ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3052/2010

Deliberând asupra recursului de față, reține următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Satu Mare la data de 22 august 2008, reclamanta A.V.A.S. a chemat în judecată pe pârâtele SC M. SA și SC G.L.G.M. SRL, solicitând instanței, ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să se constate dreptul de proprietate al A.V.A.S. asupra unui număr de 2.772 acțiuni rezultate din valoarea terenului cu care s-a majorat capitalul social al SC M. SA Satu Mare și să se constate nulitatea absolută a mențiunii nr. 11.408 din 8 aprilie 2008, privind modificarea actului constitutiv al SC M. SA, înregistrată în registrul comerțului la data de 14 aprilie 2008. Pârâta SC G.L.G.M. SRL a formulat cerere reconvențională solicitând instanței să se constate nulitatea parțială a actului „promisiune de vânzare cumpărare” din data de 7 martie 2008, înlăturarea clauzei „la prețul ce se va stabili de A.V.A.S.

în urma evaluării” și pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act adițional la contractul de vânzare-cumpărare nr. 1258/1997 privind transmiterea celor 2.772 acțiuni provenite din majorarea capitalului social cu valoarea terenului, în baza deciziei Curții de Apel București nr. 61/2007, definitivă și irevocabilă, cu obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată. Prin sentința civilă nr. 155/ LC din 10 martie 2009, Tribunalul Satu Mare, secția comercială, a respins acțiunea principală și cererea reclamantei, ca neîntemeiate, și a obligat reclamanta la plata sumei de 1.500 lei cheltuieli de judecată către pârâta SC M. SA. Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că între fostul F.P.S.

și SC G.L.G.M. SRL s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare acțiuni nr. 1258 din 29 august 1997, având ca obiect un număr de 177 acțiuni nominative cu o valoare nominală de 25.000 lei, reprezentând 40 % din capitalul social al SC M. SA la prețul de 2.508.474 lei. În clauza nr. 7.3.1 din contract, s-a stipulat că, in ipoteza în care societatea privatizată obține certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor, prețul convenit la art. 3 din contract să se majoreze la valoarea terenurilor. Totodată, s-a convenit ca pârâta SC G.L.G.M.

SRL, în calitate de cumpărătoare, să procedeze la majorarea capitalului social al SC M. SA corespunzător valorii terenului și să plătească contravaloarea acțiunilor în condițiile care se vor stabili prin act adițional la contractul de privatizare . Tribunalul a reținut că, după obținerea certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenului, de către societatea privatizată, cumpărătoarea SC G.L.G.M. SRL a procedat la majorarea capitalului social cu valoarea terenului, aspect ce rezultă din probele administrate, inclusiv din dispozitivul deciziei comerciale nr. 61 din 1 februarie 2007. S-a mai reținut că, prin decizia comercială nr. 61 din 1 februarie 2007 a Curții de Apel București, rămasă irevocabilă prin decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 3885 din 29 noiembrie 2007, instanța a admis acțiunea SC G.L.G.M.

SRL și a obligat A.V.A.S. la încheierea actului adițional la contractul nr. 1258/1997 în conformitate cu art. 7.3.1 din contract, cu privire la pachetul de acțiuni aferente majorării capitalului social al SC M. SA, cu valoarea terenului, întrucât A.V.A.S. a tergiversat încheierea acestui act. La 7 martie 2007, între A.V.A.S. și pârâta SC G.L.G.M. SRL a fost încheiat actul intitulat „promisiune de vânzare-cumpărare”, prin care părțile s-au obligat să încheie actul adițional la contractul de vânzare-cumpărare acțiuni nr. 1.258 din 21 august 1997, conform deciziei nr. 612007, având ca obiect vânzarea unui număr de 2.772 acțiuni deținute de A.V.A.S. la SC M. SA, la prețul ce va fi stabilit de A.V.A.S.

