ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3052/2010

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3052/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Deliberând asupra recursului de

față, reține următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul

Tribunalului Satu Mare la data de 22 august 2008, reclamanta A.V.A.S. a chemat

în judecată pe pârâtele SC M. SA și SC G.L.G.M. SRL, solicitând instanței, ca,

prin hotărârea pe care o va pronunța, să se constate dreptul de proprietate al

A.V.A.S. asupra unui număr de 2.772 acțiuni rezultate din valoarea terenului cu

care s-a majorat capitalul social al SC M. SA Satu Mare și să se constate

nulitatea absolută a mențiunii nr. 11.408 din 8 aprilie 2008, privind

modificarea actului constitutiv al SC M. SA, înregistrată în registrul

comerțului la data de 14 aprilie 2008.

Pârâta SC G.L.G.M. SRL a formulat

cerere reconvențională solicitând instanței să se constate nulitatea parțială a

actului „promisiune de vânzare cumpărare” din data de 7 martie 2008,

înlăturarea clauzei „la prețul ce se va stabili de A.V.A.S. în urma evaluării”

și pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act adițional la contractul de

vânzare-cumpărare nr. 1258/1997 privind transmiterea celor 2.772 acțiuni

provenite din majorarea capitalului social cu valoarea terenului, în baza

deciziei Curții de Apel București nr. 61/2007, definitivă și irevocabilă, cu

obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentința civilă nr. 155/ LC din

10 martie 2009, Tribunalul Satu Mare, secția comercială, a respins acțiunea principală

și cererea reclamantei, ca neîntemeiate, și a obligat reclamanta la plata sumei

de 1.500 lei cheltuieli de judecată către pârâta SC M. SA.

Pentru a pronunța această sentință,

tribunalul a reținut că între fostul F.P.S. și SC

G.L.G.M.

SRL s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare acțiuni nr. 1258 din 29

august 1997, având ca obiect un număr de 177 acțiuni nominative cu o valoare

nominală de 25.000 lei, reprezentând 40 % din capitalul social al SC M. SA la

prețul de 2.508.474 lei.

În clauza nr. 7.3.1 din contract,

s-a stipulat că, in ipoteza în care societatea privatizată obține certificatul

de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor, prețul convenit la art.

3 din contract să se majoreze la valoarea terenurilor. Totodată, s-a convenit

ca pârâta SC G.L.G.M. SRL, în calitate de cumpărătoare, să procedeze la

majorarea capitalului social al SC M. SA corespunzător valorii terenului și să

plătească contravaloarea acțiunilor în condițiile care se vor stabili prin act

adițional la

contractul de privatizare

.

Tribunalul a reținut că, după

obținerea certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra

terenului, de către societatea privatizată, cumpărătoarea SC G.L.G.M. SRL a

procedat la majorarea capitalului social cu valoarea terenului, aspect ce

rezultă din probele administrate, inclusiv din dispozitivul deciziei comerciale

nr. 61 din 1 februarie 2007.

S-a mai reținut că, prin decizia

comercială nr. 61 din 1 februarie 2007 a Curții de Apel București, rămasă irevocabilă

prin decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 3885 din 29 noiembrie

2007, instanța a admis acțiunea SC G.L.G.M. SRL și a obligat A.V.A.S. la

încheierea actului adițional la contractul nr. 1258/1997 în conformitate cu art.

7.3.1 din contract, cu privire la pachetul de acțiuni aferente majorării

capitalului social al SC M. SA, cu valoarea terenului, întrucât A.V.A.S. a

tergiversat încheierea acestui act.

La 7 martie 2007, între A.V.A.S. și

pârâta SC G.L.G.M. SRL a fost încheiat actul intitulat „promisiune de

vânzare-cumpărare”, prin care părțile s-au obligat să încheie actul adițional

la contractul de vânzare-cumpărare acțiuni nr. 1.258 din 21 august 1997,

conform deciziei nr. 612007, având ca obiect vânzarea unui număr de 2.772

acțiuni deținute de A.V.A.S. la SC M. SA, la prețul ce va fi stabilit de A.V.A.S.

în urma evaluării.

Ca urmare a încheierii acestui act,

la 8 aprilie 2008, pârâta SC M. SA a solicitat registrului comerțului operarea

transferului celor 2.772 acțiuni deținute de A.V.A.S. la SC M. SA către SC G.L.G.M.

