ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4872/2005

Deliberând asupra recursului de față: Prin cererea înregistrată sub nr. 3156 din 14 aprilie 2000, reclamanta SC N.T.E. SRL a solicitat ca în contradictoriu cu pârâtele SC A.C. SRL și SC A.I.E. SA să se constate nulitatea convenției de asociere încheiate între părți din 19 decembrie 1996 și a procesului – verbal de predare – primire din 17 octombrie 1997, privind vilele în baza dispozițiilor art. 975 C. civ. Motivându-și acțiunea reclamanta arată că părțile au încheiat un contract de asociere în participațiune autentificat, având ca obiect construirea, pe terenul în suprafață de 22.330 m 2 proprietatea SC A.C. SRL, a unui număr de 30 de imobile. Asociații a decis să contribuie fiecare, în părți egale la achitarea împrumutului ce greva cu ipotecă terenul folosit pentru edificarea celor 30 de imobile.

La data de 19 decembrie 1996 SC A.C. SRL a încheiat cu SC A.I.E. SA o convenție prin care proprietara terenului, pârâta SC A.I.E. SA aduce un aport reprezentând suprafața de 22.000 m 2 teren situat pe malul lacului Tâncăbești și construcțiile menționate în anexa la convenție. Prin această convenție SC A.C. SRL dobândește ca un beneficiu anticipat 2 construcții, cu o suprafață de 663 m 2 teren și cu o suprafață de 550 m 2 cât și dreptul de folosință asupra terenului de 1859 m 2 . Tribunalul București, prin sentința civilă nr. 5024 din 15 septembrie 2000 a admis acțiunea reclamantei și a constatat nulitatea convenției de asociere din 19 decembrie 1996 și a procesului – verbal de predare – primire din 17 octombrie 1997, privind terenul aferent cât și suprafața de 1895 m 2 teren.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond reține că pârâtele au avut ca scop sustragerea acestor 2 imobile de la o eventuală urmărire, prin purgarea de ipotecă ce exista asupra terenului din care face parte și terenul pe care sunt situate cele două imobile. Având în vedere că aceste două vile fuseseră construite cu contribuția egală a reclamantei și a pârâtei SC A.C. SRL și deci pârâta SC A.I.E. SA nu putea dispune de acestea fără acordul reclamantei, se consideră că încheierea convenției de asociere și a procesului verbal atacate s-a făcut în frauda reclamantei. Urmărind o cauză ilicită, convenția a fost apreciată ca lovită de nulitate admițându-se acțiunea în temeiul art. 948 pct. 4 C. civ.

și cu motivarea că a fost fraudat dreptul reclamantei la proprietatea asupra celor 2 construcții, fapt ce reprezintă o încălcare a dispozițiilor art. 480 C. civ. Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta SC A.I.E. SA susținând că a fost reținută o situație de fapt eronată și s-a aplicat greșit legea, existând contradicții între dispozitiv și considerente și apreciindu-se greșit că s-ar fi produs o fraudare prin mijloace viclene sau urmărindu-se o cauză ilicită. Apelanta susține că s-a convenit un beneficiu anticipat care a fost dobândit după aproape un an după derularea contractului de asociere și finalizarea lucrărilor de 1.000.000 dolari S.U.A. Se mai arată că reclamanta nu a făcut dovada achitării a 50 % din împrumutul de 1.400.000.000 lei așa încât nu se poate considera prejudiciată prin transmiterea terenului și a celor 2 vile.

Curtea de Apel București, prin decizia civilă nr. 189 din 12 februarie 2001 a respins ca nefondat apelul pârâtei reținând că nu a fost aplicată greșit legea privind timbrajul față de obiectul cauzei dedus judecății, constatarea nulității absolute a convenției și că neconcordanța între temeiul legal în baza căruia s-a pronunțat soluția și cel pe care a fost întemeiată acțiunea și între dispozitivul sentinței și considerentele acesteia, nu constituie motiv de desființare potrivit art. 297 C. proc. civ. Pe fond s-a considerat corectă aprecierea instanței de fond referitoare la încălcarea dispozițiilor art. 948 pct. 4 C. proc. civ., deoarece părțile conveniseră să contribuie în părți egale la achitarea împrumutului ce greva terenul și fiecare dobândea un drept de 50 % asupra obiectului asocierii în participațiune.

