ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 103/2006

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea comercială înregistrată cu nr. 824 din 8 martie 2004, reclamanta SC L. SA Satu Mare a chemat în judecată pârâții G.C.M., SC I. SRL Baia Mare prin administrator G.A. și Ș.F. solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța în cauză să constate nulitatea absolută a celor două contracte de vânzare – cumpărare de acțiuni încheiate la dat de 23 decembrie 2002 fără numere de înregistrare primul încheiat între SC I. SRL Baia Mare, reprezentată prin administrator G.C.M. în calitate de vânzătoare și Ș.F. cu privire la 106.241 acțiuni nominative cu o valoare nominală de 1.000 lei, iar al doilea încheiat între G.C.M.

și Ș.F. cu privire la un număr de 31.768 acțiuni nominative, cu o valoare nominală de 1.000 lei, cu cheltuieli de judecată. Tribunalul Satu Mare prin sentința nr. 1391/ LC din 22 septembrie 2004 a respins acțiunea comercială a reclamantei SC L. SA, împotriva pârâților Ș.F., SC I. SRL Baia Mare prin reprezentantul legal G.C.M. pentru constatarea nulității absolute și a obligat reclamanta să plătească pârâtului Ș.F. suma de 15.000.000 lei cheltuieli de judecată. Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut în esență, că motivele de nulitate absolută invocate de reclamantă nu sunt întemeiate.

Împotriva sentinței a declarat apel reclamanta SC L. SA Satu Mare, solicitând admiterea apelului, schimbarea în tot a hotărârii în sensul admiterii acțiunii privind constatarea nulității absolute a celor două contracte de vânzare – cumpărare de acțiuni, încheiate la data de 23 decembrie 2002. Prin motivele de apel reclamanta arată că instanța de fond a interpretat greșit actul juridic dedus judecății, schimbând înțelesul art. 9 alin. (2) din actul constitutiv al societății, în care este prevăzut dreptul de preemțiune al acționarilor societății de tip închis. Reclamanta mai arată că instanța de fond a reținut că dreptul de preemțiune a fost respectat prin simpla anunțare a intenției de vânzare și stabilirea prețului minim, fără ca pârâta să facă dovada că ceilalți 8 ofertanți au cunoscut prețul oferit de Ș.F.

prin oferta de cumpărare, pentru a putea cunoaște și hotărî dacă oferă și ei același preț. Curtea de apel Oradea, secția comercială și de contencios administrativ, prin decizia nr. 30/2005-R/C din 15 martie 2005 a respins ca nefondat apelul reclamantei SC L. SA Satu Mare și a obligat-o la 2.880.000 lei cheltuieli de judecată intimaților SC I. SRL și G.C.M. și 10.000.000 lei intimatului Ș.F. Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a reținut că acționarii care au intenționat să-și înstrăineze acțiunile deținute la SC L. SA au respectat dreptul la preemțiune al acționarilor societății reclamante, aducând la cunoștința acestora intenția de înstrăinare a acțiunilor și stabilirea unui preț minim de vânzare.

Cu privire la motivul de nulitate absolută invocat de reclamanta apelantă privind lipsa cauzei, respectiv cauza ilicită a contractelor de vânzare – cumpărare contestate, instanța de apel a reținut că reclamanta nu a făcut proba contrarie cauzei, respectiv a faptului că la încheierea contractelor părțile nu au urmărit îndeplinirea vreunei prestații reciproce sau că acestea nu au avut un scop mediat la încheierea acestora. În termen legal, reclamanta SC L. SA Satu Mare, a declarat recurs împotriva deciziei pronunțată de curtea de apel solicitând admiterea recursului, modificarea deciziei atacate în sensul schimbării sentinței instanței de fond și admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată.

Recurenta prin motivele de recurs invocate arată în esență că SC L. SA este o societate pe acțiuni închisă, în care potrivit art. 9 alin. (2) din contractul de societate „proporțional cu partea de capital pe care o dețin, acționarii au drept de preemțiune la subscripția de noi acțiuni emise de societate și la dobândirea acțiunilor pe care orice acționar dorește să le cedeze”. Se arată că dreptul de preemțiune nu a fost realizat întrucât cererea pentru cumpărare de acțiuni a intimatului – pârât Ș.F. (înregistrată la SC I. SRL la data de 25 noiembrie 2002) nu a fost comunicată celor 8 acționari care își exprimaseră dorința de a cumpăra întregul pachet de 138.009 acțiuni nominative la prețul pretins de 45.000 dolari S.U.A.

