ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1908/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată la 11 aprilie 2007 precizată

ulterior la 3 iulie 2007, reclamanta SC B. SRL chemat în judecată Ministerul Economiei

și Finanțelor – Comisia pentru autorizarea antrepozitelor fiscale și a importatorilor

de produse accizabile supuse marcării, solicitând anularea deciziilor din 3

noiembrie 2006 prin care i-a fost revocată autorizația de antrepozit fiscal din

19 decembrie 2003; deciziei din 16 martie 2006 prin care i-a fost respinsă contestația

împotriva acestei măsuri, suspendarea executării acestor acte administrative până

la soluționarea irevocabilă a cererii și obligarea pârâtului la plata cheltuielilor

de judecată.

În motivarea cererii reclamanta

a susținut că măsura revocării autorizației de antrepozit fiscal a fost dispusă

în temeiul dispozițiilor art. 193 lit. b) din Legea nr. 171/2003 – privind C. fisc.

și că deși în contestația formulată a dovedit că deținea certificate de calibrare

nu s-a ținut cont de acest fapt, cu toate că potrivit dispozițiilor modificate din

Legea nr. 571/2003 nu mai este obligatorie deținerea de astfel de certificate.

Prin sentința civilă

nr. 130 din 14 noiembrie 2007 Curtea de Apel Alba Iulia, secția contencios administrativ,

a admis acțiunea și a anulat deciziile contestate.

S-a reținut pentru aceasta

că cele 10 rezervoare pentru care s-a apreciat că nu existau certificate de calibrare

se aflau în Secția fermentare-îmbuteliere, iar potrivit dispozițiilor art. 183

C. fisc. la data controlului obligativitatea deținerii acestora era necesar pentru

rezervoarele în care se aflau materii prime sau băuturi alcoolice rezultate din

aceasta.

S-a mai reținut că pentru

4 din aceste rezervoare reclamanta a obținut în 10 zile de la data controlului certificate

pentru celelalte nemaifiind obligatorii.

Împotriva acestei sentințe

a declarat recurs Ministerul Economiei și Finanțelor – Comisia pentru autorizarea

antrepozitelor fiscale și a importatorilor de produse accizabile supuse marcării

întemeiat în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Recurentul a susținut

astfel că prin necomunicarea actelor depuse în probațiune de către reclamantă și

prin admiterea precizării de acțiune, tardiv, în raport cu data sesizării instanței,

i-a fost încălcat dreptul de apărare.

Pe fondul cauzei, recurenta

a susținut că în mod greșit s-a apreciat ca fiind corect faptul că în timpul efectuării

controlului, reclamanta a obținut certificatele de calibrare, atâta timp cât dispozițiile

legale în materie stabileau în mod imperativ că lipsa acestora determină revocarea

autorizației (art. 1 pct. 14 din H.G. nr. 213/2007).

Recursul este nefondat.

În ce privește susținerea

potrivit căreia recurentul s-ar fi aflat în imposibilitate să-și formuleze apărările

ca urmare a precizării tardive de acțiune și a necomunicării actelor depuse în probațiune

de către reclamantă, se apreciază că este nefondată.

Prin acțiunea introductivă

s-a solicitat anularea deciziei din 16 martie 2007 prin care Comisia antrepozit

fiscal a respins contestația formulată împotriva deciziei din 3 noiembrie 2006 de

revocare a autorizației de antrepozit fiscal, ceea ce în mod evident presupune și

desființarea acesteia din urmă.

Faptul că reclamanta a

înțeles să precizeze acest lucru la termenul din 3 iulie 2007, nu constituie o modificare

de acțiune în sensul art. 132 C. proc. civ. care să presupună și respectarea unui

termen anume.

Astfel fiind, Comisia

de antrepozite nu a fost pusă în situația de a nu-și putea formula apărarea, cele

două decizii fiind emise de ea însăși pe baza și în cunoștința actelor pe care reclamanta

le-a depus și la dosarul cauzei.

În ce privește fondul

litigiului, legal și temeinic Curtea de Apel Alba Iulia a apreciat că măsura revocării

autorizației de antrepozit fiscal nu se justifică, faptul obținerii celor patru

certificate de calibrare după începerea controlului, neputând fi imputat reclamantei,

care a făcut demersuri pentru obținerea lor de la autoritatea în drept încă din

9 martie 2005, cu revenire în 2006.

În raport de aceste considerente

și având în vedere dispozițiile art. 312 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de Ministerul Economiei și Finanțelor – Comisia pentru autorizarea antrepozitelor

fiscale și a importatorilor de produse accizabile supuse marcării împotriva sentinței

civile nr. 130/F/CA/2007 din 14 noiembrie 2007 a Curții de Apel Alba Iulia, secția

comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 14 mai 2008.