SRL, întrucât prețul a fost achitat conform O.P. nr. 61 din 27 martie 2008,

cererea fiind întemeiată pe dispozițiile art. 12 alin. (8) din Legea nr. 137/2002

și pe decizia nr. 61/2007.

Prin încheierea nr. 2689 din 11

aprilie 2008, judecătorul delegat la O.R.C. de pe lângă Tribunalul Satu Mare a

admis cererea și a dispus înscrierea mențiunii privind modificarea structurii

capitalului social, în sensul reducerii aportului A.V.A.S. și majorării

corespunzătoare a aportului la capitalul social, al SC G.L.G.M. SRL.

Tribunalul a apreciat față de

această situație de fapt, că, în speță sunt aplicabile dispozițiile art. 12 alin.

(6), (7) și (8) din Legea nr. 137/2002, care reglementează dreptul de

preferință al cumpărătorului la cumpărare de la instituția publică implicată a

unui număr de acțiuni suplimentare, necesară menținerii cotei de participație

la capitalul social, existente anterior majorării capitalului cu valoarea

terenurilor.

Ca atare, tribunalul a reținut că art.

7.3.1 din contractul nr. 1258/1997 a cărui valabilitate a fost irevocabil

stabilită de instanțe, conform deciziei nr. 61/2007, trebuie interpretat în

sensul că prețul acțiunilor suplimentare se stabilește prin acordul de voință

al părților, însă, în acord cu art. 12 alin. (8) din Legea nr. 137/2002, aspect

reținut și în considerentele deciziei nr. 61/2007, care a stabilit că

încheierea actului adițional se va face cu respectarea riguroasă a

dispozițiilor legale incidente.

Întrucât reclamanta A.V.A.S. nu și-a

îndeplinit obligația stabilită prin hotărâre judecătorească irevocabilă, iar

pârâta - reclamantă SC G.L.G.M. SRL a achitat integral prețul pachetului de

2.772 acțiuni suplimentare, la valoarea nominală a acțiunilor conform art. 12 alin.

(8) din Legea nr. 137/2002, devin incidente dispozițiile art. 12 alin. (9) din

menționata lege, în sensul că transferul dreptului de proprietate asupra

acțiunilor are loc la data plății integrale a prețului, astfel încât acțiunea reclamantei,

care își invocă propria culpă, prin tergiversarea virării acțiunilor către

pârâtă, este neîntemeiată.

Cât privește cererea reconvențională

tribunalul a arătat că aceasta apare ca lipsită de interes față de soluția de

respingere a acțiunii principale și, oricum, reclamanta - pârâtă nu a indicat

motivele de nulitate parțială a actului din 7 martie 2008, motivele invocate

fiind, în fapt, apărări față de acțiunea reclamantei.

Împotriva acestei sentințe au

declarat apel, reclamanta A.V.A.S. și pârâta SC G.L.G.M. SRL.

În motivarea apelului declarat, reclamanta

A.V.A.S. a arătat că instanța de fond a făcut o greșită aplicare a

dispozițiilor art. 12 din Legea nr. 137/2002, obligații care le sunt incidente

în cauză. Conform contractului de privatizare, A.V.A.S. este proprietara

acestor acțiuni suplimentare rezultate din majorarea capitalului social al

societății privatizate la valoarea terenurilor, și este obligată să le vândă

cumpărătorului, astfel cum rezultă și din decizia nr. 61/2007, dar nu în

condițiile art. 12 alin. (6), (7) și (8) din Legea nr. 137/2002, ci prin

acordul de voință al părților, actul intitulat „promisiune de

vânzare-cumpărare”, din data de 7 martie 2008, fiind încheiat tocmai în ideea

de stabilire a prețului corect.

Calculul prețului acțiunilor

suplimentare trebuie să se facă conform art. 70 și urm. din H.G. nr. 577/2002,

a arătat apelanta - reclamantă, sens în care s-a procedat prin întocmirea

raportului de evaluare din 25 iulie 2008, conform căruia prețul de vânzare

pentru o acțiune este de 358,4 lei, în loc de 2,5 lei. Or, a arătat apelanta,

intimata SC G.L.G.M. SRL a achitat cu O.P. valoarea nominală a acțiunilor

suplimentare, cu încălcarea acestor dispoziții legale și a celor dispuse prin

decizia nr. 61/2007.

Pârâta SC G.L.G.M. SRL a arătat în

dezvoltarea motivelor de apel că este fondată cererea reconvențională în sensul

de a se pronunța o hotărâre care să țină loc de act adițional la contractul nr.

