ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 5188/2005

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința comercială nr. 1408

din 13 mai 2004, Tribunalul Bihor a respins acțiunea comercială și completată,

formulată de reclamanta SC Î. SA Oradea, împotriva pârâților C.A. al SC S.I. SA

Oradea, SC M.I.G. SA București și SC M.T. SA București, pentru constatarea nulității

absolute a înscrierii în registrul acționarilor SC S.I. SA a unui nou acționar

majoritar și radierea acestei mențiuni.

Prima instanță a apreciat ca fiind

neîntemeiate excepțiile lipsei calității procesuale active și a interesului

invocate de pârâta SC S.I. SA, reclamanta în calitate de acționar al societății

cu o cotă de participare de 47 % justificând un interes legitim pentru a

solicita constatarea nulității absolute a operațiunilor de înscriere în registrul

acționarilor. A respins, totodată, excepția lipsei calității procesuale pasive

a consiliului de administrația a acestei pârâte, ca organ colegial de conducere

ce are dreptul de a sta în judecată în numele și pentru societate, în

considerarea prevederilor art. 134 alin. (1) și (2) din Legea nr. 31/1990 și art.

87.2 C. proc. civ.

Pe fondul cauzei, s-a reținut că la

data de 7 octombrie 2002 s-a încheiat contractul de cesiune de acțiuni prin

care SC M.I.G. SA a cesionat către SC M.T. SA un număr de 208.368 acțiuni

nominative de sarcini, reprezentând 52,092 % din capitalul social SC S.I. SA,

contractul fiind certificat de av. C.A.M. la 7 octombrie 2002. La aceeași dată,

părțile contractante au făcut declarații de transmitere a dreptului de

proprietate asupra acțiunilor, prin care l-au mandatat pe dl. M.T. să semneze

în registrul acționarilor pentru cedent și cesionar, declarațiile fiind

certificate sub același număr de avocatul susmenționat.

În consecință, transmiterea

dreptului de proprietate asupra acțiunilor s-a realizat la data de 7 octombrie

2002, prin acordul de voință al părților și a fost aprobată în A.G.E.A. din

data de 10 decembrie 2002 al SC S.I. SA, care a aprobat prin actul adițional

modificarea actelor constitutive (contract de societate și statut) în sensul că

„se schimbă acționarul majoritar SC M.I.G. SA București peste tot unde apare în

cuprinsul actelor constitutive cu SC M.T. SA cu sediul în București.

Mențiunea privind modificările

cuprinse în actul adițional din 17 decembrie 2002 a fost făcută la R.C. de pe

lângă Tribunalul Bihor, la 26 septembrie 2003, conform certificatului de

înscriere mențiuni depus la dosar.

H.G. nr. 885/1995 republicată,

stabilește măsuri pentru asigurarea evidenței acționarilor societății

comerciale și a publicității anuale a situației acțiunilor, stabilind formalitățile

înregistrării cesiunii în registrul acționarilor, în ceea ce privește

opozabilitatea față de societatea emitentă a acțiunilor.

Prevederile art. 5 alin. (2) din

H.G. nr. 885/1995, invocate de reclamantă, conform cărora „în toate cazurile,

depunerile semnăturilor se face cu ocazia primei adunări generale, care are loc

după efectuarea cesiunii, dobândirea succesiunii sau după caz, a dobândirii

silite”, adaugă la dispozițiile Legii nr. 31/1990, respectiv la art. 98 alin.

(1) art. 111, 113, art. 173, neavând deci relevanță sub aspectul formei cerute

de art. 98 alin. (1) din Legea nr. 31/1990 republicată.

Pe lângă modalitatea prevăzută la art.

98 (1), teza I, respectiv transmiterea dreptului de proprietate prin declarație

în registrul acționarilor emitentului, legea dă dreptul ca, prin actul

constitutiv să se prevadă și alte modalități la transmiterea dreptului de

proprietate asupra acțiunilor nominative, de exemplu prin contract încheiat în

formă autentică, caz în care, pentru a fi opozabil societății, transferul

trebuie adus la cunoștința acesteia (art. 98 alin. (1) teza II).

Art. 22.2. din contractul de

societate al SC S.I. SA, modificat prin actul adițional autentificat la B.N.P.

L.F., prevede că „amendamentele, modificările și adăugirile la contractul de

societate sunt valabile și opozabile numai dacă sunt făcute în scris și în

formă autentică, cu înregistrarea mențiunilor corespunzătoare în registrul

comerțului”.

Această prevedere nu se referă la

„alte modalități de transmitere a dreptului de proprietate asupra acțiunilor

nominative”, respectiv la dispozițiile art. 98 alin. (1) teza a II-a din Legea nr.

31/1990, așa cum susține reclamanta, ci se referă la condițiile generale de

modificare a societății comerciale, reglementate de art. 199 din Legea nr. 31/1990,

în conformitate cu care „actul constitutiv poate fi modificat de asociați, cu

respectarea condițiilor de fond și formă prevăzute pentru încheierea lui”.