în urma evaluării. Ca urmare a încheierii acestui act, la 8 aprilie 2008, pârâta SC M. SA a solicitat registrului comerțului operarea transferului celor 2.772 acțiuni deținute de A.V.A.S. la SC M. SA către SC G.L.G.M. SRL, întrucât prețul a fost achitat conform O.P. nr. 61 din 27 martie 2008, cererea fiind întemeiată pe dispozițiile art. 12 alin. (8) din Legea nr. 137/2002 și pe decizia nr. 61/2007. Prin încheierea nr. 2689 din 11 aprilie 2008, judecătorul delegat la O.R.C. de pe lângă Tribunalul Satu Mare a admis cererea și a dispus înscrierea mențiunii privind modificarea structurii capitalului social, în sensul reducerii aportului A.V.A.S. și majorării corespunzătoare a aportului la capitalul social, al SC G.L.G.M.

SRL. Tribunalul a apreciat față de această situație de fapt, că, în speță sunt aplicabile dispozițiile art. 12 alin. (6), (7) și (8) din Legea nr. 137/2002, care reglementează dreptul de preferință al cumpărătorului la cumpărare de la instituția publică implicată a unui număr de acțiuni suplimentare, necesară menținerii cotei de participație la capitalul social, existente anterior majorării capitalului cu valoarea terenurilor. Ca atare, tribunalul a reținut că art. 7.3.1 din contractul nr. 1258/1997 a cărui valabilitate a fost irevocabil stabilită de instanțe, conform deciziei nr. 61/2007, trebuie interpretat în sensul că prețul acțiunilor suplimentare se stabilește prin acordul de voință al părților, însă, în acord cu art. 12 alin. (8) din Legea nr. 137/2002, aspect reținut și în considerentele deciziei nr. 61/2007, care a stabilit că încheierea actului adițional se va face cu respectarea riguroasă a dispozițiilor legale incidente.

Întrucât reclamanta A.V.A.S. nu și-a îndeplinit obligația stabilită prin hotărâre judecătorească irevocabilă, iar pârâta - reclamantă SC G.L.G.M. SRL a achitat integral prețul pachetului de 2.772 acțiuni suplimentare, la valoarea nominală a acțiunilor conform art. 12 alin. (8) din Legea nr. 137/2002, devin incidente dispozițiile art. 12 alin. (9) din menționata lege, în sensul că transferul dreptului de proprietate asupra acțiunilor are loc la data plății integrale a prețului, astfel încât acțiunea reclamantei, care își invocă propria culpă, prin tergiversarea virării acțiunilor către pârâtă, este neîntemeiată. Cât privește cererea reconvențională tribunalul a arătat că aceasta apare ca lipsită de interes față de soluția de respingere a acțiunii principale și, oricum, reclamanta - pârâtă nu a indicat motivele de nulitate parțială a actului din 7 martie 2008, motivele invocate fiind, în fapt, apărări față de acțiunea reclamantei.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel, reclamanta A.V.A.S. și pârâta SC G.L.G.M. SRL. În motivarea apelului declarat, reclamanta A.V.A.S. a arătat că instanța de fond a făcut o greșită aplicare a dispozițiilor art. 12 din Legea nr. 137/2002, obligații care le sunt incidente în cauză. Conform contractului de privatizare, A.V.A.S. este proprietara acestor acțiuni suplimentare rezultate din majorarea capitalului social al societății privatizate la valoarea terenurilor, și este obligată să le vândă cumpărătorului, astfel cum rezultă și din decizia nr. 61/2007, dar nu în condițiile art. 12 alin. (6), (7) și (8) din Legea nr. 137/2002, ci prin acordul de voință al părților, actul intitulat „promisiune de vânzare-cumpărare”, din data de 7 martie 2008, fiind încheiat tocmai în ideea de stabilire a prețului corect.

Calculul prețului acțiunilor suplimentare trebuie să se facă conform art. 70 și urm. din H.G. nr. 577/2002, a arătat apelanta - reclamantă, sens în care s-a procedat prin întocmirea raportului de evaluare din 25 iulie 2008, conform căruia prețul de vânzare pentru o acțiune este de 358,4 lei, în loc de 2,5 lei. Or, a arătat apelanta, intimata SC G.L.G.M. SRL a achitat cu O.P. valoarea nominală a acțiunilor suplimentare, cu încălcarea acestor dispoziții legale și a celor dispuse prin decizia nr. 61/2007. Pârâta SC G.L.G.M. SRL a arătat în dezvoltarea motivelor de apel că este fondată cererea reconvențională în sensul de a se pronunța o hotărâre care să țină loc de act adițional la contractul nr. 1.257/2007, în condițiile în care reclamanta refuză în continuare încheierea acestui act.