A fost înlăturată susținerea apelantei SC A.I.E. SA, potrivit căreia reclamanta nu ar fi contribuit la achitarea împrumutului ce greva terenul pe care se construiau vilele, motivat de faptul că asociatul unic al reclamantei a garantat împrumutul făcut de SC A.C. SRL, dovedindu-se astfel participarea reclamantei la edificarea construcțiilor și la achitarea datoriei ce greva cu ipotecă terenul pe care s-au ridicat vilele. Instanța de apel reține că fraudarea reclamantei rezultă din neplata de către pârâtă a sumei de 1.000.000 lei dolari S.U.A. la edificarea vilelor. Faptul că în convenția atacată se menționează suma de 1.000.000 de dolari S.U.A., nu dovedește contribuția pârâtei SC A.I.E. SA, pentru că aceeași sumă se achită pârâtei pentru plata datoriei, conform pct. 5 din contractul de împrumut din 16 octombrie 1997, reglându-se astfel relații financiare în dauna reclamantei.

Și apărarea privind posibilitatea ca la desocotirea cu reclamanta aceasta să poată primi cele 8 vile ce îi reveneau a fost înlăturată considerându-se că, prin contractele de vânzare depuse s-a dovedit că SC A.C. SRL a vândut cele 8 vile care intrau în lotul său încasând prețul. Decizia a fost atacată cu recurs de către pârâta SC A.I.E. SA, care susține că în mod greșit s-a reținut de către instanțe că prin încheierea convenției de asociere atacate s-ar fi urmărit de către pârâte sustragerea imobilelor de la o eventuală urmărire după purgarea ipotecii ce exista pe teren. Recurenta arată că a fost interpretată greșit convenția de asociere apreciindu-se că ar exista fraudă a intereselor reclamantei întrucât nu s-a dovedit existența nici unei cauze ilicite iar dreptul reclamantei nu a fost prejudiciat, acesteia revenindu-i 8 vile din cele 16 edificate.

Este criticată decizia ca nelegală prin aplicarea greșită a dispozițiilor art. 948 C. civ., având în vedere că cele două vile stabilite ca beneficiu anticipat nu erau realizate la data convenției astfel că nu era necesar acordul reclamantei pentru a fi vândute, aceste vile au fost realizate ulterior transmițându-se în proprietatea și folosința SC A.I.E. SA la 17 octombrie 1997. Cum la data încheierii convenției de asociere, 19 decembrie 1996 erau vândute doar 4 vile, recurenta susține că nu a fost prejudiciat nici un drept al reclamantei căreia îi reveneau 8 vile din cele 16 edificate; cele 8 vile s-au vândut mai târziu, în aprilie – mai 1998, după încheierea convenției de asociere din 19 decembrie 1996. Recursul pârâtei SC A.I.E.

SA este întemeiat pentru următoarele considerente: Instanțele au aplicat greșit dispozițiile art. 948 C. civ., reținând că părțile semnatare ale convenției din 19 decembrie 1996 au avut o cauză ilicită și nume scopul fraudării intereselor și drepturilor reclamantei la data încheierii acestei convenții. Greșeala constă în primul rând în suprapunerea condițiilor pentru valabilitatea convențiilor prevăzute de art. 948 C. civ., peste condițiile cerute de art. 975 C. civ., în cazul acțiunii revocatorii ajungându-se a se analiza frauda drepturilor reclamantului ca fraudă ce ar reprezenta o cauză ilicită deși acțiunea fusese întemeiată pe dispozițiile art. 975 C. civ.

Chiar acceptând că analiza trebuia făcută din perspectiva ambelor texte de lege, se constată că instanțele s-au rezumat la a deduce fraudarea drepturilor reclamantului din interpretarea dată operațiunilor ce se derulau în baza contractului de asociere atacat din perspectiva rezultatelor la data epuizării / îndeplinirii convenției de asociere și realizării desocotirii dar nu la data încheierii convenției cum era firesc. De asemenea nu au fost de loc analizate care sunt drepturile care pretinde reclamantul că i-au fost fraudate. Aceste drepturi ale reclamantului sunt menționate în convenția de asociere încheiată de aceasta cu pârâta SC A.C.