Aceste condiții erau prevăzute la art. 5 alin. (5) din Legea nr. 31/1990:

„actul constitutiv .. se încheie în formă autentică”, articol în vigoare la

data încheierii actului adițional sus menționat și modificat ulterior prin art.

4 alin. (4) din O.U.G. nr. 76/2001, care impune ca actul constitutiv să se

încheie în formă scrisă, care poate fi, după caz, forma înscrisului sub

semnătură privată, ori forma autentică. De asemenea, art. 22.2 invocat de

reclamantă a avut în vedere și respectarea prevederilor art. 1 alin. (1) și art.

21 alin. (4) din Legea nr. 26/1990 republicată, referitor la obligația comercianților

de a cere înregistrarea în registrul comerțului a mențiunilor referitoare la

orice modificare privitoare la actele, faptele și mențiunile înregistrate.

În speță, modificarea actului

constitutiv al SC S.I. SA, în urma contractului de cesiune de acțiuni prin

actul adițional, s-a făcut cu respectarea prevederilor art. 199 și art. 5 din

Legea nr. 31/1990, modificată și republicată și art. 22.2 din actul adițional

autentificat la 30 octombrie 1997.

Admițând apelul declarat de

reclamanta – apelantă SC Î. SA, Curtea de Apel Oradea, prin decizia nr. 165/C/2004

– A, pronunțată în dosarul nr. 4228/C/2004, a schimbat această hotărâre în

sensul admiterii în parte a acțiunii și, în consecință, a constatat ca

transferul dreptului de proprietate asupra acțiunilor în discuție operează din

data de 22 octombrie 2002, dispunând rectificarea sub acest aspect a mențiunii

înscrise la registrul acționarilor SC S. SA Oradea. A respins celelalte capete

de cerere formulate de reclamantă, iar intimatele au fost obligate să-i

plătească suma de 100.000 lei, cheltuieli de judecată parțiale, în fond și

apel.

Pentru a se pronunța astfel,

instanța de apel a reținut, în esență, că în raport cu prevederile art. 98 alin.

(1) din Legea nr. 31/1990, operațiunea de transfer a dreptului de proprietate

trebuia înregistrată în registrul acționarilor numai la data de 22 octombrie

2002, dată la care s-a înregistrat la SC S.I. SA Oradea din 15 octombrie 2002

emisă de SC M.I.G. SA, prin care s-a transmis contractul de cesiune

impunându-se în acest sens cuvenitele rectificări și mențiuni.

Nu a fost primită susținerea privind

nulitatea absolută pentru lipsa de forme a respectivei înregistrări, întrucât

la dosarul cauzei au fost depuse declarațiile date de cedent și cesionar prin

care dl. M.T. a fost mandatat să semneze în numele lor în registrul

acționarilor, certificate de avocat la 7 octombrie 2002. Au fost înlăturate și

criticile referitoare la încălcarea principiului disponibilității prin

depășirea limitelor investirii și nepronunțarea cu privire la două capete de

cerere, întrucât din considerentele și dispozitivul hotărârii rezultă că

instanța s-a pronunțat asupra tuturor cerințelor formulate de reclamanta, iar

motivarea pe larg a hotărârii cu trimitere și la alte aspecte nu reprezintă

acordarea unui plus petita sau ultrapetita.

Împotriva deciziei pronunțată în

apel a declarat recurs, în termenul legal, reclamanta SC Î. SA Oradea,

solicitând admiterea recursului, casarea în parte a hotărârii și, pe cale de

consecință, a se constata nulitatea absolută a operațiunilor de înscriere în

registrul acționarilor, a se constata ca structura acționarului este cea

anterioară acestei înscrieri și a se dispune administratorilor pârâtei să

radieze mențiunile făcute cu privire la modificarea structurii acționarului și

să înscrie procesul verbal de sechestru. În susbsidiar, s-a solicitat

constatarea ivalidății /inopozabilității cesiunii față de recurenta până la

momentul înregistrării ei la O.R.C. Bihor, conform art. 22.2 din contractul de

cesiune și a Legii nr. 31/1990.

În motivarea recursului s-a susținut

că hotărârea instanței de apel este netemeinicia, întrucât interpretarea dată

textelor aplicabile speței este greșită, fiind mai largă /permisivă decât

litera și spiritul lor, aserțiune ce vizează evident eventuala nelegalitate a

hotărârii și nicidecum netemeinicia ei, însăși recurenta făcând, de altfel,

referire în drept la motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C.

proc. civ. În opinia recurentei, întocmirea și depunerea la dosarul cauzei a

respectivelor declarații date de cedent și cesionar nu îndeplinește lipsa

semnăturilor din registrul acționarilor, cu atât mai mult cu cât, conform alin.

