ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4872/2005

Deliberând asupra recursului de

față:

Prin cererea înregistrată sub nr. 3156

din 14 aprilie 2000, reclamanta SC N.T.E. SRL a solicitat ca în contradictoriu

cu pârâtele SC A.C. SRL și SC A.I.E. SA să se constate nulitatea convenției de

asociere încheiate între părți din 19 decembrie 1996 și a procesului – verbal

de predare – primire din 17 octombrie 1997, privind vilele în baza

dispozițiilor art. 975 C. civ.

Motivându-și acțiunea reclamanta

arată că părțile au încheiat un contract de asociere în participațiune

autentificat, având ca obiect construirea, pe terenul în suprafață de 22.330 m

2

proprietatea SC A.C. SRL, a unui număr de 30 de imobile.

Asociații a decis să contribuie

fiecare, în părți egale la achitarea împrumutului ce greva cu ipotecă terenul

folosit pentru edificarea celor 30 de imobile.

La data de 19 decembrie 1996 SC A.C.

SRL a încheiat cu SC A.I.E. SA o convenție prin care proprietara terenului,

pârâta SC A.I.E. SA aduce un aport reprezentând suprafața de 22.000 m

2

teren situat pe malul lacului Tâncăbești și construcțiile menționate în anexa

la convenție. Prin această convenție SC A.C. SRL dobândește ca un beneficiu

anticipat 2 construcții, cu o suprafață de 663 m

2

teren și cu o

suprafață de 550 m

2

cât și dreptul de folosință asupra terenului de

1859 m

2

.

Tribunalul București, prin sentința

civilă nr. 5024 din 15 septembrie 2000 a admis acțiunea reclamantei și a

constatat nulitatea convenției de asociere din 19 decembrie 1996 și a

procesului – verbal de predare – primire din 17 octombrie 1997, privind terenul

aferent cât și suprafața de 1895 m

2

teren.

Pentru a pronunța această sentință,

instanța de fond reține că pârâtele au avut ca scop sustragerea acestor 2

imobile de la o eventuală urmărire, prin purgarea de ipotecă ce exista asupra

terenului din care face parte și terenul pe care sunt situate cele două

imobile.

Având în vedere că aceste două vile

fuseseră construite cu contribuția egală a reclamantei și a pârâtei SC A.C. SRL

și deci pârâta SC A.I.E. SA nu putea dispune de acestea fără acordul

reclamantei, se consideră că încheierea convenției de asociere și a procesului

verbal atacate s-a făcut în frauda reclamantei.

Urmărind o cauză ilicită, convenția

a fost apreciată ca lovită de nulitate admițându-se acțiunea în temeiul art. 948

pct. 4 C. civ. și cu motivarea că a fost fraudat dreptul reclamantei la

proprietatea asupra celor 2 construcții, fapt ce reprezintă o încălcare a

dispozițiilor art. 480 C. civ.

Împotriva acestei sentințe a

declarat apel pârâta SC A.I.E. SA susținând că a fost reținută o situație de

fapt eronată și s-a aplicat greșit legea, existând contradicții între

dispozitiv și considerente și apreciindu-se greșit că s-ar fi produs o fraudare

prin mijloace viclene sau urmărindu-se o cauză ilicită.

Apelanta susține că s-a convenit un

beneficiu anticipat care a fost dobândit după aproape un an după derularea

contractului de asociere și finalizarea lucrărilor de 1.000.000 dolari S.U.A.

Se mai arată că reclamanta nu a

făcut dovada achitării a 50 % din împrumutul de 1.400.000.000 lei așa încât nu

se poate considera prejudiciată prin transmiterea terenului și a celor 2 vile.

Curtea de Apel București, prin

decizia civilă nr. 189 din 12 februarie 2001 a respins ca nefondat apelul

pârâtei reținând că nu a fost aplicată greșit legea privind timbrajul față de

obiectul cauzei dedus judecății, constatarea nulității absolute a convenției și

că neconcordanța între temeiul legal în baza căruia s-a pronunțat soluția și

cel pe care a fost întemeiată acțiunea și între dispozitivul sentinței și

considerentele acesteia, nu constituie motiv de desființare potrivit art. 297 C.

proc. civ.

Pe fond s-a considerat corectă

aprecierea instanței de fond referitoare la încălcarea dispozițiilor art. 948 pct.