1.257/2007, în condițiile în care reclamanta refuză în continuare încheierea

acestui act.

De asemenea, s-a arătat că este

întemeiată și cererea de constatare a nulității parțiale a actului intitulat

„promisiune de vânzare-cumpărare”, întrucât un atare act încalcă decizia nr. 61/2007,

impunând o nouă evaluare a terenului de către A.V.A.S.

Prin decizia nr. 95/C/2009, Curtea

de Apel Oradea, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, a

respins apelurile declarate ca nefondate și a obligat apelanta A.V.A.S. la

plata sumei de 1.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către intimata SC

M. SA.

Pentru a pronunța această decizie, Curtea

de apel a reținut că acțiunea de fond a reclamantei este în primul rând

inadmisibilă, față de dispozițiile art. 111 C. proc. civ., care consacră

caracterul subsidiar al acțiunii în constatare, reclamanta având deschisă

posibilitatea de a pune în executare oricând promisiunea de vânzare-cumpărare

din 7 martie 2007.

Examinând și pe fond această

acțiune, curtea de apel a reținut că aceasta este nefondată față de conținutul

clauzei din art. 7.3.1. din contractul de privatizare încheiat de părți, care

stabilește că prețul acțiunilor suplimentare este dat de valoarea de majorare a

capitalului social, astfel încât actul adițional urmează să stabilească doar

condițiile în care se va face plata acestui preț. Or, cu O.P. nr. 2066 din 30

mai 2008, SC G.L.G.M. SRL i-a achitat reclamantei suma de 6.930 lei,

corespunzătoare valorii de majorare a capitalului social.

Curtea de apel a reținut că, deși în

considerentele deciziei nr. 61/2007s-a stabilit că prețul acțiunilor

suplimentare se stabilește prin acordul de voință al părților, ceea ce implică

ideea de negociere, s-a dispus ca la încheierea actului adițional să fie

riguros respectate dispozițiile art. 7.3.1 din contractul părților, precum și

dispozițiile legale incidente. Sub acest aspect, instanța de apel a reținut, ca

și prima instanța de fond, dispozițiile art. 12 din Legea nr. 137/2002 în acord

cu decizia nr. 61/2007, astfel încât solicitarea reclamantei privind o nouă

evaluare a terenului nu poate fi primită.

Curtea de apel a respins susținerea

apelantei în sensul că dispozițiile art. 12 alin. (6) din Legea nr. 137/2002

sunt aplicabile doar corespunzător unui număr de 1.108 acțiuni, necesare

menținerii cotei de participare la capitalul social, întrucât o atare susținere

încalcă autoritatea de lucru judecat rezultată din decizia nr. 61/2007, care a

admis cererea SC G.L.G.M. SRL cu privire la pachetul de acțiuni aferente

majorării capitalului social, respectiv 2.772 acțiuni.

Cât privește al doilea capăt de

cerere din acțiunea principală, instanța de apel a arătat că acesta este

inadmisibil față de dispozițiile art. 6 alin. (2) din Legea nr. 26/1990,

întrucât legalitatea încheierilor judecătorului delegat poate fi contestată

doar pe calea recursului. Oricum, a arătat Curtea de apel, față de respingerea

primului capăt de cerere din acțiune, se reține că înscrierea mențiunilor

respective s-a făcut în mod temeinic și legal.

Totodată, instanța de apel a reținut

că faptul că până la această dată nu s-a reușit încheierea actului adițional la

contractul nr. 1.258/2007, conform deciziei nr. 61/2007, îi este imputabil în

întregime reclamantei A.V.A.S., demersurile în vederea punerii în executare a

acestei decizii fiind făcută exclusiv de către cumpărătoarea SC G.L.G.M. SRL.

Curtea de apel a apreciat că și

apelul pârâtei SC G.L.G.M. SRL este nefondat, în condițiile în care aceasta s-a

înscris ca acționar asupra pachetului de acțiuni de 2.772, conform art. 12 alin.

(8) din Legea nr. 137/2002, iar instanța a respins cererea de constatare a

nulității absolute a înscrierii respective.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs, apelanta A.V.A.S., criticând decizia atacată pentru motivele de

nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ.

În dezvoltarea criticilor de nelegalitate

formulate, recurenta - reclamantă a arătat că decizia curții de apel este

nelegală întrucât interpretează decizia nr. 61/2007, rămasă irevocabilă în

sensul că prețul acțiunilor suplimentare se stabilește conform art. 7.3.1 din

contractul de privatizare nr. 1.258/1997 și conform dispozițiilor art. 12 alin.