(2) al art. 5 din H.G. nr. 885/1995, depunerea semnăturilor se putea face cu

ocazia primei adunări generale, instanța atribuindu-le în mod eronat un efect

care depășește litera și spiritul legii.

În considerarea tezei conform căreia

transmiterea dreptului de proprietate a operat prin încheierea contractului de

cesiune cu dată certă (varianta 2 a alin. (1) din art. 98 al Legii nr.

31/1990), recurenta a susținut nelegalitatea transferului în raport cu

conținutul actelor constitutive ale societății care impun forma autentică

pentru modificarea componenței acționariatului (art. 22.2), iar pentru ipoteza

primei teze a aceluiași text de lege s-a susținut că formele indicate sunt

cerute de lege ad validitatem, astfel încât nerespectarea prevederilor legale

speciale în materie atrage nulitatea absolută a respectivelor demersuri.

Recursul nu este fondat.

Examinând recursul reclamantei prin

prisma motivelor invocate, Înalta Curte constată că acestea nu este întemeiat,

instanța de apel făcând o corectă aplicare a dispozițiilor legale incidente în

materie, astfel încât nu este incident în speță motivul prevăzut de art. 304 pct.

9 C. proc. civ., care să impună o eventuală modificare a hotărârii și nu

casarea acesteia, cum s-a solicitat.

Obiecțiunile ridicate de recurentă

sunt lipsite de orice temei legal, bazându-se pe o interpretare eronată a

normelor legale incidente în materie. Transmiterea acțiunilor nominative în

discuție s-a realizat prin contractul de cesiune din 7 octombrie 2002, perfect

valabil din punct de vedere legal, iar modificările survenite în urma

încheierii lui au fost efectuate în baza declarațiilor de transmitere a

dreptului de proprietate asupra acțiunilor, declarații ce poartă data certă și

prin care a fost mandatată o persoană pentru a semna în registrul acționarilor,

operațiune ce are suportul legal în dispozițiile art. 98 alin. (1) din Legea nr.

31/1990, cu modificările și completările ulterioare.

Conform textului de lege mai sus

indicat, dreptul de proprietate asupra acțiunilor nominative emise în forma

materială se transmite prin declarație făcută în registrul acționarilor și prin

mențiunea făcută pe titlu, semnată de cedent și de cesionar, sau de mandatarii

lor. Dreptul de proprietate asupra acțiunilor nominative emise în forma

dematerializată se transmite prin declarație făcută în registrul acționarilor,

semnată de cedent și de cesionar sau de mandatarii lor. Prin actul constitutiv

se pot prevedea și alte forme de transmitere a dreptului de proprietate asupra

acțiunilor. În speță, instanța de apel a reținut în mod corect, față de actele

existente la dosar, că această operațiune de transfer nu este lovită de

nulitate absolută, dar putea fi înregistrată în registrul acționarilor numai la

data de 22 octombrie 2002. Înregistrarea tranzacției în registrul acționarilor

este necesară pentru asigurarea opozabilității față de societate și terți

transferul dreptului de proprietate asupra acțiunilor realizându-se pe baza

acordului de voință al părților contractante, intervenit la 7 octombrie 2002,

aprobat prin A.G.E.A. din 10 decembrie 2002 a SC S.I. SA, care a modificat prin

act adițional actele constitutive ale societății în sensul schimbării

acționarului majoritar peste tot unde apare în respectivele acte.

Prevederile art. 5 alin. (2) din

H.G. nr. 885/1995 invocate de reclamantă adaugă la dispozițiile art. 98 alin.

(1), coroborate cu cele ale art. 111, art. 113 și art. 173 din Legea nr. 31/1990,

neavând deci nici o relevanță asupra formei cerute de dispozițiile alin. (1) al

art. 98, iar art. 22.2 din contractul de societate al SC S.I. SA, modificat

prin actul adițional, se referă la condițiile generale de modificare a actului

constitutiv, reglementate de art. 199 din Legea nr. 31/1990 și nu ale

modalității de transmitere a dreptului de proprietate asupra acțiunilor, în

sensul dispozițiilor art. 98 alin. (1), teza a II-a din aceeași lege. Prin

urmare, nu poate fi primit nici subsidiarul formulat, invocarea

inopozabilității față de reclamanta – recurentă neavând nici un fundament

juridic, în condițiile în care cesiunea acțiunilor normative ale societății

pârâte între acționari sau față de persoana din afara societății se face în mod

liber, fără a fi necesar acordul acționarului minoritar.

Procesul – verbal de sechestru a

cărui înscriere s-a solicitat a fost anulat printr-o hotărâre judecătorească

devenită irevocabilă.

Față de cele de mai sus, în temeiul art.

312 C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

reclamanta SC Î. SA Oradea, împotriva deciziei nr. 165 din 30 noiembrie 2004 a

Curții de Apel Oradea, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 2 noiembrie 2005.