ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 5188/2005

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința comercială nr. 1408 din 13 mai 2004, Tribunalul Bihor a respins acțiunea comercială și completată, formulată de reclamanta SC Î. SA Oradea, împotriva pârâților C.A. al SC S.I. SA Oradea, SC M.I.G. SA București și SC M.T. SA București, pentru constatarea nulității absolute a înscrierii în registrul acționarilor SC S.I. SA a unui nou acționar majoritar și radierea acestei mențiuni. Prima instanță a apreciat ca fiind neîntemeiate excepțiile lipsei calității procesuale active și a interesului invocate de pârâta SC S.I. SA, reclamanta în calitate de acționar al societății cu o cotă de participare de 47 % justificând un interes legitim pentru a solicita constatarea nulității absolute a operațiunilor de înscriere în registrul acționarilor.

A respins, totodată, excepția lipsei calității procesuale pasive a consiliului de administrația a acestei pârâte, ca organ colegial de conducere ce are dreptul de a sta în judecată în numele și pentru societate, în considerarea prevederilor art. 134 alin. (1) și (2) din Legea nr. 31/1990 și art. 87.2 C. proc. civ. Pe fondul cauzei, s-a reținut că la data de 7 octombrie 2002 s-a încheiat contractul de cesiune de acțiuni prin care SC M.I.G. SA a cesionat către SC M.T. SA un număr de 208.368 acțiuni nominative de sarcini, reprezentând 52,092 % din capitalul social SC S.I. SA, contractul fiind certificat de av. C.A.M. la 7 octombrie 2002. La aceeași dată, părțile contractante au făcut declarații de transmitere a dreptului de proprietate asupra acțiunilor, prin care l-au mandatat pe dl. M.T.

să semneze în registrul acționarilor pentru cedent și cesionar, declarațiile fiind certificate sub același număr de avocatul susmenționat. În consecință, transmiterea dreptului de proprietate asupra acțiunilor s-a realizat la data de 7 octombrie 2002, prin acordul de voință al părților și a fost aprobată în A.G.E.A. din data de 10 decembrie 2002 al SC S.I. SA, care a aprobat prin actul adițional modificarea actelor constitutive (contract de societate și statut) în sensul că „se schimbă acționarul majoritar SC M.I.G. SA București peste tot unde apare în cuprinsul actelor constitutive cu SC M.T. SA cu sediul în București. Mențiunea privind modificările cuprinse în actul adițional din 17 decembrie 2002 a fost făcută la R.C.

de pe lângă Tribunalul Bihor, la 26 septembrie 2003, conform certificatului de înscriere mențiuni depus la dosar. H.G. nr. 885/1995 republicată, stabilește măsuri pentru asigurarea evidenței acționarilor societății comerciale și a publicității anuale a situației acțiunilor, stabilind formalitățile înregistrării cesiunii în registrul acționarilor, în ceea ce privește opozabilitatea față de societatea emitentă a acțiunilor. Prevederile art. 5 alin. (2) din H.G. nr. 885/1995, invocate de reclamantă, conform cărora „în toate cazurile, depunerile semnăturilor se face cu ocazia primei adunări generale, care are loc după efectuarea cesiunii, dobândirea succesiunii sau după caz, a dobândirii silite”, adaugă la dispozițiile Legii nr. 31/1990, respectiv la art. 98 alin. (1) art. 111, 113, art. 173, neavând deci relevanță sub aspectul formei cerute de art. 98 alin. (1) din Legea nr. 31/1990 republicată.

Pe lângă modalitatea prevăzută la art. 98 (1), teza I, respectiv transmiterea dreptului de proprietate prin declarație în registrul acționarilor emitentului, legea dă dreptul ca, prin actul constitutiv să se prevadă și alte modalități la transmiterea dreptului de proprietate asupra acțiunilor nominative, de exemplu prin contract încheiat în formă autentică, caz în care, pentru a fi opozabil societății, transferul trebuie adus la cunoștința acesteia (art. 98 alin. (1) teza II). Art. 22.2. din contractul de societate al SC S.I. SA, modificat prin actul adițional autentificat la B.N.P. L.F., prevede că „amendamentele, modificările și adăugirile la contractul de societate sunt valabile și opozabile numai dacă sunt făcute în scris și în formă autentică, cu înregistrarea mențiunilor corespunzătoare în registrul comerțului”.