De asemenea, s-a arătat că este întemeiată și cererea de constatare a nulității parțiale a actului intitulat „promisiune de vânzare-cumpărare”, întrucât un atare act încalcă decizia nr. 61/2007, impunând o nouă evaluare a terenului de către A.V.A.S. Prin decizia nr. 95/C/2009, Curtea de Apel Oradea, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, a respins apelurile declarate ca nefondate și a obligat apelanta A.V.A.S. la plata sumei de 1.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către intimata SC M. SA. Pentru a pronunța această decizie, Curtea de apel a reținut că acțiunea de fond a reclamantei este în primul rând inadmisibilă, față de dispozițiile art. 111 C. proc.

civ., care consacră caracterul subsidiar al acțiunii în constatare, reclamanta având deschisă posibilitatea de a pune în executare oricând promisiunea de vânzare-cumpărare din 7 martie 2007. Examinând și pe fond această acțiune, curtea de apel a reținut că aceasta este nefondată față de conținutul clauzei din art. 7.3.1. din contractul de privatizare încheiat de părți, care stabilește că prețul acțiunilor suplimentare este dat de valoarea de majorare a capitalului social, astfel încât actul adițional urmează să stabilească doar condițiile în care se va face plata acestui preț. Or, cu O.P. nr. 2066 din 30 mai 2008, SC G.L.G.M. SRL i-a achitat reclamantei suma de 6.930 lei, corespunzătoare valorii de majorare a capitalului social.

Curtea de apel a reținut că, deși în considerentele deciziei nr. 61/2007s-a stabilit că prețul acțiunilor suplimentare se stabilește prin acordul de voință al părților, ceea ce implică ideea de negociere, s-a dispus ca la încheierea actului adițional să fie riguros respectate dispozițiile art. 7.3.1 din contractul părților, precum și dispozițiile legale incidente. Sub acest aspect, instanța de apel a reținut, ca și prima instanța de fond, dispozițiile art. 12 din Legea nr. 137/2002 în acord cu decizia nr. 61/2007, astfel încât solicitarea reclamantei privind o nouă evaluare a terenului nu poate fi primită.

Curtea de apel a respins susținerea apelantei în sensul că dispozițiile art. 12 alin. (6) din Legea nr. 137/2002 sunt aplicabile doar corespunzător unui număr de 1.108 acțiuni, necesare menținerii cotei de participare la capitalul social, întrucât o atare susținere încalcă autoritatea de lucru judecat rezultată din decizia nr. 61/2007, care a admis cererea SC G.L.G.M. SRL cu privire la pachetul de acțiuni aferente majorării capitalului social, respectiv 2.772 acțiuni. Cât privește al doilea capăt de cerere din acțiunea principală, instanța de apel a arătat că acesta este inadmisibil față de dispozițiile art. 6 alin. (2) din Legea nr. 26/1990, întrucât legalitatea încheierilor judecătorului delegat poate fi contestată doar pe calea recursului.

Oricum, a arătat Curtea de apel, față de respingerea primului capăt de cerere din acțiune, se reține că înscrierea mențiunilor respective s-a făcut în mod temeinic și legal. Totodată, instanța de apel a reținut că faptul că până la această dată nu s-a reușit încheierea actului adițional la contractul nr. 1.258/2007, conform deciziei nr. 61/2007, îi este imputabil în întregime reclamantei A.V.A.S., demersurile în vederea punerii în executare a acestei decizii fiind făcută exclusiv de către cumpărătoarea SC G.L.G.M. SRL. Curtea de apel a apreciat că și apelul pârâtei SC G.L.G.M. SRL este nefondat, în condițiile în care aceasta s-a înscris ca acționar asupra pachetului de acțiuni de 2.772, conform art. 12 alin. (8) din Legea nr. 137/2002, iar instanța a respins cererea de constatare a nulității absolute a înscrierii respective.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs, apelanta A.V.A.S., criticând decizia atacată pentru motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ. În dezvoltarea criticilor de nelegalitate formulate, recurenta - reclamantă a arătat că decizia curții de apel este nelegală întrucât interpretează decizia nr. 61/2007, rămasă irevocabilă în sensul că prețul acțiunilor suplimentare se stabilește conform art. 7.3.1 din contractul de privatizare nr. 1.258/1997 și conform dispozițiilor art. 12 alin. (8) din Legea nr. 137/2002, în condițiile în care prin decizia nr. 61/2007, s-a reținut că art. 7.3.1 nu impune condiții de stabilire a prețului astfel încât prețul acțiunilor suplimentare se va stabili prin acordul de voință al părților.