Deci fără a încunoștința ceilalți acționari, cei doi pârâți – intimați G.C.M. și Ș.F. au încheiat cele două contracte de vânzare – cumpărare din 23 decembrie 2002 unul pentru 106.241 acțiuni nominative la prețul de 45.000 dolari S.U.A. cu termen de plată suspensiv până la 25 ianuarie 2005, iar cel de-al doilea pentru parchetul de 31.768 acțiuni nominative la prețul de 40.000 dolari S.U.A. plătibil la data de 1 iulie 2003, neachitat nici până în prezent. Recurenta față de situația de fapt prezentată anterior conchide că deși a administrat probe și a dovedit că vânzarea – cumpărarea de acțiuni între intimații G.C.M. și Ș.F. s-a făcut în frauda celor 8 acționari ai SC L. SA beneficiari ai dreptului de preemțiune, instanța a dat o interpretare eronată acestor probe sau nu a dat nici o interpretare.

Mai arată recurenta că în susținerea motivului de nulitate absolută pentru lipsa cauzei în cele două contracte, a invocat faptul că fiind vorba de “contracte sinalagmatice, în care fiecare obligație are drept cauză conținutul obligației corelative, dacă aceasta din urmă nu există, cealaltă obligație este fără cauză și drept urmare contractul este nul”. Deci un contract de vânzare – cumpărare acțiuni nominative în care este consemnat un preț fără a se face dovada achitării acestuia, nu are obligație corelativă fiind de fapt o donație mascată. Recurenta arată că în condițiile în care SC I. SRL nu poate face donații, întreaga transmitere de acțiuni s-a făcut prin contracte de vânzare – cumpărare lovite de nulitate și deci caracterul ilicit al cauzei, cu scop eludarea drepturilor terților față de contractele încheiate, rezultă fără echivoc.

În drept recurenta și-a motivat recursul în temeiul pct. 9 și 10 ale art. 304 C. proc. civ. La termenul de judecată din 17 ianuarie 2006, Înalta Curte a rămas în pronunțare pe excepția nulității hotărârii instanței de fond, în raport de dispozițiile Legii nr. 64/1995, privind procedura reorganizării și lichidării judiciare, republicată. Excepția invocată este întemeiată pentru motivele ce se vor arăta în continuare. Potrivit încheierii nr. 2942 pronunțată în camera de consiliu de la 20 noiembrie 2002 Tribunalul Maramureș, secția comercială a dispus deschiderea procedurii falimentului intimatei pârâtă SC I. SRL Baia Mare și a numit administrator judiciar pe S.Z.

Hotărârea instanței de fond a fost dată la 22 septembrie 2004, după pronunțarea hotărârii de declarare a falimentului intimatei – pârâte SC I. SRL, și nu a fost citat în cauză lichidatorul numit, fiind încălcate dispozițiile art. 50 alin. (1) din Legea nr. 64/1005, privind procedura reorganizării judiciare și a falimentului, republicată care dispun: „Deschiderea procedurii ridică debitorului dreptul de administrare, constând în dreptul de a-și conduce activitatea, de a-și administra bunurile din avere și de a dispune de acestea, dacă nu și-a declarat în condițiile art. 33 alin. (1) lit. g) sau după caz ale art. 39 intenția de reorganizare”. Față de dispozițiile anterior menționate hotărârea instanței de fond pronunțată cu încălcarea Legii nr. 64/1995, privind procedura reorganizării judiciare și a falimentului, este nulă.

În consecință, Înalta Curte va admite excepția nulității hotărârii, va admite recursul declarat de reclamantă, va casa decizia recurată, va anula sentința pronunțată de tribunal urmând să trimită cauza spre rejudecare Tribunalului Satu Mare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite excepția nulității hotărârii. Admite recursul declarat de reclamanta SC L. SA Satu – Mare, împotriva deciziei nr. 30/2005-R/C din 15 martie 2005 a Curții de Apel Oradea, secția comercială și de contencios administrativ pe care o casează. Anulează sentința nr. 139/ LC din 22 septembrie 2004 a Tribunalului Satu Mare și trimite cauza spre rejudecare la Tribunalul Satu Mare. Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 ianuarie 2006.