentru întreg terenul menționat

și nerestituit în procedura Legii nr. 10/2001, mai puțin cei 560 m.p. restituit

în natură prin dispoziția sus-amintită.

Sunt, de asemenea,

fondate și criticile privind nerecunoașterea dreptului la măsuri reparatorii prin

echivalent pentru suprafața de 636 m.p. construcții demolate a căror existență

este confirmată de probațiunea cauzei dar și din verificările efectuate de

unitatea deținătoare și materializate în cuprinsul adresei nr. 10895 din 21

februarie 2005 ce încorpora oferta de despăgubiri cuvenite reclamantului pentru

imobilul notificat (inclusiv procesul-verbal de negociere intervenit între

părți la data de 16 februarie 2005).

Ca urmare, față de

cele ce preced, constatând incidența motivului de recurs prevăzut de

dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recursul reclamantului va fi admis

cu consecința modificării deciziei instanței de apel potrivit celor menționate

în dispozitivul prezentei decizii, urmând ca restul dispozițiilor hotărârii

atacate să fie menținute.

Deși reclamantul a

invocat și incidența motivelor de recurs prevăzute de dispozițiile art. 304 pct.

5, 7 și 8 C. proc. civ., nu a dezvoltat critici în susținerea acestor motive de

recurs, invocate formal, acestea fiind în realitate subsumate motivului

prevăzut de pct. 9 al art. 304 C. proc. civ., din a cărui perspectivă a fost

analizat recursul și găsit a fi fondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de reclamantul D.M. împotriva deciziei nr. 81 din 08 februarie 2011

pronunțată de Curtea de Craiova, secția I civilă și pentru cauze cu minori și

de familie, pe care o modifică în parte în sensul că obligă pârâții să emită

dispoziție cu propuneri de acordare a despăgubirilor în condițiile Titlului VII

din Legea nr. 247/2005 reclamanților pentru imobilul situat în Craiova, Calea

București compus din teren intravilan în suprafață de 6975 m.p., în loc de 3691

m.p., teren nerestituibil în natură, precum și pentru construcții în suprafață

de 636 m.p.

Menține restul dispozițiilor

deciziei.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 1 februarie 2012.