(8) din Legea nr. 137/2002, în condițiile în care prin decizia nr. 61/2007, s-a

reținut că art. 7.3.1 nu impune condiții de stabilire a prețului astfel încât

prețul acțiunilor suplimentare se va stabili prin acordul de voință al

părților.

Ca atare, a arătat recurenta, tocmai

pentru că instanța a dispus încheierea actului adițional sunt aplicabile

dispozițiile art. 12 alin. (8) din Legea nr. 137/2002.

Recurenta a arătat că în mod nelegal

curtea de apel a reținut că acest aspect a fost ridicat pentru prima dată în

apel, conform art. 294 C. proc. civ., astfel încât decizia atacată este supusă

controlului de legalitate conform art. 304 pct. 8 C. proc. civ., întrucât

apelanta - reclamantă a invocat acest aspect cu privire la neaplicarea unor

dispoziții legale, față de motivarea primei instanțe de fond, criticând această

motivare.

Recurenta a arătat că în mod nelegal

curtea de apel aduce în discuție existența puterii de lucru judecat a deciziei nr.

61/2007, întrucât, în speță reclamanta a urmărit tocmai respectarea acestei

decizii, care a stabilit irevocabil libertatea de acțiune a părților, prin

neindicarea dispozițiilor art. 12 alin. (6) și (8) din Legea nr. 137/2002 și

prin motivarea acestei decizii care consacră principiul libertății de voință a

părților inclusiv în stabilirea prețului.

Recurenta a învederat că, în speță,

nu sunt îndeplinite condițiile 12 alin. (6) și (8) din Legea nr. 137/2002,

întrucât dreptul de preferință se exercită pentru un număr de acțiuni

suplimentare necesare menținerii cotei de participare la capitalul social, or,

recurenta, prin decizia nr. 61/2007, a fost obligată la înstrăinarea întregului

pachet de acțiuni.

Ca atare, în respectarea acestei

decizii, A.V.A.S. a făcut demersuri pentru încheierea actului intitulat

„promisiune de vânzare-cumpărare” în vederea stabilirii prețului corect al

acțiunilor suplimentare. Or, partea în culpă este tocmai intimata SC G.L.G.M.

SRL care nu a respectat acest act și a solicitat înscrierea unor mențiuni în

registrul comerțului contrar celor dispuse prin decizia nr. 61/2007 și fără

consimțământul reclamantei.

Recurenta a arătat că decizia

atacată este criticabilă și în ceea ce privește soluționarea capătului doi din

acțiunea introductivă, care nu a vizat desființarea încheierii judecătorului

delegat conform art. 6 alin. (2) din Legea nr. 26/1990, ci radierea mențiunii

ca urmare a admiterii primului capăt de cerere.

Intimatele au depus întâmpinare

invocând excepția inadmisibilității celor două capete de cerere din acțiunea

introductivă și, pe fond, solicitând respingerea recursului ca nefondat.

Cu privire la excepția

inadmisibilității acțiunii introductive de instanță, Înalta Curte de Casație și

Justiție la termenul de astăzi a respins această excepție având în vedere că

obiectul recursului de față îl reprezintă decizia instanței de apel prin care

acțiunea introductivă de instanță a fost analizată pe fond, pe de o parte, și

reținând, pe de altă parte, că inadmisibilitatea este invocată ca apărare de fond

față de recursul declarat de recurenta - reclamantă, neputând fi analizată ca o

excepție de sinestătătoare.

Examinând actele și lucrările

dosarului, prin prisma criticilor de nelegalitate invocate, Înalta Curte reține

că recursul declarat este nefondat, pentru următoarele considerente:

Critica întemeiată pe dispozițiile art.

304 pct. 8 C. proc. civ., în sensul că instanța de apel a interpretat decizia nr.

61/2007, rămasă irevocabilă, stabilind că prețul se determină conform art. 7.3.1

din contractul părților și conform art. 12 alin. (7) din Legea nr. 137/2002, în

condițiile în care o atare decizie nu impune nicio condiție de stabilire a

prețului este nefondată, întrucât din examinarea conținutului deciziei nr. 61/2007,

se reține că acțiunea reclamantei, în speță, intimata SC G.L.G.M. SRL, de

obligare a pârâtei, în speță, A.V.A.S., la încheierea actului adițional la

contractul nr. 1.258/2007 cu privire la pachetul de acțiuni aferente majorării

capitalului social al SC M. SA, din data de 28 martie 2004 a fost întemeiată

inclusiv pe dispozițiile art. 12 din Legea nr. 137/2002, prin decizia nr. 61/2007,

reținându-se că, respingând acțiunea de fond, prima instanță a încălcat

dispozițiile art. 12 alin. (6) din Legea nr. 137/2002.

