ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2359/2008
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2359/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
Reclamanta SC A.C.I.E. SRL - Șotânga, județul
Dâmbovița a chemat în judecată Ministerul Finanțelor Publice - Comisia pentru Autorizarea
Antrepozitelor Fiscale și a Importatorilor de Produse Accizabile Supuse Marcării,
solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună anularea
deciziilor nr. 141 din 20 aprilie 2005 și nr. 150 din 5 mai 2005 emise de pârât
și repunerea sa în drepturile inițiale ale antrepozitului fiscal nr. P.
Curtea de Apel Pitești,
secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 84
din 15 iunie 2005 a admis acțiunea în sensul că a desființat decizia nr. 150 din
5 mai 2005 și a anulat decizia nr. 141 din 20 aprilie 2005 reținând că reclamanta
îndeplinește condițiile prevăzute de art. 183 din C. fisc., decizia de suspendare
a antrepozitului fiscal nemaijustificându-se.
Recursul declarat de Ministerul
Finanțelor Publice prin D.G.F.P. a județului Dâmbovița, împotriva acestei sentințe
a fost admis de către Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios
administrativ și fiscal, prin decizia nr. 2267 din 15 iunie 2006, a fost casată
sentința atacată și în fond a fost respinsă acțiunea formulată de reclamanta SC
A.C.I.E. S.R.L. Șotânga, județul Dâmbovița, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această
sentință, Înalta Curte a reținut că în mod incontestabil organele de control au
constatat nereguli în activitatea intimatei, pentru care se impunea anularea autorizației
de antrepozit fiscal, însă remedierea ulterioară a acestor nereguli și constatarea
de către organul fiscal a faptului că intimata îndeplinește condițiile legale pentru
acordarea autorizației de depozit fiscal nu era de natură să ducă la admiterea acțiunii
prin anularea deciziilor contestate, ci îi permitea intimatei să solicite emiterea
unei noi autorizații.
Împotriva acestei decizii,
a formulat cerere de revizuire SC A.C.I.E. SRL, cerere întemeiată pe dispozițiile
art. 322 pct. 5 C. proc. civ.
Revizuenta a susținut
în esență că dispozițiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ. își găsesc pe deplin aplicabilitatea
în cauză, întrucât a descoperit înscrisurile doveditoare, care constituie acte noi
și pe care nu le-a prezentat la timpul cuvenit din motive mai presus de voința societății,
respectiv certificatele de calibrare corespunzătoare unor rezervoare existau, dar
nu au fost predate de organismul competent.
Arată revizuenta că organele
de control i-a reproșat că nu dispune de ansamblul certificatelor de calibrare pentru
rezervoarele din dotarea societății și în urma demersurilor făcute la organismul
competent Biroul Român de Metogologie Legală - Direcția Regională de Metrologie
Legală Ploiești - Serviciul Județean de Metogologie Legală Dâmbovița, acesta din
urmă cu adresa din 09 octombrie 2007 a comunicat ca pentru unele rezervoare nu au
fost predate certificatele de calibrare.
În motivarea cererii de
revizuire s-a depus adresa nr. RR/2007 comunicată SC A.C.I.E. SRL, la 09 octombrie
2007 și certificatele de calibrare.
Prin cererea depusă la
9 noiembrie 2007 revizuenta a motivat că sunt întrunite condițiile de admisibilitate
a revizuirii, având în vedere ca instanța de recurs a analizat cauza pe fond, iar
situația de fapt constatată ulterior judecării recursului este de natură să dovedească
netemeinicia deciziei de anulare a autorizației de antrepozit fiscal.
Prin întâmpinare Ministerul
Economiei și Finanțelor a solicitat respingerea cererii de revizuire întrucât dispozițiile
art. 322 pct. 5 C. proc. civ. nu sunt incidente în cauză, în primul rând pentru
că certificatele de calibrare a rezervoarelor nu constituie acte noi, acestea fiind
depuse ulterior controlului la organul fiscal chiar de revizuenta-reclamantă prin
adresa din 25 aprilie 2005 înregistrată la sediul D.G.F.P. a județului Dâmbovița
sub nr. FF.
Revizuenta a avut pe deplin
dreptul la un proces echitabil, iar accesul la justiție nu a fost îngrădit, formulând
două cereri de contestație în anulare, cu conținut identic ambele respinse prin
deciziile nr. 1826 din 28 martie 2007 și respectiv nr. 3652 din 28 septembrie 2007
ale Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Cererea de revizuire este
nefondată.
Conform art. 322 pct.
5 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri dată de o instanță de recurs când evocă
fondul, se poate cere dacă după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare
reținute de partea potrivnică, sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare
mai presus de voința părții.
Pentru a se putea invoca
acest motiv al revizuirii este necesar ca partea interesată să prezinte un înscris
nou, care nu a fost folosit în procesul în care s-a pronunțat hotărârea atacată,
înscris care să fi existat la data când a fost pronunțată hotărârea ce se cere a
fi revizuită.
Revizuenta se prevalează
de adresa nr. RR din data de 09 octombrie 2007 emisă de Serviciul Județean de Metrologie
legală Dâmbovița, care este emisă ulterior pronunțării hotărârii a cărei revizuire
se solicită.
În privința certificatelor
de calibrare nici acestea nu pot constitui acte noi în sensul prevăzut de lege,
având în vedere că au fost depuse ulterior controlului prin adresa din 25
aprilie 2005 și înregistrată la D.G.F.P. a județului Dâmbovița. Cu privire la adresa
nr. RR din 9 octombrie 2007, se constată că nu a fost reținută de parte potrivnică,
întrucât este emisă ulterior hotărârii atacate și nici nu s-a dovedit că cele cuprinse
în considerentele adresei nu au putut fi invocate în proces printr-o împrejurare
mai presus de voința părților.
De altfel chiar instanța
de recurs a reținut în decizia nr. 2267 din 15 iunie 2007 că organele de control
au constatat nereguli importante în activitatea intimatei, iar faptul că ulterior
a remediat aceste nereguli și că organul fiscal a constatat că îndeplinește condițiile
legale pentru acordarea autorizației de depozit fiscal nu este de natură să ducă
la admiterea acțiunii, ci îi permitea intimatei să solicite emiterea unei noi autorizații.
Prin analiza prevederilor
art. 322 pct. 5 C. proc. civ. se constată că în cauză înscrisul prezentat de revizuentă
nu poate fi reținut ca înscris nou în sensul legii atât în privința adresei emise
ulterior pronunțării hotărârii cât și a conținutului acesteia înscris care nu a
putut fi prezentat dintr-o împrejurare mai presus de voința părții sau care a fost
reținut de partea potrivnică.
Pentru toate aceste considerente
cererea de revizuire a fost respinsă ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge cererea de revizuire
formulată de SC A.C.I.E. SRL Șotânga, județul Dâmbovița împotriva deciziei nr. 2267
din 15 iunie 2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ,
ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 9 iunie 2008.