Ca atare, a arătat recurenta, tocmai pentru că instanța a dispus încheierea actului adițional sunt aplicabile dispozițiile art. 12 alin. (8) din Legea nr. 137/2002. Recurenta a arătat că în mod nelegal curtea de apel a reținut că acest aspect a fost ridicat pentru prima dată în apel, conform art. 294 C. proc. civ., astfel încât decizia atacată este supusă controlului de legalitate conform art. 304 pct. 8 C. proc. civ., întrucât apelanta - reclamantă a invocat acest aspect cu privire la neaplicarea unor dispoziții legale, față de motivarea primei instanțe de fond, criticând această motivare.

Recurenta a arătat că în mod nelegal curtea de apel aduce în discuție existența puterii de lucru judecat a deciziei nr. 61/2007, întrucât, în speță reclamanta a urmărit tocmai respectarea acestei decizii, care a stabilit irevocabil libertatea de acțiune a părților, prin neindicarea dispozițiilor art. 12 alin. (6) și (8) din Legea nr. 137/2002 și prin motivarea acestei decizii care consacră principiul libertății de voință a părților inclusiv în stabilirea prețului. Recurenta a învederat că, în speță, nu sunt îndeplinite condițiile 12 alin. (6) și (8) din Legea nr. 137/2002, întrucât dreptul de preferință se exercită pentru un număr de acțiuni suplimentare necesare menținerii cotei de participare la capitalul social, or, recurenta, prin decizia nr. 61/2007, a fost obligată la înstrăinarea întregului pachet de acțiuni.

Ca atare, în respectarea acestei decizii, A.V.A.S. a făcut demersuri pentru încheierea actului intitulat „promisiune de vânzare-cumpărare” în vederea stabilirii prețului corect al acțiunilor suplimentare. Or, partea în culpă este tocmai intimata SC G.L.G.M. SRL care nu a respectat acest act și a solicitat înscrierea unor mențiuni în registrul comerțului contrar celor dispuse prin decizia nr. 61/2007 și fără consimțământul reclamantei. Recurenta a arătat că decizia atacată este criticabilă și în ceea ce privește soluționarea capătului doi din acțiunea introductivă, care nu a vizat desființarea încheierii judecătorului delegat conform art. 6 alin. (2) din Legea nr. 26/1990, ci radierea mențiunii ca urmare a admiterii primului capăt de cerere.

Intimatele au depus întâmpinare invocând excepția inadmisibilității celor două capete de cerere din acțiunea introductivă și, pe fond, solicitând respingerea recursului ca nefondat. Cu privire la excepția inadmisibilității acțiunii introductive de instanță, Înalta Curte de Casație și Justiție la termenul de astăzi a respins această excepție având în vedere că obiectul recursului de față îl reprezintă decizia instanței de apel prin care acțiunea introductivă de instanță a fost analizată pe fond, pe de o parte, și reținând, pe de altă parte, că inadmisibilitatea este invocată ca apărare de fond față de recursul declarat de recurenta - reclamantă, neputând fi analizată ca o excepție de sinestătătoare.

Examinând actele și lucrările dosarului, prin prisma criticilor de nelegalitate invocate, Înalta Curte reține că recursul declarat este nefondat, pentru următoarele considerente: Critica întemeiată pe dispozițiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ., în sensul că instanța de apel a interpretat decizia nr. 61/2007, rămasă irevocabilă, stabilind că prețul se determină conform art. 7.3.1 din contractul părților și conform art. 12 alin. (7) din Legea nr. 137/2002, în condițiile în care o atare decizie nu impune nicio condiție de stabilire a prețului este nefondată, întrucât din examinarea conținutului deciziei nr. 61/2007, se reține că acțiunea reclamantei, în speță, intimata SC G.L.G.M.