Totodată, astfel cum a reținut instanța

de apel, în decizia nr. 61/2007 se stabilește ca prețul acțiunilor suplimentare

se poate face conform art. 7.3.1 din contractul nr. 1.258/1997, prin act

adițional conform acordului de voință al părților, dar cu respectarea

dispozițiilor legale incidente, fără indicarea expresă a acestora. Ca atare, în

mod temeinic și legal instanțele de fond au reținut că, în speță, sunt

incidente dispozițiile art. 12 alin. (6), (7) și (8) din Legea nr. 137/2002,

aspect ce reiese implicit și din modul cum a fost soluționată acțiunea ce a

făcut obiectul dosarului nr. 16.383/3/2006 prin decizia nr. 61/2007, rămasă

irevocabilă, acțiune întemeiată pe aceste dispoziții legale.

Înalta Curte reține că motivul

relativ la reținerea de către instanța de apel a incidenței art. 294 C. proc.

civ., este superfluu având în vedere că instanța de apel a analizat critica

privind inaplicabilitatea dispozițiilor art. 12 alin. (6) și (8) din Legea nr. 137/2002,

pe fondul acesteia, trecând peste impedimentul procedural reglementat de art. 294

C. proc. civ.

Față de considerentele expuse în

analiza primei critici de nelegalitate, Înalta Curte va respinge și motivul

relativ la încălcarea autorității de lucru judecat a deciziei nr. 61/2007

precizând că acțiunea soluționată prin această decizie, în sensul admiterii pe

fond, a fost întemeiată pe dispozițiile art. 12 alin. (6) din Legea nr. 137/2002,

instanța de apel neexcluzând aplicarea acestei dispoziții legale din

fundamentarea acțiunii de fond și impunând respectarea dispozițiilor legale

incidente la încheierea actului adițional la contractul de privatizare nr. 1.258/1997.

Ca atare, principiul libertății de

voință în stabilirea prețului, prin act adițional, de care se prevalează

recurenta - reclamantă, trebuie interpretat, astfel cum în mod legal a reținut

și instanța de apel, în concordanță cu clauza 7.3.1. din contractul de

privatizare și cu dispozițiile art. 12 alin. (8) din Legea nr. 137/2002.

Înalta Curte nu poate reține nici

susținerile relative la neîndeplinirea condițiilor din art. 12 alin. (8) din

Legea nr. 137/2002, față de conținutul deciziei nr. 61/1997 care se bucură de

autoritate de lucru judecat și care dată fiind fundamentarea juridică a

acțiunii de fond ce a făcut obiectul dosarului finalizat cu această decizie și

reținerea instanței de apel din conținutul deciziei nr. 61/2007 în sensul că,

instanța de fond a făcut o apreciere eronată a dispozițiilor art. 12 alin. (8)

din Legea nr. 137/2002, a analizat implicit aplicabilitatea în acea cauză a

dispozițiilor art. 12  alin. (6) din Legea nr. 137/2002.

Nici susținerile recurentei relative

la culpa intimatei SC G.L.G.M. SRL în tergiversarea încheierii actului

adițional la contractul de privatizare nr. 1258/1997, nu poate fi reținută, având

în vedere probele câștigate cauzei care dovedesc că toate demersurile în

punerea în aplicare a clauzei 7.3.1. din contract și apoi, în punerea în executare

a deciziei nr. 61/2007, au aparținut exclusiv intimata SC G.L.G.M. SRL.

Pentru considerentele mai sus

invocate, în baza art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul

declarat ca nefondat.

În baza art. 274 C. proc. civ., va

obliga recurenta la plata sumei de 2000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată,

câte 1000 lei către fiecare intimată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

reclamanta

A.V.A.S.

București împotriva deciziei nr. 95/ C/2009-A din 10 noiembrie 2009 a Curții de

Apel Oradea, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, ca

nefondat.

Obligă recurenta să plătească intimatelor

SC G.L.G.M. SRL Satu Mare și SC M. SRL Satu Mare suma de câte 1000 lei

fiecăreia, cu titlul de cheltuieli de judecată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 30 septembrie 2010.