Această prevedere nu se referă la „alte modalități de transmitere a dreptului de proprietate asupra acțiunilor nominative”, respectiv la dispozițiile art. 98 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 31/1990, așa cum susține reclamanta, ci se referă la condițiile generale de modificare a societății comerciale, reglementate de art. 199 din Legea nr. 31/1990, în conformitate cu care „actul constitutiv poate fi modificat de asociați, cu respectarea condițiilor de fond și formă prevăzute pentru încheierea lui”. Aceste condiții erau prevăzute la art. 5 alin. (5) din Legea nr. 31/1990: „actul constitutiv .. se încheie în formă autentică”, articol în vigoare la data încheierii actului adițional sus menționat și modificat ulterior prin art. 4 alin. (4) din O.U.G.

nr. 76/2001, care impune ca actul constitutiv să se încheie în formă scrisă, care poate fi, după caz, forma înscrisului sub semnătură privată, ori forma autentică. De asemenea, art. 22.2 invocat de reclamantă a avut în vedere și respectarea prevederilor art. 1 alin. (1) și art. 21 alin. (4) din Legea nr. 26/1990 republicată, referitor la obligația comercianților de a cere înregistrarea în registrul comerțului a mențiunilor referitoare la orice modificare privitoare la actele, faptele și mențiunile înregistrate. În speță, modificarea actului constitutiv al SC S.I.

SA, în urma contractului de cesiune de acțiuni prin actul adițional, s-a făcut cu respectarea prevederilor art. 199 și art. 5 din Legea nr. 31/1990, modificată și republicată și art. 22.2 din actul adițional autentificat la 30 octombrie 1997. Admițând apelul declarat de reclamanta – apelantă SC Î. SA, Curtea de Apel Oradea, prin decizia nr. 165/C/2004 – A, pronunțată în dosarul nr. 4228/C/2004, a schimbat această hotărâre în sensul admiterii în parte a acțiunii și, în consecință, a constatat ca transferul dreptului de proprietate asupra acțiunilor în discuție operează din data de 22 octombrie 2002, dispunând rectificarea sub acest aspect a mențiunii înscrise la registrul acționarilor SC S. SA Oradea.

A respins celelalte capete de cerere formulate de reclamantă, iar intimatele au fost obligate să-i plătească suma de 100.000 lei, cheltuieli de judecată parțiale, în fond și apel. Pentru a se pronunța astfel, instanța de apel a reținut, în esență, că în raport cu prevederile art. 98 alin. (1) din Legea nr. 31/1990, operațiunea de transfer a dreptului de proprietate trebuia înregistrată în registrul acționarilor numai la data de 22 octombrie 2002, dată la care s-a înregistrat la SC S.I. SA Oradea din 15 octombrie 2002 emisă de SC M.I.G. SA, prin care s-a transmis contractul de cesiune impunându-se în acest sens cuvenitele rectificări și mențiuni. Nu a fost primită susținerea privind nulitatea absolută pentru lipsa de forme a respectivei înregistrări, întrucât la dosarul cauzei au fost depuse declarațiile date de cedent și cesionar prin care dl. M.T.

a fost mandatat să semneze în numele lor în registrul acționarilor, certificate de avocat la 7 octombrie 2002. Au fost înlăturate și criticile referitoare la încălcarea principiului disponibilității prin depășirea limitelor investirii și nepronunțarea cu privire la două capete de cerere, întrucât din considerentele și dispozitivul hotărârii rezultă că instanța s-a pronunțat asupra tuturor cerințelor formulate de reclamanta, iar motivarea pe larg a hotărârii cu trimitere și la alte aspecte nu reprezintă acordarea unui plus petita sau ultrapetita.

Împotriva deciziei pronunțată în apel a declarat recurs, în termenul legal, reclamanta SC Î. SA Oradea, solicitând admiterea recursului, casarea în parte a hotărârii și, pe cale de consecință, a se constata nulitatea absolută a operațiunilor de înscriere în registrul acționarilor, a se constata ca structura acționarului este cea anterioară acestei înscrieri și a se dispune administratorilor pârâtei să radieze mențiunile făcute cu privire la modificarea structurii acționarului și să înscrie procesul verbal de sechestru. În susbsidiar, s-a solicitat constatarea ivalidății /inopozabilității cesiunii față de recurenta până la momentul înregistrării ei la O.R.C. Bihor, conform art. 22.2 din contractul de cesiune și a Legii nr. 31/1990.

În motivarea recursului s-a susținut că hotărârea instanței de apel este netemeinicia, întrucât interpretarea dată textelor aplicabile speței este greșită, fiind mai largă /permisivă decât litera și spiritul lor, aserțiune ce vizează evident eventuala nelegalitate a hotărârii și nicidecum netemeinicia ei, însăși recurenta făcând, de altfel, referire în drept la motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. În opinia recurentei, întocmirea și depunerea la dosarul cauzei a respectivelor declarații date de cedent și cesionar nu îndeplinește lipsa semnăturilor din registrul acționarilor, cu atât mai mult cu cât, conform alin. (2) al art. 5 din H.G. nr. 885/1995, depunerea semnăturilor se putea face cu ocazia primei adunări generale, instanța atribuindu-le în mod eronat un efect care depășește litera și spiritul legii.

