ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1908/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată la 11 aprilie 2007 precizată ulterior la 3 iulie 2007, reclamanta SC B. SRL chemat în judecată Ministerul Economiei și Finanțelor – Comisia pentru autorizarea antrepozitelor fiscale și a importatorilor de produse accizabile supuse marcării, solicitând anularea deciziilor din 3 noiembrie 2006 prin care i-a fost revocată autorizația de antrepozit fiscal din 19 decembrie 2003; deciziei din 16 martie 2006 prin care i-a fost respinsă contestația împotriva acestei măsuri, suspendarea executării acestor acte administrative până la soluționarea irevocabilă a cererii și obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii reclamanta a susținut că măsura revocării autorizației de antrepozit fiscal a fost dispusă în temeiul dispozițiilor art. 193 lit. b) din Legea nr. 171/2003 – privind C. fisc. și că deși în contestația formulată a dovedit că deținea certificate de calibrare nu s-a ținut cont de acest fapt, cu toate că potrivit dispozițiilor modificate din Legea nr. 571/2003 nu mai este obligatorie deținerea de astfel de certificate. Prin sentința civilă nr. 130 din 14 noiembrie 2007 Curtea de Apel Alba Iulia, secția contencios administrativ, a admis acțiunea și a anulat deciziile contestate. S-a reținut pentru aceasta că cele 10 rezervoare pentru care s-a apreciat că nu existau certificate de calibrare se aflau în Secția fermentare-îmbuteliere, iar potrivit dispozițiilor art. 183 C. fisc.

la data controlului obligativitatea deținerii acestora era necesar pentru rezervoarele în care se aflau materii prime sau băuturi alcoolice rezultate din aceasta. S-a mai reținut că pentru 4 din aceste rezervoare reclamanta a obținut în 10 zile de la data controlului certificate pentru celelalte nemaifiind obligatorii. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs Ministerul Economiei și Finanțelor – Comisia pentru autorizarea antrepozitelor fiscale și a importatorilor de produse accizabile supuse marcării întemeiat în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Recurentul a susținut astfel că prin necomunicarea actelor depuse în probațiune de către reclamantă și prin admiterea precizării de acțiune, tardiv, în raport cu data sesizării instanței, i-a fost încălcat dreptul de apărare.

Pe fondul cauzei, recurenta a susținut că în mod greșit s-a apreciat ca fiind corect faptul că în timpul efectuării controlului, reclamanta a obținut certificatele de calibrare, atâta timp cât dispozițiile legale în materie stabileau în mod imperativ că lipsa acestora determină revocarea autorizației (art. 1 pct. 14 din H.G. nr. 213/2007). Recursul este nefondat. În ce privește susținerea potrivit căreia recurentul s-ar fi aflat în imposibilitate să-și formuleze apărările ca urmare a precizării tardive de acțiune și a necomunicării actelor depuse în probațiune de către reclamantă, se apreciază că este nefondată. Prin acțiunea introductivă s-a solicitat anularea deciziei din 16 martie 2007 prin care Comisia antrepozit fiscal a respins contestația formulată împotriva deciziei din 3 noiembrie 2006 de revocare a autorizației de antrepozit fiscal, ceea ce în mod evident presupune și desființarea acesteia din urmă.

Faptul că reclamanta a înțeles să precizeze acest lucru la termenul din 3 iulie 2007, nu constituie o modificare de acțiune în sensul art. 132 C. proc. civ. care să presupună și respectarea unui termen anume. Astfel fiind, Comisia de antrepozite nu a fost pusă în situația de a nu-și putea formula apărarea, cele două decizii fiind emise de ea însăși pe baza și în cunoștința actelor pe care reclamanta le-a depus și la dosarul cauzei. În ce privește fondul litigiului, legal și temeinic Curtea de Apel Alba Iulia a apreciat că măsura revocării autorizației de antrepozit fiscal nu se justifică, faptul obținerii celor patru certificate de calibrare după începerea controlului, neputând fi imputat reclamantei, care a făcut demersuri pentru obținerea lor de la autoritatea în drept încă din 9 martie 2005, cu revenire în 2006. În raport de aceste considerente și având în vedere dispozițiile art. 312 C. proc.

civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Ministerul Economiei și Finanțelor – Comisia pentru autorizarea antrepozitelor fiscale și a importatorilor de produse accizabile supuse marcării împotriva sentinței civile nr. 130/F/CA/2007 din 14 noiembrie 2007 a Curții de Apel Alba Iulia, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 mai 2008.