SRL și o terță societate și se circumscriu în principal în dispozițiile art. 8 din convenția din 3 mai 1996. Se observă din acest text că drepturile fiecărei părți constau doar în drepturi de creanță asupra mai multor imobile terminate sau neterminate, ce se vor construi în asociațiune, de drepturi de proprietate părțile urmând a discuta abia după terminarea și recepția construcțiilor. Evident că referirea se face la art. 254 C. com. și deci existența acestor drepturi de proprietate se discută abia după desocotirea asociaților, la încheierea asociației în participațiune.

Așadar este eronată referirea instanțelor la fraudarea drepturilor de proprietate ale reclamantului, aceste drepturi neexistând la data judecării litigiului întrucât nu s-a făcut nici o altă dovadă a acestor drepturi în afară de convenția de asociere din 3 mai 1996. Și în condițiile în care ar fi analizate ca actuale, la data convenției atacate, drepturile reclamantului ele trebuie raportate și la îndeplinirea obligațiilor ce rezultă din același contract inițial și în primul rând se impune a fi observat că din vânzarea caselor construite urma a fi rambursat cu prioritate creditul de 1.400.000.000 lei. Se constată că în mod greșit a fost înlăturată apărarea pârâtei SC A.I.E. SA privind neîndeplinirea obligației de către reclamantă de a participa la achitarea împrumutului ce greva terenul pe care se construiau vilele; garantarea împrumutului nu asigura restituirea lui.

Analiza acestor aspecte are relevanță doar din perspectiva evidențierii bunei sau relei credințe a părților și pentru evidențierea vreunei fraude a drepturilor reclamantei pentru că altfel ea privește convenția din 3 mai 1996, care nu face obiectul cauzei. Dar se constată că mai întâi trebuia făcută desocotirea în prima asociere (care de altfel era încheiată pe un an) și atunci reclamantul putea afla ce drepturi de proprietate a dobândit în raport de participare. Reținând însă că aceste drepturi nu sunt decât unele de creanță până la desocotire nu este întemeiată susținerea sa că i s-au fraudat drepturile de proprietate. De altfel reclamantul n-a făcut nici o dovadă că prin convenția de asociere pe care a atacat-o s-ar fi urmărit sustragerea imobilelor de la o eventuală urmărire după purgarea ipotecii care exista pe teren din moment ce nici existența drepturilor sale de creanță nu rezultă din vreo desocotire: nici chiar derularea vechii convenții nu se cunoaște.

Și critica referitoare la vânzarea vilelor este întemeiată. Se constată că acestea au fost vândute în perioada aprilie – mai 1998, după încheierea convenției de asociere din 19 decembrie 1996. În ceea ce privește cele două vile menționate ca beneficiu anticipat aceasta nu demonstrează fraudarea drepturilor reclamantei nedepășind cele 8 vile ce i s-ar fi cuvenit ca valoare sau în natură dacă se realiza asocierea și respectiv se achita creditul de 1.400.000.000 lei. Aceste două construcții au fost realizate ulterior și predate la 17 octombrie 1997 ca urmare a îndeplinirii obligațiilor din asocierea din 19 decembrie 1996, pe măsura contribuției la finanțare din partea pârâtei SC A.I.E. SA. Găsindu-se întemeiate motivele de recurs formulate de recurentă și care se încadrează atât în dispozițiile art. 304 pct. 10 dar și 9 C. proc.

civ., urmează a fi admis recursul pârâtei SC A.I.E. SA. Va fi modificată decizia din apel și se va admite apelul aceleiași părți. Urmează a fi schimbată în tot sentința de fond în sensul că se va respinge acțiunea reclamantei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de pârâta SC A.I.E. SA București, împotriva deciziei nr. 189 din 12 februarie 2001 a Curții de Apel București, modifică decizia recurată în sensul că admite apelul aceleiași părți împotriva sentinței nr. 5024 din 15 septembrie 2000 a Tribunalului București, schimbă în tot sentința apelată, iar pe fond respinge acțiunea. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 octombrie 2005.