În considerarea tezei conform căreia transmiterea dreptului de proprietate a operat prin încheierea contractului de cesiune cu dată certă (varianta 2 a alin. (1) din art. 98 al Legii nr. 31/1990), recurenta a susținut nelegalitatea transferului în raport cu conținutul actelor constitutive ale societății care impun forma autentică pentru modificarea componenței acționariatului (art. 22.2), iar pentru ipoteza primei teze a aceluiași text de lege s-a susținut că formele indicate sunt cerute de lege ad validitatem, astfel încât nerespectarea prevederilor legale speciale în materie atrage nulitatea absolută a respectivelor demersuri. Recursul nu este fondat. Examinând recursul reclamantei prin prisma motivelor invocate, Înalta Curte constată că acestea nu este întemeiat, instanța de apel făcând o corectă aplicare a dispozițiilor legale incidente în materie, astfel încât nu este incident în speță motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., care să impună o eventuală modificare a hotărârii și nu casarea acesteia, cum s-a solicitat. Obiecțiunile ridicate de recurentă sunt lipsite de orice temei legal, bazându-se pe o interpretare eronată a normelor legale incidente în materie. Transmiterea acțiunilor nominative în discuție s-a realizat prin contractul de cesiune din 7 octombrie 2002, perfect valabil din punct de vedere legal, iar modificările survenite în urma încheierii lui au fost efectuate în baza declarațiilor de transmitere a dreptului de proprietate asupra acțiunilor, declarații ce poartă data certă și prin care a fost mandatată o persoană pentru a semna în registrul acționarilor, operațiune ce are suportul legal în dispozițiile art. 98 alin. (1) din Legea nr. 31/1990, cu modificările și completările ulterioare.

Conform textului de lege mai sus indicat, dreptul de proprietate asupra acțiunilor nominative emise în forma materială se transmite prin declarație făcută în registrul acționarilor și prin mențiunea făcută pe titlu, semnată de cedent și de cesionar, sau de mandatarii lor. Dreptul de proprietate asupra acțiunilor nominative emise în forma dematerializată se transmite prin declarație făcută în registrul acționarilor, semnată de cedent și de cesionar sau de mandatarii lor. Prin actul constitutiv se pot prevedea și alte forme de transmitere a dreptului de proprietate asupra acțiunilor.

În speță, instanța de apel a reținut în mod corect, față de actele existente la dosar, că această operațiune de transfer nu este lovită de nulitate absolută, dar putea fi înregistrată în registrul acționarilor numai la data de 22 octombrie 2002. Înregistrarea tranzacției în registrul acționarilor este necesară pentru asigurarea opozabilității față de societate și terți transferul dreptului de proprietate asupra acțiunilor realizându-se pe baza acordului de voință al părților contractante, intervenit la 7 octombrie 2002, aprobat prin A.G.E.A. din 10 decembrie 2002 a SC S.I. SA, care a modificat prin act adițional actele constitutive ale societății în sensul schimbării acționarului majoritar peste tot unde apare în respectivele acte.

Prevederile art. 5 alin. (2) din H.G. nr. 885/1995 invocate de reclamantă adaugă la dispozițiile art. 98 alin. (1), coroborate cu cele ale art. 111, art. 113 și art. 173 din Legea nr. 31/1990, neavând deci nici o relevanță asupra formei cerute de dispozițiile alin. (1) al art. 98, iar art. 22.2 din contractul de societate al SC S.I. SA, modificat prin actul adițional, se referă la condițiile generale de modificare a actului constitutiv, reglementate de art. 199 din Legea nr. 31/1990 și nu ale modalității de transmitere a dreptului de proprietate asupra acțiunilor, în sensul dispozițiilor art. 98 alin. (1), teza a II-a din aceeași lege.

Prin urmare, nu poate fi primit nici subsidiarul formulat, invocarea inopozabilității față de reclamanta – recurentă neavând nici un fundament juridic, în condițiile în care cesiunea acțiunilor normative ale societății pârâte între acționari sau față de persoana din afara societății se face în mod liber, fără a fi necesar acordul acționarului minoritar. Procesul – verbal de sechestru a cărui înscriere s-a solicitat a fost anulat printr-o hotărâre judecătorească devenită irevocabilă. Față de cele de mai sus, în temeiul art. 312 C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta SC Î. SA Oradea, împotriva deciziei nr. 165 din 30 noiembrie 2004 a Curții de Apel Oradea, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 noiembrie 2005.