SRL, de obligare a pârâtei, în speță, A.V.A.S., la încheierea actului adițional la contractul nr. 1.258/2007 cu privire la pachetul de acțiuni aferente majorării capitalului social al SC M. SA, din data de 28 martie 2004 a fost întemeiată inclusiv pe dispozițiile art. 12 din Legea nr. 137/2002, prin decizia nr. 61/2007, reținându-se că, respingând acțiunea de fond, prima instanță a încălcat dispozițiile art. 12 alin. (6) din Legea nr. 137/2002. Totodată, astfel cum a reținut instanța de apel, în decizia nr. 61/2007 se stabilește ca prețul acțiunilor suplimentare se poate face conform art. 7.3.1 din contractul nr. 1.258/1997, prin act adițional conform acordului de voință al părților, dar cu respectarea dispozițiilor legale incidente, fără indicarea expresă a acestora.

Ca atare, în mod temeinic și legal instanțele de fond au reținut că, în speță, sunt incidente dispozițiile art. 12 alin. (6), (7) și (8) din Legea nr. 137/2002, aspect ce reiese implicit și din modul cum a fost soluționată acțiunea ce a făcut obiectul dosarului nr. 16.383/3/2006 prin decizia nr. 61/2007, rămasă irevocabilă, acțiune întemeiată pe aceste dispoziții legale. Înalta Curte reține că motivul relativ la reținerea de către instanța de apel a incidenței art. 294 C. proc. civ., este superfluu având în vedere că instanța de apel a analizat critica privind inaplicabilitatea dispozițiilor art. 12 alin. (6) și (8) din Legea nr. 137/2002, pe fondul acesteia, trecând peste impedimentul procedural reglementat de art. 294 C. proc.

civ. Față de considerentele expuse în analiza primei critici de nelegalitate, Înalta Curte va respinge și motivul relativ la încălcarea autorității de lucru judecat a deciziei nr. 61/2007 precizând că acțiunea soluționată prin această decizie, în sensul admiterii pe fond, a fost întemeiată pe dispozițiile art. 12 alin. (6) din Legea nr. 137/2002, instanța de apel neexcluzând aplicarea acestei dispoziții legale din fundamentarea acțiunii de fond și impunând respectarea dispozițiilor legale incidente la încheierea actului adițional la contractul de privatizare nr. 1.258/1997. Ca atare, principiul libertății de voință în stabilirea prețului, prin act adițional, de care se prevalează recurenta - reclamantă, trebuie interpretat, astfel cum în mod legal a reținut și instanța de apel, în concordanță cu clauza 7.3.1.

din contractul de privatizare și cu dispozițiile art. 12 alin. (8) din Legea nr. 137/2002. Înalta Curte nu poate reține nici susținerile relative la neîndeplinirea condițiilor din art. 12 alin. (8) din Legea nr. 137/2002, față de conținutul deciziei nr. 61/1997 care se bucură de autoritate de lucru judecat și care dată fiind fundamentarea juridică a acțiunii de fond ce a făcut obiectul dosarului finalizat cu această decizie și reținerea instanței de apel din conținutul deciziei nr. 61/2007 în sensul că, instanța de fond a făcut o apreciere eronată a dispozițiilor art. 12 alin. (8) din Legea nr. 137/2002, a analizat implicit aplicabilitatea în acea cauză a dispozițiilor art. 12 alin. (6) din Legea nr. 137/2002.

Nici susținerile recurentei relative la culpa intimatei SC G.L.G.M. SRL în tergiversarea încheierii actului adițional la contractul de privatizare nr. 1258/1997, nu poate fi reținută, având în vedere probele câștigate cauzei care dovedesc că toate demersurile în punerea în aplicare a clauzei 7.3.1. din contract și apoi, în punerea în executare a deciziei nr. 61/2007, au aparținut exclusiv intimata SC G.L.G.M. SRL. Pentru considerentele mai sus invocate, în baza art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat ca nefondat. În baza art. 274 C. proc. civ., va obliga recurenta la plata sumei de 2000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, câte 1000 lei către fiecare intimată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta A.V.A.S. București împotriva deciziei nr. 95/ C/2009-A din 10 noiembrie 2009 a Curții de Apel Oradea, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Obligă recurenta să plătească intimatelor SC G.L.G.M. SRL Satu Mare și SC M. SRL Satu Mare suma de câte 1000 lei fiecăreia, cu titlul de cheltuieli de judecată. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 30 septembrie 2010.