4 C. proc. civ., deoarece părțile conveniseră să contribuie în părți egale la

achitarea împrumutului ce greva terenul și fiecare dobândea un drept de 50 %

asupra obiectului asocierii în participațiune.

A fost înlăturată susținerea

apelantei SC A.I.E. SA, potrivit căreia reclamanta nu ar fi contribuit la

achitarea împrumutului ce greva terenul pe care se construiau vilele, motivat

de faptul că asociatul unic al reclamantei a garantat împrumutul făcut de SC A.C.

SRL, dovedindu-se astfel participarea reclamantei la edificarea construcțiilor

și la achitarea datoriei ce greva cu ipotecă terenul pe care s-au ridicat

vilele.

Instanța de apel reține că fraudarea

reclamantei rezultă din neplata de către pârâtă a sumei de 1.000.000 lei dolari

S.U.A. la edificarea vilelor.

Faptul că în convenția atacată se

menționează suma de 1.000.000 de dolari S.U.A., nu dovedește contribuția

pârâtei SC A.I.E. SA, pentru că aceeași sumă se achită pârâtei pentru plata

datoriei, conform pct. 5 din contractul de împrumut din 16 octombrie 1997,

reglându-se astfel relații financiare în dauna reclamantei.

Și apărarea privind posibilitatea ca

la desocotirea cu reclamanta aceasta să poată primi cele 8 vile ce îi reveneau

a fost înlăturată considerându-se că, prin contractele de vânzare depuse s-a

dovedit că SC A.C. SRL a vândut cele 8 vile care intrau în lotul său încasând

prețul.

Decizia a fost atacată cu recurs de

către pârâta SC A.I.E. SA, care susține că în mod greșit s-a reținut de către

instanțe că prin încheierea convenției de asociere atacate s-ar fi urmărit de

către pârâte sustragerea imobilelor de la o eventuală urmărire după purgarea

ipotecii ce exista pe teren.

Recurenta arată că a fost interpretată

greșit convenția de asociere apreciindu-se că ar exista fraudă a intereselor

reclamantei întrucât nu s-a dovedit existența nici unei cauze ilicite iar

dreptul reclamantei nu a fost prejudiciat, acesteia revenindu-i 8 vile din cele

16 edificate.

Este criticată decizia ca nelegală

prin aplicarea greșită a dispozițiilor art. 948 C. civ., având în vedere că

cele două vile stabilite ca beneficiu anticipat nu erau realizate la data

convenției astfel că nu era necesar acordul reclamantei pentru a fi vândute,

aceste vile au fost realizate ulterior transmițându-se în proprietatea și

folosința SC A.I.E. SA la 17 octombrie 1997.

Cum la data încheierii convenției de

asociere, 19 decembrie 1996 erau vândute doar 4 vile, recurenta susține că nu a

fost prejudiciat nici un drept al reclamantei căreia îi reveneau 8 vile din

cele 16 edificate; cele 8 vile s-au vândut mai târziu, în aprilie – mai 1998,

după încheierea convenției de asociere din 19 decembrie 1996.

Recursul pârâtei SC A.I.E. SA este

întemeiat pentru următoarele considerente:

Instanțele au aplicat greșit

dispozițiile art. 948 C. civ., reținând că părțile semnatare ale convenției din

19 decembrie 1996 au avut o cauză ilicită și nume scopul fraudării intereselor

și drepturilor reclamantei la data încheierii acestei convenții.

Greșeala constă în primul rând în

suprapunerea condițiilor pentru valabilitatea convențiilor prevăzute de art. 948

C. civ., peste condițiile cerute de art. 975 C. civ., în cazul acțiunii

revocatorii ajungându-se a se analiza frauda drepturilor reclamantului ca

fraudă ce ar reprezenta o cauză ilicită deși acțiunea fusese întemeiată pe

dispozițiile art. 975 C. civ.

Chiar acceptând că analiza trebuia

făcută din perspectiva ambelor texte de lege, se constată că instanțele s-au

rezumat la a deduce fraudarea drepturilor reclamantului din interpretarea dată

operațiunilor ce se derulau în baza contractului de asociere atacat din

perspectiva rezultatelor la data epuizării / îndeplinirii convenției de

asociere și realizării desocotirii dar nu la data încheierii convenției cum era

firesc.

De asemenea nu au fost de loc

analizate care sunt drepturile care pretinde reclamantul că i-au fost fraudate.

