ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2414/2006

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 153 din 3 noiembrie 2005 a Curții de Apel Ploiești, pronunțată în dosarul nr. 5302/2005, a fost respinsă, ca neîntemeiată, acțiunea formulată de SRL K.E. SA Târgoviște, în contradictoriu cu Ministerul Finanțelor Publice - Comisia pentru autorizarea antrepozitelor fiscale și a importatorilor de produse accizabile supuse marcării, având ca obiect anularea deciziei nr. 140 din 20 aprilie 2005, de revocare a autorizației de antrepozit fiscal și a deciziei nr. 168 din 23 mai 2005, prin care a fost respinsă contestația împotriva primei decizii.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că la data de 12 martie 2005, la un control al Direcției Generale a Finanțelor Publice Dâmbovița, la societatea reclamantă s-a constatat că în secția de preparare a băuturilor existau două bazine pentru apă, două bazine pentru alcool și un vas de agitare-omogenizare a băuturilor, toate neutilizate, pentru care societatea nu avea buletine de verificare metrologică, precum și în secția de preparare - îmbuteliere, trei bazine pentru alcool, de asemenea, fără buletine de verificare. A reținut instanța, că pentru aceste nereguli, societatea a fost sancționată cu amendă contravențională și cu revocarea autorizației de antrepozit fiscal nr. 163 din 19 decembrie 2003, pentru încălcarea dispozițiilor art. 183 lit. b) din Legea nr. 57/2003, privind Codul fiscal, constând în lipsa certificatelor de calibrare emise de un laborator de metrologie agreat de Biroul Român de Metrologie Legală.

A considerat instanța că soluția pronunțată de Comisia pentru autorizarea antrepozitelor fiscale și a importatorilor de produse accizabile supuse marcării, de respingere a contestației societății, este corectă, întrucât motivarea contestației, că cerința calibrării recipientelor e obligatorie numai pentru cele utilizate, nu și pentru cele nefolosite, nu este întemeiată. A reținut instanța, în drept, că dispozițiile Codului fiscal nu fac distincția, cu privire la calibrare, între recipiente utilizate și neutilizate, iar în fapt, că reclamanta a și procedat la calibrarea acelor recipiente, ulterior controlului Direcției Generale a Finanțelor Publice. Împotriva acestei sentințe a declarat în termen, recursul de față reclamanta, cererea fiind legal timbrată.

Recurenta critică sentința, ca netemeinică și nelegală, pentru greșita aplicare a dispozițiilor art. 183 lit. b) fraza a II-a C. fisc., arătând că textul vorbește de rezervoare și recipiente în care se depozitează materiile prime și produsele alcoolice rezultate din prelucrarea acestora, înțelesul său fiind acela de recipiente efectiv utilizate pentru care există obligația de calibrare. Arată recurenta, că vasele pentru care s-a constatat lipsa buletinelor de calibrare, nu erau folosite, nu erau în funcțiune, fapt consemnat chiar de actul constatator. Recursul se fondează, sentința urmând a fi modificată în tot, în sensul admiterii contestației și al anulării ambelor decizii, pe temeiul art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., pentru următoarele considerente: Dispozițiile art. 183 C. fisc. prevăd condițiile pe care trebuie să le îndeplinească un antrepozitar, după obținerea autorizației de antrepozit fiscal, iar din coroborarea lor, cu dispozițiile art. 185 alin. (3), rezultă că neîndeplinirea oricăreia dintre ele are ca efect revocarea sau anularea autorizației. În speță, recurentei i-a fost revocată autorizația în temeiul art. 183 lit. b), întrucât anumite rezervoare nu fuseseră calibrate. Textul în baza căruia s-a aplicat sancțiunea revocării, nu se referă în mod expres la situația de fapt care a cauzat aplicarea măsurii, ci la obligația antrepozitarului, de a instala instrumente de măsură sau alte instrumente similare adecvate, necesare asigurării securității produselor accizabile amplasate în antrepozitul fiscal.

Normele de aplicare a Codului fiscal, aprobate prin H.G. nr. 44/2004, prevăd la titlul „Accize” pct. 12 alin. (4), în legătură cu art. 183 lit. j), „să se conformeze cu alte cerințe impuse prin norme”, că, în cazul antrepozitelor fiscale de producție pentru alcool etilic, antrepozitarii autorizați trebuie să dețină în proprietate „instalațiile și echipamentele necesare desfășurării activității, inclusiv mijloacele de măsurare - contoare, avizate de B.R.M.L., necesare pentru determinarea cantității de alcool, precum și mijloace de măsurare legală pentru determinarea concentrației alcoolice pentru fiecare produs, după caz”. În speță, rezultă chiar din actul de constatare al inspectorilor Comisiei pentru autorizarea antrepozitelor fiscale și a importatorilor de produse accizabile supuse marcării, că toate recipientele pentru care s-a constatat că nu există calibrarea, nu erau folosite/utilizate în desfășurarea activității recurentei.

Așadar, constatarea neîndeplinirii unor condiții legale pentru instalații neutilizate nu poate echivala cu încălcarea dispozițiilor de trimitere din art. 183 lit. j), care să atragă revocarea autorizației.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de SRL K.E. SA Târgoviște împotriva sentinței civile nr. 153 din 3 noiembrie 2005 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ. Modifică în tot sentința atacată și în fond, admite acțiunea reclamantei SRL K.E. SA Târgoviște. Anulează decizia nr. 140 din 20 aprilie 2005 a Comisiei pentru autorizarea antrepozitelor fiscale din cadrul Ministerului Finanțelor Publice, prin care s-a revocat autorizația de antrepozit fiscal nr. 163 din 19 decembrie 2003, emisă pentru recurenta-reclamantă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 iunie 2006.