Aceste drepturi ale reclamantului

sunt menționate în convenția de asociere încheiată de aceasta cu pârâta SC A.C.

SRL și o terță societate și se circumscriu în principal în dispozițiile art. 8

din convenția din 3 mai 1996.

Se observă din acest text că

drepturile fiecărei părți constau doar în drepturi de creanță asupra mai multor

imobile terminate sau neterminate, ce se vor construi în asociațiune, de

drepturi de proprietate părțile urmând a discuta abia după terminarea și

recepția construcțiilor. Evident că referirea se face la art. 254 C. com. și

deci existența acestor drepturi de proprietate se discută abia după desocotirea

asociaților, la încheierea asociației în participațiune.

Așadar este eronată referirea

instanțelor la fraudarea drepturilor de proprietate ale reclamantului, aceste

drepturi neexistând la data judecării litigiului întrucât nu s-a făcut nici o

altă dovadă a acestor drepturi în afară de convenția de asociere din 3 mai

1996.

Și în condițiile în care ar fi

analizate ca actuale, la data convenției atacate, drepturile reclamantului ele

trebuie raportate și la îndeplinirea obligațiilor ce rezultă din același

contract inițial și în primul rând se impune a fi observat că din vânzarea caselor

construite urma a fi rambursat cu prioritate creditul de 1.400.000.000 lei.

Se constată că în mod greșit a fost

înlăturată apărarea pârâtei SC A.I.E. SA privind neîndeplinirea obligației de

către reclamantă de a participa la achitarea împrumutului ce greva terenul pe

care se construiau vilele; garantarea împrumutului nu asigura restituirea lui.

Analiza acestor aspecte are

relevanță doar din perspectiva evidențierii bunei sau relei credințe a părților

și pentru evidențierea vreunei fraude a drepturilor reclamantei pentru că

altfel ea privește convenția din 3 mai 1996, care nu face obiectul cauzei.

Dar se constată că mai întâi trebuia

făcută desocotirea în prima asociere (care de altfel era încheiată pe un an) și

atunci reclamantul putea afla ce drepturi de proprietate a dobândit în raport

de participare.

Reținând însă că aceste drepturi nu

sunt decât unele de creanță până la desocotire nu este întemeiată susținerea sa

că i s-au fraudat drepturile de proprietate.

De altfel reclamantul n-a făcut nici

o dovadă că prin convenția de asociere pe care a atacat-o s-ar fi urmărit

sustragerea imobilelor de la o eventuală urmărire după purgarea ipotecii care

exista pe teren din moment ce nici existența drepturilor sale de creanță nu

rezultă din vreo desocotire: nici chiar derularea vechii convenții nu se

cunoaște.

Și critica referitoare la vânzarea

vilelor este întemeiată.

Se constată că acestea au fost

vândute în perioada aprilie – mai 1998, după încheierea convenției de asociere

din 19 decembrie 1996.

În ceea ce privește cele două vile

menționate ca beneficiu anticipat aceasta nu demonstrează fraudarea drepturilor

reclamantei nedepășind cele 8 vile ce i s-ar fi cuvenit ca valoare sau în

natură dacă se realiza asocierea și respectiv se achita creditul de 1.400.000.000

lei.

Aceste două construcții au fost

realizate ulterior și predate la 17 octombrie 1997 ca urmare a îndeplinirii

obligațiilor din asocierea din 19 decembrie 1996, pe măsura contribuției la

finanțare din partea pârâtei SC A.I.E. SA.

Găsindu-se întemeiate motivele de

recurs formulate de recurentă și care se încadrează atât în dispozițiile art. 304

pct. 10 dar și 9 C. proc. civ., urmează a fi admis recursul pârâtei SC A.I.E.

SA.

Va fi modificată decizia din apel și

se va admite apelul aceleiași părți.

Urmează a fi schimbată în tot

sentința de fond în sensul că se va respinge acțiunea reclamantei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâta

SC A.I.E. SA București, împotriva deciziei nr. 189 din 12 februarie 2001 a Curții

de Apel București, modifică decizia recurată în sensul că admite apelul

aceleiași părți împotriva sentinței nr. 5024 din 15 septembrie 2000 a

Tribunalului București, schimbă în tot sentința apelată, iar pe fond respinge

acțiunea.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 19 octombrie 2005.